ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 12 septembrie 2024

Asupra cauzei de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 241/D din 03.10.202,3, pronunțată de Tribunalul Bacău, în soluționarea dosarului penal nr. x/2020, s-au hotărât următoarele:

În temeiul art. 67 alin. (1) și alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen. - dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere, pe o durată de 5 ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen. - dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere, în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) și alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen. - dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere, pe o durată de 2 ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen. - dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere, în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 17 ani închisoare, la care adaugă o treime din cea de-a doua pedeapsă stabilită în cauză, urmând ca inculpatul A. să execute, în regim de detenție, pedeapsa rezultantă de 18 (optsprezece) ani închisoare.

Pedeapsă rezultantă de executat = 18 (optsprezece) ani închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) și (3) raportat la art. 67 alin. (1) și alin. (2) din C. pen., au fost contopite pedepsele complementare și s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen. - dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere, pe o durată de 5 ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (1) și alin. (5) raportat la art. 65 alin. (1) și (3) și la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen. instanța a contopit pedepsele accesorii și a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. - dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere, în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

În temeiul art. 399 din C. proc. pen. s-a menținut măsura controlului judiciar.

În temeiul art. 19 și 397 alin. (1) din C. proc. pen., raportat la art. 1349 alin. (1) și (2), art. 1357, art. 1385, art. 1387 alin. (1) C. civ., instanța a admis, în parte, acțiunile civile formulate de părțile civile D., E., B. și F. și în consecință a obligat partea responsabilă civilmente S.C. G. S.A, în calitate de asigurător, prin lichidator provizoriu CITR -Filiala București, să plătească acestor părți civile suma de 620.000 EURO cu titlu de despăgubiri civile din care 20.000 EURO cu titlu de daune materiale și 600.000 EURO cu titlu de daune morale, care vor fi actualizate cu rata inflației la data plății efective, la care se adaugă dobânda legală, calculată de la data producerii accidentului (28.12.2019), astfel:

- suma de 300.000 EURO către partea civilă D. (concubin al victimei B. și tatăl victimei minore C.) reprezentând daune morale și suma de 5.000 EURO cu titlu de daune materiale;

- suma de 200.000 EURO către partea civilă E. (mama victimei B. și bunica maternă a victimei minore C.) reprezentând daune morale și suma de 15.000 EURO cu titlu de daune materiale.

- suma de 50.000 EURO către partea civilă F. (bunicul patern al victimei minore C.) cu titlu de daune morale;

- suma de 50.000 EURO către partea civilă B. (tatăl victimei B. și bunicul matern al victimei minore C.) cu titlu de daune morale.

S-au respins ca nedovedite pretențiile formulate cu titlu de daune materiale, de părțile civile F. și B..

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a confiscat de la inculpatul A., autoturismul x, aflat în prezent în parcul auto din cadrul Poliției orașului Comănești.

În temeiul art. 162 din C. proc. pen. s-a dispus păstrarea mijloacelor materiale de probă ridicate cu ocazia cercetării la fața locului, până la soluționarea definitivă a cauzei după care se vor restitui sau distruge, următoarele:- coletul cu nr. 1 ce conține un proiector auto;- coletul cu nr. 2 ce conține un mâner auto din plastic de culoare vișinie cu elemente cromate LAC;- coletul cu nr. 3 ce conține plăcuța cu numărul de înmatriculare BC 36- coletul cu nr. 4 ce conține logo-ul marca auto x;-coletul cu nr. 5 ce conține o oglindă retrovizoare de la auto marca x;- coletul cu nr. 6 ce conține plăcuța cu numărul de înmatriculare x;- coletul cu nr. 7 ce conține scaunul auto pentru copii.

În temeiul art. 7 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus recoltarea de la inculpatul A. a probelor biologice în vederea stocării acestora în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 274 din C. proc. pen. instanța a obligat inculpatul la plata sumei de 5.000 RON RON, sumă în care s-au inclus și cheltuielile judiciare avansate în etapa urmării penale, în cuantum de 3.208 RON.

În baza art. 276 alin. (1) alin. (4) din C. proc. pen. instanța a obligat inculpatul să plătească către părțile civile D., E. și F. suma de 7.800 RON, reprezentând cheltuieli de judecată făcute de aceste părți civile, reprezentând onorariu de avocat ales.

Prin decizia penală nr. 211 din data de 27 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au decis următoarele:

I. În temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. s-au admis apelurile declarate de inculpatul A., partea civilă B. și partea responsabilă civilmente S.C. G. S.A. prin lichidator provizoriu CITR -Filiala București împotriva sentinței penale nr. 241/D din 03.10.2023 pronunțată de Tribunalul Bacău în soluționarea dosarului penal nr. x/2020

S-a desființat parțial sentința penală apelată în parte cu privire la latura penală și în parte cu privire la latura civilă și în totalitate încheierea de schimbare a încadrării juridice a Judecătoriei Moinești din data de 16.06.2022, precum și încheierea de schimbare a încadrării juridice a Tribunalului Bacău din data de 16.12.2022, acestea din urmă cu privire schimbările de încadrare juridică dispuse după trimiterea în judecată, s-a reținut cauza spre judecare doar cu privire la aceste aspecte și, în fond, s-au hotărât următoarele:

S-a constatat, urmare a desființării încheierilor Judecătoriei Moinești din data de 16.06.2022, precum a Tribunalului Bacău din data de 16.12.2022, că încadrarea juridică dată infracțiunilor săvârșite de inculpatul A. este cea stabilită prin rechizitoriul nr. x/2020 din 22.10.2020 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești, respectiv de ucidere din culpă, prevăzută de art. 192 alin. (2) și alin. (3) din C. pen. și conducere sub influența alcoolului, prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. privind concursul real de infracțiuni (fapte din data de 28.12.2019).

În temeiul art. 67 alin. (1) și alin. (2) din C. pen. i s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală de 7 ani închisoare, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din din C. pen. - dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere, pe o durată de 5 ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului, pe durata executării pedepsei principale de 7 ani închisoare, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen. - dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere, în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (1) și alin. (2) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală de 3 ani închisoare, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen. - dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere, pe o durată de 2 ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., i s-a aplicat inculpatului, pe durata executării pedepsei principale de 3 (trei) ani închisoare, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din din C. pen. - dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere, în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

S-a constatat că infracțiunile de la punctele I.1 și I.2 din prezenta cauză au fost săvârșite sub forma concursului real de infracțiuni prevăzute de art. 38 alin. (1) din C. pen.

Potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit pedepsele principale aplicate inculpatului A. la punctele I.1 și I.2 din prezenta cauză, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 7 (șapte) ani închisoare la care s-a adăugat sporul obligatoriu de 1 (an) închisoare reprezentând o treime din cealaltă pedeapsă, pedeapsa rezultantă fiind de 8 (opt) ani închisoare.

Pedeapsă principală de executat pentru inculpatul A.: 8 (opt) ani închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) și (3) raportat la art. 67 alin. (1) și alin. (2) din C. pen., s-au contopit pedepsele complementare și s-a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen. - dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere, pe o durată de 5 ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 45 alin. (1) și alin. (5) raportat la art. 65 alin. (1) și (3) și la art. art. 66 alin. (1) lit. a), b) și i) din C. pen., s-au contopit pedepsele accesorii și s-a aplicat inculpatului, pe durata executării pedepsei principale rezultante de 8 (opt) ani închisoare, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării următoarelor drepturi: dreptul de fi ales în autoritățile publice sau în orice funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce orice tip de vehicul pentru care este necesară deținerea unui permis de conducere, în condițiile art. 65 alin. (3) din C. pen.

S-a înlăturat dispoziția de confiscare de la inculpatul A. a autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x, de culoare albastru, cu serie de identificare x, aflat în prezent în parcul auto din cadrul Poliției orașului Comănești.

S-au majorat despăgubirile pentru daune morale la care a fost obligată partea responsabilă civilmente S.C. G. S.A, în calitate de asigurător, prin lichidator provizoriu CITR -Filiala București către partea civilă B. (bunicul matern) la suma de 75000 de euro, echivalentul în RON la data plății.

S-a stabilit că data de la care se calculează dobânda legală pentru despăgubirile pentru daune morale este data rămânerii definitive a prezentei hotărâri.

S-au menținute restul dispozițiilor sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

II. În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva sentinței penale nr. 241/D din 03.10.2023 pronunțată de Tribunalul Bacău în soluționarea dosarului penal nr. x/2020

Pentru a hotărî în acest sens, instanța de apel a reținut că sentința penală nr. 241/D din 03.10.2023, pronunțată de Tribunalul Bacău în soluționarea dosarului penal nr. x/2020 este parțial netemeinică în ceea ce privește încadrarea juridică stabilită prin încheierile de ședință premergătoare soluționării laturii penale din datele de 16.06.2022, pronunțată de Judecătoria Moinești, respectiv din data 12.12.2022, pronunțată de Tribunalul Bacău după declinarea cauzei către această instanță. În consecință, sentința penală este parțial nelegală și cu privire la neaplicarea prevederilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. pentru întreaga situației situație juridică a inculpatului A. și, tot în consecință, parțial netemeinică cu privire la pedepsele principale aplicate pentru infracțiunea care a avut rezultat decesul victimelor, precum și parțial netemeinică cu privire la cuantumul pedepselor rezultante, principale, complementare și respectiv accesorii. De asemenea, sentința este nelegală și cu privire la eronata aplicare a dispozițiilor art. 112 alin. (1) lit. b) din C. pen. privind confiscarea specială a autovehiculului inculpatului.

În ceea ce privește modalitatea de soluționare a acțiunilor civile, sentința atacată este parțial nelegală în ceea ce privește data de la care se calculează dobânda pentru despăgubirile pentru daune morale acordate.

Totodată, latura civilă este parțial netemeinică cu privire la despăgubirile pentru daune morale acordate părții civile B..

În afară de aceste aspecte punctuale de nelegalitate și de netemeinicie, sentința instanței de fond a fost motivată corect și corespunzător, prin descrierea faptelor ce au făcut obiectul trimiterii în judecată, cu arătarea timpului și locului unde au fost săvârșite, cu excepția încadrării juridice ce a fost schimbată în mod netemeinic prin încheierea Judecătoriei Moinești din 16.06.2022 și ulterior prin încheierea Tribunalului Bacău din data de 12.12.2022.

De altfel, la judecarea în fond a cauzei, inculpatul A. a recunoscut în integralitate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată în forma inițială de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești, respectiv infracțiunea de ucidere din culpă, faptă prev. de art. 192 alin. (2), (3) din C. pen. în concurs cu infracțiunea de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Fără a relua chestiunea de drept esențială ce trebuie dezlegată pentru schimbarea stabilirea corectă a încadrării juridice, Curtea a reținut că ambele instanțe au reținut, în mod judicios de altfel, că deosebirea între culpa cu prevedere prevăzută de art. 16 alin. (4) lit. a) din C. pen. și intenția indirectă, definită la art. 16 alin. (3) lit. b) din C. pen. este legată de acceptarea producerii rezultatului de către infractor. În ambele situații ale formelor de vinovăție, infractorul prevede rezultatul activității sale, însă în cazul culpei cu prevedere acesta nu-l urmărește și nici nu îl acceptă, socotind fără temei că nu se va produce, în timp ce în cazul intenției indirecte, acesta acceptă producerea rezultatului deși nu-l urmărea inițial.

În baza propriei sale analize a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale și al judecății, Curtea a constatat că există o îndoială foarte puternică a faptului că la data de 28.12.2019 inculpatul a acceptat posibilitatea producerii unui accident mortal de circulație. Această îndoială profită, conform art. 4 alin. (2) din C. proc. pen., inclusiv sub aspectul formei de vinovăție, inculpatului.

În cauza de față, Curtea a constatat că nu există mijloace de probă din care să rezulte că inculpatul a acceptat posibilitatea producerii rezultatului uciderii a 2 persoane în momentul în care a început traseul său de la cabana "H.", pe DN 12 A, pe direcția de mers Ghimeș - Comănești, cu atât mai mult cu cât acesta însuși a fost victima accidentului.

Din înscrisul care consemnează istoricul abaterilor rutiere, denotă că de la momentul obținerii permisului de conducere, 13.04.2010 și până în momentul producerii accidentului, 28.12.2019, respectiv 9 ani și 8 luni, inculpatul nu a fost sancționat niciodată, pentru nicio abatere de la regimul circulației pe drumurile publice. Altfel spus, neavând nicio sancțiune în istoricul său, nici măcar un avertisment, se poate constata fără a constitui o exagerare că inculpatul avea profilul unui conducător auto prudent.

Mai mult decât atât, din concluziile raportului de expertiză tehnică auto, rezultă că impactul s-a produs într-un timp foarte scurt, neexistând nicio posibilitate de evitare. Așadar, inculpatul A., pe fondul consumului de alcool și al oboselii acumulate, nicidecum ca urmare a unui comportament anterior agresiv în trafic prezent în alte spețe, a manifestat o gravă neglijență în efectuarea asigurării înainte de a se angaja în manevra de depășire a autoturismului marca x cu numărul de înmatriculare x, condus de numita I., și care se deplasa pe aceeași direcție de mers.

Important este de precizat că din niciun mijloc de probă nu rezultă că inculpatul nu ar fi avut posibilitatea asigurării temeinice înainte de efectuarea manevrei de depășire.

Dimpotrivă, atât din planșele foto efectuate de organele de cercetare ale poliției rutiere, cât și din expertiza tehnică auto cu planșele foto aferente, a rezultat că drumul era aproape rectiliniu, denumit drum în aliniament și fără declavități, marcajul fiind unul discontinuu pentru separarea sensurilor. Altfel spus, manevra de depășire nu era interzisă în zona respectivă, cauza accidentului nefiind imposibilitatea asigurării inculpatului, cum se întâmplă de exemplu în drumuri cu declavități (pante/rampe) sau în cele care au curbe care împiedică vizibilitatea pe ambele sensuri pentru a se putea efectua asigurarea. La condițiile meteorutiere s-a consemnat că era timp de zi, cer înnorat, cu o vizibilitate specifică ceții. Din proba științifică a rezultat că niciunul dintre acești factori obiectivi nu conduceau la imposibilitatea efectuării manevrei de depășire și nu au constituit nici cauza și nici factori determinanți ai accidentului.

Grava neglijență din punct de vedere al respectării regulilor de circulație a fost neefectuarea unei asigurări temeinice înainte de efectuarea manevrei de depășire.

Or, această imprudență gravă este cauzată fără-ndoială de consumul de alcool coroborat cu oboseala acumulată ca urmare a lipsei de somn, dar nu echivalează cu "hazardul", respectiv nu este similară cu pătrunderea într-o manevră de depășire fără existența posibilității de asigurare (drum cu declavități, drum în curbă) sau cu patrunderea într-o intersecție fără prioritate sau pe culoarea roșie a semnaforului electric.

Inculpatul și-a cauzat singur starea de intoxicație alcoolică și totodată este singurul răspunzător pentru oboseala acumulată în noaptea precedentă, precum și pentru viteza excesivă, factorii determinanți în neglijența gravă de a nu se asigura înainte de a efectua manevra de depășire.

Acestea nu sunt însă elemente care să conducă la decelarea unei acceptări a posibilității uciderii a 2 persoane, ci aspecte ale situației de fapt ce sporesc gravitatea infracțiunii de ucidere din culpă și care, fără-ndoială, vor fi avute în vedere la individualizarea judiciară a pedepsei, prin aplicarea maximului special al pedepsei închisorii pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2) și alin. (3) din C. pen., atât cât este acest maxim astfel cum s-a arătat anterior, prin aplicarea cauzei de reducere a pedepsei închisorii cu o treime, arătată de art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.

Inculpatul din prezenta cauză a prevăzut, dar nu a acceptat producerea rezultatului socialmente periculos, socotind fără temei că acesta nu se va produce, forma de vinovăție fiind culpa cu prevedere conform art. 16 alin. (4) lit. a) din C. pen. și nu intenția indirectă conform art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen.. Întocmai oricărui șofer care participă la traficul rutier pe drumurile publice și se poate gândi la faptul că este posibilă producerea unui accident de circulație, apelantul a prevăzut posibilitatea unui accident, inclusiv cu victime, dar nu s-a bazat pe noroc/hazard că rezultatul nu se va produce, ci a socotit, fără temei că acesta nu se va produce bazându-se, probabil, pe experiența de aproape 10 ani în conducerea de autovehicule, perioadă în care nu a avut niciun fel de abateri și sancțiuni la regimul circulației pe drumurile publice. Inculpatul nu a luat în calcul însă că gradul ridicat de intoxicație alcoolică și oboseala acumulată în noaptea anterioară în care nu a dormit vor conduce la un deficit de atenție, manifestat prin lipsa de asigurare vădită în manevra de depășire anterioară impactului. Pentru această culpă gravă, care a condus la o tragedie umană de proporții mari, decesul unei mame și a fiului său de doar 5 ani, instanța de apel a reținut ca inculpatul să răspundă penal prin aplicarea pedepsei în maximul special arătat anterior de art. 192 alin. (3) din C. pen., redus cu o treime conform dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.. Legat de acest aspect, inculpatul s-a prevalat, anterior schimbărilor succesive de încadrare juridică din infracțiunea de ucidere din culpă în infracțiunea de omor și ulterior omor calificat, de procedura simplificată de judecată în cazul recunoașterii învinuirii. . Astfel, la termenul de judecată din 18.11.2021, instanța a încuviințat judecarea cauzei în procedură simplificată, considerând întrunite condițiile art. 374-375 din C. proc. pen.

În consecință, apelul inculpatului a fost admis în ceea ce privește încadrarea juridică stabilită în mod netemeinic de Judecătoria Moinești și de Tribunalul Bacău, stabilind că faptele inculpatului A., care la data de 28.12.2019, în jurul orei 07:50, în timp ce se deplasa pe DN 12A km 72 +370 m, în localitatea Ciobănuș, jud. Bacău, pe direcția de mers Ghimeș - Comănești, la volanul autoturismului marca x cu nr. înmatriculare x, fiind sub influența alcoolului, având o îmbibație alcoolică de 2,64 g‰ alcool pur în sânge și pe fondul vitezei excesive de aproximativ 137 km/h, a efectuat o manevra de depășire a autoturismului marca x cu nr. de înmatriculare x, fără a se asigura corespunzător, împrejurare în care a intrat în coliziune frontală cu autoturismul marca x cu nr. de înmatriculare x care circula din sens opus, din impact rezultând decesul victimelor B. și a fiului acesteia C.(aflați în autoturismul marca x), inculpatul încălcând obligațiile participanților la trafic, prevăzute de art. 35 alin. (1), art. 45 alin. (3), art. 48, art. 49 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, întrunesc elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prevăzute de art. 192 alin. (2) și alin. (3) din C. pen. și "conducere sub influența alcoolului", prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. privind concursul real de infracțiuni. De altfel, pentru această încadrare juridică a fost trimis în judecată inculpatul prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moinești.

În rejudecare, după desființarea încheierilor de schimbare a încadrării juridice succesive ale Judecătoriei Moinești și Tribunalului Bacău, reducând conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. cu o treime maximul special al pedepsei închisorii de 10 ani și 6 luni, prevăzut de art. 192 alin. (3) din C. pen., a rezultat un maxim special de 7 ani închisoare. Această pedeapsă a fost aplicată apelantului inculpat, proporțională cu gradul maxim de gravitate a infracțiunii de ucidere din culpă săvârșită de acesta, prin care a cauzat decesul victimelor B. și a fiului acesteia C. (aflați în autoturismul marca x).

Au fost menținute pedepsele accesorii și complementare stabilite de instanța de fond, acestea fiind necesare pentru atingerea scopurilor sancțiunilor penale.

Curtea a înlăturat totodată dispoziția de confiscare de la inculpatul A., autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x, de culoare albastru, cu serie de identificare x, aflat în prezent în parcul auto din cadrul Poliției orașului Comănești.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată pentru infracțiunea de conducerea sub influența alcoolului prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., în cuantum de 3 ani, Curtea a constatat că maximul special al pedepsei ar fi fost de 3 ani și 4 luni închisoarea prin aplicarea cauzei de reducere a art. 396 alin. (10) din C. proc. pen.. Pedeapsa nu poate fi însă majorată întrucât Ministerul Public și apelantul parte civilă B. nu au criticat în mod expres cuantumul pedepsei pentru această infracțiune.

Legat de acest aspect, întrucât apelul inculpatului a fost admis cu privire la încadrarea juridică urmând a se reține dispozițiile art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. și cu privire la infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (2) și (3) din C. pen., pe cale de consecință logică a fost respins ca nefondat apelul declarat de Ministerul Public prin care se solicita înlăturarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. pentru limitele de pedeapsă ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. proc. pen.. Inculpatul s-a prevalat de procedura simplificată de judecată în cazul recunoașterii învinuirii pentru încadrarea juridică de ucidere din culpă și conducere sub influența alcoolului, acuzații pentru care a și fost trimis în judecată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Moinești, iar la termenul de judecată din 18.11.2021, Judecătoria Moinești a încuviințat judecarea cauzei în procedură simplificată, considerând întrunite condițiile art. 374-375 din C. proc. pen.

Curtea a admis, de asemenea, și apelul declarat de partea civilă B., tatăl victimei B. și bunicul victimei C.. Într-adevăr, cuantumul despăgubirilor pentru daune morale stabilite de instanța de fond la care a fost obligată partea responsabilă civilmente este unul disproporționat de mic în raport de suferințele morale pe care le-a suferit acesta și disproporționale și față de daunele acordate celuilalt bunic, F. (bunicul patern al victimei minore C.). Astfel, cu toate că apelantul parte civilă B. a suferit fără-ndoială un prejudiciu moral mult mai mare decât partea civilă F., fiind rudă în line directă de ascendent atât cu fiica sa cât și cu nepotul său, Tribunalul Bacău a acordat aceeași suma de 50000 euro echivalent în RON la data plății cu titlu de daune morale care a fost stabilită pentru a fi achitată de partea responsabilă civilmente și părții civile F., rudă în linie directă de ascendent doar cu una dintre victime, minorul C.. Or, acest raționament de individualizare nu este unul echitabil, Curtea a admis apelul declarat de partea civilă B. și a majorat cuantumul despăgubirilor pentru daune morale la care a fost obligată partea responsabilă civilmente la suma de 75000 euro echivalent în RON la data plății.

Apelul părții responsabile civilmente a fost admis doar în ceea ce privește data de la care va începe calcul dobânzilor pentru achitarea despăgubirilor pentru daune morale.

Celelalte motive de apel sunt nefondate. Despăgubirile pentru daune materiale acordate părților civile E. și D. sunt dovedite și limitate la un cuantum rezonabil în ceea ce privește cheltuielile care se efectuează în situații de acest fel. În procesul penal este permisă folosirea inclusiv a prezumțiilor simple pentru dovedirea despăgubirilor pentru daune materiale, fiind cunoscut că în momente de tragedie preocuparea rudelor rămase în viață nu este aceea de a aduna bonuri, facturi și chitanțe, ci de a organiza ritualurile funerare victimelor decedate, cu atât mai mult cu cât moartea acestora a fost neașteptată și bruscă, prin accidentul violent de circulație provocat din culpa exclusivă a inculpatului.

S-a menționat că, faptul că inculpatul a achitat unele sume de bani cu titlu de despăgubiri pentru daune morale nu va influența în niciun fel cuantumul la care a fost obligată partea responsabilă civilmente, întrucât inculpatul nu a fost obligat prin hotărâre la plata niciunei despăgubiri. Eventual, în acțiunea în regres pe care o va exercita asiguratorul împotriva inculpatului ca urmare a faptului că accidentul de circulație a fost cauzat pe fondul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (1) din C. pen., această chestiune va fi pusă în discuție în fața instanței civile. Deocamdată, până la rămânerea definitivă a obligației civile, eventualele sume de bani plătite de inculpat rămân plăți voluntare fără un izvor obligațional întrucât nu fusese stabilit niciun prejudiciu cert.

În privința despăgubirilor pentru daune morale, acestea nu sunt disproporționat de mari în raport cu prejudiciul moral extrem de ridicat al părților civile. Decesul subit al victimelor B., o mamă în vârstă de 27 de ani, și a fiului minor al acesteia, C., în vârstă de doar 5 ani, a cauzat o suferință inimaginabilă atât partenerului de viață și tatălui minorului, dar și rudelor care s-au constituit parte civilă, respectiv mama și bunica maternă a victimelor, tatăl și bunicul matern, și nu în cele din urmă bunicului patern. Suferința și trauma prin care au trecut aceste persoane oricum nu pot fi niciodată despăgubite prin sume de bani, întrucât viața umana nu este niciodată cuantificabilă în bani.

Împotriva deciziei penale nr. 211 din 27 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, inculpatul A. a declarat recurs în casație.

Cauza a fost a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 19.04.2024, când s-a stabilit termen la data de 23 mai 2024, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

În motivarea cererii, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen.

În acest sens, a menționat că pedeapsa este nelegală în primul rând pentru că inculpatul a fost de două ori pedepsit pentru fapta de a conduce sub influența băuturilor alcoolice, o dată prin aplicarea unei pedepse de trei ani pentru fapta prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. iar a doua oară prin valorificarea acesteia ca și criteriu general de individualizare a pedepsei pentru infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (3) din C. pen.

Totodată, raportat atât la acest aspect al dublei pedepse aplicate pentru aceeași conduită cât și la criteriile generale de individualizare a pedepsei, pedeapsa aplicată inculpatului nu putea atinge maximul prevăzut de lege.

Prin încheierea de ședință din data de 23 mai 2024, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A..

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în cazul în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", cazul de casare fiind incident în situația în care pedeapsa stabilită sau aplicată este nelegală, excluzându-se criticile privind greșita individualizare. Astfel, prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cu cauzele de atenuare sau agravare ale pedepsei ale căror incidență a fost stabilită de instanța de apel.

În susținerea pct. 12 al art. 438 din C. proc. pen., inculpatul a arătat că, pedeapsa este nelegală în primul rând pentru că a fost de două ori pedepsit pentru fapta de a conduce sub influența băuturilor alcoolice, o dată prin aplicarea unei pedepse de trei ani pentru fapta prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen. iar a doua oară prin valorificarea acesteia ca și criteriu general de individualizare a pedepsei pentru infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (3) din C. pen.

Curtea de Apel Bacău a reținut că faptele săvârșite de inculpat întrunesc elementele de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunilor de ucidere din culpă, prevăzute de art. 192 alin. (2) și alin. (3) din C. pen. și "conducere sub influența alcoolului", prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. privind concursul real de infracțiuni.

Astfel, în rejudecare, după desființarea încheierilor de schimbare a încadrării juridice succesive ale Judecătoriei Moinești și Tribunalului Bacău, instanța de apel a redus conform art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. cu o treime maximul special al pedepsei închisorii de 10 ani și 6 luni, prevăzut de art. 192 alin. (3) din C. pen., rezultând un maxim special de 7 ani închisoare. Această pedeapsă a fost aplicată apelantului inculpat, proporțională cu gradul maxim de gravitate a infracțiunii de ucidere din culpă săvârșită de acesta, prin care a cauzat decesul victimelor B. și a fiului acesteia C. (aflați în autoturismul marca x).

Înalta Curte observă că instanța de apel a reținut în sancționarea inculpatului pentru infracțiunea de ucidere din culpă prevăzută de art. 192 alin. (3) din C. pen. ca și circumstanță agravantă decesul cauzat victimelor B. și a fiului acesteia C. (aflați în autoturismul marca x) și nu faptul că inculpatul a condus sub influența alcoolului așa cum a menționat acesta în cererea de recurs în casație.

Prin urmare, contrar celor afirmate de inculpat, Înalta Curte constată că instanța de apel nu a valorificat ca și criteriu general de individualizare a pedepsei stabilite pentru infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (3) din C. pen. faptul că inculpatul a condus sub influența băuturilor alcoolice, ci alte elemente ce țin de natura și gravitatea rezultatului faptei săvârșite.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 211 din 27 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 211 din 27 februarie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie în dosarul nr. x/2020.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 septembrie 2024.