ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 mai 2023

Asupra recursului în casație;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 113 din 17.06.2021, pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosarul nr. x/2020, a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals prev. de art. 323 C. pen., la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.

A fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare.

A fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 326 C. pen., la pedeapsa de 9 (nouă) luni închisoare.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen., s-a constatat că infracțiunile de uz de fals prev. de art. 323 C. pen., participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen., fals în declarații prev. de art. 326 C. pen., au fost săvârșite în concurs real.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., i s-a stabilit inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 (unu) an și 6 (șase) luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de 5 luni, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite, rezultând pedeapsa de 1 an și 11 luni închisoare, cu executare în regim de detenție.

În baza art. 398 C. proc. pen. rap. la art. 272, 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 600 RON cheltuieli judiciare din care 100 RON din faza de urmărire penală.

Onorariul apărătorului din oficiu, avocat B., în sumă de 868 RON, potrivit art. 5 alin. (1) lit. a) din Protocolul nr. 14511/14.02.2019, a rămas în sarcina statului și s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Suceava.

Sub aspectul situației de fapt, în esență instanța de fond a reținut că faptele inculpatului A. care la data de 11.05.2017 s-a folosit de Certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele și taxele locale și alte venituri datorate bugetului local nr. 2722 din 10.05.2017 eliberat de Primăria Orașului Broșteni, înscris oficial ce atestă contrar realității că inculpatul nu are datorii către bugetul local privind apartamentul situat în orașul Broșteni, județul Suceava, în vederea încheierii unui contract de vânzare cumpărare în formă autentică, cunoscând că înscrisul este fals, ulterior prezentându-se la Biroul Individual Notarial C. cu sediul în comuna Poiana Teiului, județul Neamț, cu înscrisul susmenționat, determinându-l cu intenție pe notarul public să autentifice contractul de vânzare nr. x din 11.05.2017 în condițiile în care copia color după Certificatul de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele și taxele locale și alte venituri datorate bugetului local nr. 2722/10.05.2017 eliberat de Primăria Orașului Broșteni avea aparență de înscris original, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de uz de fals prev. de art. 323 C. pen. și participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen.

De asemenea, s-a reținut că fapta inculpatului A. care, în împrejurările de mai sus, a declarat în fața notarului public C. faptul că referitor la apartamentul înstrăinat prin contractul de vânzare cumpărare nr. x din 11.05.2018 taxele și impozitele datorate bugetului local sunt plătite integral în condițiile în care în realitate acesta avea un debit în cuantum de 277 RON, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals în declarații prev. de art. 326 din C. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A..

Prin motivele scrise de apel, în principal, a solicitat achitarea pentru săvârșirea infracțiunilor de: uz de fals prev. de art. 323 C. pen. în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen. (fapta nu există, nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege), fals intelectual prev. de art. 52 alin. (3) rap. la art. 321 alin. (1) C. pen. în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) și c) C. proc. pen. (fapta nu există și nu există probe din care să reiasă că inculpatul a săvârșit infracțiunea și fals în declarații prev. de art. 326 C. pen. în temeiul art. 16 alin. (1) lit. a) și b) C. proc. pen. (fapta nu există, nu este prevăzută de legea penală ori nu a fost săvârșită cu vinovăția prevăzută de lege) iar, în subsidiar, a solicitat ca, în eventualitatea aplicării unei pedepse să se dispună amânarea aplicării pedepsei sau suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

Cu ocazia concluziilor orale în plus a susținut că nu a fost citat la instanța de fond, motiv pentru care a solicitat admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin decizia nr. 49 din 18 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020 în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 113 din 17.06.2021 pronunțată de Judecătoria Vatra Dornei în dosar nr. x/2020.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și, rejudecând:

În temeiul art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. a fost încetat procesul penal față de inculpatul A. sub aspectul săvârșirii participației improprii la infracțiunea de fals intelectual, prev. de art. 52 alin. (3) rap. la art. 321 alin. (1) C. pen., a infracțiunii de uz de fals, prev. de art. 323 C. pen. și a infracțiunii de fals în declarații, prev. de art. 326 C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției generale a răspunderii penale.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat, în apel au rămas în sarcina acestuia.

Pronunțată, la data de 18.01.2023, prin punerea deciziei la dispoziția părților și a procurorului prin intermediul grefei instanței, conform art. 405 alin. (1) C. proc. pen.

Împotriva hotărârii instanței de apel a formulat cerere de recurs în casație, la data de 17 februarie 2023, prin poștă inculpatul A., prin avocat D. prin care a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen. - în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal, dat fiind că a solicitat continuarea procesului penal și pronunțarea unei soluții de achitare.

În susținerea cererii de recurs în casație a anexat un set de înscrisuri.

În temeiul art. 441 alin. (1) C. proc. pen. a solicitat suspendarea executării hotărârii primei instanțe sub aspectul laturii civile, dispoziții menținute prin hotărârea instanței de apel iar, pe fond a solicitat casarea hotărârii pronunțate în apel cu consecința achitării inculpatului A..

În esență, a susținut că, deși s-a admis apelul și cheltuielile au rămas în sarcina statului, inculpatul a fost somat și urmează a fi executat pentru suma de 600 RON de către Judecătoria Vatra Dornei, întrucât prin hotărârea atacată au fost menținute celelalte dispoziții care nu sunt contrare deciziei.

Astfel, a arătat că procesul penal a pornit urmare a primarului din Broșteni care a avut ca scop acoperirea unei erori a angajaților acelei instituții privind imputația plății în privința unor creanțe fiscale.

A mai susținut că pentru amenzile din 2015 nu se impunea aplicarea prevederilor art. 165 alin. (2) Codul de procedură fiscală în sensul că imputația plății nu trebuia făcută prioritar către amenzi, ci trebuia făcută după cum a indicat debitorul. Mai mult, a menționat că și în cazul în care ar fi fost în vigoare/aplicabil, art. 165 alin. (2) Codul de procedură fiscală face vorbire de amenzile contravenționale individualizate în titluri executorii, ori, inculpatul nu a primit niciun titlu executoriu.

Prin încheierea din 05 aprilie 2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2020 a fost admisă în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 49 din data de 18 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2020, trimisă cauza în vederea judecării recursului în casație la completul C8, în compunere de 3 judecători și citarea părților și încunoștințarea apărătorului ales al recurentului inculpat.

A fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei atacate formulate de inculpatul A..

În esență, s-a reținut că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438 C. proc. pen., iar în procedura de examinare a admisibilității recursului în casație instanța supremă verifică doar aspectele strict formale care nu pun în discuție chestiuni ce țin de soluționarea fondului căii de atac.

În ceea ce privește cererea de suspendare a executării deciziei atacate formulată de inculpatul A. s-a apreciat ca fiind neîntemeiată întrucât, în contextul admiterii în principiu a prezentei căi extraordinare de atac și a posibilelor soluții pe fondul acesteia, argumentele prezentate în susținerea solicitării analizate nu relevă necesitatea dispunerii măsurii cu caracter excepțional prev. de art. 441 alin. (1) C. proc. pen.

Examinând recursul în casație formulat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 05 aprilie 2023, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Cu titlu preliminar, Înalta Curte precizează că, potrivit C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 din C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excede cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație. Instanța de casare nu judecă procesul propriu - zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă exclusiv dacă din punct de vedere al dreptului hotărârea atacată este corespunzătoare.

Așadar, recursul în casație are ca scop verificarea conformității hotărârilor atacate cu regulile de drept aplicabile, scopul său fiind acela de a îndrepta erorile de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Pe cale de consecință, recursul în casație nu are în vedere elementele de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, așa încât, Înalta Curte nu poate să reevalueze materialul probator și să stabilească o situație de fapt diferită de cea menționată în hotărârile atacate.

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În speță, se constată că, prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul A., a invocat prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. că instanța de apel nu s-a pronunțat cu privire la continuarea judecății și astfel dispunându-se încetarea procesului penal, au fost nerespectate dispozițiile legale prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., se constată următoarele:

Referitor la acest motiv de recurs, Înalta Curte reține că acesta privește situațiile în care, în raport cu actele și lucrările dosarului, s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen. (respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii), dispunându-se încetarea procesului penal.

Pentru a se constata incidența acestui motiv de nelegalitate, existența cauzei de încetare a procesului penal trebuie apreciată prin raportare la datele existente la momentul pronunțării hotărârii definitive atacate.

Deși prin intermediul recursului în casație declarat pentru motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. se poate tinde, în urma trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de apel, atât la pronunțarea unei soluții de condamnare sau renunțare la aplicarea pedepsei ori de amânare a aplicării pedepsei (dacă este formulat de procuror sau partea civilă), cât și la emiterea unei hotărâri de achitare a inculpatului (când este exercitat de acesta), așa cum s-a arătat anterior, acesta poate fi promovat doar pentru motive de nelegalitate a hotărârii, respectiv doar în acele situații în care dispozițiile legale ce reglementează o cauză de încetare a procesului penal au fost reținute de către instanțele inferioare, cu toate că nu erau aplicabile.

Astfel, în jurisprudența instanței supreme, s-a apreciat că se circumscrie acestui caz de recurs în casație critica soluției de încetare a procesului penal întemeiată greșit pe intervenirea prescripției răspunderii penale atunci când aceasta a fost pronunțată fără a se ține seama de cererea inculpatului de continuare a procesului penal formulată în temeiul art. 18 din C. proc. pen. (deciziile nr. 262/RC din 17 octombrie 2014, nr. 234/RC din 26 iunie 2018 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală) ori când au fost aplicate dispozițiile art. 153 - art. 156 din C. proc. pen. fără, însă, să fi fost incidente (deciziile nr. 251/RC din 20 iunie 2019, nr. 174/RC din 15 mai 2019, nr. 286/RC din 22 septembrie 2015 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală). Or, niciuna din aceste situații nu se regăsesc în speță, instanța de apel aplicând corect normele ce reglementează prescripția răspunderii penale drept cauză de încetare a procesului penal.

În acest sens, din actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că, prin decizia penală nr. 49 din data de 18 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020, s-a reținut că "având în vedere că inculpatul a primit de la martora E. certificatul care atesta datoria în cuantum de 277 de RON, că acesta știa încă din ianuarie 2017 că datorează o suma mai mare de bani Primăriei orașului Broșteni și că nu putea primi un certificat care să ateste că nu avea datorii către bugetul local privind apartamentul pe care dorea să-l înstrăineze, Curtea apreciază că prezumția de nevinovăție de care se bucură inculpatul a fost răsturnată ca urmare a mijloacelor de probă administrate, acesta cunoscând că înscrisul conține mențiuni necorespunzătoare realității."

Înalta Curte observă, astfel, că instanța de apel a făcut o corectă aplicarea a dispozițiilor legale, dispunând încetarea procesului penal numai după ce, în prealabil, a examinat fondul cauzei și a conchis că sunt nefondate solicitările inculpatului privind pronunțarea unei soluții de achitare, solicitări care echivalează cu o cerere de continuare a procesului penal (în acest sens, decizia nr. 242/A din 02 octombrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2014, nepublicată).

Or, așa cum s-a arătat anterior, în conformitate cu dispozițiile art. 447 din C. proc. pen., prin prisma cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., Înalta Curte poate cenzura hotărârea atacată doar sub aspectul legalității, fără să fie posibilă reinterpretarea materialului probator cu consecința stabilirii unei alte împrejurări factuale care să conducă la achitarea inculpatului A. pentru infracțiunile ce îi sunt imputate, așa cum solicită recurentul, acest atribut aparținând exclusiv instanței de fond și, respectiv, de apel.

Ca urmare, constatând, pentru toate argumentele arătate anterior, că, în speță, s-a făcut o corectă aplicare a legii de către instanța de apel, nefiind incident, sub aspectul criticilor invocate și supuse analizei în calea extraordinară de atac, motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Concluzionând, Înalta Curte constată că, așa cum au fost formulate, criticile recurentului inculpat A. sunt neîntemeiate, iar decizia atacată este legală și prin urmare, recursul în casație formulat în cauză este nefondat, urmând a fi respins ca atare.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 49 din data de 18 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 49 din data de 18 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 mai 2023.