ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 24 martie 2021

Asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 4458 din 19 decembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Judecătoria Baia Mare, în temeiul art. 396 alin. (1) și (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 8 luni închisoare, pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. a fost condamnat inculpatul la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 326 C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare, la care s-au adăugat 4 luni închisoare, reprezentând sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse, rezultând o pedeapsă de 1 an închisoare.

În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii de 1 an pe un termen de supraveghere, stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Maramureș, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) se comunică Serviciului de Probațiune Maramureș.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (4) C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen. a fost condamnată inculpata B., la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 83 alin. (1) C. pen. s-a amânat aplicarea pedepsei închisorii de 6 luni pe un termen de supraveghere, stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

În temeiul art. 85 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere inculpata a fost obligată să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Maramureș, la datele fixate de acesta;

b)să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 86 alin. (1) C. pen. pe durata termenului de supraveghere datele prevăzute în art. 85 alin. (1) lit. c)-e) se comunică Serviciului de Probațiune Maramureș.

În temeiul art. 404 alin. (3) C. proc. pen. s-a atras atenția inculpatei asupra consecințelor nerespectării măsurilor de supraveghere impuse și ale săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de supraveghere.

S-a constatat că persoana vătămată C., nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În temeiul art. 276 alin. (1) și (4) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata a câte 750 de RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare persoanei vătămate.

În temeiul art. 274 alin. (1) și (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații la plata a câte 1000 de RON fiecare cheltuieli judiciare statului.

Instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului A., care, în data de 23.06.2017, a determinat-o pe inculpata B. să semneze în calitate de director adjunct al Colegiului Național Gheorghe Șincai din Baia Mare, la rubrica "director", adeverințele nr. 1587, nr. 1588, nr. 1589 și nr. 1590/23.06.2017, care atestau în mod nereal că, în perioada 2013-2016, el ar fi fost coordonator al Comisiei metodice a diriginților, al Comisiei sistemului de control managerial intern, al Comisiei de proiecte și programe educative și al Comisiei de dezvoltare profesională și evoluție în carieră în cadrul acestei unități de învățământ, constituind o unitate naturală de infracțiune, întrunesc elementele constitutive ale instigării la infracțiunea de la fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) C. pen.

Faptele aceluiași inculpat, care a folosit adeverințele false la proba de CV cu ocazia concursului organizat în perioada 17-21.07.2017 pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar la nivelul Inspectoratului Școlar Județean Maramureș, printre care și Colegiul Național Gheorghe Șincai din Baia Mare, iar în data de 04.07.2017, constituind o unitate naturală de infracțiune, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, care, în data de 04 iulie 2017, a completat Declarația privind veridicitatea conținutului din dosarul de înscriere la concursul pentru funcția de director, prin care a arătat că toate documentele dosarului de candidatură sunt conforme cu originalele, îi aparțin și au fost obținute legal, deși în realitate adeverințele anterior menționate erau false, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 326 C. pen.

Faptele inculpatei B., care, în data de 23.06.2017, a semnat în calitate de director adjunct al Colegiului Național Gheorghe Șincai din Baia Mare, la rubrica "director", în lipsa delegării, adeverințele nr. 1587, nr. 1588, nr. 1589 și nr. 1590/23.06.2017, care atestau în mod nereal că, în perioada 2013-2016, inculpatul ar fi fost coordonator al Comisiei metodice a diriginților, al Comisiei sistemului de control managerial intern, al Comisiei de proiecte și programe educative și al Comisiei de dezvoltare profesională și evoluție în carieră în cadrul acestei unități de învățământ, constituind o unitate naturală de infracțiune, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel persoana vătămată C. și inculpații A. și B..

Prin decizia penală nr. 628/A din 24 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, a fost admis apelul formulat de persoana vătămată C. împotriva sentinței penale nr. 4458 din data de 19.12.2019, pronunțată de Judecătoria Baia Mare.

A fost desființată parțial sentința cu privire la latura penală a cauzei, sub aspectul nelegalei încadrări juridice a faptelor comise și individualizării juridice a pedepselor principale aplicate inculpaților A. și B. pentru infracțiunile concret săvârșite în legătură cu întocmirea adeverințelor nr. 1587, nr. 1588, nr. 1589 și nr. 1590 din 23.06.2017 și, pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:

a) În baza art. 396 alin. (1) și (4) C. proc. pen. rap. la art. 83 C. pen., a fost stabilit față de inculpatul A. pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea instigării la infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 47 C. pen. rap. la art. 321 C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost refăcută operațiunile de contopire a pedepselor stabilite, de 1 an închisoare, 6 luni închisoare și 6 luni închisoare, și s-a stabilit pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 1 an închisoare, la care se adaugă 4 luni închisoare reprezentând spor obligatoriu de pedeapsă, respectiv o treime din cuantumul celorlalte pedepse, rezultând pedeapsa principală finală de 1 (un) an și 4 (patru) luni închisoare.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., a fost amânată aplicarea pedepsei de 1 an și 4 luni închisoare pe un termen de supraveghere, stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani calculat de la data prezentei decizii.

Au fost menținute obligațiile și măsurile de supraveghere stabilite în sarcina inculpatului de prima instanță prin sentința apelată conform art. 85 și 86 C. pen.

b) În temeiul art. 396 alin. (1) și (4) C. proc. pen. rap. la art. 83 C. pen., s-a stabilit față de inculpata B. o pedeapsă de 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen.

În baza art. 83 alin. (1) C. pen., a fost amânată aplicarea pedepsei de 1 an închisoare pe un termen de supraveghere, stabilit în condițiile art. 84 C. pen., de 2 ani calculat de la data prezentei decizii.

Au fost menținute obligațiile și măsurile de supraveghere stabilite în sarcina inculpatei de prima instanță prin sentința apelată conform art. 85 și 86 C. pen.

c) În temeiul art. 276 alin. (1) și (4) C. proc. pen., inculpații au fost obligați la plata în favoarea persoanei vătămate a sumei 1.069,5 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată ocazionate de judecata în fața primei instanțe.

d) Au fost menținute în rest dispozițiile sentinței penale apelate.

II. În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse, ca nefondate, apelurile promovate de inculpații A. și B. împotriva aceleiași sentințe penale.

III. În temeiul art. 276 alin. (1) și (4) C. proc. pen., inculpații apelanți au fost obligați la plata în favoarea persoanei vătămate a sumei de 1.000 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

IV. În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat în apelul promovat de persoana vătămată au rămas în sarcina acestuia.

V. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., inculpații apelanți au fost obligați la plata în favoarea Statului Român a sumei de 600 RON fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Împotriva deciziei penale nr. 628/A din 24 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel Cluj, secția Penală și de Minori, inculpații A. și B. au declarat recurs în casație, invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 13 ianuarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpații A. și B. împotriva deciziei penale nr. 628/A din 24 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția Penală și de Minori în dosarul nr. x/2018 .

În motivarea scrisă inculpații, prin apărător au arătat că hotărârea instanței de apel este nelegală, prin aceea că a reținut în mod greșit vinovăția inculpaților pentru fapte ce nu erau prevăzute de legea penală, circumscriindu-se cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în condițiile în care acest motiv de împiedicare a exercitării acțiunii penale a fost invocat și pe calea apelului, fiind astfel îndeplinită cerința de la art. 438 alin. (2) C. proc. pen.

S-a arătat că este nelegală soluția instanțelor de reținere a vinovăției inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor de instigare la fals material în înscrisuri oficiale, uz de fals și fals în declarații, în privința inculpatului A., respectiv fals material în înscrisuri oficiale, în privința inculpatei B., întrucât faptelor comise le lipsește tipicitatea acestor infracțiuni, faptele nefiind prevăzute de legea penală.

Semnarea acestor adeverințe de către inculpata B. este o faptă neprevăzută de art. 321 C. pen.. La fel, solicitarea inculpatului A. de a i se semna aceste adeverințe este o faptă neprevăzută de art. 47 C. pen., raportat la art. 321 C. pen., depunerea a trei dintre aceste adeverințe la dosarul de concurs este o faptă neprevăzută de prevăzută de art. 323 C. pen. iar declarația privind veridicitatea conținutului dosarului de înscriere la concurs este o faptă neprevăzută de art. 326 C. pen.

În plus, inculpata B. avea dreptul de a semna adeverințele în cauză, în calitatea sa de director-adjunct, în condițiile în care directorul lipsea din unitatea de învățământ, deși acest fapt nu are nicio valență de natură penală, din moment ce adeverințele consemnează aspecte de fapt reale.

Coordonarea comisiilor din cadrul colegiului de către inculpatul A. este un element de fapt dovedit ca atare prin probele testimoniale administrate în faza de cercetare judecătorească. Deși acesta a coordonat comisiile în calitatea sa de director al unității, aceste activități de coordonare au fost distincte de coordonarea întregii activități a colegiului, fiind elemente de fapt concrete, determinate și subsumate obiectului de activitate al fiecărei comisii.

Termenul de "coordonare" în legătură cu întreaga activitate a colegiului este folosit greșit și deliberat pentru a crea confuzie cu activitatea concretă de coordonare, desfășurată efectiv de către inculpatul A. în cadrul comisiilor, căci în realitate, în calitatea sa de director, acesta conducea întreaga activitate a colegiului, ceea ce implică mai mult decât simpla coordonare.

Instanța de apel a ignorat argumentele apărării privind modalitatea de funcționare a comisiilor din colegiu și fără a aduce contraargumente bazate pe probe, a reiterat considerentele din actul de inculpare, bazate strict pe înscrisurile privind componența comisiilor, înscrisuri provenite de la chiar instituția de învățământ în cauză și semnate de chiar inculpatul A..

Este eronată fundamentarea acuzațiilor pe faptul că nu a existat o decizie prin care directorul să se numească coordonator, alături de responsabilul comisiei, întrucât acesta este coordonator prin însuși faptul că numește comisia (act de dispoziție) și o coordonează potrivit fișei postului.

Apărătorul a arătat că inculpata B., în calitatea sa de director-adjunct, avea de drept toate atribuțiile directorului, fără a fi necesară delegarea acestor atribuții.

Faptul că adeverințele în cauză nu au fost redactate la secretariatul unității de învățământ nu are nicio conotație de natură penală, din moment ce conținutul acestora exprimă adevărul. Adeverințele au fost redactate de către inculpatul A. pentru a degreva activitatea secretarelor, nefiind nimic ilegal în aceasta și fiind o practică uzuală. Ele s-au înregistrat la secretariat, unde au rămas copii ale acestora.

Raportul Corpului de Control și legislația se referă la lipsa directorului din unitate, adică exact situația din ziua în care inculpata B. a semnat adeverințele. Acest fapt este dovedit atât prin declarația martorei D., secretarul-șef, cât și prin înscrisul depus ce dovedește mesajul SMS trimis de C. inculpatei B.. Așadar, inculpata B., în calitatea sa de director adjunct era perfect îndreptățită să semneze acele adeverințe, conform art. 26 (2) din ROFUIP care precizează că "Directorul adjunct exercită, prin delegare, toate atribuțiile directorului, în lipsa acestuia."

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursurilor în casație, casarea ambelor hotărâri și, în rejudecare, achitarea inculpaților în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.

Dezbaterile au avut loc în ședința din data de 10 februarie 2021, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie, susținerile părților nemaifiind reluate.

Analizând recursurile în casație formulate de inculpații B. și A. împotriva deciziei penale nr. 628/A din data de 24 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosar nr. x/2018, Înalta Curte constată că acestea sunt este nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că inculpatul A. își desfășura activitatea în calitate de profesor de matematică la Colegiul Național Gheorghe Șincai din Baia Mare, județul Maramureș, fiind detașat în interesul învățământului, în perioada 01.09.2013- 09.01.2017, în funcția de director al acestei unități de învățământ până la organizarea concursului pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct, cu rezervarea postului pe care era titular .

Inculpata B. avea calitatea de director adjunct la Colegiul Național Gheorghe Șincai din Baia Mare, calitate pe care a avut-o și în cursul anului 2017.

În perioada iunie- august 2017, a fost organizat concursul pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar, conform metodologiei aprobate prin Ordinul nr. 3969/30.05.2017 al Ministerului Educației Naționale.

Printre posturile scoase la concurs s-a numărat și postul de director al Colegiului Național Gheorghe Șincai din Baia Mare, pentru care s-au înscris inculpatul A. și persoana vătămată C., care ocupa interimar postul de director al colegiului.

În raport de funcțiile ocupate în perioada de referință (ambii inculpați sunt cadre didactice în învățământul preuniversitar de stat, inculpata B. îndeplinind și funcția de director adjunct al colegiului, la data comiterii infracțiunilor).

În vederea evaluării candidaților înscriși la concurs, una dintre probele examinării a constat în analiza Curriculumului Vitae al candidaților, realizată de comisia de concurs, în plenul ei, prin acordarea de puncte potrivit criteriilor și punctajelor prevăzute în anexa nr. 3 la Ordinul nr. 3969/30.05.2017 al Ministerului Educației Naționale, pe baza documentelor din dosarul de înscriere care dovedesc cele afirmate în Curriculum Vitae.

Inculpatul A., în data de 23.06.2017, a determinat-o pe inculpata B. să semneze în calitate de director adjunct al Colegiului Național Gheorghe Șincai din Baia Mare, la rubrica "director", adeverințele nr. 1587, nr. 1588, nr. 1589 și nr. 1590 din 23.06.2017, care atestau în mod nereal că, în perioada 2013-2016, el ar fi fost coordonator al Comisiei metodice a diriginților, al Comisiei sistemului de control managerial intern, al Comisiei de proiecte și programe educative și al Comisiei de dezvoltare profesională și evoluție în carieră în cadrul acestei unități de învățământ.

Ulterior, același inculpat A. a folosit adeverințele false la proba de Curriculum Vitae cu ocazia concursului organizat în perioada 17-21.07.2017 pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar la nivelul Inspectoratului Școlar Județean Maramureș, printre care și Colegiul Național Gheorghe Șincai din Baia Mare.

În cadrul concursului amintit, inculpatul A. a procedat la completarea Declarația privind veridicitatea conținutului din dosarul de înscriere la concursul pentru funcția de director, prin care a arătat că toate documentele dosarului de candidatură sunt conforme cu originalele, îi aparțin și au fost obținute legal, deși în realitate adeverințele anterior menționate erau false.

Corelativ, inculpata B., în data de 23.06.2017, la îndemnul și solicitarea inculpatului A., a semnat în calitate de director adjunct al Colegiului Național Gheorghe Șincai din Baia Mare, la rubrica "director", în lipsa delegării, adeverințele nr. 1587, nr. 1588, nr. 1589 și nr. 1590/23.06.2017, care atestau în mod nereal că, în perioada 2013-2016, inculpatul A. ar fi fost coordonator al Comisiei metodice a diriginților, al Comisiei sistemului de control managerial intern, al Comisiei de proiecte și programe educative și al Comisiei de dezvoltare profesională și evoluție în carieră în cadrul acestei unități de învățământ.

Întreaga activitate ilicită reținută mai-sus s-a derulat de către cei doi inculpați în strânsă legătură cu funcțiile ocupate în perioada infracțională de referință și în contextul derulării concursului organizat în perioada 17-21.07.2017 pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar la nivelul Inspectoratului Școlar Județean Maramureș, printre care și Colegiul Național Gheorghe Șincai din Baia Mare.

Raportat la experiența anterioară a inculpatului A., care deținuse calitatea de director a unității școlare, acesta a procedat la întocmirea (redactare conținut și tehnoredactare) adeverințelor amintite mai-sus, pe care le-a prezentat spre semnare/ștampilare inculpatei B., care la acea dată exercita în fapt calitatea de director al Colegiului Național Gheorghe Șincai din Baia Mare, întrucât numita C., directorul interimar al instituției, lipsea în fapt de la locul de muncă, fără ca să își fi delegat atribuțiile de conducere către directorul adjunct, așa cum cereau exigențele legale.

În concret, adeverințele nr. 1587, nr. 1588, nr. 1589 și nr. 1590 din 23.06.2017 atestau în mod nereal că, în perioada 2013-2016, acesta a avut unele calități și atribuții în cadrul unității de învățământ.

Conținutul adeverințelor atesta o activitate de coordonare a comisiilor de specialitate constituite de-al lungul timpului în cadrul liceului, perioadă de timp în care inculpatul A. ocupase funcția de director al unității școlare.

Prin adeverința nr. x/23.06.2017 se atesta faptul că inculpatul A. a îndeplinit, în cadrul Colegiului Național Gheorghe Șincai, atribuția de coordonator al Comisiei metodice a diriginților, în perioada 2013-2016. Conform înscrisurilor existente la dosar, în perioada vizată de adeverință, comisia diriginților a fost coordonată de alte persoane, respectiv de E. și F., conform deciziilor emise chiar de inculpat, care ocupa funcția de director al colegiului în acea perioadă.

Conform adeverinței nr. x/23.06.2017, inculpatul A. a îndeplinit, în cadrul Colegiului Național Gheorghe Șincai, atribuția de coordonator al Comisiei Sistemului de control managerial intern (SCMI), în perioada 2013-2016 . Or, pe baza pieselor probatorii ale cauzei, s-a reținut că, în perioada 2013-2014, nu a fost instituită o astfel de comisie în cadrul colegiului, iar în perioada 2015-2016, responsabilul comisiei a fost G., director adjunct, conform deciziei nr. 3901/02.11.2015, semnată tot de inculpat.

Prin adeverința nr. x/23.06.2017 se atesta faptul că inculpatul A. a îndeplinit, în cadrul Colegiului Național Gheorghe Șincai, atribuția de coordonator al Comisiei de proiecte și programe educative, în perioada 2013-2016.

În realitate, în acea perioadă, această comisie a fost coordonată de alte persoane, respectiv de E., coordonator, și F., responsabil, conform deciziilor semnate de asemenea de inculpat, în calitate de director.

În fine, prin adeverința x/23.06.2017 se atesta faptul că inculpatul A. a îndeplinit, în cadrul Colegiului Național Gheorghe Șincai, atribuția de coordonator al Comisiei de dezvoltare profesională și evoluție în carieră, în perioada 2013-2016 .Tot pe baza actelor obținute de la unitatea școlară, s-a reținut că această comisie a fost coordonată de alte persoane, respectiv de F., H. și I. conform deciziilor, semnate de inculpat, în calitate de director.

În data de 04.07.2017, inculpatul a completat Declarația privind veridicitatea conținutului din dosarul de înscriere la concursul pentru funcția de director, prin care a arătat că toate documentele dosarului de candidatură sunt conforme cu originalele, îi aparțin și au fost obținute legal, deși în realitate adeverințele anterior menționate erau false, , și a folosit adeverințele care îi atestau calități nereale în cadrul Colegiului Național Gheorghe Șincai la proba de CV cu ocazia concursului.

În recursurile în casație formulate inculpații B. și A., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., au solicitat admiterea recursurilor, casarea ambelor hotărâri și, în rejudecare, achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., susținând că faptele pentru care au fost trimiși în judecată și cu privire la care s-a reținut vinovăția nu sunt prevăzute de legea penală.

Totodată semnarea adeverințelor de către inculpata B., solicitarea inculpatului A. de a i se semna acele adeverințe, depunerea a trei dintre aceste adeverințe la dosarul de concurs și declarația privind veridicitatea conținutului dosarului de înscriere la concurs sunt fapte neprevăzute de legea penală.

Potrivit dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., scopul recursului în casație este acela de a supune Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Drept urmare, sintagma "fapta nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracțiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravențională, materială sau disciplinară), cât și situația în care lipsesc anumite elementele constitutive ale infracțiunii, altele decât cele referitoare la "vinovăția prevăzută de lege".

În concordanță cu aceste dispoziții, acest caz de casare nu poate fi invocat, însă, pentru a obține o reevaluare a materialului probator sau pentru stabilirea unei alte situații de fapt.

Prin urmare, instanța de casație analizează doar dacă situația de fapt, astfel cum a fost reținută de instanța de apel, corespunde infracțiunii pentru care s-a pronunțat hotărârea de condamnare.

Cu privire la conținutul adeverințelor nr. 1587, nr. 1588, nr. 1589 și nr. 1590 din 23.06.2017 s-a reținut că acestea atestau o activitate de coordonare a comisiilor de specialitate constituite de-al lungul timpului în cadrul liceului, perioadă de timp în care inculpatul A. ocupase funcția de director al unității școlare.

Apărarea a arătat că termenul de "coordonare în legătură cu întreaga activitate a colegiului a fost folosit greșit și deliberat pentru a crea confuzie cu activitatea concretă de coordonare, desfășurată efectiv de către inculpatul A. în cadrul comisiilor, căci în realitate, în calitatea sa de director, acesta conducea întreaga activitate a colegiului, ceea ce implică mai mult decât simpla coordonare".

În speța de față, inculpatului A. nu a fost trimis în judecată și condamnat în legătură cu activitatea de coordonare care întră în atribuțiile funcției de director în cadrul colegiului, ci pentru faptul că la concursul pentru ocuparea funcție de director al Colegiului Național Gheorghe Șincai, la dosarul de candidat, inculpatul a depus pentru proba Curriculum Vitae - adeverințele care atestau în mod nereal că ar fi fost coordonator al:

- Comisiei metodice a diriginților, în perioada 2013-2016 (adeverința nr. x/23.06.2017, comisie coordonată în realitate, de numitele E. și F.);

- Comisiei Sistemului de control managerial intern (SCMI), în perioada 2013-2016 (adeverința nr. x/23.06.2017, comisie coordonată în realitate de numita G.);

- Comisiei de proiecte și programe educative, în perioada 2013-2016 (adeverința nr. x/23.06.2017, unde numita E. a fost coordonator iar F., responsabil);

- Comisiei de dezvoltare profesională și evoluție în carieră, în perioada 2013-2016 (adeverința nr. x/23.06.2017, comisie coordonată în realitate de numitele F., H. și I.);

Referitor la termenul de "coordonare", Înalta Curte constată că Anexa nr. 3 a Ordinului nr. 3969/2017 pentru aprobarea Metodologiei privind organizarea și desfășurarea concursului pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar - Grila de Evaluare Curriculum Vitae, la pct. c punctează Experiență dobândită în calitate de:

- responsabil arie curriculară, responsabil de comisie metodică, șef catedră; - responsabil/coordonator Comisie de Evaluare și Asigurare a Calității (CEAC); - coordonator/responsabil/președinte al comisiei Sistemului de control managerial intern (SCMI);

- coordonator Comisie de proiecte și programe educative;

- coordonator al centrului județean/municipiului București de asistență psihopedagogică; - director, director adjunct;

- membru în consiliul de administrație al unității de învățământ; -coordonator al Comisiei de dezvoltare profesională și evoluție în carieră.

Lecturând anexa nr. 3 a Ordinului nr. 3969/2017, se constată că funcția de director este punctată separat față de calitatea de responsabil/coordonator al comisiilor.

În aceste condiții inculpatul A. a primit puncte în evaluare de două ori pentru aceeași calitate, respectiv aceea de director. Punctarea separată a calității de responsabil coordonator și aceea de director exclude posibilitatea ca atribuțiile pe care le avea de director și director adjunct să determine și punctarea pentru calitățile de responsabil coordonator al comisiilor înființate.

În aceste condiții prin suprapunerea atribuțiilor de director cu cele exercitate în fapt de inculpatul A. în cadrul comisiilor înființate la Colegiului Național Gheorghe Șincai exclude reținerea veridicității adreselor potrivit cu care ar fi exercitat separat de funcția de director și pe cea de responsabil coordonator al comisiilor înființate.

Este evident că, legiuitorul la emiterea anexei nr. 3 a Ordinului nr. 3969/2017, a intenționat notarea separată a experienței dobândite în funcția de director în raport cu aceea de responsabil coordonator comisie.

În mod concret activitatea infracțională a inculpatului a constat în aceea că, în exercitarea atribuțiilor specifice de director, care se notează separat, a arătat că ar fi exercitat și atribuții de coordonare, ajungându-se astfel la notarea dublă a aceleiași activități desfășurate. Prin urmare nu se poate pune semnul egalității între experiența dobândită în calitate de director (principal sau adjunct) și cea de "coordonator" sau "responsabil" de comisie de specialitate, iar inculpatul avea cunoștință de împrejurarea că experiența dobândită în calitățile amintite este valorificată distinct în cadrul concursului.

Prin urmare, contrat susținerilor apărării, din examinarea actelor dosarului, în limitele procesuale menționate și în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită definitiv de către curtea de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că:

- faptele inculpatului A., care, în data de 23.06.2017, a determinat-o pe inculpata B. să semneze în calitate de director adjunct al Colegiului Național Gheorghe Șincai din Baia Mare, la rubrica "director", adeverințele nr. 1587, nr. 1588, nr. 1589 și nr. 1590/23.06.2017, care atestau în mod nereal că, în perioada 2013-2016, el ar fi fost coordonator al Comisiei metodice a diriginților, al Comisiei sistemului de control managerial intern, al Comisiei de proiecte și programe educative și al Comisiei de dezvoltare profesională și evoluție în carieră în cadrul acestei unități de învățământ, întrunesc elementele constitutive ale instigării la infracțiunea de la fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 47 C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) C. pen.

- faptele aceluiași inculpat, care a folosit adeverințele false la proba de CV cu ocazia concursului organizat în perioada 17-21.07.2017 pentru ocuparea funcțiilor de director și director adjunct din unitățile de învățământ preuniversitar la nivelul Inspectoratului Școlar Județean Maramureș, printre care și Colegiul Național Gheorghe Șincai din Baia Mare, iar în data de 04.07.2017, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals prevăzută de art. 323 C. pen.

- fapta aceluiași inculpat, care, în data de 04 iulie 2017, a completat Declarația privind veridicitatea conținutului din dosarul de înscriere la concursul pentru funcția de director, prin care a arătat că toate documentele dosarului de candidatură sunt conforme cu originalele, îi aparțin și au fost obținute legal, deși în realitate adeverințele anterior menționate erau false, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații prevăzută de art. 326 C. pen.

Referitor la inculpata B., Înalta Curte constată că a fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale prevăzută de art. 320 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în data de 23.06.2017, a semnat în calitate de director adjunct al Colegiului Național Gheorghe Șincai din Baia Mare, la rubrica "director", în lipsa delegării, adeverințele nr. 1587, nr. 1588, nr. 1589 și nr. 1590/23.06.2017, care atestau în mod nereal că, în perioada 2013-2016, inculpatul ar fi fost coordonator al Comisiei metodice a diriginților, al Comisiei sistemului de control managerial intern, al Comisiei de proiecte și programe educative și al Comisiei de dezvoltare profesională și evoluție în carieră în cadrul acestei unități de învățământ.

Apărarea a susținut că inculpata B., în calitatea în calitatea sa de director adjunct era perfect îndreptățită să semneze acele adeverințe, întrucât "Directorul adjunct exercită, prin delegare, toate atribuțiile directorului, în lipsa acestuia."

Înalta Curte constată că inculpata B., a semnat aceste adeverințe în virtutea funcției deținute (director adjunct), la un moment în care suplinea lipsa faptică a directorului din unitatea de învățământ, în condițiile inexistenței unui act de delegare (potrivit de art. 21 alin. (7) din Ordinul 5079/2016) emis de acesta din urmă pentru exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere de către directorul adjunct și a unui caz de imposibilitate obiectivă de exercitare a atribuțiilor de conducere de către directorul unității.

Totodată inculpata și-a asumat conținutul nereal al adeverințelor, neefectuând nici o verificare, cu toate că înscrisurile fuseseră redactate de inculpatul A., în condițiile în care era ținută de obligația de a verifica conformitatea cu realitatea a datelor atestate prin adeverințe.

Prin urmare, criticile menționate în susținerea recursurilor în casație nu vizează aspecte de legalitate a hotărârii atacate, ce pot fi examinate în calea extraordinară de atac, ci reprezintă critici ce țin de fondul cauzei, de modalitatea în care instanța de apel a reținut, pe baza probelor din dosar, vinovăția și participația inculpaților la săvârșirea infracțiunilor.

Deopotrivă, prevederile art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., nu permit o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator și, pe această cale, stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că faptele nu sunt prevăzute de legea penală.

Înalta Curte constată că prin criticile aduse hotărârii definitive, recurenții B. și A. nu au evidențiat elemente de nelegalitate, în așa măsură încât să se ajungă la concluzia că faptele pentru care au fost condamnați, nu constituie infracțiuni, ci au solicitat o reinterpretare a probelor, prin prisma unor critici comune cu cele formulate cu titlu de apărări în fond și cu titlu de motive de apel.

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că în cauză nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., motiv pentru care, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații B. și A. împotriva deciziei penale nr. 628/A din data de 24 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosar nr. x/2018.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurenții inculpați vor fi obigați la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile în casație formulate de inculpații B. și A. împotriva deciziei penale nr. 628/A din data de 24 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosar nr. x/2018.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 martie 2021.