ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 08 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 93 din data de 31 mai 2017 pronunțată de Tribunalul Bihor, s-au admis, în parte, cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de către reprezentantul Ministerului Public și de către părțile civile cu privire la faptele reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunile prev. de art. 188 alin. (1) C. pen., art. 228 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen., în infracțiunile prev. de art. 188-189 alin. (1) lit. d) C. pen., art. 233 C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) C. pen.

În baza art. 188-189 alin. (1) lit. d) C. pen., a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, la pedeapsa de 17 (șaptesprezece) ani închisoare.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen. rap. la art. 189 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice și în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice și în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. art. 233 C. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., cu ref. la art. 38 alin. (2) C. pen., s-a aplicat pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 17 de ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv un spor de 8 luni închisoare, urmând a se aplica inculpatului pedeapsa rezultantă de 17 (șaptesprezece) ani și 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice și în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 5 ani.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv a dreptului de a fi ales în autoritățile publice și în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 399 alin. (1) C. proc. pen. cu ref. la art. 362 C. proc. pen. s-a menținut măsura arestului preventiv luată față de inculpat, dispusă prin încheierea nr. 3/DL/11.01.2017 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Bihor.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen., raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată inculpatului durata reținerii de 24 ore și a arestului preventiv, respectiv perioada de la data de 11.01.2017 la zi.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

În baza art. 404 alin. (4) lit. f) C. proc. pen. corob. cu art. 397 alin. (3) C. proc. pen. rap. la art. 255 C. proc. pen., s-a dispus restituirea telefonului mobil, de culoare neagră către părțile civile B., C. și D., aflată în custodia IPJ Bihor.

S-a dispus restituirea obiectelor ridicate de organele de urmărire penală persoanelor cărora le aparțin, astfel cum au fost menționate în rechizitoriu x f. x și 18, aflate în custodia IPJ Bihor.

În baza art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 și cu referire la pct. 1 din anexa aceleiași legi, s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea stabilirii și stocării profilului genetic în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, prelevare ce se va face în conformitate cu art. 5 și art. 7 alin. (3) din Legea nr. 76/2008 de către personalul I.P.J. Bihor instruit în acest sens.

În baza art. 5 alin. (5) din Legea 76/2008, inculpatul a fost informat că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 19 C. proc. pen. și art. 25 C. proc. pen., s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile B., C. și D..

A fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 5.716,63 RON cu titlu de daune materiale în favoarea părții civile E..

A fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 50.000 euro (valoarea în RON la cursul BNR de la data plății), cu titlu de daune morale în favoarea părții civile E., la plata sumei de câte 40.000 euro fiecare (valoarea în RON la cursul BNR de la data plății), cu titlu de daune morale în favoarea părților civile C. și D..

S-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Serviciul de Ambulanță Județean Bihor și a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 411 RON plus dobânzi și penalități de întârziere începând cu data de 09.01.2017 până la plata efectivă cu titlu de daune materiale în favoarea acesteia.

În baza art. 272 alin. (1) C. proc. pen., s-a dispus plata din fondurile Ministerului Justiției, a sumei de 260 RON, reprezentând onorariul avocatului din oficiu.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul interpretului de limbă maghiară s-a virat din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 276 alin. (1) și (2) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.000 RON către partea civilă E. reprezentând cheltuieli de judecată.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 2.500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare față de stat.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel inculpatul A. și părțile civile E., C. și D..

Prin decizia penală nr. 590/A/2017 din 17 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de părțile civile apelante E., C. și D., împotriva sentinței penale nr. 93 din 31 mai 2017 pronunțată de Tribunalul Bihor, care a fost desființată și, în rejudecare:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 17 ani și 8 luni închisoare aplicată inculpatului A. în pedepsele componente, care au fost repuse în individualitate, și anume: pedeapsa de 17 (șaptesprezece) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 188-189 alin. (1) lit. d) C. pen. și pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 233 C. pen., pe care a menținut-o.

A fost majorată pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prev. de art. 188-189 alin. (1) lit. d) C. pen. de la 17 ani închisoare la 20 ani închisoare.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., cu ref. la art. 38 alin. (2) C. pen., a fost aplicată pedeapsa principală cea mai grea, aceea de 20 de ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 1/3 din cealaltă pedeapsă, respectiv un spor de 8 luni închisoare și a fost aplicată inculpatului pedeapsa rezultantă de 20 ani și 8 luni închisoare.

Au fost menținute pedepsele complementare și accesorii aplicate inculpatului.

Au fost reformate dispozițiile primei instanțe în ceea ce privește latura civilă, în sensul că a fost majorat cuantumul daunelor morale acordate în favoarea părții civile E. de la 50.000 euro la 60.000 euro, în echivalent în RON la cursul BNR în momentul plății și părților civile C. și D. de la câte 40.000 euro la câte 50.000 euro fiecare, în echivalent în RON la cursul BNR în momentul plății.

A fost majorat cuantumul daunelor materiale acordate părții civile E. de la 5.716,63 RON la 6.039,94 RON.

În baza art. 276 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata către părțile civile E., C. și D. la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial în apel.

În baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul apelant A., împotriva aceleiași sentințe.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul apelant la plata sumei de 300 RON cheltuieli judiciare în favoarea statului, urmând ca, în baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., restul cheltuielilor judiciare avansate de stat să rămână în sarcina acestuia.

Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 260 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

În baza art. 424 alin. (3) C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive la zi, respectiv 17 octombrie 2017, inclusiv.

Contravaloarea prestației efectuate de interpretul de limbă maghiară s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Hotărârea din apel a fost comunicată la 17 noiembrie 2017 Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea și inculpatului A. și la 20 noiembrie 2017 părților civile C., Serviciului Județean de Ambulanță Bihor, D., E. și Spitalului Clinic Județean de Urgență Oradea.

Termenul de declarare a recursului în casație s-a împlinit la data de 18 decembrie 2017 pentru inculpatul A..

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație, la data de 14 mai 2025, inculpatul A., fără a invoca vreunul dintre motivele de casare reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen. În esență, recurentul a susținut că a recunoscut săvârșirea faptei și nu a beneficiat de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă, astfel încât pedeapsa aplicată este foarte mare.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea la 24 iunie 2025, părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea la 25 iunie 2025, părții civile Serviciul Județean de Ambulanță Bihor la 27 iunie 2025, părților civile D., C. și E. la 26 iunie 2025.

Termenul de 10 zile prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen. a expirat cel mai târziu la data de 08 iulie 2025, fără ca la dosar să fie depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 16 iulie 2025.

La data de 29 august 2025 a fost depus la dosar raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat. Potrivit raportului, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. nu respectă dispozițiile art. 435 și art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., conform dispozițiilor art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434 (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen. (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 (referitor la conținutul cererii) și art. 438 C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 435 C. proc. pen., recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel.

Totodată, reglementând conținutul cererii de recurs în casație, art. 437 alin. (1) C. proc. pen. stabilește că aceasta trebuie să cuprindă numele și prenumele, domiciliul sau reședința părții ori, după caz, numele și prenumele procurorului care exercită calea extraordinară de atac și organul judiciar din care acesta face parte (lit. a), indicarea hotărârii care se atacă (lit. b), indicarea cazurilor de casare pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora (lit. c), precum și semnătura persoanei care a promovat recursul în casație (lit. d).

Rezultă, așadar, din cuprinsul textului de lege menționat că cererea de recurs în casație se caracterizează printr-un anumit formalism, fără a cărui respectare aceasta nu poate produce efectul învestirii instanței cu soluționarea pe fond a căii extraordinare de atac. Astfel, din conținutul cererii trebuie să rezulte persoana care promovează recursul în casație, pentru a se putea verifica dacă aceasta se numără printre titularii căii extraordinare de atac, domiciliul sau reședința părții, întrucât judecarea cauzei, ulterior admiterii în principiu, se face cu citarea părților (conform art. 445 C. proc. pen.), hotărârea ce se atacă, precum și voința de a recura respectiva hotărâre și limitele acestei voințe, respectiv motivele în fapt și în drept ce au determinat exercitarea căii de atac, dat fiind faptul că numai între aceste limite operează controlul instanței de recurs.

Așa cum se prevede în art. 440 alin. (2) C. proc. pen., indicarea în cerere a tuturor elementelor de conținut la care se referă expres art. 437 alin. (1) C. proc. pen. constituie o condiție de admisibilitate a recursului în casație, a cărei neîndeplinire atrage în mod obligatoriu respingerea ca inadmisibilă a căii extraordinare de atac.

Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că decizia penală nr. 590/A din 17 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, a fost comunicată inculpatului A. la data de 17 noiembrie 2017, iar cererea de recurs în casație formulată de acesta a fost formulată la data de 14 mai 2025. Or, raportat la dispozițiile art. 435 C. proc. pen. anterior menționate, se constată că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. la data de 14 mai 2025, a fost introdusă cu depășirea evidentă a termenului de 30 de zile de la data comunicării deciziei recurate, termen care s-a împlinit la data de 18 decembrie 2017.

Prin urmare, declararea recursului în casație la data de 14 mai 2025, cu nerespectarea termenului de 30 zile prevăzut de lege (termen legal imperativ), va atrage, conform art. 268 alin. (1) C. proc. pen., decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen, cu consecința respingerii căii de atac ca inadmisibilă.

Pe de altă parte, Înalta Curte observă că cererea de recurs în casație nu îndeplinește nici condiția expres prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., întrucât, pe de-o parte, nu a fost invocat niciunul dintre motivele de casare reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen., iar pe de altă parte, aspectele învederate nu pot fi cenzurate din perspectiva vreunuia dintre cazurile de casare prevăzute de dispoziile anterior menționate. Așadar, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. este, și din acest motiv, inadmisibilă în principiu.

Față de aceste considerente, în temeiul art. 440 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 590/A din 17 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În baza art. 440 C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 590/A din 17 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 septembrie 2025.