ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 martie 2025

Deliberând asupra apelurilor de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 186 din data de 11 octombrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, s-au dispus următoarele:

În baza art. 323 teza I C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a stabilit inculpatului A., pedeapsa de 5 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de uz de fals (3 acte materiale), în formă continuată.

În baza art. 259 alin. (1) și (2) C. pen., a stabilit inculpatului A. pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de sustragere sau distrugerea de înscrisuri.

În baza art. 52 alin. (2) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen., a stabilit inculpatului pedeapsa de 1 an închisoare, pentru comiterea infracțiunii de participație improprie la fals intelectual.

În baza art. 52 alin. (2) C. pen. raportat la art. 323 teza I C. pen., a stabilit inculpatului pedeapsa de 4 luni închisoare, pentru comiterea infracțiunii de participație improprie la uz de fals.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite mai sus în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare, la care adaugă sporul obligatoriu de 1/3 din durata celorlalte pedepse, respectiv 7 luni închisoare rezultând o pedeapsă rezultantă de 1 an și 11 luni închisoare.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., a dispus amânarea aplicării pedepsei de 1 an și 11 luni închisoare, pe un termen de supraveghere de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În baza art. 84 alin. (2) și art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere, inculpatul este obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Gorj, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 85 alin. (2) lit. c) C. pen., a impus inculpatului să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probațiune sau derulate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 86 alin. (1) C. pen., a obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să comunice Serviciului de Probațiune Gorj datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c) - e) C. pen.

În baza art. 83 alin. (4) C. pen., a atras atenția inculpatului asupra cazurilor de revocare a amânării aplicării pedepsei, prevăzute de art. 88 C. pen.

A respins acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. împotriva inculpatului A., ca neîntemeiată.

În temeiul art. 276 alin. (1) C. proc. pen., a respins cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată efectuate de B..

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel a reținut următoarele:

Pentru a pronunța o soluție de achitare, condamnare sau încetare a procesului penal, instanța trebuie să verifice, prin operațiunea de administrare în cadrul cercetării judecătorești, în condițiile celor patru principii fundamentale, caracteristice fazei de judecată - oralitate, publicitate, nemijlocire si contradictorialitate - toate probele care au servit drept temei de trimitere în judecată a unui inculpat. În urma operațiunii de administrare a probelor, în aceste condiții, instanța poate evalua și aprecia care dintre acestea exprimă adevărul și le va putea reține, motivat, ca suport al hotărârii judecătorești de condamnare sau achitare.

Evaluarea completă și justă a probelor trebuie să se întemeieze pe o analiză a materialului probator și apoi pe o sinteză rațională a evaluărilor făcute prin examinarea probelor în ansamblul lor.

Din perspectiva unor asemenea cerințe, privind aprecierea probelor ce au caracter obligatoriu și au menirea de a asigura constatarea probelor și a împrejurărilor de fapt, în mod corect și complet de a afla adevărul în cauză, în raport cu măsura în care probele din prezenta cauză conturează încrederea că sunt în concordanță cu adevărul, dar și cu obligația în sarcina organelor jurisdicționale de a dovedi temeinicia împrejurării ce formează obiectul probatoriului, instanța de fond a concluzionat, că în urma operațiunii de sinteză, s-a conturat certitudinea cu privire la vinovăția inculpatului pentru comiterea faptelor reținute în sarcina sa.

Astfel, a apreciat că din examinarea materialului probator administrat în cauză, în toate fazele procesuale, rezultă că s-au stabilit, în mod cert, următoarele aspecte:

Cu referire la acuzația de uz de fals, instanța a fond a observat că este necontestat că la data de 11.01.2016, BEJ A.- cu sediul în orașul Târgu-Cărbunești, a fost învestit, la cererea creditorilor C. și D., să procedeze la punerea în executare silită a încheierii din data de 03.02.2015 prin care Judecătoria Târgu Cărbunești a amânat pronunțarea hotărârii în dosarul nr. x/2013.

Prin încheierea nr. 10/E/2016 din data de 11.01.2016 executorul judecătoresc A. a admis cererea creditorilor C. și D. și a dispus încuviințarea executării silite împotriva debitorului B. în temeiul titlului executoriu reprezentat de încheierea din 03.02.2015 al Judecătoriei Târgu-Cărbunești, fiind deschis astfel dosarul de executare silită nr. x/2016, în care ulterior inculpatul A. a emis atât o somație către debitorul B. pentru conformare la dispozitivul hotărârii judecătorești, cât și o încheiere de stabilire a cheltuielilor de executare silită, consemnând, în cuprinsul actelor respective faptul că titlul executoriu este reprezentat de încheierea din data de 03.02.2015 a Judecătoriei Târgu-Cărbunești, încheiere de amânare a pronunțării și nu sentința ce reprezenta titlul executoriu, respectiv sentința civilă nr. 313/05.02.2015 a Judecătoriei Târgu-Cărbunești.

În dosarul de executare silită nr. x/2016, inculpatul A., în calitate de executor judecătoresc a efectuat mai multe acte de executare silită imobiliară, iar debitorul B. a formulat contestație la executare împotriva acestora, înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Cărbunești sub nr. x/2018.

De asemenea, a mai precizat un aspect recunoscut și de către apărare, că la data de 19.09.2017 inculpatul A., în calitate de executor judecătoresc, a întocmit încheierea de încuviințare a executării silite nr. 10/E/2016 în care a consemnat, în mod nereal, faptul că data emiterii încheierii este 11.01.2016, precum și că se încuviințează executarea silită a titlului executoriu sentința civilă nr. 313/05.02.2015 a Judecătoriei Târgu-Cărbunești, deși anterior încuviințase executarea silită a titlului executoriu reprezentat de încheierea din 03.02.2015 a Judecătoriei Târgu-Cărbunești.

Cu privire la această faptă de fals intelectual, procurorul de caz a dispus prin rechizitoriul nr. x/2022 din data de 05 iulie 2023 ce face obiectul cauzei o soluție de clasare, constatând că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale, soluție care a rămas definitivă. A reținut procurorul de caz că încheierea menționată anterior a fost falsificată prin antedatare și consemnarea drept titlu executoriu a sentinței civile nr. 313/05.02.2015 a Judecătoriei Târgu-Cărbunești, aspecte ce rezultă fără echivoc atât din procesul-verbal de percheziție informatică întocmit în cauză la data de 13.04.2023, cât și din împrejurările că în dosarul de executare nr. 10/E/2016 nu există o cerere a creditorilor de executare silită a vreunei sentințe, din aceea că inculpatul a menționat în somația și încheierea de stabilire a cheltuielilor de executare silită întocmite la data de 14.01.2016, drept titlu executoriu, încheierea din data de 03.02.2015 și nu sentința nr. 313/05.02.2015, dar și din aceea că, prin adresa din data de 22.03.2016, inculpatul a înaintat Judecătoriei Târgu-Cărbunești, pentru dosarul nr. x/2016, dosarul de executare nr. 10/E/2016 în care se regăsește doar încheierea de încuviințare a executării silite în temeiul titlului executoriu reprezentat de încheierea din 03.02.2015 a Judecătoriei Târgu-Cărbunești.

Revenind la speță, prima instanță a reținut că la solicitarea Judecătoriei Târgu-Cărbunești investită cu soluționarea dosarului nr. x/2018 având ca obiect contestația la executare declarată de debitorul B., inculpatul A. a înaintat instanței, prin adresa din data de 06.06.2018, dosarul de executare nr. 10/E/2016 în copie certificată pentru conformitate cu originalul, în care a atașat încheierea falsificată menționată în paragrafele precedente.

Prin încheierea civilă nr. 315/2021/15.02.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Judecătoria Târgu-Cărbunești a admis în parte contestația la executare formulată de către B. și a dispus anularea procesului-verbal de licitație din data de 26.03.2018, actelor de adjudecare din data de 27.03.2018 și actelor subsecvente întocmite de către BEJ A. în dosarul de executare nr. 10/E/2016, cu motivarea că executorul judecătoresc A. nu a respectat dispozițiile legale referitoare la efectuarea procedurii licitației publice distinct pentru fiecare imobil al debitorului, nu a stabilit prin încheiere valoarea de circulație a imobilelor urmărite silit, nu a comunicat părților raportul de expertiză întocmit de către expertul E., nu a îndeplinit toate formalitățile de publicitate a licitației, nu a întocmit procese-verbale ocazionate de desfășurarea licitațiilor din datele de 11.12.2017 și 14.02.2018, nu a identificat corespunzător imobilele în publicațiile de vânzare, iar expertul E. a subevaluat valoarea imobilor expertizate.

În cursul executării silite continuată de executorul judecătoresc, partea civilă B. a mai formulat o contestație la executare silită împotriva actelor de executare din dosarul nr. x/2016 ce a fost înregistrată tot pe rolul Judecătoriei Târgu-Cărbunești sub nr. x/2021, iar la solicitarea instanței, inculpatul A. a procedat în aceeași modalitate, înaintând instanței, prin adresa din data de 16.12.2021, dosarul de executare nr. 10/E/2016 în copie certificată pentru conformitate cu originalul, folosind încheierea falsificată întocmită la data de 19.09.2017.

De aceeași manieră a procedat inculpatul și cu ocazia soluționării dosarului nr. x/2022 având ca obiect suspendarea provizorie a executării silite din dosarul nr. x/2016, acțiune formulată de către debitorul B.. Astfel, inculpatul A. a înaintat instanței, prin adresa din data de 02.06.2022, dosarul de executare nr. 10/E/2016 în copie certificată pentru conformitate cu originalul, folosind încheierea falsificată întocmită la data de 19.09.2017.

Apărarea inculpatului a susținut faptul că, deși adevărat faptul că inculpatul a întocmit ulterior încuviințării silite, o altă încheiere în data de 19.09.2017, intenția acestuia a fost de a rectifica o simplă eroare materială și nu de a produce consecințele juridice indicate de procuror prin actul de acuzare, respectiv de a crea instanței aparența că în dosarul nr. x/2016 a încuviințat executarea silită a titlului executoriu sentința civilă nr. 313/05.02.2015 a Judecătoriei Târgu-Cărbunești și nu a încheierii din data de 03.02.2015.

Instanța de fond a apreciat că nu poate primi o asemenea justificare, întrucât pe de o parte, dacă ar fi acționat doar în sensul eliminării unei simple erori materiale, acesta ar fi putut proceda în sensul îndreptării erorilor materiale pe calea prevăzută de lege, iar pe de altă parte, procedând în maniera arătată mai sus, inculpatul a conștientizat că depune la dosarul instanței un act care conține elemente necorespunzătoare adevărului, antedatat, urmărind producerea acestor consecințe juridice, evident în scopul de a înlătura neregularitatea privind titlul executoriu în baza căruia s-a demarat procedura execuțională.

Deopotrivă, a considerat că nu prezintă importanță pentru existența infracțiunii mobilul sau scopul cu care a fost săvârșită, acestea urmând a fi avute în vedere la individualizarea pedepsei, iar pentru reținerea infracțiunii de uz de fals nu prezintă relevanță că încheierea din data 03.02.2015 reprezenta o încheiere de amânare a pronunțării sentinței nr. 313/05.02.2015 ce reprezenta titlul executoriu și făcea corp comun cu aceasta, fiind evident că inculpatul a cunoscut că folosește o încheiere de încuviințare a executării silite întocmită ulterior, antedatată, care conținea elemente necorespunzătoare adevărului.

Mai mult, a apreciat că nu prezintă importanță nici împrejurarea că la dosarul de executare silită exista sentința civilă nr. 313/05.02.2015 a Judecătoriei Târgu-Cărbunești ce constituia titlul executoriu al creditorilor, fiind evidentă eroarea materială, așa cum a susținut apărarea, din moment ce inculpatul a înțeles să o remedieze printr-o modalitate faptică subsumată unei infracțiuni de fals, iar ulterior a decis să folosească înscrisul astfel falsificat în fața instanțelor de judecată.

Prin urmare, sub aspectul încadrării juridice, prima instanță a reținut că fapta inculpatului A. care la datele de 06.06.2018, 16.12.2021 și 02.06.2022, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a folosit încheierea pe care o falsificase la data de 19.09.2017 (prin atestarea, în mod nereal, ca dată a emiterii 11.01.2016 și prin consemnarea, în mod fals, a faptului că prin cererea de executare silită înregistrată sub nr. x/2016, la data 11.01.2016, creditorii C. și D. au solicitat urmărirea silită a bunurilor debitorului B., în baza titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr. 313/05.02.2015 a Judecătoriei Târgu-Cărbunești, sentință definitivă, deși la data de 11.01.2016 creditorii au solicitat, iar A. a încuviințat executarea silită în baza titlului executoriu reprezentat de încheierea din 03.02.2015 a Judecătoriei Târgu-Cărbunești), înaintând-o, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, la dosarele nr. x/2018, nr. y/2021 și nr. 1874/317/2022 ale Judecătoriei Târgu-Cărbunești, în vederea producerii de consecințe juridice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 323 teza I din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale).

În continuare și cu referire la acuzația privind infracțiunea de sustragerea sau distrugerea de înscrisuri, instanța de fond a constatat că la data de 24.08.2021, debitorul B. a solicitat BEJ A. să dispună încetarea executării silite în dosarul nr. x/2016 ca urmare a declarației creditorului D. de renunțare la executare silită în urma primirii unei sume de bani de la debitor, declarație autentificată prin încheierea nr. 1548/23.08.2021 de către notarul public F.. În acest sens, la data de 24.08.2022 B. a trimis către BEJ A. cererea de încetare a executării silite și declarația de renunțare a creditorului D., atât la adresa de e-mail a biroului, cât și la adresa sediului BEJ A. din orașul Târgu-Cărbunești prin scrisoarea recomandată nr. x

A precizat că potrivit adeverinței nr. x/31.03.2022 și din adresa nr. x/30.03.2023 emise de către Oficiul Poștal Târgu-Cărbunești 1, recomandata nr. x depusă la oficiul poștal de către B. la data de 24.08.2021, având ca destinatar BEJ A., a fost predată destinatarului A. la data de 25.08.2021, BEJ A. având închiriată căsuța poștală nr. 103 la oficiul poștal respectiv.

În cursul executării silite continuată de executorul judecătoresc, așa cum s-a arătat anterior, debitorul B. a mai formulat o contestație la executare silită împotriva actelor de executare din dosarul nr. x/2016 ce a fost înregistrată tot pe rolul Judecătoriei Târgu-Cărbunești sub nr. x/2021, iar la solicitarea instanței, inculpatul A. a procedat în aceeași modalitate, înaintând instanței, prin adresa din data de 16.12.2021, dosarul de executare nr. 10/E/2016 în copie certificată pentru conformitate cu originalul, folosind încheierea falsificată întocmită la data de 19.09.2017.

Mai mult, în dosarul înaintat instanței de judecată, în copie certificată pentru conformitate cu originalul, nu se regăsește cererea de încetare a executării silite formulată de către debitorul B. și nici declarația autentificată prin încheierea nr. 1548/23.08.2021 de către notarul public F., care de altfel nu au figurat în dosarul nr. x/2016 care a fost ridicat de la BEJ A., în original, la data de 20.07.2022, ci doar copiile acestora care au fost comunicate BEJ A. de către Judecătoria Târgu-Cărbunești în dosarul nr. x/2021.

Astfel, la solicitarea instanței care soluționa cauza înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Cărbunești sub nr. x/2021 de a preciza dacă în afara actelor de executare comunicate la data de 16.12.2021, în dosarul de executare nr. 10/E/2016 se află și alte înscrisuri ce nu au fost înaintate, iar în caz afirmativ să le înainteze și dacă la dosarul de executare au fost formulate cereri privind încetarea executării silite de către contestatorul B. și, în caz afirmativ, să precizeze modul în care au fost soluționate, inculpatul A. a tehnoredactat, în dublu exemplar, o adresă prin care comunica Judecătoriei Târgu-Cărbunești, pentru termenul de judecată din data de 23.02.2022, faptul că toate actele au fost depuse la data de 16.12.2021 și nu au fost formulate cereri de încetare a executării silite de către debitorul B., deși o asemenea cerere fusese ridicată chiar de către inculpat de la O.P. Târgu-Cărbunești 1 la data de 25.08.2021.

A apreciat instanța de fond că nu poate fi avută în vedere opinia apărării că executarea silită ar fi continuat față de partea civilă întrucât renunțarea la executare privea doar unul dintre cei doi creditori, o atare împrejurare influențând fără urmă de îndoială cursul executării silite, iar pe de altă parte, inculpatul avea obligația de a păstra la dosar toate actele depuse de părți și de a prezenta instanțelor în integralitate dosarul de executare silită. Apărarea inculpatului, legată de mențiunea primirii pe mail a cererii de încetare a executării silite și de faptul cunoașterii de către instanță a acestei împrejurări nu constituie cauze exoneratoare de răspundere, din moment ce inculpatul nu a atașat documentele primite oficial la dosarul de executare silită și nici nu le-a înaintat instanței la solicitarea acesteia.

Pe cale de consecință, prima instanță a apreciat că, fapta inculpatului A. care, în intervalul 25.08.2021-16.12.2021, a sustras cererea de încetare a executării silite în dosarul nr. x/2016 formulată de către debitorul B., cerere ce a fost ridicată de către A., în calitate de reprezentant al Biroului Executorului Judecătoresc A., de la Oficiul Poștal Târgu-Cărbunești 1, la data de 25.08.2021, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de sustragerea sau distrugerea de înscrisuri, prevăzută de art. 259 alin. (1) și (2) din C. pen.

Cât privește infracțiunile de participație improprie la fals intelectual și uz de fals, se rețin următoarele:

Prin hotărârea nr. 1/02.09.2021, Consiliul de disciplină al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Craiova a dispus față de inculpat sancțiunea disciplinară a suspendării, pe o durată de o lună, ca urmare a abaterilor disciplinare comise de către acesta într-un alt dosar de executare silită, respectiv 37/E/2017, iar la data de 13.01.2022 Colegiul Director al Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Craiova a delegat-o pe executoarea judecătorească G. să asigure continuarea lucrărilor neexecutate ale B.E.J. A. pentru o lună, cât timp A. a fost suspendat din exercițiul funcției de executor judecătoresc.

În vederea punerii în executare a deciziei, la data de 17.01.2022 membrii comisiei de inventariere a arhivei B.E.J. A., H. și I., s-au deplasat la sediul biroului menționat anterior și, în prezența inculpatului și a martorei G., au procedat la inventarierea dosarelor, registrelor și recipiselor, întocmind în acest sens un proces-verbal de predare-primire, care a fost semnat de către toate persoanele prezente.

Din probatoriul testimonial administrat în cauză, respectiv declarațiile martorilor H., I. și G., care și-au menținut declarațiile și cu ocazia audierii în primă instanță, dosarele de executare silită și lucrările aparținând B.E.J. A. nu au fost scoase din fișete și nu au fost predate efectiv lui G., ci doar inventariate pe baza registrelor, iar după terminarea procedurii de inventariere și semnarea procesului-verbal dosarele de executare silită au rămas în fișetele din sediul B.E.J. A..

A mai reieșit că nu i-au fost predate executoarei judecătorești G. cheia de acces în sediul B.E.J. A. și nici laptop-ul aflat în biroul respectiv, stabilindu-se ca aceasta din urmă să își desfășoare în continuare activitatea la sediul biroului său și să efectueze eventuale acte urgente în locul executorului judecătoresc A..

Pe perioada suspendării din funcție a inculpatului, cu referire la dosarul nr. x/2021, Judecătoria Târgu-Cărbuneșt, a solicitat B.E.J. A. să precizeze dacă în afara actelor de executare comunicate la data de 16.12.2021, în dosarul de executare nr. 10/E/2016 se află și alte înscrisuri ce nu au fost înaintate, iar în caz a firmativ să le înainteze și dacă la dosarul de executare au fost formulate cereri privind încetarea executării silite de către contestatorul B. și, în caz afirmativ, să precizeze modul în care au fost soluționate.

La data de 22.02.2022 inculpatul A. a tehnoredactat, în dublu exemplar, o adresă prin care comunica Judecătoriei Târgu-Cărbunești, pentru termenul de judecată din data de 23.02.2022, faptul că toate actele au fost depuse la data de 16.12.2021 și nu au fost formulate cereri de încetare a executării silite de către debitorul B., deși o asemenea cerere fusese ridicată chiar de către inculpat de la O.P. Târgu-Cărbunești 1 la data de 25.08.2021.

La data de 22.02.2022 inculpatul A. i-a prezentat cele două adrese falsificate executoarei judecătorești G. și a determinat-o să le semneze și să depună, în aceeași zi, un exemplar la dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Târgu-Cărbunești, inducând-o în eroare cu privire la faptul că aspectele consemnate în cuprinsul acestora corespund realității.

Aceste acțiuni ale inculpatului au fost reținute de către prima instanță pe baza declarației martorei G. care se coroborează cu procesul-verbal de percheziție informatică întocmit în cauză la data de 13.04.2023 (dosarul urmărire penală, vol. I) din care a rezultat faptul că în ziua de 22.02.2022, pe laptop-ul folosit de către inculpatul A. și ridicat cu prilejul percheziției domiciliare efectuate la sediul B.E.J. A. la data de 03.04.2023, a fost creat un fișier, care a fost modificat apoi la data de 09.03.2022 sub forma unei adrese, prin care B.E.J. A. comunica Judecătoriei Târgu-Cărbunești, pentru dosarul nr. x/2021, faptul că a soluționat cererea debitorului B. cu privire la încetarea executării silite.

În același sens, s-au reținut ca relevante declarațiile martorilor H., I. și G. și procesului-verbal întocmit de către Camera Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Craiova la data de 17.01.2022, din care a reieșit faptul că laptop-ul folosit de către inculpatul A. nu a fost predat executoarei judecătorești G. la data respectivă, rămânând în sediul B.E.J. A., unde aceasta din urmă nu a avut acces.

Argumentele prezentate de apărare, în sensul achitării inculpatului pentru această infracțiune, întrucât în perioada respectivă era suspendat din funcție, nu au fost primite de instanța de fond, în condițiile în care inculpatul a fost cel care a tehnoredactat cele două adrese pe care le-a prezentat spre semnare și depunere la instanță martorei G., având reprezentarea faptului că acestea conțin aspecte necorespunzătoare adevărului, de vreme ce chiar inculpatul ridicase anterior declarația autentificată prin încheierea nr. 1548/23.08.2021 de către notarul public F. și cererea de încetare a executării silite a creditorului D..

A apreciat că nu sunt relevante nici explicațiile inculpatului, în sensul că a fost o simplă eroare, fiind o perioadă de concedii și foarte aglomerată, chiar în această situație inculpatul fiind obligat să fie responsabil în privința informațiilor transmise instanțelor de judecată, de natură de a produce efecte juridice.

Pretinsa contribuție a altei persoane la activitatea ilicită, indiferent de forma în care s-ar fi concretizat (în speță, apărarea face referire la o pretinsă culpa a martorei G.), nu înlătură existența și relevanța penală a propriei implicări a inculpatului în această activitate.

Totodată, cât privește modalitatea de comitere a faptei este evident că determinarea specifică infracțiunii în cauză se poate comite nu numai prin forme de constrângere, ci și prin îndemnarea persoanei (direct sau indirect) care comite fapta fără vinovăție, inculpatul prevăzând și urmărind producerea rezultatului. În acest sens, este elocventă declarația martorei G., care a declarat în faza judecății în primă instanță, că inculpatul s-a prezentat cu o zi înainte de a da răspunsul solicitat instanței și i-a remis o adresă întocmită de el pentru ca martora să o semneze și să o trimită la termenul fixat, martora nepunând la îndoială veridicitatea datelor conținute.

Față de această stare de fapt și considerentele expuse, instanța de fond a apreciat că, faptele inculpatului A. care, la data de 22.02.2022, cu scopul de a induce în eroare Judecătoria Târgu-Jiu cu privire la faptul că B.E.J. A. nu a primit cererea de încetare a executării silite formulată de către debitorul B., a redactat, în dublu exemplar, o adresă prin care comunica Judecătoriei Târgu-Cărbunești faptul că toate actele au fost depuse la data de 16.12.2021 și că nu au fost formulate cereri de încetare a executării silite de către debitorul B., înscrisuri pe care i le-a prezentat în aceeași zi executoarei judecătorești G. și a determinat-o să le semneze și să depună în ziua respectivă un exemplar la dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Târgu-Cărbunești, inducând-o în eroare cu privire la faptul că aspectele consemnate în cuprinsul acestora corespund realității, acestea întrunesc elementele constitutive ale participației improprii la comiterea infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals, prevăzute de art. 52 alin. (2) raportat la art. 321 alin. (1) și art. 323 teza I din C. pen.

Din perspectiva încadrării juridice, inculpatul a formulat două cereri de schimbare a încadrării juridice care au fost respinse prin încheierea din data de 31.05.2024.

A apreciat instanța că faptele inculpatului subsumate săvârșirii infracțiunii de uz de fals au fost comise la datele de 06.06.2018, 16.12.2021 și 02.06.2022, când, acționând în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul a înaintat încheierea pe care o falsificase la data de 19.09.2017, în copii certificate pentru conformitate cu originalul, la dosarele nr. x/2018, nr. y/2021 și nr. 1874/317/2022 ale Judecătoriei Târgu-Cărbunești, în vederea producerii de consecințe juridice, neputând fi primită teza apărării, în sensul că infracțiunea s-a consumat la momentul întocmirii actului, 19.09.2017, acest moment fiind considerat de instanță ca cel al consumării infracțiunii de fals intelectual, față de care așa cum s-a arătat s-a adoptat o soluție de clasare.

Astfel, acțiunea de falsificare a încheierii ce a avut loc la data de 19.09.2017 este subsumată infracțiunii de fals intelectual, însă este de subliniat că a făcut, în mod distinct, obiectul cercetărilor penale în dosarul nr. x/2022, procurorul de caz constatând în raport de această infracțiune că s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale.

Cât privește argumentele privind înlăturarea formei continuate a infracțiunii de uz de fals, a considerat că acestea sunt nefondate, în speță, fiind comise 3 acte materiale de folosire a înscrisului falsificat în fața instanțelor de judecată, pe baza aceleiași rezoluții infracționale, așa cum s-a arătat anterior.

Împrejurarea că inculpatul ar fi intenționat să rectifice o eroare materială cuprinsă în încheierea inițială de încuviințare a executării silite nu are relevanță sub aspectul existenței infracțiunii de fals intelectual și uz de fals, modalitatea în care a acționat fiind contrară legii penale.

Totodată, având în vedere considerentele instanței de mai sus, având în vedere dispozițiile art. 154 alin. (1) lit. d) și alin. (2) C. pen. și faptul că ultimul act de folosire a înscrisului falsificat se reține ca fiind comis la data de 02.06.2022, instanța a înlăturat și apărările inculpatului, privind încetarea procesului penal, în baza art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., deoarece termenul de prescripție a răspunderii penale de 5 ani nu s-a împlinit până la momentul soluționării cauzei în primă instanță.

Sub aspectul individualizării pedepselor principale și a modalității de executare, instanța a apreciat că stabilirea unor sancțiuni la nivelul minimului special prevăzut de lege pentru infracțiunile deduse judecății (1 an și 4 luni închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 259 alin. (1) și (2) C. pen., 1 an închisoare pentru infracțiunea prevăzută de art. 52 alin. (2) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen.), respectiv ușor peste această limită - 5 luni închisoare în cazul infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 323 teza I C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., având în vedere că a fost comisă în formă continuată, precum și în cazul infracțiunii prevăzută de art. art. 52 alin. (2) C. pen. raportat la art. 323 teza I C. pen. (4 luni închisoare), reflectă adecvat gravitatea concretă a faptelor săvârșite și periculozitatea inculpatului.

Împrejurările concrete în care a fost desfășurată activitatea ilicită, mijloacele folosite (mijloace specifice exercițiului profesiei de executor judecătoresc), stare de pericol creată pentru relațiile sociale ce ocrotesc încrederea în veridicitatea înscrisurilor oficiale ce emană de la un profesionist al dreptului, ce sunt întocmite și depuse de executori în cursul procedurilor, relațiile sociale referitoare la realizarea actului de justiție dar și circumstanțele personale pozitive ale inculpatului, cu precădere nivelul său de educație, situația personală și familială, lipsa antecedentelor penale, riscul redus de reiterare a unui comportament infracțional pun în lumină o gravitate mai redusă a infracțiunilor și a o periculozitate similară a persoanei inculpatului.

În contextul tuturor acestor elemente circumstanțiale, atingerea scopului preventiv-educativ ale pedepsei este posibilă numai prin aplicarea unor sancțiuni într-un cuantum situat în limitele prevăzute de lege, nereduse ca efect al reținerii unor eventuale circumstanțe atenuante.

Având în vedere comiterea celor patru fapte deduse judecății în concurs, în conformitate cu dispozițiile art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a dispus contopirea pedepselor stabilite mai sus în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 4 luni închisoare, la care a adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din durata celorlalte pedepse, respectiv 7 luni închisoare, reieșind o pedeapsă rezultantă de 1 an și 11 luni închisoare.

Sub aspectul modalității de individualizare a executării pedepsei rezultante, instanța de fond a apreciat că elementele cu caracter personal ale inculpatului, dar și circumstanțele reale ale comiterii faptelor justifică impunerea unei forme alternative mai blânde. Persoana inculpatului, conduita anterioară, lipsa antecedentelor penale (în prezent inculpatul nefiind condamnat definitiv), precum și posibilitățile sale de îndreptare, au condus la concluzia că stabilirea unor pedepse cu închisoarea, cu executare în condițiile art. 83 și urm. C. pen., referitoare la amânarea aplicării pedepsei este suficientă pentru atingerea scopului său legal și, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârși alte infracțiuni, fiind necesară, totuși, supravegherea conduitei sale pe durata termenului de supraveghere de 2 ani, în vederea asigurării unei asumări reale ale consecințelor socialmente periculoase ale faptelor comise.

Sub aspectul laturii civile, a constatat că B. s-a constituit parte civilă solicitând acordarea de despăgubiri civile atât pentru prejudiciul material pretins suferit, cât și pentru prejudiciul moral pretins cauzat prin faptele inculpatului (cerere de constituire parte civilă aflată la dosar fond|).

Curtea a constatat că prima chestiune care se impune a fi lămurită este admisibilitatea acțiunii civile în speță raportat la obiectul acuzației aduse inculpatului - uz de fals, distrugerea sau sustragerea de înscrisuri și participație improprie la fals intelectual și uz de fals.

Aceste fapte reprezintă infracțiuni de pericol care în conținutul lor nu fac referiri cu privire la rezultat, căci constau într-o stare contrară celei existente anterior în care este afectată încrederea publică pe care trebuie să o inspire un înscris, respectiv relații sociale referitoare la integritatea și siguranța înscrisurilor sau documentelor aflate în deținerea unui organ sau a unei instituții de stat. De principiu, infracțiunile de pericol sunt incompatibile cu existența laturii civile, întrucât lipsește prejudiciul care să fie reparat.

Cu toate acestea, a arătat că în doctrină și jurisprudență, s-a mai conturat și un punct de vedere în sensul că o infracțiune de pericol poate cauza și o pagubă, fără ca prin aceasta infracțiunea de pericol să devină o infracțiune de daună (de rezultat material). Dauna produsă rămâne un element extraneu conținutului legal al infracțiunii, dar este un element al conținutului faptic concret al infracțiunii, de care nu se poate face abstracție.

Pentru exemplificare s-a arătat că folosirea unui înscris sub semnătură privată falsificat poate cauza prejudicii morale (de exemplu: afectarea imaginii publice prin publicarea unor scrisori plăsmuite) sau materiale (de exemplu: pierderea sau diminuarea unor drepturi succesorale).În aceste cazuri, prejudiciul este indiscutabil în legătură cauzală cu acțiunea de folosire.

Conform art. 1.357 din C. civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.

Acțiunea civilă, alăturată acțiunii penale în procesul penal, are evident un temei delictual. Ca atare, ori de câte ori între prejudiciul moral sau material și acțiunea de folosire a înscrisului falsificat există o legătură de cauzalitate, acțiunea civilă având ca obiect obligarea la plata de daune morale și materiale, exercitată în procesul penal împotriva inculpatului, este admisibilă.

Într-o practică mai veche, fostul Tribunal Suprem a statuat:

"împrejurarea că existența infracțiunilor de fals intelectual și uz de fals nu este condiționată de producerea unor vătămări materiale nu exclude posibilitatea ca, în fapt, ele să fie generatoare de daune, fie în mod exclusiv, fie angrenate într-o antecedență cauzală complexă și, ca atare, nu se poate nega părții vătămate dreptul de a exercita acțiunea civilă în cadrul procesului penal, împotriva autorului lor, deoarece - în asemenea situație - acțiunea civilă își are izvorul în aceleași fapte materiale ca și acțiunea penală, iar aceste fapte materiale constituie infracțiuni" (Tribunalul Suprem, secția penală, Decizia nr. 1.527/1974).

În speță, instanța de fond a apreciat însă că geneza prejudiciului pe care persoana vătămată pretinde că l-a suferit nu se află în legătură de cauzalitate cu infracțiunile care fac obiectul actului de sesizare.

În cauzele de pe rolul instanțelor judecătorești având ca obiect contestațiile la executare formulate de persoana vătămată (dosarele nr. x/2018, nr. y/2021 și nr. 1874/317/2022 ale Judecătoriei Târgu-Cărbunești) și în care a fost depusă încheierea de încuviințare a executării silite falsificată de inculpat, s-au dispus soluție de admitere a contestațiilor și de anulare a anumitor acte de executare pe motive de nelegalitate a actelor de executare silită ulterioare întocmite de executor, persoana vătămată invocând faptul că a suferit un prejudiciu material (cerere de constituire parte civilă aflată la dosar fond|) generat de costurile necesare efectuării apărării în cauză (respectiv sume plătite pentru xeroxarea dosarul de executare silită, cheltuieli de judecată nerecuperate, cheltuieli de transport), care evident nu au drept geneză faptele inculpatului.

Cât privește prejudiciul moral, persoana vătămată a pretins că a fost prejudiciată din pricina modului în care executorul judecătoresc a efectuat executarea silită, pe parcursul unui interval de 8 ani, însă, în mod similar, instanța a apreciat că acest prejudiciu nu se află în legătură de cauzalitate directă cu acțiunile inculpatului, subsumate infracțiunilor ce au făcut obiectul trimiterii în judecată, în cauză neexistând o acuzație privind exercitarea abuzivă de către executor a atribuțiilor de serviciu în dosarul de executare silită.

A considerat că nimic nu împiedică însă debitorul să se adreseze instanței civile într-o acțiune întemeiată de răspunderea civilă delictuală, dacă apreciază că a fost prejudiciat de modul de efectuare a executării silite.

Așadar, apreciind că prejudiciile invocate pe latură civilă nu se află în legătură de cauzalitate cu faptele deduse judecății în această cauză, nefiind generate de activitatea infracțională a inculpatului ce a făcut obiectul judecății, având în vedere prevederile art. 25 și art. 397 C. proc. pen., instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. împotriva inculpatului A..

Împotriva acestei sentințe penale, în termen legal, au formulat apel Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, de inculpatul A. și de partea civilă B..

- nelegalității hotărârii atacate derivată din omisiunea instanței de fond de a se pronunța cu privire la anularea actelor false, potrivit art. 397 C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen.

- netemeiniciei hotărârii grefată pe greșita individualizare a modalității de executare a pedepsei, în sensul că se impunea condamnarea inculpatului la pedeapsa închisorii cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei și nu aplicarea amânării pedepsei rezultante a închisorii, astfel cum a dispus instanța de fond.

Sub aspectul nelegalității hotărârii atacate, Parchetul a susținut că potrivit art. 25 alin. (3) C. proc. pen., "instanța se pronunță, chiar dacă nu este constituire de parte civilă cu privire la desființarea totală sau parțială a unui înscris sau la restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii."

Astfel, deși pentru infracțiunea de fals intelectual prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen., prin rechizitoriul s-a dispus față de inculpat soluția clasării în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) ca urmare a împlinirii termenului de prescripție, a apreciat că instanța de fond trebuia să dispună anularea încheierii nr. 10/E/2016, în temeiul art. 25 alin. (3) C. proc. pen., având în vedere faptul că în cursul urmăririi penale s-au administrat probe în acest sens.

De asemenea, a considerat că se impune și anularea celor două adrese emise de BEJ A. la data de 22.02.2022, semnate de G. prin care aceasta comunica în fals Judecătoriei Tîrgu Cărbunești faptul că toate actele au fost depuse la data de 16.12.2021 și că nu au fost formulate cereri de încetare a executării silite de către debitorul B..

În ceea ce privește aspectele de netemeinicie ale hotărârii atacate, acestea vizează greșita aplicare a dispozițiilor art. 83 C. pen. - instituția amânării aplicării pedepsei, deși în opinia Ministerului Public, se impunea aplicarea unei pedepse cu suspendarea sub supraveghere.

În acest sens, a susținut că instanța de fond trebuia să aibă în vedere circumstanțele care țin de persoana inculpatului, respectiv că nu este la primul conflict cu legea penală, faptele săvârșite în prezenta cauză fiind similare cu unele dintre infracțiunile pentru care inculpatul a fost trimis în judecată prin rechizitoriul nr. x/2020 din data de 24.11.2021 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, împrejurare ce dovedește perseverența și specializarea acestuia în comiterea unor fapte penale în exercitarea atribuțiilor de serviciu, precum și folosirea aceluiași mod de operare. Pentru aceste din urmă fapte, prin sentința penală nr. 173 din 17.11.2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2021, inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani și 1 lună închisoare. Cauza se află pe rolul Înaltei Curți, în etapa procesuală a apelului.

Mai mult, calitatea în care a săvârșit faptele, aceea de executor judecătoresc, faptul că a negat săvârșirea infracțiunilor pe tot parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, conferă faptelor și persoanei inculpatului un grad de pericol social ridicat, care impune condamnarea acestuia la pedeapsa închisorii sub supraveghere a executării pedepsei.

Pentru toate aceste considerente, a solicitat în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., admiterea apelului, desființarea sentinței penale atacate sub aspectul individualizării pedepsei și pronunțarea unei soluții legale și temeinice.

- nelegalitate a hotărârii atacate, generată pe de o parte, de omisiunea instanței de fond a dispune anularea actelor false (încheierea nr. 10/E/2016 și cele două adrese semnate de G.), iar pe de altă parte, de soluția de respingere, ca neîntemeiată, a acțiunii civile exercitată de partea civilă B.;

- netemeinicie a hotărârii atacate, în raport de dispoziția instanței de amânare a aplicării pedepsei aplicate inculpatului.

Din perspectiva aspectelor de nelegalitate a hotărârii atacate a invocat sub un prim aspect împrejurarea că deși instanța de fond a reținut săvârșirea faptei de uz de fals (3 acte materiale) în formă continuată, apreciind că inculpatul ar fi putut proceda în sensul îndreptării erorilor materiale pe calea prevăzută de lege, totuși a omis să se pronunțe asupra desființării încheierii nr. 10/E/2016 întocmită la data de 19.09.2017, în care este consemnat în mod nereal că data emiterii este 11.01.2016.

De asemenea, apelantul parte civilă a apreciat că se impune și desființarea celor două adrese redactate de către inculpat și semnate de martora G., prin care a indus în eroare instanța de judecată, precizând că toate actele de executare au fost depuse la dosar la data de 22.02.2022 și nu au fost depuse cereri de încetare a executării silite.

Tot sub aspectul nelegalității hotărârii atacate, a susținut că în mod greșit instanța de fond a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă exercitată de partea civilă.

În acest sens, a învederat că executarea silită a fost începută în baza unui înscris fals, de care executorul judecătoresc A. a uzat pentru a fi respinse contestațiile la executare formulate de partea civilă, având ca finalitate adjudecarea la o valoare derizorie a tuturor bunurilor imobile de către C..

A mai arătat că bunurile sale au fost indisponibilizate prin notarea în cartea funciară a executării silite, iar în anul 2018 a pierdut dreptul de proprietate asupra lor prin emiterea actelor de adjudecare în favoarea numiților C. și D., deși întreaga activitate de executare silită este nulă de drept.

În susținerea solicitării de admitere a cererii de acordare a despăgubirilor a precizat și faptul că a fost grav afectat în plan psihologic, prestigiul său în comunitate a avut de suferit, fiind privit ca o persoană fără locuință, i-au fost aduse atingeri cinstei, onoarei, demnității sale.

A învederat că doar urmare a faptului că a formulat contestație la executare a reușit să își recupereze locuința și toate celelalte bunuri imobile.

În raport de aceste aspecte, a solicitat admiterea acestui motiv de apel, desființarea sentinței penale atacate și pe cale de consecință, admiterea acțiunii civile și acordarea despăgubirilor solicitate.

Din perspectiva netemeiniciei hotărârii, criticile formulate vizează soluția instanței de fond de amânare a aplicării pedepsei rezultante a închisorii, față de inculpatul A..

În opinia apelantului-parte civilă, prima instanță trebuia să aibă în vedere antecedența penală a inculpatului, perseverența în comiterea unor fapte penale în exercitarea atribuțiilor de serviciu, precum și calitatea acestuia de funcționar public.

A arătat că inculpatul nu a recunoscut săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și a încercat în permanență să se sustragă de la răspundere penală, iar calitatea acestuia de executor judecătoresc, imprimă faptelor un grad de pericol social ridicat.

Pentru toate aceste considerente, a solicitat admiterea apelului formulat, desființarea sentinței penale atacate și pronunțarea unei hotărâri temeinice și legale cu privire la latura penală.

În ceea ce privește apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, a solicitat admiterea acestuia.

A solicitat respingerea apelului formulat de inculpatul A..

- achitarea, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., fapta nefiind săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, pentru infracțiunea de uz de fals în formă continuată, prevăzută de art. 323 teza I din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

- achitarea, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen., fapta nefiind săvârșită cu forma de vinovăție prevăzută de lege, pentru infracțiunea de sustragere sau distrugere de probe sau înscrisuri, prevăzută de art. 275 C. pen.

- achitarea, în temeiul art. 396 alin. (5) raportat la art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., respectiv nu există suficiente probe care să ateste că o persoană a săvârșit infracțiunea, pentru infracțiunile de participație improprie la fals intelectual și uz de fals, prevăzută de art. 52 alin. (2) C. pen. raportat la art. 321 alin. (1) C. pen. și art. 52 alin. (2) C. pen. raportat la art. 323 teza I C. pen.

Motivele invocate de către apelantul inculpat A. sunt structurate în parte pentru fiecare infracțiune reținută în sarcina sa. Astfel,

- Infracțiunea de uz de fals în formă continuată

În ceea ce privește latura obiectivă a acestei infracțiuni, acțiunea de folosire a înscrisului realizează elementul material al infracțiunii prevăzută de art. 323 C. pen. numai în măsura în care este îndeplinită cerința esențială ca folosirea să fie executată în vederea producerii de consecințe juridice.

Noțiunea de "consecințe juridice" presupune efecte produse în sfera juridică a unui subiect de drept ca urmare a aplicării normelor juridice la o situație determinată, ori efecte directe sau indirecte, produse prin intermediul unui act juridic ori al unei acțiuni. Aceste efecte pot consta în apariția, modificarea, transferul sau stingerea unor drepturi și obligații în cadrul raporturilor juridice.

Sub aspectul laturii subiective, forma de vinovăție, în cazul uzului de fals, este intenția directă. Făptuitorul, cunoscând că este fals, trebuie să îl folosească în vederea producerii de consecințe juridice.

Or, raportând aceste aspecte speței, a subliniat că soluția pronunțată se fundamentează pe o interpretare eronată a situației de fapt, ignorând circumstanțele concrete care atestă într-o manieră clară lipsa unei eventuale intenții directe a inculpatului, vinovăție cerută de lege pentru întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii de uz de fals.

Încheierea din data de 03.02.2016 nu reprezintă un titlu executoriu distinct, ci reprezintă în realitate, o încheiere de amânare a pronunțării sentinței civile nr. 313/05.02.2015, ce face parte integrantă din aceasta. Mai mult, a precizat că imposibilitatea creării unor consecințe juridice distincte prin acțiunea inculpatului, derivă și din împrejurarea că numiți C. și D., în calitate de creditori, au solicitat urmărirea silită a bunurilor debitorului B., anexând încă de la momentul formulării cererii de încuviințare a executării silite atât sentința definitivă, cât și încheierea de amânare a pronunțării, ambele fiind existente la dosarul execuțional.

Mențiunile vizând încheierea de amânare a pronunțării din cuprinsul cererii de încuviințare a executării silite și a încheierii din data de 11.01.2016 reprezintă în realitate simple erori materiale.

De asemenea, a învederat că inculpatul a efectuat trimiteri la elemente din sentința civilă definitivă, indicând cuantumul debitului reținut de către instanța de judecată în sarcina debitorului B., respectiv 8472 RON, întocmai cum este prevăzut în sentința definitivă pronunțată.

Așadar, a precizat că folosirea termenului inexact privind actul executoriu a fost o simplă eroare materială, fără nicio legătură cu o eventuală dorință de a produce alte consecințe juridice, acestea fiind în realitate, identice.

Or, pentru reținerea infracțiunii de uz de fals este esențial ca făptuitorul să fi acționat cu intenție directă, urmărind producerea unor consecințe juridice prin utilizarea documentului presupus falsificat. În speță, intenția directă lipsește, având în vedere că acțiunea s-a limitat la scopul de a rectifica o eroare materială privind identificarea corectă a titlului executoriu, fără a modifica fondul raportului juridic dintre părți, că în momentul utilizării presupusei încheieri falsificate, în conținutul dosarului execuțional se regăseau ambele documente, atât sentința definitivă, cât și încheierea de amânare a pronunțării, precum și că respectivele consecințe juridice ce ar fi putut fi produse sunt aceleași, fiind vorba despre o încheiere ce face corp comun cu sentința pronunțată.

În opinia inculpatului, din simpla analiză a modului în care a formulat încheierea de încuviințare a executării silite se poate constata că a fost strecurată o simplă eroare materială, fiind trecută alături de "încheiere", sintagma "sentința rămasă definitivă". Prin urmare, încă de la început, sentința rămasă definitivă a reprezentat titlul executoriu.

A m