ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 13 mai 2025

Deliberând asupra contestațiilor de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală F/CP din data de 20 noiembrie 2024, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-au dispus următoarele:

S-a respins, ca nefondată, cererea de repunere a cauzei pe rol formulată de intimata A..

S-a admis în parte propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia.

În baza art. 549

1

alin. (5) lit. b) din C. proc. pen. s-a dispus desființarea următoarelor înscrisuri: procesul-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006 (exemplar original identificat în arhiva OCPI Bihor); titlul de proprietate nr. x/2006 (exemplar original identificat în arhiva OCPI Bihor); fotocopia titlului de proprietate nr. x/2006 legalizată sub nr. x/28.11.2006 de BNP B..

În baza art. 549

1

alin. (5) lit. a) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, propunerea de desființare a testamentului autentificat sub nr. x/06.03.1992 de Notariatul de Stat București.

In baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, prin ordonanța din data de 03.11. 2021, emisă în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.N.A. - Serviciul Teritorial Alba Iulia, s-a dispus:

- Clasarea față de suspectul C., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, în formă continuată, prev de art. 13

2

din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 309 din C. pen. cu aplic art. 5 si art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale);

- Clasarea față de suspectul D., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, în formă continuată, prev de art. 13

2

din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 309 din C. pen. cu aplic art. 5 si art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale);

- Clasarea față de suspectul E., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau ventru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, în formă continuată, prev de art. 13

2

din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 309 din C. pen. cu aplic art. 5 si art. 35 alin. (1) din C. pen. (3 acte materiale);

- Clasarea față de suspecta F., funcționar O.C.P.I., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, în formă continuată, prev de art. 13

2

din Legea 78/2000 cu referire la art. 291 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 309 din C. pen. cu aplic art. 5 si art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale);

- Clasarea față de suspecta G., funcționar O.C.P.I. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev de art. 13

2

din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplic art. 5 din C. pen.

- Clasarea față de suspectul H., funcționar O.C.P.I., pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, daca funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, prev de art. 13

2

din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplic art. 5 din C. pen.

- Clasarea față de suspecta I. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev de art. 13

2

din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 309 din C. pen. cu aplic art. 5 din C. pen.

- Clasarea față de suspecta J. pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev de art. 13

2

din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 309 din C. pen. cu aplic art. 5 din C. pen.

- Clasarea față de suspecta K., notar public la data faptelor, pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu prev de art. 13

2

din Legea 78/2000 cu referire la art. 297 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 309 din C. pen. cu aplic art. 5 din C. pen.

b) Clasarea cauzei cu privire la comiterea următoarelor infracțiuni:

- fals intelectual prev. de art. 321 don C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen. (testamentul autentificat sub nr x/06.03.1992 de Notariatul de Stat București);

- fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen. (testamentul autentificat sub nr. x/06.03.1992 de Notariatul de Stat București, procesul-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006, fotocopia titlului de proprietate x/2006, legalizată sub nr. x/28.11.2006 de B.N.P. B.);

c) Clasarea cauzei cu privire la comiterea următoarelor infracțiuni:

- fals intelectual prev. de art. 321 din C. pen. cu aplic art. 5 din C. pen. (contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. x/11.12.2007, testamentul autentificat cu nr. x din 31.05.2007 la B.N.P. L., Procura autentificată cu nr. x la B.N.P. L., DECLARAȚIE autentificată la BNP L. în 04.07.2006; PROCURĂ autentificată la BNP M. cu nr. x din 20.01.2006, PROCURA SPECIALĂ autentificată cu nr. x din 16.01.2006 la BNP N., Actul adițional nr. x din data de 28.01.2011 la Contractul de întreținere aut. cu nr. x/28.12.2006; Contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase din 25.09.2006, autentificat cu nr. x/25.09.2006 la BNP O.; "C. întreținere" datat 28.12.2006, întocmit la BNP P.; Contractul de întreținere autentificat cu nr. x/28.12.2006 la BNP P., Testamentul din 31.05.2007 autentificat cu nr. x la BNP L.; Procura din 31.05.2007, autentificată cu nr. x la BNP L., PROCURA SPECIALĂ autentificată cu nr. x din 16.01.2006 la BNP N.);

- fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) din C. pen. cu aplic. art. 5 din C. pen. (contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/11.12.2007, testamentul autentificat cu nr. x din 31.05.2007 la BNP L., Procura autentificată cu nr. x la BNP L., DECLARAȚIE autentificată la BNP L. în 04.07.2006; PROCURĂ autentificată la BNP M. cu nr. x din 20.01.2006, PROCURA SPECIALĂ autentificată cu nr. x din 16.01.2006 la BNP N., Actul adițional nr. x din data de 28.01.2011 la Contractul de întreținere aut. nr. x/28.12.2006; Contractul de vânzare-cumpărare de drepturi litigioase din 25.09.2006 autentificat cu nr. x/25.09.2006 la BNP O.; "C. întreținere" datat 28.12.2006, întocmit la BNP P.; Contractul de întreținere autentificat cu nr. x/28.12.2006 la BNP P., documentul înregistrat la Oficiul Stării Civile Alba Iulia cu nr. x/13.7.2006, existent în volumul "CERERI, CERTIFICATE CĂSĂTORI II B/31 2006-1; documentul înregistrat la Oficiul Stării Civile Alba Iulia cu nr. x/13.7.2006, existent în volumul "CERERI, CERTIFICATE NAȘTERE II B/31 2006 - 4, Testamentul din 31.05.2007 autentificat cu nr. x la BNP L.; Procura din 31.05.2007 autentificată cu nr. x la BNP L., PROCURA SPECIALĂ autentificată cu nr. x din 16.01.2006 la BNP N.);

- fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 din C. pen. cu aplic art. 5 din C. pen. (testamentul olograf din data de 28. XII. 2005, factura fiscală seria x VFM, nr. x - 1809/31.05.2007, documentului intitulat "DOAMNA NOTAR PUBLIC", ridicat de la BNP Q., adresa din 12 ianuarie 2006 ridicată de la BNP Q.; Cererea adresată de R. către BNP Q., adresa către Primăria Timișoara - Serviciul de Stare Civilă, ridicată de la BNP Q.; adresa către Primăria Câmpulung Muscel - Serviciul de Stare Civilă, factura fiscală seria x VET nr. x din 16.01.2006; adresa nr. 291- 148/28.01.2011 către BNP O., adresa nr. x - 2734/25.09.2006 către BNP O., Cererea adresată de R. către BNP Q.);

d) Clasarea cu privire la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 13

2

Legea 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1968 (obiect al extinderii urmăririi penale in rem din 16.11.2015, respectiv contractul de întreținere autentificat sub nr x/28.12.2006 de Biroul Notarului Public P. și actul adițional nr x din data de 28.01.2011, autentificat sub nr. x/28.01.2011 la Biroul Notarului Public O.);

e) Clasarea cu privire la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu prev. de art. 13

2

Legea 78/2000 raportat la art. 248 C. pen. din 1968 (restituirea cabanei Vadu Crișului);

f) În temeiul art. 549

1

alin. (1) din C. proc. pen., s-a arătat că se va sesiza judecătorul de cameră preliminară de la Curtea de Apel București cu propunere de desființare a următoarelor înscrisuri: testamentul autentificat sub nr. x/06.03.1992 de Notariatul de Stat București; procesul-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006 (exemplar original identificat în arhiva OCPI Bihor); titlul de proprietate nr. x/2006 (exemplar original identificat în arhiva OCPI Bihor) și fotocopia titlului de proprietate nr. x/2006, legalizată sub nr. x/28.11.2006 de BNP B..

Împotriva ordonanței din data de 03.11.2021 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia, menținută prin ordonanțele din 14.12.2021 și din 22.12.2021 ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia au formulat plângere întemeiată pe dispozitiile art. 340 C. proc. pen., petenții A., S., T., U. și V..

Prin încheierea din 08.07.2022 pronunțată în dosarul penal nr. x/2022 al Curții de Apel Bucuresti, secția a II-a Penală, judecătorul de cameră preliminară a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul S. împotriva soluțiilor de clasare cuprinse în ordonanța din 03.11.2021, emisă în dosarul nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Alba Iulia.

A respins, ca nefondate, plângerile formulate de petenții V. și A. împotriva soluțiilor de clasare cuprinse în aceeași ordonanță.

A respins, ca nefondate, plângerile formulate de petenții U. și T. împotriva soluțiilor de clasare cu privire la comiterea următoarelor infracțiuni: fals intelectual, prev. de art. 321 C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. (testamentul autentificat sub nr. x/06.03.1992 de Notariatul de Stat București); fals material în înscrisuri oficiale prev. de art. 320 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 5 C. pen. (testamentul autentificat sub nr. x/06.03.1992 de Notariatul de Stat București; procesul-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006; titlul de proprietate nr. x/2006; fotocopia titlului de proprietate nr. x/2006, legalizată sub nr. x/28.11.2006 de B.N.P. B.), cuprinse în ordonanța din 03.11.2021, emisă în dosarul penal nr. x/2015 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Alba Iulia.

La data de 21.07.2022 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a Penală, sub numărul x/2022, propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Naționala Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba-Iulia formulată în baza art. 549

1

din C. proc. pen., având ca obiect desființarea următoarelor înscrisuri:

- testament autentificat sub nr. x/06.03.1992 de Notariatul de Stat Bucuresti, în original

- procesul-verbal de punere în posesie 11/21.06.2006 - exemplar original identificat în arhiva OCPI Bihor/2 file în original

- titlul de proprietate x/2006 - exemplar original identificat în arhiva OCPI Bihor/2 file în original

- fotocopia titlului de proprietate x/2006 legalizată sub nr. x/28.11.2006 de BNP B. - 2 file in original.

Prin încheierea din 22.12.2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală în dosarul nr. x/2022, în baza art. 549

1

alin. (5) lit. a) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Naționala Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba-Iulia în dosarul nr. x/2022, având ca obiect desființarea înscrisurilor enumerate anterior.

Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București a reținut, în esență, că ordonanța procurorului de clasare nu are autoritate de lucru judecat în fața judecătorului de cameră preliminară care urmează a se pronunța în conformitate cu prevederile art. 549

1

C. proc. pen.., astfel cum a stabilit Curtea Constituțională (Decizia nr. 166 din 17 martie 2015, paragraf 43). Prin urmare, considerentele avute în vedere de procuror pentru fundamentarea sesizării în vederea desființării înscrisului pot fi înlăturate motivat de către judecătorul de cameră preliminară, printr-o nouă analiză a mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale.

În ceea ce priveste obiectul procedurii desființării de înscrisuri, acesta este reprezentat de înscrisul privit ca instrumentum probationem și nu manifestarea de voință înglobată în acest înscris, în sensul de negotium iuris, astfel ca ori de câte ori un înscris înglobează o manifestare de voință juridică, desființarea potrivit procedurii speciale nu va aduce atingere acesteia, ci va viza strict actul ca instrumentum prpbationis. În acest sens, desființarea unui înscris se diferențiază de acțiunea în nulitate relativă sau absolută, aceasta din urmă-având ca efect desființarea actului juridic și a actelor subsecvente încheiate în baza lui, conform art. 1254 C. civ.

De asemenea, în ceea ce priveste actele subsecvente actului a cărui anulare se solicită, curtea a apreciat ca această procedură tinde la înlăturarea din circuitul juridic numai a înscrisurilor constatate false, adică a celor care nu exprimă o manifestare de voință a unui subiect de drept, ci doar alterează realitatea. A desființa actul subsecvent, care nu este fals și care reprezintă rezultatul unei manifestări de voință, presupune a emite o judecată de valoare asupra acestuia, respectiv dacă au fost îndeplinite sau nu condițiile prevăzute de lege pentru încheierea sa valabilă, or aceasta reprezintă o operațiune juridică a constatării nulității din dreptul civil, circumscrisă dispozițiilor de drept civil cărora le corespunde o sancțiune civilă atribuită în competența instanței civile, așa încât procedura art. 549

1

C. proc. pen. excedează solicitării formulate pentru constatarea nulității contractelor menționate.

Judecatorul de cameră preliminară, analizand încheierea din 08.07.2022, pronuntata in dosarul penal nr. x/2022 al Curtii de Apel Bucuresti, sectia a II-a penală, a constatat că, în considerentele respectivei încheieri, s-a retinut că materialul probator administrat in cauză este amplu, iar urmărirea penală a surprins toate aspectele de fapt și de drept, precum și dovezile aferente pentru a se putea stabili o soluție în cauză. În urma propriei analize a situației de fapt, judecătorul de cameră preliminară, învestit cu solutionarea plângerii împotriva solutiei de clasare, a apreciat că nu sunt elemente probaționale certe care să conducă la concluzia că înscrisurile menționate la lit. b) din dispozitivul ordonanței din 03.11.2021, sunt falsificate.

În acest sens, judecatorul a retinut că, deși sunt analizate trei rapoarte cu caracter tehnico-științific, este luat în considerare, în mod efectiv, doar raportul de constatare criminalistică nr. 292746/22.06.2016 întocmit de I.P.J Sibiu - Serviciul Criminalistic, iar aspecte din celelalte două lucrări sunt reliefate doar în măsura în care concordă cu primul.

Judecătorul a concluzionat, astfel, că, fiind vorba de elemente contradictorii cuprinse în cele trei rapoarte tehnico-științifice, nu putea fi trasă o concluzie certă în sensul falsificării înscrisurilor analizate, respectiv testamentul autentificat sub nr. x/06.03.1992 de Notariatul de Stat București, procesul-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006, titlul de proprietate nr. x/2006 și fotocopia titlului de proprietate nr. x/2006, legalizată sub nr. x/28.11.2006 de B.N.P. B., iar raportul de constatare criminalistică nr. 292746/22.06.2016 nu poate fi luat în considerare sub aspect probatoriu, în cazul faptelor menționate la lit. c) din ordonanța din 03.11.2021, astfel încât, în cazul faptelor de la lit. b) din aceeași ordonanță, nu putea fi trasă o concluzie certă în sensul falsificării respectivelor înscrisuri, preponderent pe baza acestui raport.

În ceea ce priveste, așadar, soluția de clasare ca urmare a constatării intervenirii prescripției în ceea ce priveste infractiunile de fals intelectual și fals material în înscrisuri oficiale, având ca obiect material înscrisurile a caror desființare se solicită, solutie confirmată de către judecătorul de cameră preliminară prin încheierea din 08.07.2022, pronuntata în dosarul penal nr. x/2022 al Curtii de Apel Bucuresti, sectia a II-a penală, s-a subliniat că această solutie, chiar și în condițiile în care se bucură de autoritate de lucru în privinta aspectelor analizate, nu impune desfiintarea înscrisurilor deduse judecății.

O astfel de interpretare, în sensul că, pentru a nu se încălca autoritatea de lucru judecat a încheierii judecatorului de cameră preliminară, s-ar impune desființarea înscrisurilor deduse judecății, ar goli de continut institutia desființării de înscrisuri, transformând-o într-o procedură pur formală, în dezacord cu Decizia nr. 166 din 17 martie 2015 a Curții Constituționale, în cuprinsul căreia s-a subliniat că procedura specială reglementată de art. 549

1

din C. proc. pen. vizează o atribuție a judecătorului de cameră preliminară în care acesta decide asupra fondului cauzei, respectiv dispune cu privire la desființarea unui înscris sau cu privire la confiscarea specială a unor bunuri. Aceasta, în condițiile în care nici ordonanța procurorului de clasare sau de renunțare la urmărire penală prin care decide cu privire la raportul de drept penal analizat și nici încheierea judecătorului prin care se soluționează plângerea împotriva acestor soluții ale procurorului, în baza art. 341 din C. proc. pen., nu au autoritate de lucru judecat în fața judecătorului de cameră preliminară care urmează a se pronunța în conformitate cu prevederile art. 549

1

din C. proc. pen.

În mod particular, în ceea ce priveste încheierea din 08.07.2022, pronunțată în dosarul penal nr. x/2022 al Curtii de Apel Bucuresti, sectia a II-a penală, judecătorul a apreciat relevante considerațiile referitoare la faptul ca materialul probator administrat în cauză nu poate susține caracterul fals al înscrisurilor în discuție.

Efectuând propria analiză a materialului probator administrat în cauză, judecatorul a luat act de faptul că organele de urmarire penala și-au întemeiat soluția pe concluziile raportului de constatare criminalistică nr. 292746/22.06.2016 întocmit de către comisarul W., din cadrul IPJ - Sibiu Serviciul Criminalistic, acest mijloc de proba primind o valoare probatorie absolută, în dezacord cu dispozitiile legale incidente privitoare la materia probatiunii. Or, în absența altor mijloace de proba cu care să se poata corobora concluziile acestuia, se creeaza premisele ca expertul care a întocmit raportul de constatare indicat sa se poata substitui judecatorului cauzei, câtă vreme concluziile sale ar conduce la dezlegarea acesteia.

Mai mult, cu privire la acelasi raport de constatare criminalistică, s-a reținut că el este contrazis de concluziile celor două rapoarte de expertiză extrajudiciare întocmite la datele de 14.12.2008 si respectiv 05.01.2019, aspect pe care organul de urmarire nu l-a supus unei analize apte să concluzioneze căruia dintre aceste rapoarte trebuie sa i se acorde valoare probatorie în cauză. Însuși organul de urmarire penala a apreciat, de altfel, că nu există alte mijloace de probă care să confirme toate concluziile specialistului criminalist și, prin urmare, respectivul raport nu poate susține mai presus de orice îndoială, faptul că semnăturile de pe înscrisurile sub semnătură privată și oficiale prezentate nu au fost executate de R..

De asemenea, judecatorul a avut in vedere și declarația intimatei Q., care a participat la autentificarea testamentului, în calitate de notar public, iar in declaratia dată in calitate de martor la data de 30.01.2020, in fata organelor de urmarire penală, a explicat în mod detaliat modalitatea în care a fost autentificat testamentul care face obiectul cauzei și condițiile riguroase în care era încheiat un act notarial în perioada Notariatului de Stat. Martora a sustinut că incheierea testamentului autentificat sub nr. x/06.03.1992 de Notariatul de Stat Bucuresti s-a facut cu respectarea tuturor dispozitiilor legale incidente, indicand în mod expres că numita X. s-a prezentat in fața sa pentru incheierea respectivului testament.

Or, această declaratie a fost apreciată nesinceră de catre reprezentantul Ministerului Public, înlaturandu-i-se valoarea probatorie, chiar si in conditiile in care ea este confirmată si de declaratiile altor martori.

Judecatorul a retinut că un aspect extrem de relevant in analiza testamentului autentificat sub nr. x/06.03.1992 este și faptul că validitatea sa a fost analizată de o serie de instanțe civile, iar prin sentința civilă nr. 6041/15.11.2013 a Judecătoriei Sibiu, rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 429/A/18.09.2014 a Tribunalului Brașov și prin decizia civilă nr. 160/16.03.2015 a Curții de Apel Brașov, s-a stabilit că nu există elemente de alterare în conținutul testamentului autentificat.

Devin, astfel, incidente in prezenta cauza disp. art. 52 alin. (3) C. proc. pen., care stabilesc că atunci când există o hotărâre definitivă dată în orice materie decât cea penală, aceasta are autoritate de lucru judecat, constituind o chestiune prealabilă cu privire la care nu se mai poate reveni. Aceste norme au facut obiectul analizei Curtii Constitutionale, care prin Decizia nr. 102/2021 din 17.02.2021 (M.Of. nr. 357/07.04.2021), a constatat că sintagma "cu excepția împrejurărilor care privesc existența infracțiunii" din cuprinsul art. 52 alin. (3) din C. proc. pen. este neconstituțională, în motivare arătând că nerespectarea de către instanțele penale a autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești ale instanțelor civile încalcă principiul securității juridice, care constituie un aspect fundamental al statului de drept, astfel cum acesta este prevăzut la art. 1 alin. (3) din Constituție.

De asemenea, in ceea ce priveste procesul-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006, titlul de proprietate nr. x/2006 si fotocopia titlului de proprietate nr. x/2006, legalizată sub nr. x/28.11.2006 de BNP B., analiza materialului probator din prezenta cauza nu poate sustine caracterul fals al acestor inscrisuri.

Ele au facut obiectul mai multor dosare civile, in cadrul carora s-a analizat legalitatea acestora, fiind pronuntate cu caracter definitiv o serie de hotarari care au statuat cu privire la aspectul indicat. Relevantă, in acest sens, este sentința civila nr. 6303/17.08.2010 a Judecătoriei Sibiu, rămasa irevocabila prin decizia civila nr. 1031/16.12.2010 a Tribunalului Sibiu, pronunțata in dosarul nr. x/2009, cauză în care Regia Naționala a Pădurilor - Romsilva - Direcția Silvica Oradea a chemat in judecată Comisia locala Vadu Crisului si Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate Bihor, precum si pe numitul Y. (decedat la data de 06.01.2006), solicitând constatarea nulității Hotărârii de validare nr. 3828/V/17.05.2006, prin care Comisia Județeană Bihor a validat reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de 988,14 Ha teren cu vegetație forestiera, pe raza jud. Bihor, in favoarea lui Y., iar prin sentinta aratată s-a respins actiunea reclamantei, constatandu-se validitatea titlului de proprietate analizat.

În ceea ce priveste procesul-verbal de punere în posesie nr. x/21.06.2006 si titlul de proprietate nr. x/2006 emis de Comisia Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, emis la data de 28.08.2006, s-a constatat ca prin sentința civila nr. 259/24.03.2008, pronunțată de Judecătoria Alesd in dosarul nr. x/2006, definitiva prin decizia civila nr. 149/R/2010 din 15 februarie 2010, pronunțata de Tribunalul Bihor, a fost respinsa acțiunea având ca obiect constatarea nulității absolute a titlului de proprietate nr. x/2006. De asemenea, in ceea ce priveste procesul-verbal nr. x/21.06.2006 de punere in posesie, prin care s-a procedat la predarea - primirea terenului reconstituit, pus la dispoziție de către deținătoarea terenului - Direcția Silvica Bihor - Oradea, acesta a fost supus unei analize judiciare in dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Aleșd, respectiv prin încheierea nr. 116/2016 a Judecătoriei Aleșd, prin care s-a respins plângerea formulată împotriva ordonanței de clasare prin care se apreciase legal întocmit procesul-verbal de punere in posesie, cu referire speciala la topograficul x.

Raportat la aceste aspecte, judecătorul a apreciat că devin în prezenta cauză incidente disp. art. 52 alin. (3) C. proc. pen.

Mai mult, în privinta acestor ultime trei înscrisuri, procurorul a învederat instantei ca acestea au fost întocmite făra a fi respectate dispozitiile legale incidente, respectiv au fost învederate aspecte privind încălcarea procedurilor legale de modificare a procesului-verbal de punere în posesie cu nr. x/21.06.2006 si a titlului de proprietate x/2006, neîndeplinirea dispozitiilor legale la momentul analizării cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate finalizate cu emiterea titlului de proprietate x/2006, aspecte care vizează asadar critici privitoare la inscrisurile amintite, luate ca "negotium juris". Or, curtea a subliniat că ori de câte ori un înscris înglobează o manifestare de voință juridică, desființarea potrivit procedurii speciale nu va aduce atingere acesteia, ci va viza strict actul privit ca instrumentum probationis.

Concluzionând, judecătorul a reținut caracterul neîntemeiat al solicitării de desființare a înscrisurilor, deoarece materialul probator administrat în cauza nu este apt să sustină caracterul fals al acestora, iar pentru o parte a inscrisurilor deduse judecatii se solicită anularea în sensul de negotium iuris.

Prin încheierea nr. 393/23.05.2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală a admis contestațiile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de contestatorii A., V. și S. împotriva încheierii din data de 22 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2022, a desființat încheierea penală atacată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

În motivarea încheierii, instanța supremă a reținut că încheierea contestată este nelegală și netemeinică, deoarece judecata în primă instanță a avut loc cu încălcarea principiului publicității ședinței de judecată, încălcare ce nu poate fi remediată în alt mod decât prin trimiterea cauzei spre rejudecare, în acest sens fiind și dispozițiile art. 280 alin. (1) și alin. (3) din C. proc. pen., care prevăd că încălcarea dispozițiilor legale care reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului, iar atunci când se constată nulitatea unui act, când este necesar și dacă este posibil, organul judiciar dispune refacerea sa cu respectarea dispozițiilor legale.

Astfel, deși dispozițiile art. 549

1

alin. (7) din C. proc. pen. nu prevăd posibilitatea trimiterii spre rejudecare a cauzei, în considerarea art. 280 alin. (1) și (3) din C. proc. pen., Înalta Curte a constatat că soluția se impune pentru a se garanta respectarea dreptului la un proces echitabil și la două grade de jurisdicție în materie penală.

Referitor la netemeinicia încheierii contestate, Înalta Curte a constatat că instanța de fond nu a administrat toate probele necesare pentru a stabili, dincolo de orice îndoială, dacă actele ca căror desființare se solicită au fost sau nu falsificate, nefiind respectat principiul aflării adevărului. Astfel, în condițiile în care judecătorul de la prima instanță a arătat că "organele de urmarire penala au apreciat caracterul fals al înscrisurilor supuse analizei in prezenta cauza, întemeindu-si solutia pe concluziile raportului de constatare criminalistică nr. 292746/22.06.2016 … fapt ce a determinat ca acest mijloc de probă sa primeasca în solutionarea cauzei o valoare probatorie absoluta", apoi a arătat despre același raport că "în ceea ce priveste concluziile privitoare la caracterul fals al înscrisurilor supuse analizei, concluziile acestuia sunt contrazise și de concluziile celor doua rapoarte de expertiza extrajudiciară întocmite la datele de 14.12.2008 si respectiv 05.01.2019, aspect pe care organul de urmărire nu l-a supus unei analize, care sa fie aptă sa concluzioneze căruia dintre aceste rapoarte de specialitate trebuie sa i se acorde valoare probatorie în cauză", la final concluzionând că "valoarea probatorie a raportului de constatare criminalistică nr. 292746/22.06.2016 întocmit de I.P.J. Sibiu - Serviciul Criminalistic nu poate fi retinuta cu titlu cert în prezenta cauza și, respectiv, cu atât mai mult acest mijloc de proba nu poate reprezenta baza constructiei juridice realizata de catre organele de urmarire penala in cuprinsul solutiei de clasare si a concluziilor privind caracterul fals al inscrsiurilor deduse judecatii", rezultă cu claritate că, din moment ce acesta a a contestat concluziile raportului de constatare criminalistică nr. 292746/22.06.2016, pe care procurorul își întemeiase concluziile privind falsificarea înscrisurilor care fac obiectul prezentei cauze, se impunea cu necesitate încuviințarea efectuării unei expertize grafoscopice, pentru a răspunde acelorași obiective anterior analizate, respectiv dacă semnătura de pe testamentul nr. 6848 aparține testatoarei X., iar aceasta cu atât mai mult cu cât judecătorul primei instanțe a "reproșat" organului de urmărire penală că nu a supus acest aspect unei analize, care sa fie aptă sa concluzioneze căruia dintre aceste rapoarte de specialitate trebuie sa i se acorde valoare probatorie în cauză.

Înalta Curte a reținut că necesitatea efectuării unei expertize grafoscopice a fost pusă în discuție la termenul din data de 18.11.2022, fiind amânată pronunțarea cu privire la încuviințarea acesteia pentru termenul din data de 16.12.2022, dată la care judecătorul primei instanțe a apreciat că "nu se impune încuviințarea în prezenta cauză a efectuării unei expertize criminalistice grafoscopice", opinând că "prin încuviințarea acestei solicitări, s-ar putea ajunge la o tergiversare a cauzei în condițiile care au fost administrate suficiente mijloace de probă doveditoare cu privire la aspectul pus în discuție."

Prin urmare, deși judecătorul primei instanțe a apreciat inițial că sunt mijloace de probă suficiente pentru a soluționa cauza, ulterior același judecător a apreciat că cele trei rapoarte întocmite sunt contradictorii, a criticat atitudinea procurorului de a nu fi efectuat o analiză aptă să concluzioneze căruia dintre aceste rapoarte de specialitate trebuie sa i se acorde valoare probatorie în cauză, iar în final, a procedat, în mod netemeinic, la soluționarea cauzei.

Dat fiind că prima instanță nu a administrat toate probatoriile care se impuneau pentru temeinica soluționare a cauzei, Înalta Curte a constatat că nu s-ar putea substitui integral acesteia în faza contestației, efectuând direct, în ultimul grad de jurisdicție, astfel de demersuri, deoarece ar genera, astfel, privarea părților de dreptul efectiv la un dublu grad de jurisdicție și, implicit, o limitare a echității procedurii incompatibilă cu exigențele legalității procesului penal, astfel încât a dispus admitea contestațiilor formulate, desființarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță.

Cauza a fost înregistrată în rejudecare pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală la data de 30.06.2023, sub nr. x/2022*.

Prin încheierea din data de 23.01.2024, în conformitate cu considerentele încheierii nr. 393/23.05.2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel București a dispus, în baza art. 172 C. proc. pen., efectuarea unei expertize criminalistice grafoscopice de către Institutul Național de Expertize Criminalistice, având următoarele obiective:

Prin aceeași încheiere, a pus în vedere intimaților T. și U. să pună la dispoziția Institutului Național de Expertize Criminalistice exemplarul original al testamentului autentificat sub nr. x/1992 al Notariatului de Stat al Municipiului București, în posesia căruia se află, precum și cererea înregistrată sub nr. x din data de 25.01.1961, prin care X. solicită înregistrarea decesului soțului său, AA., în original. A luat act că intimații T. și U. au solicitat ca la efectuarea expertizei să participe ca experți-parte domnii BB. și CC., experți criminaliști autorizați, iar intimații A. și S. au solicitat ca la efectuarea expertizei să participe ca expert-parte domnul DD., expert criminalist autorizat.

Ulterior, ca urmare a faptului că documentul intitulat "Declarația verbală de proiect de căsătorie din 20.09.1949", din dosarul nr. x întocmit de Primăria Municipiului București - Oficiul Stării Civile, secția II, nu a putut fi identificat, în pofida numeroaselor demersuri efectuate de către instanță, semnătura de pe înscrisul respectiv atribuită numitei X. nu a putut fi utilizată pentru a fi comparată cu semnătura în litigiu, judecătorul revenind asupra acestui obiectiv.

Analizând obiectivele expertizei grafoscopice propuse de intimații T., U., A. și S., judecătorul de cameră preliminară a constatat, în primul rând, că obiectivele raportului de expertiză grafoscopică trebuie să se circumscrie obiectului cauzei deduse judecății, respectiv propunerii formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Naționala Anticorupție - Serviciul Teritorial Alba Iulia, în temeiul art. 549

1

C. proc. pen., având ca obiect desființarea celor patru înscrisuri.

Majoritatea obiectivelor propuse de către intimații A. și S. excedează obiectului judecății, acestea având ca teză probatorie stabilirea caracterului autentic/fals al unor înscrisuri care nu sunt vizate de propunerea parchetului formulată în temeiul art. 549

1

din C. proc. pen.. În aceste condiții, judecătorul de cameră preliminară a respins toate obiectivele propuse care nu au legătură cu înscrisurile a căror desființare este solicitată de Ministerul Public, respectiv cele care se referă la stabilirea autorului semnăturilor de pe cererile din 12 și 19 martie 1991 adresate sub numele X. către Primăriile Șuncuiuș, Aușeu, Vadu Crișului, Măgești, Gheghie, Groși, Luncșoara și Breaza în temeiul legilor fondului funciar, precum și celor în completare din anii 1998 și 2000, la stabilirea autorului semnăturii de pe depoziția de martor din 2001 a numitei EE., dar și la stabilirea unei eventuale identități între persoana care a scris și a semnat înscrisurile enumerate anterior și cea care a scris și a semnat oricare din cererile ulterioare adresate primăriilor sub numele EE., Y. sau R., exemplarele autentificate de BNP L. sub nr. x/31.05.2007 - testament, sub nr. x/31.05.2007 - procură din 04.07.2006 - declarație aparținând lui R. și celelalte acte menționate semnate de R. la punctul 8 din raportul de constatare criminalistică nr. 292746/22.06.2016.

Aceleași considerente au fost avute în vedere și în privința obiectivelor nr. 2-12 analizate prin raportul de constatare criminalistică nr. 292746/22.06.2016, întrucât acestea vizează alte înscrisuri decât cele cu privire la care parchetul a formulat cererea dedusă judecății, astfel încât și aceste obiective sunt lipsite de relevanță în raport cu obiectul probațiunii.

Totodată, au fost respinse și obiectivele propuse de către intimatul S., referitoare la stabilirea conformității metodelor folosite pentru întocmirea raportului de constatare criminalistică nr. 292746/22.06.2016 cu normele profesionale și prevederile legale aplicabile, precum și la respectarea cerințelor privind sigilarea, ambalarea și transportul scriptelor de comparație folosite la întocmirea aceluiași raport, întrucât aceste obiective depășesc sfera atribuțiilor expertului criminalist din cadrul I.N.E.C., care nu are abilitarea de a se pronunța asupra legalității sau temeiniciei lucrărilor efectuate de un alt expert criminalist, aceste aspecte putând fi stabilite doar de către instanța de judecată la momentul evaluării probatoriului cu ocazia deliberării.

Având în vedere specificul probei constând în raportul de expertiză criminalistică grafoscopică și pentru obținerea unor concluzii care să fie apte să contribuie la justa soluționare a cauzei, obiectivele expertizei au fost formulate de judecătorul de cameră preliminară prin raportare la scriptele de comparație ce vor fi puse la dispoziția Institutului Național de Expertize Criminalistice (astfel încât expertul criminalist să compare semnăturile în litigiu de pe cele două exemplare ale testamentului autentificat cu nr. x/06.03.1992 cu semnăturile de pe scriptele de comparație atribuite defunctei X. și să stabilească dacă acestea au același autor).

În schimb, judecătorul a apreciat că nu este relevant nici a se determina dacă semnătura realizată la rubrica "TESTATOARE" de pe testamentul autentificat la Notariatul de Stat al Municipiului București sub nr. x/06.03.1992 a fost executată de către numiții EE., R. ori Y., câtă vreme în cauza dedusă judecății nu se pune problema stabilirii persoanei vinovate de o eventuală infracțiune de fals în înscrisuri (această chestiune a făcut obiectul cercetărilor efectuate în dosarul de urmărire penală nr. 1/P/2015 al DNA - ST Alba-Iulia și al plângerii împotriva soluțiilor de clasare), ci exclusiv dacă semnătura de pe documentul în litigiu aparține sau nu defunctei X..

În privința documentelor apte să fie utilizate ca scripte de comparație în prezenta cauză, judecătorul de cameră preliminară a avut în vedere doar înscrisurile a căror autenticitate este necontestată de către părți și cu privire la care există certitudinea că emană de la defuncta X.. În acest sens, judecătorul a avut în vedere înscrisurile care au fost utilizate ca scripte de comparație cu ocazia întocmirii raportului de constatare criminalistică nr. 292746/22.06.2016 și care emană de la X., respectiv semnătura de pe Declarația verbală de proiect de căsătorie din 20.09.1949, de la rubrica "Semnăturile", poziția a doua, în dosarul nr. x întocmit de Primăria Municipiului București - Oficiul Stării Civile, secția II, precum și semnătura de pe documentul intitulat "Declarațiuni relative la încheierea căsătoriei, eventuale îndreptări sau observațiuni înainte de semnare", de la rubrica "Soți", poziția a doua.

Suplimentar, judecătorul de cameră preliminară a încuviințat compararea semnăturii în litigiu depusă la rubrica ’’TESTATOARE" de pe testamentul autentificat sub nr. x/06.03.1992 la Notariatul de Stat al Municipiului București cu semnăturile de pe registrele de eliberare a buletinelor - rubrica "semnătura de primire", aferente eliberării buletinelor de identitate seria x nr. x, pe numele Z., seria x nr. x și seria x nr. x, pe numele x.

În aceste condiții, judecătorul de cameră preliminară a constatat că nu este util soluționării cauzei nici obiectivul propus de intimații T. și U., care vizează să se stabilească dacă semnăturile de referință indicate ca provenind de la X., aflate pe scriptele de comparație, au fost executate de una și aceeași persoană, câtă vreme este vorba despre semnături care au fost date în fața unor autorități publice cu ocazia încheierii căsătoriei sau eliberării unor acte de identitate, neexistând niciun indiciu în sensul că vreuna dintre aceste semnături nu ar aparține persoanei căreia îi sunt atribuite.

Referitor la documentele propuse ca scripte de comparație de către intimații T. și U., judecătorul de cameră preliminară a apreciat că utilizarea acestora la efectuarea expertizei nu este utilă soluționării cauzei, în condițiile în care părțile adverse au contestat autenticitatea acestora (cu excepția cererii înregistrate sub nr. x din data de 25.01.1961, prin care X. solicită înregistrarea decesului soțului său, AA., document a cărui autenticitate nu a fost contestată de părțile adverse). Deopotrivă, judecătorul a avut în vedere maniera atipică în care aceste înscrisuri au fost prezentate de către intimații T. și U., fără a preciza modalitatea în care au intrat în posesia lor și fără a atașa dovezi în acest sens (cum ar fi eventuale cereri de eliberare a acestor documente formulate către autoritățile publice în a căror păstrare se aflau).

Astfel, pentru a înlătura orice suspiciune cu privire la autenticitatea scriptelor de comparație, judecătorul de cameră preliminară a încuviințat utilizarea doar a acelor documente care vor fi puse la dispoziție direct de către autoritățile publice în păstrarea cărora se află, respectiv cele enumerate în paragrafele anterioare, precum și a cererii înregistrate sub nr. x din data de 25.01.1961, prin care X. solicită înregistrarea decesului soțului său, AA., document a cărui autenticitate nu a fost contestată, acestea fiind suficiente pentru întocmirea raportului de expertiză (fiind vorba în total de 6 semnături atribuite defunctei X. care vor fi comparate cu semnătura în litigiu de pe testamentul a cărui desființare se solicită).

În egală măsură, judecătorul de cameră preliminară a apreciat că opoziția manifestată de către intimații T. și U. în legătură cu utilizarea ca scripte de comparație a unor înscrisuri care conțin semnături ce nu au în alcătuire numele "x", ci numele de naștere al defunctei ("Z.") apare ca fiind nejustificată, în condițiile în care intimații nu au adus niciun argument solid în susținerea tezei conform căreia aceste semnături ar fi inapte pentru a fi folosite ca scripte de comparație.

În privința susținerilor acelorași intimați în sensul că semnătura aferentă eliberării buletinului de identitate seria x nr. x, pe numele Z., nu corespunde exigențelor de calitate și claritate, fiind invocată vechimea documentului, judecătorul a reținut că expertul din cadrul I.N.E.C. este cel mai în măsură să stabilească dacă un înscris întrunește standardele de calitate pentru a putea servi la efectuarea expertizei grafoscopice, iar în ipoteza în care semnătura de pe actul la care intimații fac referire nu este aptă să fie folosită pentru a fi comparată cu semnătura de pe documentul în litigiu acest aspect urmează a fi adus la cunoștința instanței de către expert.

Referitor la solicitarea ca expertiza să fie efectuată de către o comisie de experți din cadrul I.N.E.C., iar nu de către un singur expert, judecătorul a constatat că această chestiune excedează atribuțiilor instanței de judecată, în condițiile în care disp. art. 173 alin. (3) C. proc. pen. prevăd că atunci când expertiza urmează să fie efectuată de o instituție medico-legală, de un institut sau laborator de specialitate, desemnarea unuia sau a mai multor experți se face de către acea instituție, potrivit legii. Prin urmare, s-a apreciat că această solicitare nu are niciun temei legal.

La data de 29.03.2024 a fost depus la dosarul cauzei raportul de expertiză criminalistică nr. 79/28.03.2024 întocmit de expertul FF. din cadrul INEC - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București.

Ca urmare a obiecțiunilor formulate de intimații GG. și A. cu privire la concluziile raportului de expertiză, judecătorul de cameră preliminară, în baza art. 179 C. proc. pen., a dispus audierea expertului, în vederea lămuririi constatărilor și concluziilor acestuia, dispunând citarea expertului la sediul INEC.

Ulterior, prin încheierea din data de 12.07.2024, judecătorul de cameră preliminară a admis cererea formulată de intimații A. și S., dispunând efectuarea unei noi expertize criminalistice grafoscopice de către Institutul Național de Expertize Criminalistice - Structura Centrală, având următoarele obiective:

În acest sens, judecătorul a reținut că intimații A. și S. au depus la dosarul cauzei o serie de obiecții cu privire la raportul de expertiză criminalistică nr. 79/28.03.2024 efectuat de INEC - Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice București, solicitând efectuarea unei noi expertize criminalistice grafoscopice și invocând, în esență, următoarele: expertul desemnat de INEC nu a fost imparțial, deoarece unul dintre experții recomandați de părțile adverse a ocupat o funcție de conducere în cadrul INEC; experții recomandați nu au putut supraveghea efectuarea expertizei, nefiind încunoștințați cu privire la data efectuării acesteia; raportul de expertiză nu respectă prevederile art. 178 alin. (1), (2) și 4 C. proc. pen., nefiind menționate data la care a fost efectuată, dacă părțile au participat la efectuarea expertizei și dovada încunoștințării lor; raportul cuprinde concluzii neclare și contradictorii cu cele ale experților parte și cu cele cuprinse în raportul de constatare criminalistică; raportul de expertiză a fost întocmit superficial, nefiind descrise de către expert diferențele dintre cele două scrieri/semnături; deficiențele raportului de expertiză n-au fost înlăturate prin audierea expertului; este necesar să fie analizat ca material grafic de comparație și scrisul cursiv, caligrafic al lui X. aflat în cuprinsul cererii nr. x/25.01.1961; obiectul prezentului dosar vizează desființarea și a altor trei înscrisuri, iar nu doar a testamentului autentificat sub nr. x/06.03.1992, fiind necesară ca și acestea să fie supuse expertizării.

Judecătorul de cameră preliminară a constatat că susținerile intimaților A. și S. cu privire la lipsa de imparțialitate a experților din cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice, inclusiv a doamnei expert FF., care a întocmit raportul de expertiză criminalistică nr. 79/28.03.2024, reprezintă simple supoziții, care nu au fost dovedite. Astfel, împrejurarea că unul dintre experții recomandați de părțile adverse a ocupat, la un moment dat, o funcție de conducere în cadrul acestei instituții, nu este de natură să contureze o suspiciune rezonabilă cu privire la lipsa de imparțialitate a personalului I.N.E.C., în ansamblul său, de a efectu