ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reține următoarele:

Prin decizia penală nr. 782 din data de 7 iunie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Cluj, a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 671 din data de 03.03.2022, pronunțată de către Judecătoria Baia Mare, în dosarul nr. x/2021, pe care a desființat-o în parte sub aspectul operațiunilor de contopire efectuate între pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății și pedepsele aplicate prin hotărâri anterioare de condamnare și rejudecând în aceste limite:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului A. prin hotărârea apelată și a repus în individualitate pedepsele astfel:

- pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată în cauză pentru infracțiunea de influențarea declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen.

- pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 15/01.03.2016 a Tribunalului Maramureș, definitivă prin decizia penală nr. 728/A/05.05.2017 a Curții de Apel Cluj;

- pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 74 din 16.02.2012 a Tribunalului Maramureș, definitivă prin decizia penală nr. 3495/30.10.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A constatat că infracțiunea de influențare a declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. este concurentă cu infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) din C. pen. și complicitate la fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) din C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 348 zile închisoare prin sentința penală nr. 186/03.12.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Maramureș, definitivă prin decizia penală nr. 350/A/10.03.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel Cluj.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 2 ani și 348 zile închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 186/03.12.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Maramureș, definitivă prin decizia penală nr. 350/A/10.03.2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel Cluj și a repus în individualitate pedepsele, astfel:

- pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 1 an a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen., aplicată pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) din C. pen.

- 1 an și 6 luni închisoare aplicată pentru complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) din C. pen.

- restul de 348 zile rămas de executat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 15/1.03.2016 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 728/5.05.2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

A constatat că prin sentința penală nr. 15/1.03.2016 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 728/5.05.2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 74/16.02.2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. x/2009, definitivă prin decizia penală nr. 3495/30.10.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

A înlăturat dispoziția de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 74/2012 a Tribunalului Maramureș (definitivă prin decizia penală nr. 3495/30.10.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție).

A constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentințele penale nr. 74/16.02.2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. x/2009 și nr. 15/1.03.2016 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. x/2015 sunt concurente și au fost contopite, iar pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare a fost executată cu începere din 5.05.2017 până în 22.01.2019, când inculpatul a fost liberat condiționat, cu un rest rămas neexecutat de 348 zile.

În baza art. 105 alin. (1) din C. pen., a anulat liberarea condiționată din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 15/1.03.2016, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 728/5.05.2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj.

A constatat că infracțiunea pentru care s-a dispus condamnarea în prezenta cauză, precum și infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 186/03.12.2019, pronunțată în dosar nr. x/2015 al Tribunalului Maramureș, definitivă prin decizia penală nr. 350/A/10.03.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel Cluj, sunt săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie față de infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere prin sentința penală nr. 74/16.02.2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. x/2009, definitivă prin decizia penală nr. 3495/30.10.2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. a contopit pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată în cauză pentru infracțiunea dedusă judecății în prezentul dosar, cu pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare cu interzicerea pe o perioadă de 1 an a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen., aplicată pentru infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (3) din C. pen. și de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată pentru complicitate la infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 320 alin. (1) din C. pen., ambele aplicate prin sentința penală nr. 186/03.12.2019, pronunțată în dosar nr. x/2015 al Tribunalului Maramureș, definitivă prin decizia penală nr. 350/A/10.03.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel Cluj, în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din celelalte pedepse, respectiv de 1 an închisoare, rezultând pedeapsa principală de 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 43 alin. (1) din C. pen., a adăugat pedeapsa rezultantă aplicată prin prezenta decizie, de 2 ani și 6 luni închisoare, la restul de 348 zile rămas neexecutat din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 15/1.03.2016, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 728/5.05.2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, rezultând pedeapsa finală de 2 ani, 6 luni și 348 zile închisoare, cu executare în regim de detenție.

În baza art. 45 alin. (1) din C. pen., a aplicat pe lângă pedeapsa principală pedeapsa complementară constând în interzicerea pe o perioadă de 1 an a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen. pe o perioadă de 1 an.

În baza art. 45 alin. (1), (5) din C. pen. a aplicat pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), d) din C. pen.

Conform art. 40 alin. (3) din C. pen., a dedus din pedeapsa de 2 ani și 6 luni și 348 zile închisoare, perioadele executate în intervalul 14.03.2015 - 26.06.2015, precum și din data de 10 martie 2021 la zi.

A anulat mandatul nr. x/2019 emis în baza sentinței penale nr. 186/03.12.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Maramureș, definitivă prin decizia penală nr. 350/A/10.03.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel Cluj și s-a dispus emiterea unui nou mandat în baza prezentei decizii.

A menținut în rest dispozițiile sentinței penale apelate în măsura în care nu contravin deciziei.

Împotriva acestei decizii penale a formulat contestație în anulare inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 1088/A din data de 31 august 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în temeiul art. 431 și art. 432 din C. proc. pen., cu trimitere la art. 426 lit. b) din C. proc. pen., s-a admis în principiu și în fond contestația în anulare promovată de apelantul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 782/A/07.06.2022 pronunțate de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2021, ce a fost desființată în parte, în latura penală, în ceea ce privește omisiunea reținerii incidenței cauzei de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen. (prescripția răspunderii penale) sub aspectul săvârșirii infracțiunii de influențare a declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. (faptă comisă în perioada 12.09.2016 - 09.01.2017), de către apelantul inculpat A..

Rejudecând în aceste limite s-a descontopit pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului, de 2 ani și 6 luni închisoare, în pedepsele componente: pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 671/03.03.2022 a Judecătoriei Baia Mare, pronunțată în dosarul nr. x/2021, pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, respectiv 1 an și 6 luni închisoare, la care a fost condamnat prin sentința penală nr. 186/03.12.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Maramureș, definitivă prin decizia penală nr. 350/A/10.03.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020 de Curtea de Apel Cluj și s-a înlăturat sporul de 1 an.

În temeiul art. 396 alin. (6) cu trimitere la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului A. pentru comiterea infracțiunii de influențare a declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) din C. pen. și s-au înlăturat consecințele penale ale condamnării, respectiv pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare și dispoziția de anulare a liberării condiționate din executarea pedepsei de 3 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 15/1.03.2016, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 728/5.05.2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj (implicit și dispoziția de executare a restului de pedeapsă de 348 zile, rămas neexecutat), ca efect a intervenirii prescripției răspunderii penale.

S-a constatat că acest condamnat a executat, în baza sentinței penale nr. 671 din data de 03.03.2022 pronunțate în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin decizia penală nr. 782/A/07.06.2022, pedeapsa închisorii începând cu data de 07.06.2022 la zi.

S-au menținut celelalte dispoziții ale deciziei penale nr. 782/A/07.06.2022 pronunțate de către Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2021, urmând ca situația contopirilor între pedepsele la care a fost condamnat contestatorul în dosarul nr. x/2015 și dosarul nr. x/2015 (dosarul Curții de Apel Cluj nr. 82/33/2020) să fie analizată de către instanța de executare sau, după caz, instanța locului de deținere, cu luarea în considerare a dispozițiilor prezentei decizii și a deciziei care se va pronunța pentru soluționarea contestației în anulare înregistrată în dosarul Curții de Apel Cluj nr. 735/33/2022.

Împotriva deciziei penale nr. 1088/A din data de 31 august 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția penală și de minori, a declarat recurs în casație la data de 11.10.2022 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj.

În motivarea cererii de recurs în casație, parchetul a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și în urma rejudecării cauzei, să se dispună casarea deciziei nr. 1088/A a Curții de Apel Cluj, înlăturarea greșitei aplicări a legii și respingerea, ca nefondată, a contestației în anulare formulată de inculpatul A..

Referitor la cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., parchetul a arătat că infracțiunea pentru care s-a dispus încetarea procesului penal a fost săvârșită de inculpatul A. în perioada 12.09.2016-09.01.2017; că infracțiunea de influențare a declarațiilor este pedepsită cu închisoarea de la 1 an la 5 ani. Raportat la această pedeapsă prevăzută de lege, parchetul a precizat că termenul de prescripție generală pentru infracțiunea comisă de inculpatul A. este de 5 ani, iar termenul de prescripție specială este de 10 ani.

Ținând cont de data la care a fost săvârșită această infracțiune, parchetul a menționat că termenul de prescripție specială nu era împlinit la data de 07.06.2022, când a fost pronunțată decizia nr. 782/A/2022, urmând a fi împlinit în data de 11.11.2026, ținând cont și de suspendarea termenului prescripției pe durata de 2 luni aferentă stării de urgență.

Parchetul a afirmat că au fost îndeplinite acte de procedură în dosar, astfel prin ordonanța din 10.08.2019 confirmată prin ordonanța din data de 20.08.2019 s-a dispus extinderea urmăririi penale față de suspectul A. pentru săvârșirea infracțiunii de influențare a declarațiilor, iar acțiunea penală a fost pusă în mișcare față de inculpatul A. prin ordonanța din data de 13.01.2020. A apreciat că examinarea efectelor neconstituționalității art. 155 alin. (1) din C. pen. nu antrenează principiul legii penale mai favorabile, iar actele de procedură îndeplinite în cauză care au trebuit comunicate suspectului/inculpatului și-au produs efectele de întrerupere a cursului termenului de prescripție, valabilitatea lor fiind guvernată de principiul tempus regit actum. Ulterior întocmirii ordonanțelor din data de 10.08.2019, 20.08.2019, 13.01.2020, în opinia parchetului, a început să curgă un nou termen general de prescripție de 5 ani, care nu s-a împlinit la 07.06.2022, data soluționării definitive a cauzei, ținând cont și de suspendarea termenului prescripției pe durata de 2 luni aferentă stării de urgență, urmând să se împlinească în data de 11.11.2026.

Întrucât întreruperea cursului prescripției este o instituție de drept procesual, parchetul a opinat că pretinsa inexistență a vreunui caz de întrerupere în perioada mai 2018 și mai 2022 nu are vreo consecință asupra actelor întreruptive de prescripție îndeplinite în perioada 2014-2018, întrucât nu se aplică principiul legii penale mai favorabile, concluzie care este în acord cu constatările Curții Constituționale din Decizia nr. 358/2022.

Parchetul a susținut că interpretarea cauzelor întreruptive de prescripție ca fiind supuse principiului legii penale mai favorabile ar face ca deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022 să retroactiveze, producând efecte și pentru trecut, ceea ce contravine flagrant dispoziției constituționale prevăzute de art. 147 alin. (4) din legea fundamentală, iar art. 5 alin. (1) din C. pen. nu poate fi interpretat astfel încât să lipsească de eficiență dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție.

Prin încheierea din 29 noiembrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția penală a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1088/A din data de 31 august 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2022 și a trimis cauza la Completul 5 în vederea soluționării.

Prin încheierea menționată s-a admis în principiu cererea de recurs în casație referitor la cazul de casare prevăzut în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., respectiv "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal", raportat la susținerile parchetului care aduc în discuție cazul de încetare a procesului penal referitor la intervenția prescripției, iar motivele invocate în cererea de recurs în casație, se circumscriu formal ipotezei în care încetarea procesului penal s-ar fi dispus în mod greșit.

Analizând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, în temeiul art. 448 alin. (1) din C. proc. pen. Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale instanța examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispozițiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și/sau apel intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii Înaltei Curți învestită cu judecarea recursului în casație, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situația factuală și elementele care au circumstanțiat activitatea imputată astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, așadar, ca scop exclusiv sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală și nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor și a vinovăției persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării dacă "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal".

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării, în situațiile în care s-a dispus în mod greșit încetarea procesului penal pentru oricare dintre motivele prevăzute în art. 16 alin. (1) lit. e) - j) din C. proc. pen., respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii.

În speță, în limitele procesuale menționate, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că argumentele invocate de parchet în susținerea cererii sale de recurs în casație vizând faptul că, raportat la perioada în care a fost săvârșită fapta, termenul de prescripție specială nu era împlinit la data de 07.06.2022, când a fost pronunțată decizia nr. 782/A/2022, urmând a fi împlinit în data de 11.11.2026, avându-se în vedere suspendarea termenului prescripției pe durata de 2 luni aferentă stării de urgență și că au fost îndeplinite acte de procedură în dosar, respectiv ordonanța din 10.08.2019 confirmată prin ordonanța din data de 20.08.2019 prin care s-a dispus extinderea urmăririi penale față de suspectul A., ordonanța din data de 13.01.2020 de punere în mișcare a acțiunii penale, ce au determinat curgerea unui nou termen de prescripție, sunt nefondate pentru considerentele ce se vor prezenta în continuare.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018 s-a constatat neconstituționalitatea soluției legislative circumscrisă sintagmei "oricărui act de procedură în cauză", întrucât aceasta era lipsită de previzibilitate și, totodată, contrară principiului legalității incriminării, pentru că sintagma are în vedere și acte ce nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului, nepermițându-i acestuia să cunoască aspectul întreruperii cursului prescripției și al începerii unui nou termen de prescripție a răspunderii sale penale (paragraful 31). Această decizie a avut natura unei decizii simple/extreme, întrucât instanța de contencios constituțional a sancționat unica soluție legislativă reglementată prin dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. (aspect statuat prin Decizia Curții Constituționale nr. 358/2022, paragraful 61). Referirea la soluția legislativă cuprinsă în C. pen. anterior a avut un rol orientativ, iar nu obligatoriu, destinat legiuitorului, iar nu organelor judiciare (paragrafele 68, 70) și aceasta nu putea fi interpretată ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale (paragraful 72);

De la data publicării Deciziei Curții Constituționale nr. 297/2018, respectiv 25 iunie 2018, "fondul activ al legislației nu a conținut vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale", rămânând neafectate termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din C. pen. (Decizia nr. 358/2022, paragraful 73, 74);

Prin decizia Curții Constituționale nr. 358/2022 s-a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., reținându-se că norma supusă controlului de constituționalitatea nu este susceptibilă de o aplicare clară și previzibilă în absența intervenției legiuitorului (paragrafele 60, 75).

În dreptul român normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial), supuse din perspectiva aplicării lor în timp principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile, potrivit principiului mitior lex prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituție și art. 5 din C. pen.

În consecință, având în vedere aspectele reținute cu privire la efectele deciziilor Curții Constituționale, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen. în forma în vigoare ulterior Deciziei nr. 297/2018 (a cărei natură a fost stabilită prin Decizia nr. 358/2022) constituie lege penală mai favorabilă, ca efect al inexistenței unui caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale cu consecința incidenței exclusiv a termenelor generale de prescripție prevăzute de art. 154 din C. pen.

În sensul celor de mai sus este și Decizia nr. 67 din data de 25 octombrie 2022 a Înalte Curți de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin care s-a statuat că "Având în vedere delimitarea efectelor prescripției răspunderii penale astfel cum rezultă din considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 1.092/2012 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 67 din 31 ianuarie 2013) într-un efect principal, reprezentat de înlăturarea răspunderii penale și, respectiv, un efect derivat, de ordin procesual, constând în înlăturarea acțiunii penale, se reține că, la rândul său, întreruperea cursului prescripției răspunderii penale are un efect de drept material, modificând regimul răspunderii penale prin prelungirea intervalului de timp în care statul își poate exercita dreptul de a trage la răspundere penală, și un efect derivat, de ordin procesual, respectiv repunerea organelor judiciare într-un nou termen în care își pot exercita rolul activ, conferit de dispozițiile art. 5 din C. proc. pen., de stabilire a adevărului, în cauzele penale, pe baza probelor administrate.

Cele două efecte nu se confundă și nu sunt reglementate de aceleași categorii de norme legale.

În consecință, nu este posibilă extinderea regulilor referitoare la aplicarea în timp a legii procesuale care reglementează condițiile de legalitate ale actului procedural care constituie cauza la efectul de drept material al întreruperii cursului prescripției. Mai concret, dacă s-ar admite că întreruperea prescripției este reglementată de norme procesuale întrucât cauza ei este un act de procedură, ar însemna să se confunde cauza în sine cu efectul principal constând în întreruperea cursului prescripției penale. Or, așa cum s-a arătat, cauza prevăzută de art. 155 alin. (1) din C. pen. (îndeplinirea unui act de procedură) are ca efect de drept material întreruperea termenului de prescripție, care produce consecința prelungirii termenului în care poate fi atrasă răspunderea penală.

Așadar, nu pot fi extinse dispozițiile procesuale care reglementează cauza (actul de procedură) la întreaga instituție a întreruperii cursului prescripției, efectul acesteia fiind prevăzut în mod distinct de legea penală de drept material și constând în prelungirea termenului în care poate fi atrasă răspunderea penală."

Înalta Curte constată că pentru fapta inculpatului A. s-a împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale. Astfel, potrivit art. 153 alin. (1) din C. pen., "prescripția înlătură răspunderea penală", atunci când termenele prevăzute la art. 154 din C. pen. sunt îndeplinite.

Se reține din decizia recurată că inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de influențare a declarațiilor prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că în perioada 12.09.2016-09.01.2017, prin constrângere – proferarea de amenințări cu acte de violență, inculpatul A. l-ar fi determinat pe inculpatul B. să își retragă declarațiile făcute în faza de urmărire penală și să dea declarații mincinoase în fața completului Curții de Apel Cluj în dosarul nr. x/2015, cu ocazia ascultării acestuia ca martor la termenul din data de 09.01.2017.

Înalta Curte constată că pedeapsa prevăzută de lege pentru sancționarea infracțiunii de influențare a declarațiilor, prevăzută de art. 272 alin. (1) din C. pen. este închisoarea de la 1 la 5 ani și conform art. 154 alin. (2) din C. pen., termenul de prescripție a răspunderii penale curge de la data încetării acțiunii ilicite de natură penală, respectiv din data de 09.01.2017.

Prin urmare, termenul de prescripție incident în cauză este cel prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen., și anume de 5 ani, care a început să curgă de la data de 09 ianuarie 2017, când a încetat activitatea infracțională și s-a împlinit la data de 08 martie 2022, fiind luată în calcul și perioada de 60 de zile în care cursul prescripției răspunderii penale a fost suspendat, din 16.03.2020 până în 14.05.2020, urmare a decretării stării de urgență pe teritoriul României în baza art. 43 alin. (8) din Decretul emis de Președintele României nr. 195/2020, respectiv art. 64 alin. (13) din Decretul emis de Președintele României nr. 240/2020.

Raportat la cele arătate, Înalta Curte constată că răspunderea penală pentru fapta inculpatului A. a fost înlăturată, prin urmare motivul de casare invocat de către parchet este nefondat.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1088/A din data de 31 august 2022 a Curții de Apel Cluj – secția penală și de minori.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de parchet, vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de câte 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj împotriva deciziei penale nr. 1088/A din data de 31 august 2022 a Curții de Apel Cluj – secția penală și de minori.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de parchet, rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de câte 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 ianuarie 2023.

GGC - MM