ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 155 din 23 august 2024 a Tribunalului Maramureș, secția Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2023, printre altele, s-au dispus următoarele:

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.., rap. la 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de introducere, în mod ilicit, de telefoane mobile într-un penitenciar sau centru de reținere și arestare preventivă, prevăzută de art. 185 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 43 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.., rap. la 16 alin. (1) lit. b) teza 1 C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. pentru comiterea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) și 6 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (1) C. pen. coroborat cu art. 43 alin. (5) C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen.. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa închisorii de 9 ani pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 41 alin. (1) C. pen. și art. 43 alin. (5) C. pen. În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., i s-a interzis inculpatului, pe o perioadă de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice ale funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a comunica cu inculpații B., C., D., împreună cu care a comis faptele, dar și cu martorul E., prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a), b) și n) C. pen. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a), b) și n) C. pen.

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 7 luni și 10 zile închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1305/28.04.2022 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin decizia penală nr. 918/03.06.2024 a Curții de Apel Cluj în pedepsele componente de: 6 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de tulburare a ordinii și liniștii publice prev. de art. 371 C. pen., cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 77 lit. a) C. pen. și 4 luni închisoare ca urmare a revocării amânării aplicării pedepsei stabilite prin sentința penală nr. 3150/25.10 2018 a Judecătoriei Baia Mare.

În temeiul art. 38 alin. (1) și (2), rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 40 alin. (1) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul obligatoriu de o treime din totalul celorlalte pedepse (1/3 din 10 luni = 3 luni și 10 zile), urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani, 3 luni și 10 zile închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice ale funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și a dreptului de a comunica cu inculpații B., C., D., împreună cu care a comis faptele, dar și cu martorul E., prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a), b) și n) C. pen. pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul art. 45 alin. alin. (5) rap. la art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a), b) și n) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, reținerea de 24 de ore din 05.08.2020 și perioada arestării preventive din cauză din 09.08.2023 la zi. În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., a fost menținută măsura arestării preventive, dispusă față de inculpat prin încheierea penală nr. 52/DL din 09.08.2023 a judecătorului de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Maramureș.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.., rap. la 16 alin. (1) lit. b) teza 1 C. proc. pen.., a fost achitată inculpata F. pentru comiterea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) și 6 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen.. a fost condamnată inculpata F. la pedeapsa închisorii de 5 ani pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis pe o perioadă de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, dreptul de a fi aleasă în autoritățile publice sau în orice ale funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a comunica cu inculpații B., C., D., împreună cu care a comis faptele, dar și cu martorul E., prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a), b) și n) C. pen. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a), b) și n) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei, reținerea de și perioada arestării preventive și a arestului la domiciliu din 07.08.2023 la zi. În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., a fost menținută măsura arestului la domiciliu,.

În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.., rap. la 16 alin. (1) lit. b) teza 1 C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul B. pentru comiterea infracțiunii de constituire de grup infracțional organizat, prevăzută de art. 367 alin. (1), (2) și 6 C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa închisorii de 7 ani pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen., s-a interzis pe o perioadă de 3 ani, cu titlu de pedeapsă complementară, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice ale funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a comunica cu inculpații A., F., C., D., împreună cu care a comis faptele, prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a), b) și n) C. pen. În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66, alin. (1), lit. a), b) și n) C. pen.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, reținerea și perioada arestării preventive din prezenta cauză din 07.08.2023 la zi. În temeiul art. 399 alin. (1) C. proc. pen.., a fost menținută măsura arestării preventive.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel, printre alții, inculpații A., F. și B..

Prin decizia penală nr. 373/A din 07 martie 2025 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2023, printre altele, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Maramureș și inculpații A., F., B. și D. împotriva sentinței penale nr. 155 din 23 august 2024 a Tribunalului Maramureș, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

În temeiul art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului A., reținerea de 24 de ore din 05.08.2020 și perioada arestării preventive din cauză din 09.08.2023 la zi, din pedeapsa aplicată inculpatei F., perioada reținerii, perioada arestării preventive și a arestului la domiciliu din 07.08.2023 la zi și din pedeapsa aplicată inculpatului B., reținerea și perioada arestării preventive din cauză din 07.08.2023 la zi.

Hotărârea pronunțată de instanța de apel a fost comunicată după cum urmează: inculpatului A. la 14 martie 2025 la Penitenciarul Gherla; inculpatei F. la 24 martie 2025 (înștiințarea a fost afișată la 14 martie 2025, la domiciliul inculpatei, cu mențiunea că, în situația în care nu se prezintă pentru comunicarea actului de procedură la Curtea de Apel Cluj, în termen de 3 zile de la afișare, dar nu mai mult de 7 zile, acesta se va considera comunicat la împlinirea termenului menționat anterior - dosar apel) și inculpatului B. la 14 martie 2025 la Penitenciarul Gherla;

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel au declarat recurs în casație inculpatul B. la 04 aprilie 2025 (dată ștampilă plic - dosar nr. x/2023 C.A. Cluj) și inculpații A. și F. la 14 aprilie 2025 .

Prin motivele formulate, recurentul inculpat B. a susținut că pedeapsa de 7 ani închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. este prea mare.

Totodată, acesta și-a exprimat nemulțumirea cu privire la faptul că nu a fost judecat în procedura privind recunoașterea învinuirii.

Recurenții inculpați A. și F. au arătat că, prin motivele de apel, au solicitat excluderea din structura infracțiunii continuate de trafic de droguri mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a actului material constând în aceea că, la 22.07.2023, ar fi achiziționat în Baia Mare cantitatea de 5 kilograme substanță care conține 3 CMC sau 4 CMC, drog de mare risc, deoarece fapta nu este prevăzută de legea penală. În subsidiar, s-a solicitat ca, în raport de același act material, să se dispună schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare al instanței, în sensul de a reține o infracțiune de efectuare de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, prevăzută de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, în concurs cu o infracțiune de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 și să se aprecieze că, în raport cu prevederile art. 396 alin. (10) C. proc. pen.., se impunea reducerea limitelor pedepsei cu o treime, având în vedere că declarațiile inculpaților se coroborează cu probele administrate pe durata cercetării judecătorești. Suplimentar, inculpatul A. a solicitat și constatarea nelegalei condamnări pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, în calitate de autor, fapta sa de autorat, care a și stat la baza condamnării, nefiind una care să fie prevăzută de legea penală în raport cu acțiunile care i se impută.

Referitor la excluderea din structura infracțiunii continuate de trafic de droguri mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. a actului material din 22.07.2023 (privind achiziționarea cantității de 5 kilograme substanță), recurenții au arătat că nicio probă de la dosar nu indică că substanța achiziționată ar fi făcut parte din categoria celor interzise, iar prin aplicarea principiului in dubio pro reo, soluția justă ar fi fost aceea a constatării existenței unui dubiu privind natura substanței, care ar fi condus la o soluție de schimbare a încadrării juridice în art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, și, astfel, ar fi putut uza de procedura simplificată.

S-a precizat că există o mare varietate mare de substanțe care se prezintă sub forma unor cristale, cum ar fi 3 CMC sau 4 CMC, înscrise pe lista drogurilor de mare risc, care sunt cele mai des întâlnite. În schimb, sub aceeași denumire, se regăsește și substanța 2MMC, care este tot un cristal, dar face parte din categoria substanțelor cu efect psihoactiv, reglementate de prevederile art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011. Sub formă de cristal se prezintă și anumite tipuri de medicamente sau substanțe, cum ar fi, de exemplu, sarea iodată sau sarea de G., care nu fac parte din categoria substanțelor interzise. De aceea, incertitudinea privind nedeterminarea chimică a naturii substanței traficate ar fi trebuit să profite inculpaților, dacă nu în sensul achitării, cel puțin în sensul reținerii unei încadrări juridice mai ușoare.

Au mai arătat inculpații că nu au discutat niciodată despre conținutul chimic al substanțelor, iar A. și-a bazat în exclusivitate percepția pe descrierea făcută de soția sa, F., care vorbea de niște bulgărași mai mari sau mai mici, expresie care evident nu atribuie substanței un caracter interzis sau unul care să fie inclus în categoria drogurilor de mare risc.

Recurenții au susținut că acea cantitate de 5 kilograme substanță nu a fost supusă vreodată unei analize chimice de laborator astfel încât este ilegal să se rețină că fapta este prevăzută de legea penală, atâta timp cât obiectul material al faptei este necunoscut/inexistent.

Raportând tiparul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, care constă în efectuarea oricăreia dintre variantele alternative prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu privire la o substanță catalogată drog de mare risc, recurenții au apreciat că, în mod nelegal, au fost condamnați, deoarece nici un mijloc de probă nu a stabilit natura sau compoziția chimică a substanței referitor la cele 5 kilograme achiziționate la 22.07.2023 în Baia Mare de către F., la îndemnul lui A..

În ceea ce privește infracțiunea de droguri de mare risc, inculpatul A. arătat că a fost condamnat pentru comiterea acestei infracțiuni în forma autoratului, aspect care afectează legalitatea condamnării. Faptul că în cazul infracțiunii de constituire a unui grup organizat, s-a reținut calitatea de autori a tuturor membrilor constituenți sau a celor care ar fi aderat la acesta, nu are semnificația că și în cazul infracțiunii de droguri de mare risc, toți au acționat cu aceeași formă de participație penală la comiterea acesteia. Existența infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat nu implică obligatoriu și ca infracțiunea scop să fi fost comisă de către toți cei implicați sub aceeași formă de participație. În acest sens, inculpatul A. a susținut că nu poate avea calitatea de autor al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, ci de instigator. În acest context, instanța trebuia să pună în discuție încadrarea juridică corectă în raport cu participația fiecărui autor la comiterea infracțiunii, oricare ar fi fost aceasta, trafic de droguri sau efectuare de operațiuni cu produse știind că acestea sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, după cum a solicitat apărarea. Teza instanței de apel bazată pe argumentația că inculpatul A. ar fi realizat alte operațiuni privind circulația drogurilor este nelegală, acțiunile sale, ca fapte tipice, nu au însemnătatea juridică a altor operațiuni privind circulația drogurilor ci sunt acte de instigare la procurare și nu procurare, instigare la transport etc. De aceea acțiunea infracțională a acestuia nu poate îmbrăca forma autoratului, ci a instigării la aceste acte materiale realizate de coinculpata F..

Cu privire la cel de-al doilea caz de recurs în casație, constând în aplicarea unor pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, recurenții au arătat că, în cursul cercetării judecătorești în apel s-a pus în discuție emiterea unor adrese către D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Cluj și Biroul Teritorial Maramureș, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în vederea transmiterii unor puncte de vedere privind aplicabilitatea vreuneia dintre cauzele de reducere ale pedepsei, în cazul ambilor inculpați, respectiv fie cea prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, fie cea prevăzută de art. 15 din Legea nr. 143/2000. S-a precizat că inculpata F. a formulat un denunț înregistrat pe rolul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, în raport de care s-a făcut probațiune la Tribunalul Maramureș. În acest sens, la termenul din 10.01.2025, cu ocazia dezbaterii fondului cauzei, completul de judecată a reținut că în măsura în care vor interveni modificări privind stadiul denunțurilor, cauza va fi repusă pe rol în vederea discutării în condiții de contradictorialitate a aplicabilității cauzelor de reducere ale pedepsei.

S-a arătat că, după cum reiese din adresele comunicate instanței de apel, de către apărare, la 17.02.2025, 28.02.2025, 03.03.2025, toate persoanele denunțate de A. și F. au fost arestate preventiv, inclusiv cele denunțate prin declarațiile date în fața D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Maramureș și D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș. Drept urmare, apărarea a solicitat emiterea unor adrese către ambele servicii teritoriale, având în vedere că răspunsul comunicat de către D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Maramureș era incomplet. Cu toate acestea, instanța de apel nu a repus cauza pe rol și a soluționat dosarul, prin decizia pronunțată în apel fiind aplicate, astfel, pedepse nelegale.

Prin raportare la cazul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., s-a solicitat să se dispună trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Cluj, având în vedere că, în mod nelegal, instanța de apel a soluționat cauza omițând să se adrese D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Târgu Mureș.

De asemenea, s-a susținut că în mod nelegal a fost condamnat inculpatul A. pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, constând în condamnarea în calitate de autor pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, deoarece se impunea schimbarea încadrării juridice, ceea ce nu este posibil în limitele judecării recursului în casație.

În subsidiar, s-a solicitat admiterea recursului în casație și excluderea din structura infracțiunii continuate de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., a actului material din 22.07.2023 și aplicarea unei pedepse în limitele prevăzute de lege.

Cererile de recurs în casație au fost comunicate Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Cluj și părților, însă nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 21 mai 2025, iar prin rezoluția judecătorului de filtru s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilității cererilor, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la termenul din data de 17 iunie 2025.

Prin raportul întocmit de magistratul asistent s-a apreciat că recursurile în casație apar ca fiind inadmisibile, întrucât motivele invocate de recurenții inculpați A. și F. nu se circumscriu cazurilor de casare reglementate de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen.., iar criticile formulate de recurentul inculpat B. nu se circumscriu vreunui caz prevăzut de art. 438 C. proc. pen.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, în conformitate cu dispozițiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reține următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalității, pe de o parte și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă și la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1) și (2) C. proc. pen..:

"(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părților și fără participarea procurorului.

(2) Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație."

Din examinarea dispozițiilor legale anterior enunțate, rezultă că recursul în casație este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, se examinează îndeplinirea condițiilor de admitere în principiu a recursului în casație, care rezultă din dispozițiile art. 434, art. 435, art. 436 și art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casație, dacă cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege și de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conținutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate și motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. și dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casație.

Instanța constată că decizia nr. 373/A din 07 martie 2025 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori (dosarul nr. x/2023) a fost pronunțată în apel și poate fi atacată cu recurs în casație, fiind respectate dispozițiile art. 434 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

Referitor la cerințele prevăzute la art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen.., se constată că și acestea sunt îndeplinite. Astfel, titularii cererii de recurs în casație sunt inculpații A., F. și B., iar prin decizia recurată au fost respinse apelurile declarate de aceștia.

Deopotrivă, se constată că prezenta cale extraordinară de atac a fost formulată cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen.. și sunt îndeplinite cerințele reglementate de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.. Astfel, în cuprinsul cererii de recurs în casație formulată de inculpatul B. sunt menționate numele și prenumele inculpatului (fiind indicat și locul de deținere - Penitenciarul Gherla), hotărârea care se atacă, iar cererea este semnată de partea care a exercitat calea de atac. Referitor la condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., nu s-a indicat vreun caz de recurs în casație reglementat de art. 438 C. proc. pen.. În cuprinsul cererii formulate de inculpații A. și F. sunt menționate numele, prenumele și domiciliul inculpaților, hotărârea care se atacă, iar cererea este semnată de partea care a exercitat calea de atac (prin avocat H., cu împuternicirea avocațială la dosar). Referitor la condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-au indicat cazurile de recurs în casație reglementate de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen.

Înalta Curte reține că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., acesta nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în nici un fel. Acest caz de casare vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie din cauza dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

În condițiile în care nu se critică situația de fapt, ci se solicită doar o verificare în drept a acesteia, motivul de recurs poate fi analizat din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Referitor la cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 C. proc. pen.., trebuie subliniat că aceste dispoziții sunt de strictă interpretare și vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută și menținută prin hotărârea atacată, precum și de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de fond sau de apel.

Înalta Curte constată că motivul formulat de recurentul inculpat B., în sensul că este prea mare pedeapsa de 7 ani închisoare stabilită pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., fără a indica, în concret, de ce apreciază că această pedeapsă ar fi în alte limite decât cele prevăzute de lege, nu poate fi analizat prin prisma cazului reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. sau prin prisma altui caz prevăzut de art. 438 C. proc. pen.

Referitor la susținerea inculpatului că, în mod greșit, nu a fost judecat în procedura privind recunoașterea învinuirii, se observă că nici această apărare nu se circumscrie vreunui caz de casare reglementat de art. 438 C. proc. pen.., reținerea incidenței dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. reprezentând o chestiune de apreciere a instanțelor de fond și apel.

Recurenții inculpați A. și F. au susținut că, raportând tiparul infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, care constă în efectuarea oricăreia dintre variantele alternative prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, cu privire la o substanță catalogată drog de mare risc, se observă că, în mod nelegal, au fost condamnați, deoarece nici un mijloc de probă nu a stabilit natura sau compoziția chimică a celor 5 kilograme achiziționate la 22.07.2023 în Baia Mare de către F., la îndemnul lui A..

Instanța constată că, în realitate, recurenții inculpați solicită o rejudecare a cauzei, prin reaprecierea și cenzurarea probelor (aceștia considerând că nici un mijloc de probă nu a stabilit natura sau compoziția chimică a substanței achiziționate - 5 kilograme - la 22.07.2023 în Baia Mare de către F., la îndemnul lui A.), cu consecința configurării unei alte situații de fapt decât cea stabilită de instanțele inferioare și intrată în puterea lucrului judecat.

Or, o astfel de critică nu poate fi analizată prin prisma cazului reglementat de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Înalta Curte subliniază, în acest context, că finalitatea recursului în casație nu este aceea de a supune cauza penală unei noi judecăți, în vederea remedierii greșitei aprecieri a faptelor sau inexactei stabiliri a împrejurărilor în care a fost comisă, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpatului pentru fapte care nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fiind, însă, obligatoriu ca toate verificările realizate în calea extraordinară de atac să se raporteze exclusiv la situația factuală deja stabilită de instanța de apel, aceasta având un caracter definitiv.

De asemenea, nici motivul formulat de recurenții inculpați A. și F., în sensul că, în mod greșit, instanța de apel nu a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 143/2000 sau art. 19 din Legea nr. 682/2002 nu se circumscrie cazului de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., întrucât reținerea sau nu a incidenței acestor prevederi este o chestiune de apreciere a instanțelor de fond și apel. În calea de atac a recursului în casație, instanța poate analiza dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenței unei cauze de reducere a pedepsei, în ipoteza în care prin hotărârea definitivă de condamnare a fost reținută o astfel de cauză.

În privința motivului formulat de inculpatul A., referitor la faptul că nu poate avea calitatea de autor al infracțiunii de trafic de droguri de mare risc, ci pe cea de instigator, se observă că acesta contestă încadrarea juridică stabilită în cauză, însă o astfel de critică nu poate fi analizată nici prin intermediul cazului reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., nici prin prisma altui caz de casare.

În același sens este și jurisprudența instanței supreme:

"(...) prin prisma art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., instanța de casare stabilește doar dacă fapta pentru care s-a dispus condamnarea este/nu este prevăzută de legea penală, indiferent de calificarea ei corectă în drept, cazul de recurs menționat neputând fi folosit pentru a se obține schimbarea încadrării juridice, care este atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel (în acest sens, deciziile nr. 482/RC din 12 decembrie 2019, nr. 488/RC din 17 decembrie 2019, nr. 434/RC din 19 noiembrie 2020 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală)" (Î.C.C.J., secția penală, încheierea nr. 283/RC/2022); "(...) poate constitui caz de casare situația în care pedeapsa stabilită și aplicată, prin raportare la încadrarea juridică reținută în hotărârea definitivă, este nelegală, cazul de recurs prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. neputând fi folosit pentru a se obține schimbarea încadrării juridice" (Î.C.C.J., secția penală, încheierea nr. 382/RC/2022).

Analiza de legalitate a instanței de recurs în casație nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii reglementate de art. 438 alin. (1) C. proc. pen.. Pe calea recursului în casație nu pot fi invocate și, corespunzător, nu pot fi analizate de Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele indicate expres de legiuitor.

Relativ la cele ce precedă, în temeiul dispozițiilor art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație formulate de inculpații A., F. și B. împotriva deciziei penale nr. 373/A din 07 martie 2025 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., vor fi obligați recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație formulate de inculpații A., F. și B. împotriva deciziei penale nr. 373/A din 07 martie 2025 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 iunie 2025.