ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 451/2025

Ședința publică din data de 19 iunie 2025

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 22 mai 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în temeiul art. 250

2

din C. proc. pen. raportat la art. 249 din C. proc. pen., a constatat temeinicia luării măsurii sechestrului asigurător asupra sumei de 3.800 de RON și 108.700 de euro ridicată de la inculpata A.. Totodată, a menținut măsura sechestrului asigurator aplicată prin ordonanța din data de 11.10.2022 în dosarul cu nr. x/2022

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut, în esență, că prin rechizitoriul emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureș la data de 22 noiembrie 2022 în dosarul cu nr. x/2022, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatei A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de:

- luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (5 acte materiale), constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale,

- la data de 13.04.2021, fiind instigată de medicul B., a primit de la numitul C. suma de 100 de RON în legătură cu atribuțiile de serviciu, respectiv în vederea întocmirii referatului medical nr. x/13.04.2021 cu privire la numitul C.;

- în cursul lunii mai 2021, la o dată ce nu poate fi stabilită cu certitudine, a primit de la D. suma de 400 de RON și foloase necuvenite (o ciocolată) în legătură cu atribuțiile de serviciu, respectiv în legătură cu consultarea/examinarea medicală a sus-numitei în cadrul Spitalului Mun. Sighișoara;

- în cursul lunii mai 2021, cel mai probabil la data de 10.05.2021, a primit de la suspectul E. suma de 100 de RON în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, respectiv în legătură cu întocmirea referatului medical nr. x/10.05.2021;

- în cursul lunii aprilie 2021, probabil la data de 06.04.2021, a primit de la F. suma de 250 de RON în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, respectiv în legătură cu acordarea îngrijirilor medicale și întocmirea înscrisurilor medicale în cadrul Spitalului Mun. Sighișoara;

- în cursul lunii mai 2021, probabil la data de 12.05.2021 A. a primit de la F. suma de 250 de RON în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, respectiv în legătură cu acordarea îngrijirilor medicale și întocmirea înscrisurilor medicale în cadrul Spitalului Mun. Sighișoara.

- complicitate la luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale), constând în aceea că, în baza aceleiași rezoluții infracționale,

- în perioada mai - iunie 2021, cel târziu la data de 03 iunie 2021, după o înțelegere prealabilă cu inculpatul G. medic expert al asigurărilor sociale în cadrul Casei de Pensii a Județului Mureș - Cabinetul de expertiză medicală a capacității de muncă Sighișoara, a înlesnit primirea de către acest din urmă inculpat a sumei de 250 euro de la H. în legătură cu emiterea unei decizii de pensionare de către inculpatul G. pentru H.. În concret, în cursul lunii mai 2021 inculpata A. a primit suma de 250 euro de la H. care i-a predat-o ambalată într-un plic de culoare albă. Apoi, inculpata A. a scris olograf numele "H." pe plic și l-a dat lui G. în vederea emiterii deciziilor de pensionare, inculpatul G. primind suma de bani în scopul anterior menționat, în perioada mai - iunie, cel târziu la data de 03.06.2021;

- în perioada mai - iunie 2021, cel târziu la data de 03 iunie 2021, după o înțelegere prealabilă cu inculpatul G. medic expert al asigurărilor sociale în cadrul Casei de Pensii a Județului Mureș - Cabinetul de expertiză medicală a capacității de muncă Sighișoara, a înlesnit primirea de către acest din urmă inculpat a sumei de 200 de euro de la D. în legătură cu emiterea unei decizii de pensionare de către inculpatul G. pentru D.. În concret, inculpata A. în cursul lunii mai 2021 a primit suma de 200 euro de la D. care i-a predat-o ambalată într-un plic de culoare albă. Apoi, inculpata A. a scris olograf numele "D." pe plic și l-a dat lui G. în vederea emiterii deciziilor de pensionare, inculpatul G. primind suma de bani în scopul anterior menționat, în perioada mai - iunie, cel târziu la data de 03.06.2021.

- trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că în perioada martie - aprilie 2021, a pretins și primit de la martorul F. suma de 600 de euro pentru a interveni pe lângă funcționarii publici din cadrul Cabinetului de expertiză medicală a capacității de muncă - Cabinet Sighișoara și a-i determina să emită o decizie de pensionare pe caz de boală pentru martorul F..

Totul cu aplicarea. art. 38 alin. (1) din C. pen.

În cursul urmăririi penale, prin ordonanța din data de 10.10.2022, în temeiul prevederilor art. 249 din C. proc. pen., art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., art. 112

1

din C. pen., art. 251 din C. proc. pen. s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra următoarelor sume de bani: 3.800 RON și 108.700 euro, ridicate de la inculpata A..

În motivarea ordonanței s-a reținut că măsura asigurătorie a sechestrului asupra sumei de bani ridicate se impune pentru a se evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale, confiscării extinse ori a executării cheltuielilor judiciare.

Verificând temeinicia măsurii sechestrului asigurător instituită asupra sumei de bani, Curtea de Apel Bacău a constatat că aceasta a fost luată cu respectarea dispozițiilor legale și că se mențin temeiurile care au determinat luarea acesteia.

Referitor la temeinicia și legalitatea măsurii asigurătorii, instanța a avut în vedere că inculpata, printre altele, este cercetată sub aspectul săvârșirii infracțiunii de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. susceptibilă de a aduce acesteia venituri necuvenite.

În acest sens s-a reținut că suma de bani a fost ridicată cu ocazia percheziției domiciliare de la inculpată și nu face parte din categoria bunurilor exceptate de lege.

Nu în ultimul rând, s-a avut în vedere că prezenta cauză se află în faza judecății, în etapa apelului, fiind amânată pronunțarea deciziei de către instanța de apel la data de 16.07.2025, iar probele administrate până la momentul analizării temeiniciei măsurii asigurătorii susțin suspiciunea rezonabilă a implicării inculpatei în activitatea infracțională descrisă în actul de sesizare, motiv pentru care s-a apreciat că se justifică menținerea măsurii asigurătorii luate asupra sumei de bani identificate cu ocazia percheziției domiciliare, măsura fiind necesară în vederea evitării ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale, confiscării extinse ori a executării cheltuielilor judiciare.

Contrar apelantei inculpate, curtea a reținut că măsura asiguratorie are caracter proporțional, deși suma de bani asupra căreia a fost instituită măsura asiguratorie este superioară celor presupus a fi primite de aceasta, sens în care s-a avut în vedere scopul pentru care aceasta a fost instituită, respectiv inclusiv pentru garantarea executării măsurii de siguranță a confiscării extinse.

Totodată, s-a apreciat că apărările apelantei inculpate referitoare la modul în care organele de cercetare penală au procedat după ridicarea sumei de bani nu afectează legalitatea prezentei măsuri, ci pot avea consecințe asupra temeiniciei măsurii de siguranță a confiscării, în situația în care aceasta va fi găsită vinovată de comiterea faptelor pentru care a fost trimisă în judecată.

Pe cale de consecință, având în vedere că temeiurile reținute la luarea măsurii asigurătorii subzistă și nu s-au modificat, instanța, în temeiul art. 250

2

din C. proc. pen. raportat la art. 249 din C. proc. pen., a constatat temeinicia luării măsurii sechestrului asigurător asupra sumei de 3.800 RON și 108.700 euro, ridicată de la inculpata A..

Împotriva încheierii din data de 22 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2022 a formulat contestație inculpata A..

Prin motivele de contestație înaintate la data de 02 iunie 2025, contestatoarea, prin apărător ales, a criticat încheierea contestată, solicitând ridicarea măsurii asigurătorii a sechestrului instituită la data de 11 octombrie 2022 și menținută până în prezent asupra sumelor de 108.700 Euro și 3800 RON, iar în subsidiar, restrângerea acesteia până la concurența sumelor pentru care a fost trimisă în judecată, respectiv 900 RON și 600 Euro.

În continuare, a susținut că sumele de bani antereferite au fost ridicate de la domiciliul contestatoarei cu ocazia percheziției din data de 03 iunie 2021, banii fiind depuși la bancă cu încălcarea dispozițiilor art. 252 alin. (8) din C. proc. pen.

Cu privire la caracterul nejustificat al menținerii măsurii asiguratorii, a susținut că, potrivit jurisprudenței CEDO și exigențelor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenția Europeană, atât la luarea măsurii asiguratorii a sechestrului, cât și pe perioada în care aceasta este menținută, trebuie respectat testul de proporționalitate, pentru ca măsura, prin durata și scopul urmărit să nu se transforme odată cu trecerea timpului într-o sarcina excesivă.

În continuare, a arătat că cerința proporționalității trebuie îndeplinită nu numai la instituirea măsurii, ci și pe parcursul acesteia, întrucât lipsa justului echilibru între satisfacerea interesului public și protecția dreptului de proprietate denotă o ingerință în exercitarea acestui drept fundamental.

Astfel, a învederat că, în speță, valoarea sumei sechestrate în euro este de peste o sută de ori mai mare decât presupusul câștig pecuniar reținut în dosar, această discrepanță conducând la încălcarea cerinței proporționalității măsurii.

Subsidiar, a apreciat că măsura se poate restrânge în mod legal, în vederea garantării recuperării prejudiciului, dar trebuie avut în vedere că veniturile salariale ale contestatoarei ca medic primar reprezintă o garanție suficientă și îndestulătoare.

Cauza s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți la data de 13 iunie 2025, fiind repartizată aleatoriu completului C10, fiind fixat termen la data de 19 iunie 2025.

Anterior termenului stabilit în cauză, contestatoarea a depus la dosar excepția nulității absolute a procesului-verbal de percheziție domiciliară încheiat la data de 03 iunie 2021 de ofițerii din cadrul DGA-SJA Mureș și SJA Cluj, în baza căruia s-au ridicat suma de 108.700 euro și suma de 3800 RON, cu consecința desființării acestuia.

Totodată, a solicitat și desființarea ordonanței nr. 407/D/P din 11 octombrie 2022 prin care s-a dispus instituirea măsurii asiguratorii a sechestrului asupra sumelor de bani antereferite.

La termenul fixat în cauză, apărătorul contestatoarei A. a susținut motivele contestației, concluziile acestuia, ca și cele ale reprezentantului Ministerului Public, fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Examinând contestația formulată de inculpata A. pe baza actelor și lucrărilor de a dosar și a motivelor invocate în argumentarea acesteia, Înalta Curte constată următoarele:

Contestatoarea inculpată a solicitat, prioritar, constatarea nulității absolute a procesului-verbal de percheziție domiciliară efectuată la data de 03 iunie 2021, susținând că sumele ridicate sunt economii ale inculpatei.

Înalta Curte constată că, obiectul cauzei de față îl constituite contestație la verificare măsuri asiguratorii.

Or, verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală se realizează, potrivit dispozițiilor art. 342 din C. proc. pen. în etapa camerei preliminare.

Ca atare, orice critici vizând legalitatea unor acte procesuale nu pot fi invocate în cauza pendinte, în care se procedează doar la verificarea legalității și temeiniciei măsurilor asiguratorii instituite asupra bunurilor inculpatei, în vederea executării măsurii de siguranță a confiscării.

În ceea ce privește fondul contestației formulate, cu titlu prealabil, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, în conformitate cu art. 53 din Constituția României, exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz: pentru apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor, desfășurarea instrucției penale, prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

Totodată, se reține că, potrivit art. 1 din Protocolul 1 al Convenției, orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional.

De asemenea, instanța de control judiciar reține că, potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene a Drepturilor Omului instituirea sechestrului nu reprezintă o judecată asupra unei acuzații în materie penală în sensul art. 6 din Convenție, deoarece, atât stabilirea unor drepturi de creanță ale unor terți, cât și confiscarea unor bunuri sunt măsuri ce urmează a fi luate ulterior, în cadrul unor proceduri separate. (Decizia din 18 septembrie 2006, pronunțată în Cauza Mohammad Yassin Dogmoch împotriva Germaniei).

Mai mult decât atât, se reține că, prin Decizia nr. 629 din 8 octombrie 2015, Curtea Constituțională a reținut că "Sechestrul este o măsură asigurătorie de drept penal, iar nu o sancțiune penală, care poate fi dispusă împotriva persoanelor care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală, dar nu ca o consecință a răspunderii penale, nedepinzând de gravitatea faptei săvârșite, neavând, așadar, caracter punitiv, ci eminamente preventiv. De altfel, potrivit art. 107 alin. (3) din C. pen., măsurile de siguranță se pot lua și în situația în care făptuitorului nu i se aplică o pedeapsă."

În conformitate cu prevederile art. 249 alin. (1) din C. proc. pen., "Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune."

Nu în ultimul rând, se reține că potrivit dispozițiilor art. 249 alin. (5) din C. proc. pen., "Măsurile asigurătorii în vederea reparării pagubei produse prin infracțiune și pentru garantarea executării cheltuielilor judiciare se pot lua asupra bunurilor suspectului sau inculpatului și ale persoanei responsabile civilmente, până la concurența valorii probabile a acestora."

În raport cu normele legale anterior menționate, se constată că acesta reglementează scopul instituirii de măsuri asigurătorii într-o anumită cauză penală, respectiv evitarea ascunderii, distrugerii, înstrăinării sau sustragerii de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al confiscării extinse ori care pot servi la garantarea executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori a reparării pagubei produse prin infracțiune.

De asemenea, din analiza modului de redactare al art. 249 din C. proc. pen., instanța supremă constată, ca regulă generală, că luarea măsurilor asigurătorii în cursul procesului penal este facultativă, dispunerea acestora fiind lăsată la aprecierea organului judiciar.

Prin excepție, legiuitorul a înțeles să reglementeze și situații derogatorii, în care luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie. Potrivit art. 20 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune dintre cele prevăzute în prezentul capitol (printre care este enumerată, la art. 6 din legea specială, și infracțiunea de trafic de influență prevăzută de art. 291 din C. pen.) luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie.

Totodată, indiferent de caracterul lor obligatoriu sau facultativ, prin noile dispoziții procesual penale legiuitorul a impus obligativitatea verificării periodice a subzistenței temeiurilor care au fost avute în vedere la luarea sau menținerea respectivelor măsuri, putându-se dispune, în raport, cu particularitățile fiecărei cauze, menținerea, restrângerea, extinderea sau ridicarea măsurii dispuse. În cadrul acestui examen, instanța trebuie să se raporteze, atât la dispozițiile legale care vizează condițiile în care poate fi dispusă măsura, la jurisprudența cu caracter obligatoriu a Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 19/2017 pronunțată de Completul competent să judece recursul în interesul legii), cât și la principiile rezultate din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la protecția proprietății.

Prin urmare, unul dintre criteriile ce trebuie evaluate în procedura prevăzută de art. 250

2

din C. proc. pen. îl reprezintă proporționalitatea dintre scopul urmărit prin instituirea măsurilor asigurătorii și restrângerea dreptului de proprietate al unei persoane acuzate, aspect ce trebuie analizat indiferent de modul în care legiuitorul a reglementat necesitatea dispunerii sechestrului (decurgând din lege ori fiind lăsată la aprecierea organului judiciar), având în vedere caracterul real al respectivelor măsuri procesuale, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin suspectului sau, după caz, inculpatului, afectând atributul dispoziției juridice și materiale, de vreme ce proprietarul pierde dreptul de a le înstrăina sau greva de sarcini.

Raportând aceste norme legale la cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că inculpata A. a fost trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 289 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., complicitate la luare de mită în formă continuată, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 289 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și trafic de influență, prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen.

Având în vedere caracterul special și derogator al dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 78/2000, instanța de control judiciar consideră că, în materia faptelor de corupție sau asimilate acestora, analiza condiției referitoare la necesitatea dispunerii de măsuri asigurătorii prin raportare la scopul pentru care acestea au fost reglementate de legea penală, nu este supusă aprecierii organelor judiciare, ci decurge, în mod automat, din lege, fiind justificată de natura infracțiunilor de corupție, în acest sens fiind și considerentele Deciziei nr. 548/2019 a Curții Constituționale.

În ceea ce privește proporționalitatea măsurii față de scopul urmărit, instanța trebuie să examineze dacă întinderea măsurii este corespunzătoare și dacă perioada de timp pentru care a fost instituită este una rezonabilă.

Referitor la contestatoarea A., se constată că prin ordonanța din data de 10.10.2022, dată în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș, în temeiul prevederilor art. 249 din C. proc. pen., art. 112 alin. (1) lit. e) din C. pen., art. 112

1

din C. pen., art. 251 din C. proc. pen. s-a dispus instituirea sechestrului asigurător asupra următoarelor sume de bani: 3.800 RON și 108.700 euro, ridicate de la inculpata A., pentru a se evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale, confiscării extinse ori a executării cheltuielilor judiciare.

Ulterior, prin sentința penală nr. 83 din data de 23 mai 2024 a Tribunalului Mureș, printre altele, în temeiul art. 289 alin. (3) din C. pen., s-a dispus confiscarea sumei totale de 900 de RON primită de inculpata A. de la C., D., E. și F. în legătură cu atribuțiile de serviciu, iar în temeiul art. 291 alin. (2) din C. pen., confiscarea sumei de 600 de euro primită de inculpata A. de la F., în schimbul promisiunii că va interveni pe lângă Comisia de Expertiză pentru Medicina Muncii Sighișoara.

Totodată, în baza art. 112

1

din C. pen. s-a dispus confiscarea extinsă a sumelor de 108.700 euro și 3.800 de RON ridicate de la inculpata A. cu ocazia percheziției domiciliare din data de 03.06.2021, și s-a menținut măsura asiguratorie până la rămânerea definitivă a hotărârii.

Prin încheierea contestată, Curtea de Apel Bacău a apreciat că măsura asiguratorie dispusă se impune a fi menținută, aceasta putând servi la garantarea executării măsurii de siguranță a confiscării extinse, așa cum s-a dispus și prin sentința apelată.

Prin urmare, instanța de control judiciar apreciază ca fiind îndeplinită condiția referitoare la existența proporționalității măsurii sechestrului asigurator instituite cu scopul urmărit, întrucât măsura asiguratorie dispusă a fost menținută prin încheierea curții de apel în vederea garantării sumelor care pot face obiectul confiscării speciale, confiscării extinse ori a executării cheltuielilor judiciare.

Totodată, în cauză este îndeplinită și condiția referitoare la scopul măsurii asiguratorii, dată fiind natura infracțiunilor pentru care inculpata este cercetată și pentru care a fost condamnată de instanța de fond- infracțiunea de luare de mită, ce este succeptibilă să procure inculpatei un folos material injust, dar și natura bunurilor indisponibilizate în cursul urmăririi penale.

În ceea ce privește susținerea inculpatei în sensul existenței unei disproporționalități vădite între măsura sechestrului asigurător instituită asupra sumelor de 108.700 euro și 3800 RON, ce reprezintă economii ale inculpatei și presupusul câștig pecuniar pe care aceasta l-ar fi obținut din săvârșirea infracțiunilor, respectiv 900 RON și 600 euro, Înalta Curte o apreciază, ca nefondată.

Astfel, Înalta Curte constată că dispozițiile procesual penale (art. 250

2

din C. proc. pen.) prevăd posibilitatea modificării măsurilor asigurătorii dispuse în modalitatea restrângerii sau extinderii acestora, precum și ridicarea lor, cu respectarea condiției de proporționalitate a măsurii cu scopul urmărit prin instituirea acestora. Astfel, restrângerea sau extinderea măsurilor asigurătorii poate fi justificată, fie, în raport, cu modificările survenite pe parcursul procesului penal cu privire la valoarea obligației pe care o garantează -repararea prejudiciului sau executarea pedepsei amenzii, măsurii de siguranță a confiscării sau plata cheltuielilor judiciare, fie cu privire la valoarea bunurilor asupra cărora au fost instituite măsurile asigurătorii.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 252 alin. (7) din C. proc. pen., obiectele sechestrate se păstrează până la ridicarea sechestrului, respectiv atât timp cât se mențin motivele care au justificat luarea măsurii.

Or, sub acest aspect, se reține că suma confiscată nu a fost stabilită cu titlu definitiv, cauza fiind în curs de soluționare în calea de atac a apelului, iar temeiurile care au determinat instituirea acestei măsuri subzistă, măsura asiguratorie fiind necesară, chiar obligatorie în vederea garantării executării măsurii de siguranță a confiscării speciale.

Pe cale de consecință, în mod corect instanța de apel a constatat că măsura asiguratorie satisface în continuare exigențele de necesitate și proporționalitate și nu se justifică modificarea acesteia, fiind necesară, chiar obligatorie în vederea garantării executării măsurii de siguranță a confiscării speciale.

Relativ la cele de precedă, Înalta Curte constată că, în cauză, nu s-au modificat temeiurile care au stat la baza luării măsurii sechestrului asigurător, astfel cum a fost instituită prin ordonanța nr. 407/P/2022 din data de 10 octombrie 2022 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Mureș și menținută prin sentința penală nr. 83 din data de 23 mai 2024 a Tribunalului Mureș care a soluționat cauza în fond, măsura fiind necesară și proporțională cu scopul urmărit.

În considerarea celor expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpata A. împotriva încheierii din data de 22 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea inculpată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de inculpata A. împotriva încheierii din data de 22 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe contestatoarea inculpată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 iunie 2025.