ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității cererilor de recurs în casație formulate de inculpații A., B. și C., constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 844 din 11 decembrie 2024, pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea, în dosarul nr. x/2024, s-au dispus următoarele:

În baza art. 193 alin. (1), alin. (2) și alin. (2)

1

lit. c) și d) din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe (persoană vătămată D.).

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. n) și o) din C. pen., pe o durată de 5 ani, ce se execută în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Astfel, în temeiul art. 66 alin. (1) lit. n) și lit. o) din C. pen., dreptul de a comunica cu persoana vătămată D. ori de a se apropia de acesta la o distanță mai mică de 10 de metri; precum și dreptul a de a se apropia de locuința persoanei vătămate D. din Rm. Vâlcea, strada x, nr. 23, județul Vâlcea, la o distanța mai mică de 50 de metri.

În baza art. 65 rap. la art. 66 alin. (1) lit. n) și o) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor sus-menționate a drepturilor a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară, pe durata și în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 371 alin. (2) și (3) din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele, iar la pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, s-a adăugat un spor de 4 luni închisoare (reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă), pedeapsa rezultantă stabilită fiind de 1 an și 10 luni închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (2) din C. pen., pe lângă pedeapsa principală rezultantă s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. n) și o) din C. pen., pe o durată de 5 ani, ce s-a dispus a se executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Astfel, în temeiul art. 66 alin. (1) lit. n) și lit. o) din C. pen., dreptul de a comunica cu persoana vătămată D. ori de a se apropia de acesta la o distanță mai mică de 10 de metri; precum și dreptul a de a se apropia de locuința persoanei vătămată D. din Rm. Vâlcea, strada x, nr. 23, județul Vâlcea, la o distanța mai mică de 50 de metri.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., rap. la art. 45 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului prev. art. 66 alin. (1) lit. n) și o) din C. pen., a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară, pe durata și în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

S-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

S-a instituit în sarcina inculpatului respectarea, pe durata termenului de supraveghere, a următoarelor măsuri de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a) - e) din C. pen.: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Vâlcea, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, Serviciului de Probațiune Vâlcea, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d. să comunice Serviciului de Probațiune Vâlcea schimbarea locului de muncă; e) să comunice Serviciului de Probațiune Vâlcea informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să execute următoarea obligație: să frecventeze 1 (unu) program de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. coroborat cu art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de pe o perioadă de 100 de zile, în condițiile prevăzute de art. 51, 52 din Legea nr. 253/2013, în cadrul uneia dintre următoarele două entități: Primăria comunei Mihăești, județul Vâlcea sau Primăria orașului Băbeni, județul Vâlcea.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. coroborat cu art. 96 din C. pen., s-a atras atenția inculpatului cu privire la conduita sa viitoare și cu privire la consecințele la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta, cu rea-credință, măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În temeiul art. 72 din C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunțate, durata reținerii, în continuarea arestul preventiv și arestul la domiciliu din 28 martie 2024 până la data de 23 mai 2024, inclusiv.

În baza art. 404 alin. (6)

1

din C. proc. pen., s-a dispus ca persoana vătămată să fie încunoștințată cu privire la faptul că poate solicita emiterea unui ordin european de protecție în condițiile legii.

În baza art. 193 alin. (1), alin. (2) și alin. (2)

1

lit. c) și d) din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe (persoană vătămată D.).

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. n) și o) din C. pen., pe o durată de 5 ani, ce se execută în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Astfel, în temeiul art. 66 alin. (1) lit. n) și lit. o) din C. pen., dreptul de a comunica cu persoana vătămată D. ori de a se apropia de acesta la o distanță mai mică de 10 de metri; precum și dreptul a de a se apropia de locuința persoanei vătămată D. din Rm. Vâlcea, strada x, nr. 23, județul Vâlcea, la o distanța mai mică de 50 de metri.

În baza art. 65 rap. la art. 66 alin. (1) lit. n) și o) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor sus-menționate a drepturilor a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară, pe durata și în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 371 alin. (2) și (3) din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art. 253 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 6 luni pentru infracțiunea de distrugere.

În temeiul art. 38 alin. (1) și (2), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele, iar la pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare (reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă), pedeapsa rezultantă stabilită fiind de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (2) din C. pen., pe lângă pedeapsa principală rezultantă s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 (1) lit. n) și o) din C. pen., pe o durată de 5 ani, ce s-a dispus a se executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Astfel, în temeiul art. 66 alin. (1) lit. n) și lit. o) din C. pen., dreptul de a comunica cu persoana vătămată D. ori de a se apropia de acesta la o distanță mai mică de 10 de metri; precum și dreptul a de a se apropia de locuința persoanei vătămată D. din Rm. Vâlcea, strada x, nr. 23, județul Vâlcea, la o distanța mai mică de 50 de metri.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., rap. la art. 45 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului prev. art. 66 alin. (1) lit. n) și o) din C. pen., a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară, pe durata și în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

S-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

S-a instituit în sarcina inculpatului respectarea, pe durata termenului de supraveghere, a următoarelor măsuri de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a) - e) din C. pen.: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Vâlcea, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, Serviciului de Probațiune Vâlcea, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice Serviciului de Probațiune Vâlcea schimbarea locului de muncă; e) să comunice Serviciului de Probațiune Vâlcea informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să execute următoarea obligație: să frecventeze 1 (unu) program de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. coroborat cu art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de pe o perioadă de 120 de zile, în condițiile prevăzute de art. 51, 52 din Legea nr. 253/2013, în cadrul uneia dintre următoarele două entități: Primăria comunei Mihăești, județul Vâlcea sau Primăria orașului Băbeni, județul Vâlcea.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. corob. cu art. 96 din C. pen., s-a atras atenția inculpatului cu privire la conduita sa viitoare și cu privire la consecințele la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta, cu rea-credință, măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În temeiul art. 72 din C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunțate, durata reținerii, în continuarea arestul preventiv și arestul la domiciliu din 01 aprilie 2024 până la data de 23 mai 2024, inclusiv.

În baza art. 404 alin. (6)

1

din C. proc. pen., s-a dispus ca persoana vătămată a fost încunoștințată cu privire la faptul că poate solicita emiterea unui ordin european de protecție în condițiile legii.

În baza art. 193 alin. (1), alin. (2) și alin. (2)

1

lit. c) și d) din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen., a fost condamnat inculpatul C., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe (persoană vătămată D.).

În temeiul art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. n) și o) din C. pen., pe o durată de 5 ani, ce se execută în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Astfel, în temeiul art. 66 alin. (1) lit. n) și lit. o) din C. pen., dreptul de a comunica cu persoana vătămată D. ori de a se apropia de acesta la o distanță mai mică de 10 de metri; precum și dreptul a de a se apropia de locuința persoanei vătămată D. din Rm. Vâlcea, strada x, nr. 23, județul Vâlcea, la o distanța mai mică de 50 de metri.

În baza art. 65 rap. la art. 66 alin. (1) lit. n) și o) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor sus-menționate a drepturilor a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară, pe durata și în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 371 alin. (2) și (3) din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice.

În baza art. 228 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen., a fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 6 luni pentru infracțiunea de furt.

În temeiul art. 38 alin. (1) și (2), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele, iar la pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, sa adăugat un spor de 6 luni închisoare (reprezentând 1/3 din cealaltă pedeapsă), pedeapsa rezultantă stabilită fiind de 2 ani închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (2) din C. pen., pe lângă pedeapsa principală rezultantă s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 (1) lit. n) și o) din C. pen., pe o durată de 5 ani, ce se va executa în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Astfel, în temeiul art. 66 alin. (1) lit. n) și lit. o) din C. pen., dreptul de a comunica cu persoana vătămată D. ori de a se apropia de acesta la o distanță mai mică de 10 de metri; precum și dreptul a de a se apropia de locuința persoanei vătămată D. din Rm. Vâlcea, strada x, nr. 23, județul Vâlcea, la o distanța mai mică de 50 de metri.

În temeiul art. 45 alin. (5) din C. pen., rap. la art. 45 alin. (2) din C. pen., s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea dreptului prev. art. 66 alin. (1) lit. n) și o) din C. pen., a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară, pe durata și în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

S-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, care se calculează de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

S-a instituit în sarcina inculpatului respectarea, pe durata termenului de supraveghere, a următoarelor măsuri de supraveghere prevăzute de art. 93 alin. (1) lit. a) - e) din C. pen.: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Vâlcea, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, Serviciului de Probațiune Vâlcea, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice Serviciului de Probațiune Vâlcea schimbarea locului de muncă; e) să comunice Serviciului de Probațiune Vâlcea informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să execute următoarea obligație: să frecventeze 1 (unu) program de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. coroborat cu art. 404 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile, în condițiile prevăzute de art. 51, 52 din Legea nr. 253/2013, în cadrul uneia dintre următoarele două entități: Primăria comunei Mihăești, județul Vâlcea sau Primăria orașului Băbeni, județul Vâlcea.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen. corob. cu art. 96 din C. pen., s-a atras atenția inculpatului cu privire la conduita sa viitoare și cu privire la consecințele la care se expune dacă va mai comite infracțiuni sau nu va respecta, cu rea-credință, măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.

În temeiul art. 72 din C. pen., s-a dedus din durata pedepsei închisorii pronunțate, durata reținerii, în continuarea arestul preventiv și arestul la domiciliu din 01 aprilie 2024 până la data de 23 mai 2024, inclusiv.

În baza art. 404 alin. (6)

1

din C. proc. pen., persoana vătămată este încunoștințată cu privire la faptul că poate solicita emiterea unui ordin european de protecție în condițiile legii.

În baza art. 19, art. 20, art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., art. 1349 alin. (1) și (2) din C. civ., art. 1381 alin. (1) și (2) din C. civ., art. 1382 din C. civ., art. 1 alin. (3) din O.G. nr. 13/2011, s-au admis în parte pretențiile civile solicitate de partea civilă D.:

Au fost respinse, în rest pretențiile civile.

S-a constatat că prin recipisa de consemnare nr. x, inculpatul B. a consemnat la E., Sucursala Rm. Vâlcea pe seama și la dispoziția părții civile D. suma de 20.000 de RON, sumă ce va fi utilizată de partea civilă pentru repararea prejudiciului la care inculpatul a fost obligat prin prezenta hotărâre.

În baza art. 274 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata sumei de 1.000 RON către stat, cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 276 alin. (4) din C. proc. pen. coroborat cu art. 2 din C. proc. civ., art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., s-a admis, în parte, cererea părții civile de acordare a cheltuielilor judiciare (onorariu avocat, în cuantum de 25.000 RON, conform facturilor din 29.10.2024, 07.11.2024). S-a redus, din oficiu, partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat (de la 25.000 RON la 9.000 RON), cu precizarea că măsura luată de instanță nu va avea niciun efect asupra raporturilor dintre avocat și clientul său, și, pe cale de consecință, au fost obligați inculpații să plătească persoanei vătămate suma de 3.000 RON, fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Râmnicu Vâlcea și partea civilă D., pentru diverse motive de nelegalitate și netemeinicie.

II. Prin decizia penală nr. 539/A din data de 06 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Rm. Vâlcea și partea civilă D. împotriva sentinței penale nr. 844 din 11 decembrie 2024 pronunțată de Judecătoria Rm. Vâlcea, intimați fiind inculpații A., B. și C..

A fost desființată în parte sentința penală și în rejudecare:

Au fost înlăturate dispozițiile art. 91 din C. pen., cu toate consecințele și s-a dispus ca inculpații A., B. și C. să execute pedepsele principale rezultante prin privare de libertate, în condițiile art. 60 din C. pen.

A fost majorat cuantumul daunelor morale acordate părții civile D., de la 15.000 RON la 50.000 RON, la care se adaugă dobândă legală penalizatoare de la data de 25.03.2024 până la data plății efective a sumei, actualizată cu rata inflației.

A fost majorată suma cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu apărător ales al părții civile, de la câte 3.000 RON la câte 8.333 RON, în sarcina fiecărui inculpat.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței, care nu contravin prezentei decizii.

Conform art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat, în apel, au rămas în sarcina acestuia.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial al apărătorului din oficiu desemnat inculpaților, în sumă de 1.400 RON, se va avansa din fondurile Ministerului Justiției.

În temeiul art. 276 din C. proc. pen., au fost obligați intimații-inculpați la plata a câte 1.666 RON către partea civilă cu titlu de onorariu apărător ales, în apel.

În fapt și în drept, s-a reținut, în esență, că faptele inculpatului B., care la data de 25.03.2024 împreună cu ceilalți doi inculpați, în jurul orei 12:00 într-un loc public, respectiv agenția de pariuri EXECLBET situată în municipiul Râmnicu Vâlcea, str. x, jud. Vâlcea, a lovit-o pe persoana vătămată D., în mod repetat cu pumnii, cu picioarele și cu mânerul unui cuțit, timp de 1 minut și jumătate, care a necesitat aproximativ 25 de zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, apoi i-a spart telefonul, tulburând prin aceste acțiuni ordinea și liniștea publică întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de "lovirea sau alte violențe" faptă prev. și ped. de art. 193 alin. (1), alin. (2) și alin. (2

1

), lit. c) și d) din C. pen., "distrugerea" prev. și ped de art. 253 alin. (1) din C. pen., "Tulburarea ordinii și liniștii publice", faptă prev. și ped de art. 371 alin. (2) și alin. (3) din C. pen., cu aplic art. 77 alin. (1), lit. a) din C. pen. și cu aplic. art. 38 alin. (1) și alin. (2) din C. pen.

S-a reținut că faptele inculpatului A., care la data de 25.03.2024 împreună cu ceilalți doi inculpați, în jurul orei 12:00 într-un loc public, respectiv agenția de pariuri EXECLBET situată în municipiul Râmnicu Vâlcea, str. x, jud. Vâlcea, a lovit-o pe persoana vătămată D., în mod repetat cu pumnii, cu picioarele și cu mânerul unui cuțit, timp de 1 minut și jumătate, care a necesitat aproximativ 25 de zile de îngrijiri medicale, pentru vindecare, tulburând prin aceste acțiuni ordinea și liniștea publică întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de "lovirea sau alte violențe" faptă prev. și ped de art. 193 alin. (1), alin. (2) și alin (2

1

), lit. c) și d) din C. pen. "tulburarea ordinii și liniștii publice", faptă prev. și ped de art. 371 alin. (2) și alin. (3) din C. pen., cu aplic art. 77, alin. (1), lit. a) din C. pen. și cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen.

S-a reținut că faptele inculpatului C., care la data de 25.03.2024, împreună cu ceilalți doi inculpați, în jurul orei 12:00 într-un loc public, respectiv agenția de pariuri EXECLBET situată în municipiul Râmnicu Vâlcea, str. x, jud. Vâlcea, a lovit-o pe persoana vătămată D., în mod repetat cu pumnii, cu picioarele și cu mânerul unui cuțit, timp de 1 minut și jumătate, care a necesitat aproximativ 25 de zile de îngrijiri medicale, pentru vindecare, și i-a sustras cheia de la autoturismul personal, tulburând prin aceste acțiuni ordinea și liniștea publică întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de "Lovirea sau alte violențe", faptă prev. și ped de art. 193 alin. (1), alin. (2) și alin. (2

1

), lit. c) și d) din C. pen., "Furt" faptă prev. și ped de art. 228 alin. (1) din C. pen., "tulburarea ordinii și liniștii publice", faptă prev. și ped de art. 371 alin. (2) și alin. (3) din C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) și alin. (2) din C. pen.

III. Împotriva hotărârii pronunțate în apel au declarat recurs în casație inculpații C., B. și A., prin apărător ales, avocat F., la data de 05.06.2025, prin e-mail, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.

De asemenea, inculpatul C. a declarat recurs în casație și prin apărător ales, avocat G., prin fax, la data de 24.06.2025, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.

Cei trei inculpați și-au întemeiat cererea de recurs în casație pe cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În ceea ce îl privește pe inculpatul C., apărarea a solicitat:

- achitarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de furt prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., întrucât nu sunt întrunite elementele de tipicitate acestei infracțiuni, având în vedere actele materiale descrise in rechizitoriu.

Astfel, furtul sub aspectul laturii obiective presupune luarea unui bun mobil din posesia sau detenția altuia, în scopul însușirii pe nedrept (infracțiune calificată prin scop).

Inculpatul nu a deposedat-o pe persoana vătămata de cheia autoturismului cu scopul de a-și însuși cheia, nefiind îndeplinit scopul, respectiv însușirea pe nedrept.

Inculpatului C. i se impută deposedarea victimei de cheia de pornire a autovehiculului persoanei vătămate, nereținându-se însă și intenția de a sustrage autoturismul persoanei vătămate.

Astfel, în opinia apărării, faptul că o cheie ce este destinată pornirii strict a unui unic autoturism, nu are valoare patrimonială proprie, pentru că ea nu poate fi folosită decât pentru pornirea acelui autoturism pentru care a fost în mod special construită.

Pe parcursul procedurii camerei preliminarii, inculpatul C. a arătat în mod expres ca a luat cheia autoturismului persoanei vătămate și a aruncat-o, scopul fiind acela ca persoana vătămata să nu poată să-i urmărească folosind autoturismul.

Nici procurorul nu a reținut în rechizitoriu o tentativă de furt a autovehiculului persoanei vătămate.

Este cert așadar că scopul deposedării persoanei vătămate de cheia autoturismului nu a fost acela al însușirii ei, astfel că actele materiale descrise în rechizitoriu nu întrunesc tipicitatea conduitei interzise (verbum regens) prin norma de incriminare, respectiv art. 228 alin. (1) din C. pen.

- schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. în infracțiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., nefiind întrunite condițiile de tipicitate pentru reținerea circumstanței agravante prev. de art. 77 lit. a) din C. pen.

În acest sens, a susținut că atât soluția instanței de apel, cât și cea a primei instanțe sunt nelegale și netemeinice, deoarece actele materiale descrise în rechizitoriu nu întrunesc tipicitatea infracțiunii de furt prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., săvârșită în forma pluralității de făptuitori, neputând fi atrasă circumstanța agravantă prev. de art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen., din moment ce în sarcina celorlalți doi inculpați, A. și B., nu se reține o participație penală nici în forma autoratului, nici în forma complicității la săvârșirea infracțiunii de furt, comisă în calitate de autor de inculpatul C..

Niciunuia dintre cei doi inculpați nu li se impută că au cunoscut sau că au prevăzut o sustragere a cheii autoturismului persoanei vătămate de către inculpatul C..

De altfel, hotărârea de a o deposeda pe persoana vătămată de cheia autoturismului a fost luată de inculpatul C. în momentul în care aceasta a căzut din buzunarul victimei, eveniment apărut în timpul căderii victimei și care în mod evident nu putea fi prevăzut de către ceilalți doi inculpați.

În plus, ceilalți doi inculpați nici nu au sesizat momentul deposedării.

Pe de altă parte, procurorul nu a reținut participația penală a celorlalți doi inculpați la așa-zisul furt al cheii autoturismului.

În cauză nu sunt așadar incidente disp. art. 50 alin. (2) din C. pen. pentru a se putea reține circumstanțe privitoare la fapta care să se răsfrângă asupra tuturor participanților.

În consecință, se impune înlăturarea circumstanței agravante prevăzute de art. 77 lit. a) din C. pen.

- schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 alin. (2) și alin. (3) din C. pen. în infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 alin. (2) din C. pen., nefiind întrunite condițiile de tipicitate pentru reținerea circumstanței agravante prev. în alin. (3) motivat de faptul că acest inculpat nu era înarmat.

În ceea ce îl privește pe inculpatul B., apărarea a solicitat:

- schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de distrugere prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. în infracțiunea de distrugere prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen., nefiind întrunite condițiile de tipicitate pentru reținerea circumstanței agravante prev. de art. 77 lit. a) din C. pen., în raport de actele materiale descrise în rechizitoriu.

A solicitat să se observe că celorlalți doi inculpați, respectiv lui A. și C., nu li se reține o participație penală nici în forma autoratului și nici în forma complicității la săvârșirea infracțiunii de distrugere comisă în calitate de autor de inculpatul B..

Niciunuia dintre ceilalți doi inculpați nu li se poate imputa că au cunoscut intenția de distrugere a telefonului anterior acestei acțiuni sau că au prevăzut o distrugere a telefonului persoanei vătămate de către inculpatul B..

Hotărârea de a distruge telefonul persoanei vătămate a fost luată de inculpatul B. în momentul în care telefonul victimei a căzut pe jos, eveniment apărut în aceleași condiții ca si căderea cheii și care în mod evident nu putea fi prevăzut de către ceilalți doi inculpați.

Acțiunea de distrugere a telefonului a fost una spontană, fără ca ceilalți doi inculpați să fi putut prevedea această acțiune a inculpatului B..

Or, procurorul nu a reținut participația penală a celorlalți doi inculpați la distrugerea telefonului persoanei vătămate de către inculpatul B..

În cauză nu sunt așadar incidente dispozițiile art. 50 alin. (2) din C. pen., pentru a se putea retine circumstanțe privitoare la faptă care să se răsfrângă asupra tuturor participanților.

În consecința, se impunea înlăturarea circumstanței agravante prevăzute de art. 77 lit. a) din C. pen.

În ceea ce îl privește pe inculpatul A., apărarea a solicitat aplicarea efectului extensiv al recursului în situația în care va fi admis recursul formulat de ceilalți doi inculpați.

Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul C., prin apărător ales, avocat G., este întemeiată de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., apărarea apreciind că inculpatului i-au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de legea penală, prin reținerea în sarcina sa a prevederilor art. 371 alin. (2) și (3) din C. pen., cu consecința majorării cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă.

Apărarea a apreciat că, raportat la probele administrate în cauză, reținerea, sub aspectul acuzației penale, în sarcina inculpatului C. a art. 371 alin. (2) și (3) din C. pen. nu corespunde stării de fapt, iar încadrarea juridică dată faptelor acestuia ar fi art. 371 alin. (2) din C. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 22.07.2025, sub nr. x/2024, fiind repartizată aleatoriu, cu prim termen de judecată pentru examinarea admisibilității în principiu la data de 17.09.2025.

La înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casație formulat de cei trei inculpați C., B. și A., prin apărător ales, avocat F., a fost îndeplinită cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești la data de 11.06.2025 și partea civilă D. la 24.06.2025 .

De asemenea, procedura de comunicare a recursului în casație formulat de inculpatul C., prin apărător ales, avocat G., a fost îndeplinită cu Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești la data de 27.06.2025, partea civilă D., prin afișarea înștiințării la data de 30.06.2025 și inculpații A. la penitenciar la data de 02.07.2025 și B. la penitenciar la data de 02.07.2025 .

Până la expirarea termenului de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen. au fost depuse concluzii scrise de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești cu privire la cererea de recurs în casație formulată de inculpatul C., prin apărător ales, avocat G., prin care a solicitat respingerea recursului în casație formulat, ca inadmisibil, iar, în situația în care se apreciază că cererea este admisibilă în principiu, respingerea, ca nefondată, a recursului în casație declarat.

La data de 06.08.2025 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent raportor, acesta apreciind că cererea de recurs în casație nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.

IV. Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulate de inculpații A., B. și C., prin apărător ales, avocat F., și a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul C., prin apărător ales, avocat G., conform dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac care are ca scop asigurarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept în cazurile și condițiile limitativ prevăzute de lege.

Însă, pentru a proceda efectiv la analiza pe fond a chestiunilor de drept invocate, este necesar ca cererea de recurs în casație să îndeplinească condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.

Examinând aceste condiții în raport cu actele dosarului, Înalta Curte constată că cele două cereri de recurs în casație au fost formulate în termen, însă nu îndeplinesc cumulativ condițiile de formă prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din C. proc. pen., referitoare la cerințele prevăzute de lege pentru admiterea în principiu.

În ceea ce privește decizia penală recurată, aceasta se încadrează în categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație, în sensul dispozițiilor art. 434 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen., întrucât a fost pronunțată de o curte de apel, ca instanță de apel.

În raport cu actele dosarului, se constată că ambele cereri de recurs în casație au fost formulate cu respectarea termenului legal de 30 zile, întrucât hotărârea atacată a fost comunicată, după cum urmează:

- inculpatului C. la ultimul domiciliu la data de 19.05.2025, iar la penitenciar la data de 29.05.2025;

- inculpatului B. la ultimul domiciliu la data de 19.05.2025, iar la penitenciar la data de 26.05.2025;

- inculpatului A. la ultimul domiciliu la data de 19.05.2025, iar la penitenciar la data de 26.05.2025 .

Cererea de recurs în casație comună a celor trei inculpați a fost formulată la data de 05.06.2025, prin e-mail, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen., astfel fiind îndeplinită condiția prevăzută la art. 435 din C. proc. pen.

Cererea de recurs în casație formulată separat de inculpatul C. a fost formulată la data de 24.06.2025, cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.

În cauză au fost respectate dispozițiile art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., inculpații având calitatea procesuală prevăzută de lege pentru a declara recurs în casație și nu sunt incidente prevederile alin. (6) ale aceluiași articol, chiar dacă aceștia nu au declarat apel în cauză, întrucât apelurile declarate de parchet și partea civilă au fost admise.

Cele două cereri de recurs în casație îndeplinesc condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acestora fiind menționate numele și prenumele, domiciliul (și locul de detenție) ale inculpaților, semnătura persoanei care a exercitat calea de atac (în cazul cererii comune, aceasta a fost semnată de avocat F., care a atașat în copie împuternicirea avocațială Seria x nr. x/2025 din 05.06.2025, iar în cazul cererii de recurs în casație formulată separat de inculpatul C., aceasta a fost semnată de apărătorul ales, avocat G., care a atașat în copie împuternicirea avocațială seria x, nr. 57 din 24.06.2025) și hotărârea atacată.

În altă ordine de idei, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Potrivit art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.: Cererea de recurs în casație se formulează în scris și va cuprinde: (…) c) indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora. Totodată, conform art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.: Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Așadar, se constată că legiuitorul a instituit în sarcina titularului cererii de recurs în casație obligația de a indica cazul de casare pe care se întemeiază cererea și motivele de recurs în casație (motivarea în fapt și în drept) prin însăși cererea de recurs în casație, sub sancțiunea respingerii cererii ca inadmisibilă, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.

În acest sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție care prin încheierea nr. 396/RC din data de 08.12.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2014, a reținut că: simpla indicare a unui caz de casare dintre cele prevăzute de lege în cererea de recurs în casație nu conduce la constatarea de iure a admisibilității recursului, ci este necesar ca motivele expuse cu privire la cazul de casare invocat să corespundă acestuia.

Înalta Curte constată că inculpatul C. a invocat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., apreciind că nu sunt întrunite condițiile de tipicitate obiectivă a infracțiunii prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., întrucât deși i se impută deposedarea victimei de cheia de pornire a autovehiculului persoanei vătămate, nu s-a reținut însă în sarcina sa și intenția de a sustrage autoturismul persoanei vătămate. Or, din moment ce scopul deposedării persoanei vătămate de cheia autoturismului nu a fost acela al însușirii ei, actele materiale descrise în rechizitoriu nu întrunesc tipicitatea conduitei interzise.

Totodată, inculpatul a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. în infracțiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., nefiind întrunite condițiile de tipicitate pentru reținerea circumstanței agravante prev. de art. 77 lit. a) din C. pen., precum și - schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 alin. (2) și alin. (3) din C. pen. în infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 alin. (2) din C. pen., nefiind întrunite condițiile de tipicitate pentru reținerea circumstanței agravante prev. în alin. (3) motivat de faptul că acest inculpat nu era înarmat.

Prin cererea de recurs în casație formulată separat, inculpatul C. a invocat și cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., apărarea apreciind că inculpatului i-au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de legea penală, prin reținerea în sarcina sa a prevederilor art. 371 alin. (2) și (3) din C. pen., cu consecința majorării cu o treime a limitelor speciale de pedeapsă.

Apărarea a apreciat că, raportat la probele administrate în cauză, reținerea, sub aspectul acuzației penale, în sarcina inculpatului C. a art. 371 alin. (2) și (3) din C. pen. nu corespunde stării de fapt, iar încadrarea juridică dată faptelor acestuia ar fi art. 371 alin. (2) din C. pen.

În ceea ce îl privește pe inculpatul B., apărarea a solicitat schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de distrugere prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. în infracțiunea de distrugere prev. de art. 253 alin. (1) din C. pen., nefiind întrunite condițiile de tipicitate pentru reținerea circumstanței agravante prev. de art. 77 lit. a) din C. pen., în raport de actele materiale descrise în rechizitoriu.

Cu prioritate, se notează că, sintagma "faptă care nu este prevăzută de legea penală" vizează atât lipsa incriminării (neprevederea faptei ca infracțiune sau lipsa de tipicitate a faptei în sensul că nu corespunde modelului abstract de incriminare, fiind incident alt tip de răspundere, după caz, civilă, contravențională, materială sau disciplinară), cât și situația în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.

De asemenea, trebuie menționat că din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nu pot fi analizate aspecte în legătură cu latura subiectivă a conținutului constitutiv al infracțiunii, cu încadrarea juridică reținută faptei cu titlu definitiv de instanța de apel, nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supusă cenzurii starea de fapt reținută de instanța de apel.

În atare condiții, se observă că, deși pe calea recursului în casație promovat, inculpatul C. a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., acesta invocă doar aparent neîntrunirea elementelor de tipicitate ale faptei deduse judecății; în realitate esența motivelor constând în negarea bazei factuale, reținute cu caracter definitiv de instanța de apel sub aspectul comiterii infracțiunii de furt prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen.

Totodată, se observă că în realitate inculpatul critică latura subiectivă a infracțiunii de furt, susținând că deși i se impută deposedarea victimei de cheia de pornire a autovehiculului, nu s-a reținut însă în sarcina sa și intenția de a sustrage autoturismul acesteia.

Ca atare, prin criticile formulate, recurentul încearcă să acrediteze ideea că nu a săvârșit infracțiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen. pentru care a fost condamnat (solicitând achitarea), tinzând, în realitate, la o reapreciere a probelor administrate în cauză cu consecința stabilirii unor împrejurări faptice diferite de cele reținute prin decizia instanței de apel, ceea ce nu este permis a fi realizat pe calea extraordinară a recursului în casație, care, potrivit art. 433 din C. proc. pen., se limitează exclusiv și în condițiile prevăzute de lege, la verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Înalta Curte subliniază că, pe calea cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nu se poate proceda la reinterpretarea materialului probator aflat la dosar cu consecința stabilirii unei alte baze factuale, care să conducă la achitarea inculpatului pentru infracțiunile de care este acuzat, așa cum a solicitat recurentul, evaluarea materialului probator fiind un atribut ce aparține exclusiv instanței de fond și, respectiv, instanței de apel.

De asemenea, nici schimbarea încadrării juridice nu poate face obiectul recursului în casație, recurentul-inculpat solicitând schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. în infracțiunea de furt prev. de art. 228 alin. (1) din C. pen., întrucât nu sunt întrunite condițiile de tipicitate pentru reținerea circumstanței agravante prev. de art. 77 lit. a) din C. pen., precum și schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 alin. (2) și alin. (3) din C. pen. în infracțiunea de tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 alin. (2) din C. pen.

Așadar, întrucât motivele prezentate de recurent nu pot fi examinate prin prisma cazului de casare indicat expres prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. și nici a altui caz de casare dintre cele reglementate de art. 438 alin. (1) din același cod, cerința prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. nu este îndeplinită.

Nici argumentele prezentate de inculpatul B. nu se circumscriu cazului de casare invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., în esență, acesta solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei, în sensul nereținerii circumstanței agravante prev. de art. 77 lit. a) din C. pen. în ceea ce privește infracțiunea de distrugere, aspect ce nu poate face obiectul recursului în casație.

Cum în ceea ce îl privește pe inculpatul A., apărarea a solicitat aplicarea efectului extensiv al recursului în situația în care va fi admis recursul formulat de ceilalți doi inculpați, nici în cazul acestuia nu este îndeplinită condiția prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. pen.

Prin cererea de recurs în casație formulată separat, inculpatul C., invocând cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., a solicitat în realitate schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 371 alin. (2) și (3) din C. pen. în infracțiunea prev. de art. 371 alin. (2) din C. pen., sens în care, în cuprinsul cererii, a făcut referire la probele administrate în cauză, cu consecința modificării situației de fapt în favoarea inculpatului.

Dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. prevăd că hotărârile sunt supuse casării în cazul în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită definitiv de instanța de apel.

În raport cu aspectele teoretice expuse mai sus, se observă că deși inculpatul a invocat în drept cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. ("s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege"), din modul în care a formulat motivele de recurs în casație rezultă că argumentele dezvoltate nu se circumscriu nici măcar formal cazului de recurs în casație invocat, întrucât acesta face referire la probele administrate în cauză și solicită schimbarea încadrării juridice a faptei, aspecte ce nu pot fi analizate în cadrul căii de atac a recursului în casație.

Jurisprudența instanței supreme a stabilit imposibilitatea evaluării schimbării încadrării juridice în cadrul recursului în casație reținându-se că încadrarea juridică a faptei este operațiunea de stabilire a corespondenței între fapta pretins comisă și modelul abstract rezultat din norma de incriminare incidentă, cu reținerea normelor generale aplicabile (privind participația și cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale). Ca urmare, stabilirea încadrării juridice a faptei este o operațiune care intră în atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), iar nu al instanței învestite în calea extraordinară de atac a recursului în casație, motiv pentru care nu poate fi cenzurată prin prisma vreunuia dintre cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.. (ICCJ, secția Penală, Decizia nr. 116/RC din 30.04.2020).

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație formulate de inculpații A., B. și C. împotriva deciziei penale nr. 539/A din data de 06 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții-inculpați la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație formulate de inculpații A., B. și C. împotriva deciziei penale nr. 539/A din data de 06 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurenții-inculpați la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2025.