ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 01 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 49 din data de 18 mai 2023 pronunțată de Judecătoria Sinaia în dosar nr. x/2021, cu privire la A., s-au hotărât următoarele:

În baza art. 279 alin. (2) C. pen. raportat la art. 207 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. raportat la art. 43 alin. (1) C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (2) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj judiciar.

În baza art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen. a fost interzisă inculpatului ca pedeapsă complementară dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. și cu membrii de familie ai acestuia, respectiv fratele acestuia, numitul C., mama D. și tatăl E. și de a se apropia la mai puțin de 100 de metri de numiții B., C., D. și E., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. n) C. pen. fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor de a comunica cu persoana vătămată B. și cu membri de familie ai acestuia, respectiv fratele acestuia, numitul C., mama D. și tatăl E. și de a se apropia la mai puțin de 100 de metri de numiții B., C., D. și E., pe o perioadă de 5 ani.

S-a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat prin hotărâre se află în stare de recidivă postcondamnatorie față de condamnarea la pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare, aplicată inculpatului A., prin sentința penală nr. 3486/4.10.2018, pronunțată de către Judecătoria Găești în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 8/9.01.2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești și concurentă cu infracțiunea pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 6 ani, a închisorii de 6 luni și a închisorii de 3 luni prin sentința penală nr. 46 din 13.01.2020 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 790 din 14.09.2020 a Curții de Apel Ploiești.

A fost menținută anularea suspendării executării pedepsei de 2 ani și 2 luni închisoare dispusă prin sentința penală nr. 46 din 13.01.2020 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 790 din 14.09.2020 a Curții de Apel Ploiești.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de de 7 ani și 5 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 46 din 13.01.2020 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 790 din 14.09.2020 a Curții de Apel Ploiești și repuse în individualitatea lor pedepsele componente de 1 an și 6 luni închisoare, 1 an închisoare, 1 an închisoare și pedeapsa de 6 ani închisoare, 3 luni închisoare și 6 luni închisoare aplicată prin aceeași decizie.

În baza Deciziei nr. 22/2020 a ICCJ și conform art. 40 alin. (2) rap. la art. 38 - art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate prin sentința penală nr. 3486/2018, pronunțată de Judecătoria Găești în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 8/9.01.2019, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești (1 an și 6 luni închisoare, 1 an închisoare, 1 an închisoare) cu pedeapsa de 6 ani închisoare și 3 luni închisoare dispuse prin sentința penală nr. 46 din 13.01.2020 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 790 din 14.09.2020 a Curții de Apel Ploiești, rezultând o pedeapsă rezultantă parțială de 7 ani și 5 luni închisoare.

În baza art. 43 alin. (1) C. pen. și a Deciziei HP nr. 22/2020, pronunțată la data de 9 iulie 2020, publicată in Monitorul Oficial, Partea I nr. 907 din 06/10/2020 a fost cumulată pedeapsa principală dispusă cu pedeapsa principală rezultantă de 7 ani și 3 luni închisoare, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa rezultantă de 11 ani și 5 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (2) și alin. (3) lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., respectiv interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani, interzicerea dreptului de a comunica persoana vătămată B. și cu membri de familie ai acesteia, respectiv fratele acestuia, numitul C., mama D. și tatăl E. și de a se apropia la mai puțin de 100 de metri de numiții B., C., D. și E., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 45 alin. (5) raportat la art. 45 alin. (2) și (3) lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., respectiv interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și interzicerea dreptului de a comunica cu persoana vătămată B. și cu membri de familie ai acesteia, respectiv fratele acestuia, numitul C., mama D. și tatăl E. și de a se apropia la mai puțin de 100 de metri de numiții B., C., D. și E., pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 404 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen. a fost dedusă din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu din dosarul x/2018, precum și durata deja executată în baza mandatului emis în baza sentinței penale nr. 46 din data de 13.01.2020 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 790 din 14.09.2020 a Curții de Apel Ploiești, respectiv din data de 23.11.2017 la zi.

S-a dispus anularea mandatului de executare nr. x din 15.09.2020 emis de Tribunalul Dâmbovița în baza sentinței penale nr. 46 din data de 13.01.2020 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 790 din 14.09.2020 a Curții de Apel Ploiești și emiterea unui nou mandat, la data rămânerii definitive a hotărârii.

În temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. pen., au fost obligați inculpații A. și F. la plata în mod egal, a cheltuielilor judiciare către stat, în sumă totală de 5474 RON

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile apărătorului din oficiu desemnat pentru a asigura asistența judiciară a inculpatului A. (av. G.), în cuantum de 868 RON pentru fondul cauzei și onorariile apărătorului din oficiu desemnat pentru a asigura asistența judiciară a inculpatului F. (av. H.), în cuantum de 868 RON fondul cauzei au rămas în sarcina statului și s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului Prahova.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații A., F. și persoana vătămată B..

Prin decizia penală nr. 519 din 23.05.2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în baza art. 421 pct. (1) lit. b) C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de apelanții inculpați A., și F., și de persoana vătămată B. împotriva sentinței penale nr. 49 din data de 18.05.2023 pronunțată de Judecătoria Sinaia.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. a fost dedusă din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. durata reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu din dosarul x/2018, precum și durata deja executată în baza mandatului emis în baza sentinței penale nr. 46 din data de 13.01.2020 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 790 din 14.09.2020 a Curții de Apel Ploiești, respectiv din data de 23.11.2017 la zi.

În baza art. 72 alin. (1) C. pen. a fost dedusă din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului durata reținerii, arestării preventive și arestului la domiciliu din dosarul x/2018, precum și durata deja executată în baza mandatului emis în baza sentinței penale nr. 46 din data de 13.01.2020 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița în dosarul nr. x/2018, definitivă prin decizia penală nr. 790 din 14.09.2020 a Curții de Apel Ploiești, respectiv din data de 23.11.2017 la zi.

În temeiul art. 275 alin. (2), (4) C. proc. pen. au fost obligați apelanții-inculpați la plata sumei de 800 RON (cate 400 RON fiecare) reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva deciziei penale nr. 519 din 23.05.2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 28.03.2025 (data poștei) - dosar nr. x/2021 al Curții de Apel Ploiești.

În cuprinsul cererii, recurentul inculpat A. a susținut, în esență, că nu este vinovat pentru comiterea infracțiunilor reținute în sarcina acestuia, că instanța de apel nu și-a motivat decizia de respingere a căii de atac și că, în mod greșit, s-a făcut aplicarea H.P. nr. 22/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în contextul în care data publicării acestei hotărâri în Monitorul Oficial (06.10.2020) este ulterioară datei comiterii infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului (30.08.2020 - 09.09.2020).

După efectuarea comunicărilor prev. de art. 439 C. proc. pen., Curtea de Apel Ploiești a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat pe rolul secției penale la data de 03.06.2025, sub numărul x/2021, fiind repartizat aleatoriu completului C1 Filtru.

Prin referatul din aceeași dată, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea examinării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen., pentru termenul din data de 01 octombrie 2025.

În conformitate cu dispozițiile art. 439 alin. (5) C. proc. pen., magistratul asistent desemnat în cauză a întocmit și depus la dosar raportul asupra cererii de recurs în casație.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A. în conformitate cu prevederile art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru, constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Alineatul (4) al aceluiași text de lege stabilește că, în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 434 - 438, dispune, prin încheiere, admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație.

Procedând, în acest cadru, prioritar, la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 434 și art. 435 C. proc. pen., Înalta Curte, judecătorul de filtru constată că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 C. proc. pen., hotărârea recurată - decizia penală nr. 519 din 23.05.2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie - nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație.

Cererea de recurs în casație nu îndeplinește, însă, condiția de admisibilitate prevăzută de art. 435 C. proc. pen., aceasta fiind introdusă după expirarea termenului legal de 30 de zile prevăzut de textul de lege precitat.

În acest sens, Înalta Curte, judecătorul de filtru constată că decizia penală anterior menționată, in extenso, a fost comunicată inculpatului A. la data de 17 iunie 2024, la locul de detenție, respectiv penitenciarul Găești, iar acesta a declarat recurs în casație la data de 28 martie 2025 (data poștei), astfel cum rezultă din plicul aflat la dosar nr. x/2021 al Curții de Apel Ploiești .

Ca urmare, reținând că decizia instanței de apel a fost legal comunicată recurentului inculpat la data de 17 iunie 2024, Înalta Curte- judecătorul de filtru constată că formularea de către acesta a prezentei căi extrordinare de atac, la data de 28 martie 2025 (prin poștă), s-a realizat în afara termenului legal de 30 de zile prev. de art. 435 C. proc. pen., care a expirat la data de 18 iulie 2024.

Or, conform art. 268 alin. (1) C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

În consecință, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. nu îndeplinește condiția de admisibilitate prev. de art. 435 C. proc. pen., motiv pentru care aceasta este inadmisibilă.

Totodată, se impune precizarea că motivele de recurs în casație invocate de recurentul inculpat nu pot fi circumscrise vreunui caz de recurs în casație dintre cele prevăzute de dispozițiile art. 438 C. proc. pen., întrucât vizează aspecte ce țin de latura subiectivă a infracțiunii (vinovăția) ce nu pot face obiectul verificărilor instanței de recurs în casație, întrucât acestea presupun reevaluarea situației de fapt și a probatoriului administrat, operațiune incompatibilă cu natura și limitele controlului de legalitate exercitat în această cale extraordinară de atac.

Ca urmare, pentru argumentele prezentate, în baza art. 440 alin. (2) raportat la art. 435 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 519 din 23.05.2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2021.

Urmare acestei soluții, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 519 din 23.05.2024 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2021.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 01 octombrie 2025.