ÎCCJ, Secția penală

În iunie 2021, în dosar a fost întocmit raportul de expertiză contabilă judiciară nr. 05 de către dl expert E.. În temeiul art. 180 alin. (1) C. proc. pen., dl A. a formulat, prin intermediul apărătorului ales, obiecțiuni la raportul de expertiză. Astfel, prin memoriul privind obiecțiunile formulate, înregistrat la dosarul cauzei în data de 2 decembrie 2021, cu titlu general, s-a solicitat organului de urmărire penală să constate că majoritatea constatărilor expertului sunt lacunare, respectiv sunt consecința unei analize superficiale a documentelor pe care le-a avut la dispoziție. În acest sens, în cuprinsul obiecțiunilor a fost prezentată o analiză punctuală, pe fiecare obiectiv stabilit în parte, și au fost indicate elementele de nelegalitate ori netemeinicie constatate, precum și remediile juridice care se impun.

Ulterior momentului înregistrării obiecțiunilor, procurorul de caz, C. a evitat să se pronunțe asupra elementelor prezentate în cuprinsul materialului. Persoana vătămată, prin avocatul ales a revenit periodic în următoarele 20 de luni cu cereri și adrese prin intermediul cărora a solicitat procurorului un răspuns la obiecțiunile formulate, acestea nefiind soluționate în scris. Persoana vătămată arată că este important de subliniat faptul că presupusele prejudicii antamate în dosarul penal nr. x/2019 sunt de ordinul milioanelor de euro, acestea fiind stabilite discreționar de organul de urmărire penală și au stat la baza instituirii, și ulterior prelungirii unor măsuri asigurătorii de natură să afecteze activitatea profesională a dlui A. și a societății acestuia, B., de asemenea inculpată în dosar.

Faptul că obiecțiunile nu au fost soluționate în niciun sens pe tot parcursul anului 2022 este confirmat de mai multe circumstanțe obiective. În primul rând, în cadrul dosarului nr. x/2022 de pe rolul Tribunalului Iași, având ca obiect contestarea măsurilor asigurătorii, la termenul de judecată din 24 februarie 2022, judecătorul de drepturi și libertăți a emis o adresă către DIICOT - ST Iași, prin care a solicitat înaintarea raportului de expertiză financiar-contabilă întocmit în dosarul penal nr. x/2019 al D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Iași, precum și solicitarea de a preciza dacă au fost întocmite noi procese-verbale de punere în executare a măsurilor asigurătorii, cu privire la petenta S.C. B. și care au fost anulate de către judecătorul de drepturi și libertăți prin încheierea din 07.09.2020.

Pentru termenul de judecată stabilit pentru data de 2 martie 2022, procurorul de caz C. a înaintat răspunsul datat l.02.2022, prin care, printre altele, a arătat următoarele: Împotriva raportului de expertiză, inculpații, prin apărători, au formulat un număr de 5 (cinci) contestații, la care procurorul va răspunde în perioada următoare, având în vedere amploarea acestora. De asemenea, este neprocedural ca inculpații să invoce raportul de expertiză, atât timp cât continuă să îl conteste, fondat sau nu. În același sens, inculpații, prin apărători, au solicitat termene îndelungate de studiu (în vederea formulării altor obiecțiuni), fapt indicativ în ce privește consecvența procedurală a acestora, având în vedere solicitarea din prezenta cauză.

Practic, la începutul lunii martie 2022, procurorul C. a statuat sub semnătură proprie faptul că necesită timp suplimentar pentru a soluționa obiecțiunile formulate în cauză.

Suplimentar, în încheierea de ședință din 02 martie 2022, în dosarul nr. x/2022, înregistrat pe rolul Tribunalului Iași, se consemnează și poziția reprezentantului Ministerului Public potrivit căreia: "Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea contestației, ca nefondată, întrucât limitele sesizării se raportează strict la ordonanța din 06.09.2021 care, în procedura prevăzută de art. 250 2 din C. proc. pen., vizează verificarea subzistenței temeiurilor care au justificat luarea măsurii asigurătorii în prezenta cauză. Măsurile verificate sunt cele care s-au definitivat prin încheierea dispusă în dosarul nr. x/2021 al Tribunalului Iași, atât din perspectiva menținerii temeiurilor măsurii asigurătorii cât și cu privire la bunurile față de care au fost menținute măsurile asigurătorii. De la acel moment, în raport de aceste bunuri, nu a apărut niciun element de noutate de natură a modifica situația de fapt. Chestiunea legată de administrarea raportului de expertiză este o probă nouă, s-a depus acest raport la dosar, dar niciuna dintre concluziile raportului de expertiză nu poate fi eficientizată la acest moment în forma în care pretinde apărarea, în condițiile în care proba nu este definitivată. Părțile au formulat obiecțiuni care sunt în curs de analiză la procurorul de caz. De asemenea, procurorul urmează a decide dacă se impun a fi formulate obiecțiuni personale sau dacă se impune completarea obiectivelor. Cât timp proba nu este definitivată, fiind necesară intervenția unui terț specialist în raportul juridic al cauzei, considerăm că nici concluziile nu pot fi eficientizate în maniera dorită de apărare. Cu privire la procesele-verbale de punere în executare a măsurii, apreciază că acestea nu afectează legalitatea actelor de dispoziție privind instituirea măsurilor asigurătorii, având în vedere dispozițiile art. 250 2 C. proc. pen., care se referă strict la temeiurile care au determinat luarea măsurilor asigurătorii. Pentru aceste motive, apreciază că niciuna dintre cele două categorii de obiecțiuni formulate față de ordonanța procurorului nu este întemeiată și solicită să fie respinse apărările acestora.

Mai târziu, în cursul anului 2022, în cadrul dosarului nr. x/2022 înregistrat pe rolul Tribunalului Iași, având ca obiect contestarea măsurii asigurătorii, la termenul de judecată din 01 august 2022, apărătorul contestatoarei B. a solicitat " emiterea unei adrese către D.I. I.C. O.T. - Serviciul Teritorial Iași, pentru a se solicita precizări cu privire la un eventual răspuns formulat în privința obiecțiunilor formulate de către contestatoare în privința raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză și, eventual, dacă unitatea de parchet a formulat propriile obiecțiuni. Menționează că, din câte are cunoștință, nu s-a răspuns obiecțiunilor formulate de către apărarea contestatoarei și nici unitatea de parchet nu a formulat propriile obiecțiuni."

La data de 02 august 2022, DIICOT ST Iași a transmis la dosar următorul răspuns, prin care nu a oferit lămuriri concrete: "Urmare adresei d-voastră nr. 4320/9 2022 din data de 01.08.2022, cu termen la data de 03.08.2022, ora 09:00, întrucât procurorul de caz se află în concediu de odihnă, vă rugăm să stabiliți un nou termen de judecată, după data de 16.08.2022, pentru a apune la dispoziția instanței de judecată informațiile solicitate."

Nici la termenul de judecată din 03 august 2022 lucrurile nu au devenit mai clare. Apărătorul contestatoarei B. S.R.L. a insistat în primirea răspunsului la obiecțiunile la raportul de expertiză formulate de către acesta și care nu se află la dosarul de urmărire penală, apreciind că era necesar ca parchetul să precizeze dacă există un astfel de răspuns, deoarece din studiul dosarului nu a identificat o ordonanță de respingere a obiecțiunilor formulate de către B.. Astfel, apreciază că nu există o ordonanță de respingere a acestora, nici DIICOT- Serviciul Teritorial Iași nu a răspuns că aceasta ar exista, dar nu poate fi înaintată la dosarul cauzei, ci doar se solicită să fie așteptată prezența procurorului de caz, iar o astfel de cerere nu poate fi admisă.

În al doilea rând, atât pe parcursul anului 2022, cât și pe parcursul anului 2023, cu ocazia activităților de urmărire penală desfășurate în cauză la sediul DIICOT ST Iași, apărătorii dlui A. și ai societății B. au solicitat organelor de urmărire penală un răspuns cu privire la obiecțiunile formulate. Aceasta în contextul în care, deși cms. șef de poliție D. susținea că ordonanța de soluționare a obiecțiunilor ar fi fost comunicată, ea nu se regăsea la dosarul cauzei, deși acesta a fost studiat de apărare în repetate rânduri.

În cursul lunii iunie 2023, cu ocazia audierii dlui A., fiind formulată o nouă cerere verbală de comunicare a unei copii după Ordonanța cuprinzând răspunsul la obiecțiuni de către domnul avocat F. din cadrul Baroului Iași, prezent cu ocazia audierii, organul de cercetare penală, comisarul șef de poliție D. din cadrul BCCO Iași, le-a transmis acestora că nu le poate oferi o copie întrucât ordonanța, deși există, se află stocată pe un suport informatic tip stick USB (flash drive) și le va fi pusă la dispoziția acestora doar " după ce o semnează dl procuror" Insistându-se pe marginea acestui subiect cu întrebări din partea avocaților, dl cms. Șef D. a refuzat să ofere și alte informații, comunicându-le doar că refuză să le pună la dispoziție copia după ordonanță.

Cu toate acestea, la data de 18 iulie 2023, a fost comunicată prin email Ordonanța nr. 138D/P/2019, din 04 ianuarie 2022, semnată de procuror C., prin care acesta respinge ca nefondată și neîntemeiată cererea cu obiecțiuni și solicitarea de efectuare a unui supliment la raportul de expertiză financiar contabilă întocmit în dosar.

Având în vedere că în 18 iulie 2023 a fost comunicată Ordonanța datată 4 ianuarie 2022, deși la data de 2 martie 2022 (adică la două luni ulterior momentului în care se presupune că ordonanța a fost emisă) procurorul C. susținea că această ordonanță este în lucru, dată fiind amploarea lucrării, faptele descrise anterior pot întruni, în opinia persoanei vătămate, elementele constitutive ale mai multor infracțiuni indicate în petitul plângerii. Prin ordonanța din 04.01.2024, s-a dispus începerea urmăririi penale sub aspectul infracțiunilor de fals intelectual prev. de art. 321 alin. (1) C. pen. și abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) C. pen. Procurorul de caz a mai reținut că, după infirmarea primei soluții de clasare, au fost efectuate actele de urmărire penală dispuse în încheierea judecătorului de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție și au fost cerute informații și explicații de la DIICOT-Serviciul Teritorial Iași și a fost audiat martorul D.. Conform adresei transmise și suportului optic atașat la acesta, rezultă că asupra fișierului Word cu ordonanța datată 04.01.2022, pe stația de lucru ce a fost folosită de procurorul reclamat în dosar, se relevă, din proprietățile actului, că a fost creat la 04.01.2022, ora 07:05.56, elemente indicate și la rubrica modificat. S-a reținut că ordonanța a fost emisă și semnată de procurorul C. la data de 04.01.2022, iar acesta nu și-a falsificat propriul act prin antedatare, postdatare sau semnarea în locul altei persoane sau semnarea ordonanței, deși ar fi fost redactată de altă persoană. S-a constatat că, prin formularea sesizării penale din dosar, s-a încercat stabilirea nelegalității unui ordonanțe emise în faza urmăririi penale, de o persoană trimisă în judecată de către procurorul C. în scopul anulării, în procedura de cameră preliminară, a unor acte de urmărire penală, iar soluția din speța de față nu constituie impediment sau argument în aprecierile ce pot fi făcute de judecătorii cu atribuții în procedura de cameră preliminară în cauza în care petentul din speța de față a fost trimis în judecată. Martorul D. a fost ofițer de poliție judiciară în cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalității Organizate-Serviciul de combatere a finanțării terorismului și spălării banilor și a efectuat acte de cercetare penală, în baza ordonanțelor de delegare dispuse de procurori din cadrul DIICOT, în perioada 2010- decembrie 2023. Concret, martorul a efectuat acte de cercetare penală în dosarul penal nr. x/2019 al DIICO-ST Iași în baza ordonanțelor de delegare emise de procurorul C.. A învederat martorul că, în acea cauză, au fost cercetate un număr foarte mare de persoane, aproximativ 70 de inculpați, iar față de o parte dintre aceștia au fost luate măsuri preventive privative de libertate și neprivative de libertate. Dosarul penal avea peste 150 de volume de aproximativ 300-500 file, fiecare. A precizat martorul că, având în vedere complexitatea dosarului penal, au fost formulate foarte multe cereri de către părți și de persoanele care au fost reprezentate de aproximativ 25-30 de avocați. Cu privire la expertiza financiar-contabilă efectuată de către expertul E., au fost formulate mai multe obiecțiuni de către inculpați. Expertiza avea aproximativ 1300 de file, iar ordonanțele de răspuns la obiecțiunile formulate de către persoanele din dosar au fost redactate și stocate pe calculatorul de serviciu al procurorului C. la sediul DIICOT-ST Iași. Martorul a afirmat că nu are cunoștință despre data la care au fost create aceste ordonanțe de răspuns la obiecțiuni. După redactarea și stocarea pe calculatorul de serviciu al procurorului, acesta i-a transferat pe stick-ul de memorie înregistrat al BCCO Iași. Aproximativ toate documentele din acest dosar, dar și din alte dosare în care martorul a lucrat cu procurori din cadrul DIICOT erau transferate, ca măsură de protecție, pe stick-ul de serviciu al ofițerilor delegați în dosarele respective. Se proceda în acest fel deoarece s-a mai întâmplat ca unele dintre documente să nu mai poată fi accesate sau se accesau foarte greu. Martorul a avut stocat pe stick-ul de memorie de serviciu un număr de șapte ordonanțe din data de 04.01.2022 referitoare la obiecțiunile formulate la raportul de expertiză contabilă. Toate aceste documente au fost transferate de pe calculatorul de serviciu al procurorului pe stick-ul înregistrat la BCCO Iași. Nu știe martorul când au fost semnate de către procuror aceste ordonanțe pentru că el își desfășura activitatea la sediul Inspectoratului de Poliție Județean Iași. A mai relatat martorul că, în perioada martie- aprilie 2022, au fost convocați avocații inculpaților la sediul DIICOT-ST Iași pentru a li se comunica obiectivele unei expertize tehnice ce urma a fi dispusă în cauză. La acea convocare avocatul G. a ajuns pe finalul întrevederii, iar procurorul i-a reproșat că nu a respectat ora convocării. Martorul reține că doamna avocat era foarte iritată, s-a enervat și a precizat că ea nu a primit răspuns la obiecțiunile formulate la expertiza contabilă. Procurorul i-a indicat că ordonanțele cu răspunsul la obiecțiunile formulate se aflau pe biroul său, dar că mai lucrează la ele pentru a le argumenta mai bine și că le va comunica la o dată ulterioară. Martorul susține că a văzut pe birou ordonanțele listate, dar nu a văzut dacă erau semnate sau nu de către procuror. Martorul a mai declarat: "Precizez faptul că stick-ul înregistrat la BCCO Iași pe care se aflau mai multe materiale din dosarul penal nr. x/2019 a fost predat la secretariatul structurii BCCO atunci când m-am pensionat. Înainte de a preda acest stick de memorie, am făcut un print screen cu privire la ordonanțele cu obiecțiunile la expertiza contabilă din acest dosar penal pentru că fusesem citat prin dispeceratul IPJ Iași să mă prezint la Înalta Curte de Casație și Justiție. Nu am luat la cunoștință dacă aceste ordonanțe transferate de pe calculatorul procurorului pe stick-ul de memorie au suferit sau nu modificări, eu având pe stick-ul de memorie varianta cu ultima modificare din data de 04.01.2022. Eu, în calitate de ofițer de poliție, nu aveam acces în biroul procurorului și la calculatorul acestuia." Pe baza mijloacelor de probă administrate în prezenta cauză, procurorul de caz a reținut inexistența faptelor ce au fost sesizate ca fiind infracțiuni pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale. În faza urmăririi penale, organele de urmărire penală au dreptul a aprecia cu privire la informațiile ce rezultă din probele administrate și infracțiunile sesizate, putând decide că faptele nu există, că nu sunt realizate elementele de tipicitate sau orice altă situație care impune emiterea soluției considerată ca fiind legală și temeinică. Se are în vedere și situația că răspunderea penală este cea mai severă formă de răspundere juridică, iar aplicarea acesteia necesită probe atât de clare și convingătoare, astfel încât sancționarea să pară a fi inerentă, inevitabilă. Totodată, nemulțumirile oricărei persoane față de un act de dispoziție emis de un magistrat, nu pot sta la baza tragerii la răspundere penală a magistratului respectiv, iar dreptul de apreciere ce-l au magistrații și reglementarea procedurilor de cenzurare și de sancționare a actelor acestora de alte organe judiciare sunt suficiente, nefiind necesară tragerea lor la răspundere penală, indiferent dacă unele acte sunt infirmate, anulate sau dacă soluțiile dispuse sunt nelegale și/sau netemeinice. S-a reținut că falsificarea unor acte oficiale poate fi învederată juridic și cu bună credință ca fiind comisă de persoane care nu aveau dreptul la semnarea actului, adică de alți funcționari publici decât cei indicați ca fiind autori sau prin consemnarea unor fapte neconforme adevărului. Nu rezultă din sesizare astfel de fapte, ci susținerea că ordonanța a fost falsificată chiar dacă procurorul de caz a semnat-o, acesta fiind menționat ca autor al actului și că falsul s-ar fi comis pentru că proiectul ar fi fost redactat de un ofițer de poliție. Nu se arată în sesizare nici ipoteza că ordonanța ar fi conținut fapte neconforme adevărului, care ar fi fost aceste fapte, iar legalitatea și temeinicia unei ordonanțe nu se poate analiza pe calea plângerii penale din speța de față. La dosar s-a atașat încheierea din 24.02.2022 pronunțată în dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Iași, judecătorul de drepturi și libertăți, cu privire la contestația formulată împotriva măsurii asigurătorii formulată de persoana juridică, petentă în speța de față, însă conținutul acesteia nu relevă probe sau indicii cu privire la infracțiunile sesizate, ci doar demersuri de contestare a unei ordonanțe prin calea neprocedurală a formulării unei plângeri penale. S-a mai atașat adresa din 25.02.2022 a judecătorului de drepturi și libertăți către parchet, adresa din 01.02.2022 a DIICOT ST Iași către judecător și mai multe încheieri de amânare a pronunțării. Referitor la procurorul și ofițerul de poliție reclamați, se reține că nu sunt probe sau indicii cu privire la existența elementelor materiale ale infracțiunilor de fals intelectual, constând în consemnarea unor fapte nereale în ordonanța contestată prin plângerea penală din dosar sau de abuz în serviciu, constând în exercitarea contrară legii a atribuțiilor de serviciu, în condițiile în care toate actele emise au putut sau au fost supuse cenzurii și nu au rezultat date că ar fi comis vreun abuz în serviciu. Activitatea magistraților este una de apreciere a probelor și de interpretare a faptelor și a dispozițiilor legale aplicabile, iar adoptarea unei soluții implică un raționament în favoarea sau în detrimentul uneia din părți, ceea ce nu înseamnă angajarea de plano a răspunderii penale a magistraților ca urmare a plângerii penale a părții nemulțumite. Împotriva ordonanței de clasare din data 18 aprilie 2024 emisă în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Urmărire Penală și Criminalistică a formulat plângere la procurorul ierarhic superior petentul A., în care a arătat că soluția procurorului de caz este netemeinică și nelegală, solicitând infirmarea soluției de clasare și completarea urmăririi penale. Prin ordonanța nr. 121/II/2/2024 din 15.12.2023 emisă de procurorul șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței din data de 18 aprilie 2024 emisă în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Urmărire Penală și Criminalistică. Împotriva ordonanței de clasare din data de 18 aprilie 2024 emisă în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Urmărire Penală și Criminalistică, petentul A. a formulat plângere la judecătorul de cameră preliminară. În motivarea plângerii, petentul A. a arătat, în esență, că, din perspectiva nelegalității se remarcă cel puțin două vicii. În primul rând, se poate observa că soluția de clasare este, în realitate, nemotivată, majoritatea dintre aspectele de fapt și de drept care au fost invocate nefiind analizate nici măcar tangențial. Așadar, motivarea soluției de clasare evită toate aspectele "problematice" invocate, concentrându-se asupra unor chestiuni care nu au fost invocate niciodată și care nici nu ar putea fi invocate într-o plângere penală, cum ar fi legalitatea și temeinicia ordonanței din data de 4 ianuarie 2022 (din perspectiva dreptului procesual penal) sau dreptul de apreciere al magistraților. Sigur, faptul antedatării unei ordonanțe reprezintă o chestiune de legalitate lato sensu, însă nu a solicitat analiza legalității ordonanței din perspectiva normelor procesual penale (chestiune care, în mod evident, nu poate face obiectul unei plângeri penale), ci a solicitat analiza caracterului infracțional al conduitei organelor de urmărire penală de a antedata o ordonanță. Cu privire la acest caracter infracțional se reține, exclusiv formal, inexistența faptelor ce au fost sesizate ca fiind infracțiuni, însă din simpla lectură a "motivării" soluției de clasare se desprinde cât se poate de clar că nu s-a realizat o analiză efectivă a aspectelor invocate în plângere care susțin atât existența faptei, cât și întrunirea elementelor de tipicitate. De altfel, caracterul formal al motivării soluției de clasare nu este decât o consecință a caracterului formal al întregii anchete penale desfășurate. În al doilea rând, se poate observa că soluția de clasare se întemeiază pe declarația numitului D., indicat ca fiind complice al dlui C., dar audiat în calitate de martor. Faptul că declarația numitului D. nu face decât să confirme cele invocate prin plângerea penală, fiind de neînțeles interpretarea organelor de urmărire penală din soluția de clasare, va fi analizat în secțiunea destinată aspectelor de netemeinicie. Din perspectiva legalității, problematic în raport de audierea dlui D. este faptul că apărătorii petentului A., deși formulaseră o cerere de încunoștințare cu privire la toate actele de urmărire penală efectuate în cauză, nu au fost încunoștințați în temeiul art. 92 alin. (2), (3) și art. 93 alin. (1) C. proc. pen.. Pe cale de consecință, singura probă real administrată de către organele de urmărire penală și, după cum rezultă din ordonanța atacată, singura probă care ar fi întemeiat raționamentul procurorului a fost administrată cu încălcarea flagrantă a drepturilor procesuale ale persoanei vătămate. Singurul remediu efectiv constă în desființarea soluției de clasare și refacerea probațiunii. Din perspectiva temeiniciei, din nou, în soluția de clasare se omite cu desăvârșire chiar esența plângerii penale - la momentul la care a fost semnată și, implicit, emisă ordonanța, plasat temporal cu certitudine după data de 7 februarie 2023 și probabil undeva între luna iunie și luna iulie a anului 2023, dl C. nu mai era procuror de caz. Mai mult, dl C., potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 305/2022, nici măcar nu mai putea exercita activitatea de procuror. Totuși, acesta a avut acces la dosarul cauzei și a emis o ordonanță, iar pentru a conferi o aparență de legalitate acesteia, a antedatat-o, menționând împrejurarea neadevărată conform căreia ar fi fost emisă în data de 4 ianuarie 2022. Or, este de natura evidenței faptul că ordonanța în discuție nu putea să fie emisă în 4 ianuarie 2022. Fiind cerută în mod repetat de către persoanele acuzate, dl C. a susținut, tot în mod repetat, că ordonanța încă nu a fost emisă. Ba mai mult, în cadrul unor proceduri desfășurate în fața judecătorului de drepturi și libertăți ulterior datei de 04 ianuarie 2022, dl C. a arătat în scris că această ordonanță nu există. De altfel, modalitatea în care este motivată soluția de clasare, trecând peste vădita netemeinicie, denotă o superficialitate greu de înțeles și admis pentru cea mai înaltă unitate de parchet din România. Analizând plângerea formulată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară, constată că aceasta este fondată, în considerarea următoarelor argumente: Cu titlu preliminar, Judecătorul de cameră preliminară constată că, prin încheierea nr. 641 din 15 noiembrie 2023, pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2023, s-a admis plângerea formulată de petentul A.. S-a desființat soluția de clasare dispusă prin ordonanța din 07 august 2023, în dosarul penal nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică și ordonanța nr. 290/II/2/2023 din 11 septembrie 2023 a procurorului șef al aceleiași secții și s-a trimis cauza la procuror pentru a începe urmărirea penală. Pentru a dispune astfel, Judecătorul de cameră preliminară a reținut, în esență, că în cauză, nu au fost luate măsuri rezonabile pentru investigarea faptelor reclamate de petentul A. prin plângerea formulată, referitoare la presupusa activitate ilicită ce ar fi fost desfășurată de magistratul procuror C. și cms. șef D., cu prilejul emiterii ordonanței nr. 138D/P/2019 din 04 ianuarie 2022. Astfel, s-a constatat că, în cauză nu fost începută urmărirea penală in rem cu privire la pretinsa săvârșire a infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual, procurorul dispunând clasarea fără să facă minime verificări sub aspectul celor reclamate de petent pentru a stabili împrejurările în care a fost emisă ordonanța nr. 138D/P/2019 din 04 ianuarie 2022. În acest sens, pe lângă examinarea înscrisurilor depuse în probațiune de petentul A., respectiv încheierile din 24 februarie 2022 și 02 martie 2022 ale judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Iași dispuse în dosarul nr. x/2022, adresa din 01.03.2022 (datată 01.02.2022) emisă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Iași, încheierile din 01 august 2022 și 03 august 2022 ale judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Iași dispuse în dosarul nr. x/2022, adresa din 02 august 2022 emisă Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Iași, organul de urmărire penală trebuia să procedeze la efectuarea de cercetări pentru a identifica suportul informatic unde a fost creat și stocat documentul original al conținutului ordonanței din 04 ianuarie 2022, în vederea stabilirii datei la care a fost creat documentul, precum și a datei la care a fost semnată ordonanța, pentru a se putea aprecia asupra veridicității celor afirmate de către petent, în sensul că această ordonanță a fost antedatată, fiind emisă la un moment ulterior lunii ianuarie 2022, respectiv ulterior lunii octombrie 2022, când domnul procuror C. nu mai era procuror de caz în dosarul nr. x/2019 instrumentat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, fiind ales membru în Consiliul Superior al Magistraturii. Petentul a invocat aspecte esențiale din care, în opinia sa, ar rezulta faptul că ordonanța nu a fost emisă la data de 04 ianuarie 2022, respectiv: - ordonanța a fost comunicată persoanelor acuzate în cauză, în cursul lunii iulie 2023; - prin adresa din 01 martie 2022 transmisă la dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Iași, pentru termenul de judecată stabilit pentru data de 2 martie 2022, procurorul de caz C. a înaintat răspunsul datat 1.03.2022, prin care, printre altele, a arătat că împotriva raportului de expertiză, inculpații, prin apărători, au formulat un număr de 5 (cinci) contestații, la care procurorul va răspunde în perioada următoare, având în vedere amploarea acestora; - în cursul lunii iunie 2023, cu ocazia audierii lui A., fiind formulată o nouă cerere verbală de comunicare a unei copii după Ordonanța cuprinzând răspunsul la obiecțiuni, organul de cercetare penală, comisarul șef de poliție D. din cadrul BCCO Iași a transmis apărătorilor că nu le poate oferi o copie întrucât ordonanța, deși există, se află stocată pe un suport informatic tip stick USB (flash drive) și le va fi pusă la dispoziție acestora doar "după ce o semnează dl. procuror". Or, din actele dosarului nu rezultă o verificare a elementelor existente în cuprinsul sesizării. Mai mult decât atât, din conținutul argumentelor care au fundamentat soluția de clasare a procurorului, rezultă că s-au analizat alte aspecte decât cele sesizate de petent, respectiv modalitatea de colaborare între procurorul de caz și organul de poliție judiciară, precum și accesul procurorului de caz la actele dosarului, fiind arătate următoarele: "(...)activitatea organelor de urmărire penală impune colaborarea între lucrătorii de poliție judiciară și procurori, iar scrierea de către polițiști a unor proiecte de ordonanțe nu poată fi considerată formă de obiectivare a infracțiunilor de fals intelectual și abuz în serviciu, cât timp ordonanța a fost semnată de procurorul de caz și nu de orice altă persoană. Semnătura aplicată pe ordonanță atestă însușirea acesteia de către procuror (...) (...) susținerile că au fost comise cele două forme de ilicit penal întrucât organul de poliție a permis procurorului de caz să vadă actele din dosar au fost considerate ca fiind nefondate, întrucât procurorii ce supraveghează sau efectuează urmărirea penală nu au doar dreptul, ci și obligația de a citi și analiza actele din dosare, iar dacă un polițist de caz permite procurorului studierea dosarului nu comite vreo infracțiune". În aceste condiții, judecătorul de cameră preliminară a constatat că ordonanța atacată are un caracter formal, ce denotă lipsa oricărei verificări a aspectelor prezentate în cuprinsul plângerii penale care sunt necesar a fi înlăturate. Raportat la dispozițiile legale ce reglementează legalitatea și oficialitatea procesului penal, doar sesizarea formulată de petent și înscrisurile depuse de acesta la dosar nu sunt suficiente pentru a constata incidența impedimentului pe care s-a întemeiat ordonanța de clasare, respectiv art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., context în care judecătorul de cameră preliminară a apreciat că, pentru lămurirea împrejurărilor esențiale ale cauzei (având în vedere caracterul unei anchete efective), se impunea administrarea mijloacelor de probă necesare verificării aspectelor invocate de petent, întrucât, în lipsa unor minime activități de anchetă, se află în imposibilitate de a examina temeinicia soluției de neurmărire penală dispusă în cauză. Prealabil evaluării plângerii pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară, constată că organul de urmărire penală nu s-a conformat încheierii nr. 641 din 15 noiembrie 2023, pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2023, în limitele stabilite de către aceasta. Fiind indicată procedura de urmat pentru lămurirea împrejurărilor esențiale ale cauzei, procurorul de caz nu putea să deroge de la acestea, întrucât dispozițiile Judecătorului de cameră preliminară, prin care se stabilesc limitele anchetei penale, au caracter imperativ, fiind obligatorii pentru organul de urmărire penală. Așadar, procurorul de caz nu a respectat limitele obligatorii impuse de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea nr. 641 din 15 noiembrie 2023, pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2023. Plângerea, astfel cum este reglementată prin art. 341 C. proc. pen., de natură a da eficiență dispozițiilor art. 21 din Constituția României și art. 13 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, învestește instanța, sub un prim aspect, cu examinarea legalității și temeiniciei ordonanței. Sesizat cu plângerea menționată, judecătorul de cameră preliminară nu este învestit cu atribuții de urmărire penală, așa încât, controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale. Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară, constată că procurorul de caz a ignorat considerentele încheierii de trimitere, întrucât nu s-a conformat cerințelor impuse, mai exact nu a efectuat o analiză particulară, detaliată care să țină cont de situația expusă în plângerea petentului, care să conțină elemente de raționament juridic apt să susțină soluția dispusă, nu a clarificat dacă această ordonanță a fost antedatată, dacă a fost sau nu emisă la un moment ulterior lunii ianuarie 2022, respectiv ulterior lunii octombrie 2022, când domnul procuror C. nu mai era procuror de caz în dosarul nr. x/2019 instrumentat de Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, fiind ales membru în Consiliul Superior al Magistraturii. Procurorul de caz s-a rezumat în a reține doar considerații de ordin generic cu privire la activitatea magistraților de apreciere a probelor și de interpretare a faptelor și a dispozițiilor legale aplicabile, ori despre adoptarea unei soluții care implică un raționament în favoarea sau în detrimentul uneia din părți, ceea ce nu înseamnă angajarea de plano a răspunderii penale a magistraților ca urmare a plângerii penale a părții nemulțumite. Pe de altă parte, procurorul de caz a reținut aspecte străine de obiectul plângerii formulate, afirmând că s-a criticat însuși conținutul ordonanței de referință, iar legalitatea și temeinicia unei ordonanțe nu se poate analiza pe calea plângerii penale din speța de față, petentul urmărind doar demersuri de contestare a unei ordonanțe prin calea neprocedurală a formulării unei plângeri penale ori acțiuni în consemnarea unor fapte nereale în ordonanța contestată prin plângerea penală din dosar sau de abuz în serviciu, constând în exercitarea contrară legii a atribuțiilor de serviciu, în condițiile în care toate actele emise au putut sau au fost supuse cenzurii și nu au rezultat date că ar fi comis vreun abuz în serviciu. Judecătorul de cameră preliminară constată că aceste aspecte nu au făcut obiectul plângerii formulate de petent, întrucât ceea ce s-a invocat prin actul de sesizare a fost o pretinsă săvârșire a infracțiunilor de abuz în serviciu și fals intelectual, prin raportare la împrejurările în care a fost emisă ordonanța nr. 138D/P/2019 din 04 ianuarie 2022, nicidecum aspecte referitoare la conținutul ordonanței, la nemulțumirile părților cu privire la o eventuală interpretare a probatoriului ori chestiuni privind temeinicia actului contestat. Prin urmare, Judecătorul de cameră preliminară concluzionează că ordonanța de clasare ce face obiectul prezentei cauze nu reflectă o examinare punctuală, concisă, în mod concret și convingător, în raport cu materialul probator administrat și dispozițiile legale incidente, în ce privește aspectele menționate prin plângerea petentului. În procedura prevăzută de dispozițiile art. 341 C. proc. pen., Judecătorul de cameră preliminară trebuie să analizeze dacă aspectele sesizate de petent prin plângerea penală formulată au fost verificate de organele de urmărire penală, prin administrarea unor mijloace de probă utile în raport de faptele reclamate, iar soluția de clasare dispusă de procurorul de caz este susținută prin conținutul acestor probe. În lipsa unor astfel de cercetări din partea organelor de urmărire penală, judecătorul de cameră preliminară, sesizat cu plângere în temeiul art. 340 C. proc. pen., nu poate realiza un real control jurisdicțional cu privire la soluția parchetului. Judecătorul de cameră preliminară are în vedere principiul anchetei efective și dreptul la o anchetă, care corelate obligațiilor ce reies din dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, sunt în strânsă legătură cu principiul aflării adevărului, reglementat prin prevederile art. 5 alin. (1) C. proc. pen., normă legală din care reiese că "organele judiciare au obligația de a asigura, pe bază de probe, aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana suspectului sau inculpatului". Prin intermediul acestui principiu, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a instituit, pe cale jurisprudențială, o obligație procedurală pozitivă în sarcina statelor semnatare ale Convenției, de a efectua o anchetă efectivă, care să fie aptă să ducă la identificarea și pedepsirea persoanelor responsabile atunci când este cazul, precum și de a crea persoanelor care au reclamat încălcări ale drepturilor lor că au beneficiat de soluționarea plângerilor într-o manieră aptă să le creeze convingerea că au beneficiat de un proces echitabil astfel cum prevăd dispozițiile art. 6 din CEDO. Judecătorul de cameră preliminară constată că în speță nu a fost îndeplinită obligația instituită în sarcina organelor judiciare de a efectua o anchetă aptă să formeze convingerea unui observator independent că plângerea a fost analizată de o manieră rezonabilă. Judecătorul de cameră preliminară constată că argumentele petentului sunt întemeiate, întrucât în cauză nu au fost administrate suficiente probe și nu rezultă o verificare a elementelor existente în cuprinsul sesizării, iar soluția procurorului se întemeiază exclusiv pe aspecte generice și străine de obiectul plângerii formulate. Așadar, pentru stabilirea cu exactitate a elementelor de fapt referitoare la infracțiunile care formează obiectul sesizării, se impunea analiza, verificarea și soluționarea apărărilor petentului în integralitatea lor, precum și a cererilor de probe în vederea unei investigații penale complete. Așadar, procurorul avea obligația de a respecta limitele obligatorii impuse de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea nr. 641 din 15 noiembrie 2023, pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2023 și de a examina și a soluționa cererile și apărările formulate. Mai mult, nu rezultă o verificare a elementelor existente în cuprinsul sesizării, iar datele scriptice ale așa-zisei verificări efectuate în cauză relevă că s-au analizat alte aspecte, decât cele învederate. În concluzie, în lipsa unei anchete efective, necesară și absolut obligatorie, care impunea identificarea elementelor de fapt și a tuturor înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, se constată că nu a existat o cercetare efectivă și completă. Pe cale de consecință, Judecătorul de cameră preliminară, având în vedere carențele anchetei astfel cum au fost menționate, apreciază că se impune completarea cercetărilor, în vederea strângerii tuturor probelor necesare pentru lămurirea situației de fapt, verificarea tuturor apărărilor petentului și aflarea adevărului, cu respectarea tuturor dispozițiilor legale aplicabile în faza de urmărire penală. Judecătorul de cameră preliminară constată că ordonanța atacată are un caracter formal, ce denotă lipsa oricărei verificări a aspectelor prezentate în cuprinsul plângerii penale care sunt necesar a fi înlăturate, iar actele dosarului nu au avut aptitudinea necesară formării convingerii că s-au efectuat demersurile necesare pe contextul sesizat. Judecătorul de cameră preliminară apreciază, în dezacord cu opinia parchetului, că efectuarea de verificări, de cercetări nu trebuia să conducă la concluzia unei posibile comiteri a vreunei fapte penale dintre cele sesizate, ci, pentru a garanta un proces echitabil, pe caracterul de anchetă efectivă, ar fi fost necesar să se însereze date concrete, pentru a se putea crea convingerea că faptele reclamate au fost verificate, iar ordonanța de clasare dispusă este rezultatul neechivoc și care se impunea fără dubiu a fi adoptată în cauză. Pentru considerentele expuse, judecătorul de cameră preliminară va admite plângerea formulată de petentul A.. În baza art. 341 alin. (6) lit. b) C. proc. pen., va desființa soluția de clasare dispusă prin ordonanța din data de 18 aprilie 2024 emisă în dosarul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Urmărire Penală și Criminalistică și trimite cauza la aceeași unitate de parchet pentru continuarea urmăririi penale. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului. PENTRU ACESTE MOTIVE,