ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 05 iunie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpații A., B., C. și D., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 47 din data de 10 februarie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2019, în temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. f) din C. proc. pen., printre altele, Tribunalul Maramureș a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale și a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpaților C., A., D. și B., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă,prev. de art. 270 alin. (1) și (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu privire la care s-a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 452 lit. h) din Codul fiscal, prin încheierea din data de 06.12.2022.

Conform art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. coroborat cu art. 19 din C. proc. pen., a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș, în drepturile căreia s-a subrogat Autoritatea Vamală Română - Direcția Regională Vamală Cluj, și, printre altele, a obligat pe inculpații C., A., D. și B., în solidar, la plata sumei de 132.367,50 RON, reprezentând taxe vamale, accize și TVA, cu dobânzi și penalități de la data nașterii datoriei vamale și până la data plății, conform Codului de procedură fiscală.

În baza art. 397 din C. proc. pen., a menținut măsura asiguratorie dispusă prin ordonanțele procurorului Biroului Teritorial Maramureș din cadrul DIICOT în dosarul nr. x/2015, menținută prin încheierea penală nr. 16/25 ianuarie 2022 pronunțată în dosarul nr. x/2019, conform dispozitivului.

Conform art. 112 alin. (1) lit. a) din C. pen., a dispus confiscarea sumei de 18.850 de euro, indisponibilizată de la inculpații D. și B. la data de 12.04.2011 - sumă depusă la S.C. E. S.A. - Sucursala Baia Mare conform recipisei de consemnare nr. x din 06.06.2011 și a chitanței nr. x/1 din 06.06.2011 .

În baza art. 112 alin. (1) lit. f) din C. pen., a dispus confiscarea și distrugerea cantității de 45.122 pachete de țigări asupra cărora s-a instituit sechestrul asigurator prin ordonanța din 18.03.2019, de aplicare a măsurii asiguratorii a sechestrului asupra cantităților de produse accizabile din tutun .

A dispus păstrarea, până la rămânerea definitivă a cauzei, a mijloacelor de probă înregistrate în registrul mijloacelor de probă al Tribunalului Maramureș la poziția nr. 112/2019.

Cheltuielile judiciare avansate de stat, precum și onorariile apărătorilor desemnați din oficiu au rămas în sarcina statului.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Maramureș și inculpații F., B., D., C., A., G. și H..

Prin decizia penală nr. 220/A din 13 februarie 2025, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Maramureș și de către inculpații F., B., D., C., A., G. și H. împotriva sentinței penale nr. 47 din data de 10.02.2023 de Tribunalul Maramureș, în dosarul nr. x/2019, pe care a desființat-o în parte, în latura penală, în ceea ce privește stabilirea legii penale mai favorabile, potrivit art. 5 din C. pen., și relativ la soluția de achitare a inculpaților I., J., K., L., M., N., O., P. și Q., pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 367 alin. (1) și (2) din C. pen. rap. la alin. (6) din C. pen., precum și în latura civilă a cauzei, sub aspectul despăgubirilor la care au fost obligați inculpații față de partea civilă Statul Român, prin ANAF - DGRFP Cluj-Napoca - AJFP Maramureș, și soluționând cauza în aceste limite:

În baza art. 5 din C. pen., a constatat că legea penală mai favorabilă în cauză în privința inculpaților I., J., K., L., M., N., O., P., Q., B., D., C. și A. este C. pen. în forma în vigoare în intervalul 25.06.2018 (data publicării Deciziei CCR nr. 297/2018) și data de 30.05.2022 (data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 71/2022 de modificare a dispozițiilor art. 155 din C. pen.), perioadă în care s-a aflat în vigoare, și art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal, Legea nr. 227/2015, anterior modificării intervenite prin O.U.G. nr. 85/17 iunie 2022.

În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. cu ref. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal față de inculpații I., J., K., L., M., N., O., P. și Q. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 367 alin. (1) și (2) din C. pen. rap. la alin. (6) din C. pen., ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. cu ref. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a încetat procesul penal față de inculpații J., K., L., M., N., O., P., Q., C., A., D., B., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (1) și (3) rap. la art. 274 din Legea nr. 86/2006, cu privire la care s-a dispus schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 452 lit. h) din Codul fiscal (în forma în vigoare anterior modificării intervenite prin O.U.G. nr. 85/17 iunie 2022), ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale.

A redus valoarea despăgubirilor civile la plata cărora au fost obligați în solidar inculpații C., A., D., B. în favoarea Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F.- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș, de la suma de 132.367,50 RON, la suma diminuată prin excluderea taxelor vamale, urmând ca inculpații să achite doar valoarea accizelor și TVA, aferentă celor 13.250 pachete de țigări R., la care se adaugă dobânzile și penalitățile de la data nașterii datoriei fiscale și până la data plății, conform Codului de procedură fiscală.

A redus valoarea despăgubirilor civile la plata cărora au fost obligați în solidar inculpații G. și H. în favoarea Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F.- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș, de la suma de 93.300 RON la suma de 80.176 RON, reprezentând accize (57.708 RON) și TVA (22.468 RON), la care se adaugă dobânzile și penalitățile de la data nașterii datoriei fiscale și până la data plății, conform Codului de procedură fiscală.

A redus valoarea despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligată inculpata F. în favoarea Statului Român, prin Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F.- Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj-Napoca, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș, de la suma de 97.424 RON, la suma de 83.203 RON, reprezentând accize (59.568 RON) și TVA (23.635 RON), la care se adaugă dobânzile și penalitățile de la data nașterii datoriei fiscale și până la data plății, conform Codului de procedură fiscală.

A restrâns măsurile asiguratorii menținute prin sentința apelată față de inculpații D., B. și F., până la concurența sumelor stabilite cu titlu de despăgubiri civile prin prezenta decizie.

A menținut în rest dispozițiile sentinței penale apelate care nu contraveneau deciziei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor declarate în cauză, precum și onorariile apărătorilor desemnați din oficiu au rămas în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, curtea de apel a reținut că, în drept, faptele inculpatei C., care, în perioada 10 - 12 aprilie 2011, împreună cu coinculpații A., D. și B., a traficat cantitatea totală de 13.250 de pachete de țigări, provenite din spațiul extracomunitar (Ucraina și Rusia), din care 10.500 de pachete capturate de organele de poliție la data de 12.04.2011 pe raza mun. Baia Mare, fie de la beneficiarii cumpărători (S., T., U. - 6.000 de pachete), fie din interiorul autovehiculului(4500 de pachete), cu care s-a efectuat transportul produselor de contrabandă la acea dată, inculpații efectuând diverse acte materiale privind circuitul ilicit al acestora, respectiv: operațiuni de procurare a produselor din tutun de pe teritoriul Ucrainei, introducerea lor ilegală în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, ascunderea și depozitarea lor în spații temporare, transportarea lor din loc. Sarasău prin mun. Sighetu Marmației până pe raza mun. Baia Mare, distribuirea și vânzarea lor către beneficiarii din Baia Mare, toate în scopul obținerii de foloase bănești nelegale, pentru care prejudiciul produs bugetului statului a fost de 132.367,50 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal, prev. de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal.

Faptele inculpatului A., care, în perioada 10 - 12 aprilie 2011, împreună cu coinculpații C., D. și B., a traficat cantitatea totală de 13.250 de pachete de țigări, provenite din spațiul extracomunitar (Ucraina și Rusia), din care 10.500 de pachete capturate de organele de poliție la data de 12.04.2011 pe raza mun. Baia Mare fie de la beneficiarii cumpărători (S., T., U. - 6.000 de pachete), fie din interiorul autovehiculului (4500 de pachete) cu care s-a efectuat transportul produselor de contrabandă la acea dată, inculpații efectuând diverse acte materiale privind circuitul ilicit al acestora, respectiv: operațiuni de procurare a produselor din tutun de pe teritoriul Ucrainei, introducerea lor ilegală în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, ascunderea și depozitarea lor în spații temporare, transportarea lor din loc. Sarasău prin mun. Sighetu Marmației până pe raza mun. Baia Mare, distribuirea și vânzarea lor către beneficiarii din Baia Mare, toate în scopul obținerii de foloase bănești nelegale, pentru care prejudiciul produs bugetului statului a fost de 132.367,50 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal, prev. de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal.

Faptele inculpatei D., care, în perioada 10 - 12 aprilie 2011, împreună cu coinculpații A., C., și B., a traficat cantitatea totală de 13.250 de pachete de țigări, provenite din spațiul extracomunitar (Ucraina și Rusia), din care 10.500 de pachete capturate de organele de poliție la data de 12.04.2011 pe raza mun. Baia Mare fie de la beneficiarii cumpărători (S., T., U. - 6.000 de pachete), fie din interiorul autovehiculului (4500 de pachete) cu care s-a efectuat transportul produselor de contrabandă la acea dată, inculpații efectuând diverse acte materiale privind circuitul ilicit al acestora, respectiv: operațiuni de procurare a produselor din tutun de pe teritoriul Ucrainei, introducerea lor ilegală în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, ascunderea și depozitarea lor în spații temporare, transportarea lor din loc. Sarasău prin mun. Sighetu Marmației până pe raza mun. Baia Mare, distribuirea și vânzarea lor către beneficiarii din Baia Mare, toate în scopul obținerii de foloase bănești nelegale, pentru care prejudiciul produs bugetului statului este de 132.367,50 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal, prev. de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal.

Faptele inculpatului B., care, în perioada 10 - 12 aprilie 2011, împreună cu coinculpații D., A., C., a traficat cantitatea totală de 13.250 de pachete de țigări, provenite din spațiul extracomunitar (Ucraina și Rusia), din care 10.500 de pachete capturate de organele de poliție la data de 12.04.2011 pe raza mun. Baia Mare fie de la beneficiarii cumpărători (S., T., U. - 6.000 de pachete), fie din interiorul autovehiculului (4500 de pachete) cu care s-a efectuat transportul produselor de contrabandă la acea dată, inculpații efectuând diverse acte materiale privind circuitul ilicit al acestora, respectiv: operațiuni de procurare a produselor din tutun de pe teritoriul Ucrainei, introducerea lor ilegală în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal, ascunderea și depozitarea lor în spații temporare, transportarea lor din loc. Sarasău prin mun. Sighetu Marmației până pe raza mun. Baia Mare, distribuirea și vânzarea lor către beneficiarii din Baia Mare, toate în scopul obținerii de foloase bănești nelegale, pentru care prejudiciul produs bugetului statului este de 132.367,50 RON, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de deținere de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal, prev. de art. 452 alin. (1) lit. h) din Codul fiscal.

Împotriva deciziei penale nr. 220/A din data de 13 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2019, au declarat, la data de 27 martie 2025, recurs în casație inculpații D., B., C. și A..

În motivarea cererii de recurs în casație, inculpații au apreciat că în cauză este incident cazul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. rap. la art. 16 lit. c) din C. proc. pen., cu argumentarea, în esență, că atât hotărârea instanței de fond, cât și cea a instanței de apel sunt nemotivate, iar soluțiile pronunțate sunt nelegale, întrucât la dosar nu există nicio probă care să dovedească participația lor penală la infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată și care să se constituie în fundament pentru soluția de încetare a procesului penal, fiind, astfel, încălcat dreptul la un proces echitabil și dreptul la apărare.

Apărarea a susținut că urmarea directă a unei astfel de soluții în cauza de față constă în aceea că în mod nelegal inculpații au fost obligați la plata de despăgubiri civile pentru o faptă penală pe care în realitate nu au comis-o și, mai mult, din patrimoniul inculpaților B. și D. s-a dispus confiscarea sumei de 18.850 euro cu privire la care se susține de către Ministerul Public în mod artificial că ar proveni din activități de contrabandă, deși nu s-a dovedit acest fapt cu nicio probă.

În concret, apărarea a solicitat reinterpretarea probatoriului administrat în cauză, cu precădere procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, declarațiile martorilor S., T., U., V., W., procesele-verbale de analiză imagini video și respectiv de identificare sume de bani.

Totodată, apărarea a invocat neregularitatea rechizitoriului, a învederat că prin toate declarațiile date atât în faza de urmărire penală, cât și în fața instanței de judecată, inculpații au negat categoric implicarea în vreo acțiune de contrabandă cu țigarete de proveniență ucraineană și a apreciat că în cauză este incident principiul in dubio pro reo.

De asemenea, pe latura civilă a cauzei, în lipsa unor probe care să dovedească săvârșirea faptei, apărarea a apreciat că soluția de încetare a procesului penal (pe prescripție), cu obligarea recurenților la plata de despăgubiri civile, și nu aceea de achitare a inculpaților, este profund nelegală, evident, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile.

Conchizând, apărarea a solicitat admiterea recursului în casație, achitarea inculpaților B., D., C. și A. pentru infracțiunea cu privire la care s-a dispus schimbarea încadrării juridice în prezenta cauză, întrucât fapta nu a fost comisă de către aceștia.

Având în vedere că inculpaților B. și D. le-a fost și indisponibilizată, în vederea confiscării, suma de 18.850 Euro, bani pe care i-au deținut în mod legitim, în opinia apărării, a solicitat restituirea sumei de 18.850 euro către cei doi inculpați, cu dobânda legală de la data indisponibilizării și până la momentul restituirii efective.

În drept, recurenții au invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen.

Cu privire la cererea de recurs în casație formulată de recurenții inculpați B., D., C. și A., au fost depuse concluzii scrise de către partea civilă Autoritatea Vamală Română, prin care s-a solicitat respingerea recursului în casație formulat.

Totodată, partea civilă Ministerul Finanțelor Publice-ANAF-DGRFP Cluj Napoca-AJFP Maramureș a transmis la dosar o adresă prin care a arătat că nu mai are calitate procesuală în cauză, aceasta aparținând Autorității Vamale Române începând cu anul 2022.

După efectuarea comunicărilor prevăzute de art. 439 din C. proc. pen., dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde a fost înregistrat, pe rolul secției penale, la data de 07.05.2025, sub nr. x/2019.

Prin referatul din 07.05.2025, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 05 iunie 2025.

Raportul întocmit de către magistratul asistent desemnat în cauză a fost depus la dosar la data de 04 iunie 2025.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpații A., B., C. și D. împotriva deciziei penale nr. 220/A din data de 13 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, din perspectiva dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor alin. (2) al art. 440 din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, se constată că cererea de recurs în casație este introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc. pen. și îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație.

Din examinarea cererii de recurs în casație rezultă și îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., fiind formulată de recurenții inculpați B., D., C. și A., care au declarat și apel în cauză, precum și pe cele prevăzute de art. 437 alin. (1), lit. a), b) și d) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind indicate numele și prenumele recurenților, domiciliul, hotărârea atacată, deopotrivă, cererea fiind semnată de apărătorul ales al recurenților.

Raportat la criteriile de exigență ale condiției supuse analizei și la sfera cazurilor de recurs în casație prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., astfel cum au fost consacrate în practică și jurisprudență, Înalta Curte, judecătorul de filtru, reține prioritar faptul că, în actualul cadru procesual, verificarea respectării dispozițiilor art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. (indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora), raportat la art. 438 din C. proc. pen., care stabilește cazurile în care se poate face recurs în casație, presupune examinarea, din punct de vedere formal, a existenței motivării cererii de recurs în casație și a unei concordanțe aparente a acesteia cu unul dintre motivele expres prevăzute de lege.

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale instanța examinează exclusiv legalitatea deciziei recurate.

Se constată, astfel, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și exclusiv pentru motive de nelegalitate, strict circumscrise dispozițiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.

Cu alte cuvinte, recursul în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva cazurilor de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, așadar, ca scop exclusiv sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și/sau procesuală și nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor și a vinovăției persoanei condamnate/achitate.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi examinată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs în casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal", invocat de către recurenții inculpați B., D., C. și A..

Referitor la acest caz de recurs în casație, Înalta Curte reține că acesta privește situațiile în care, în raport cu actele și lucrările dosarului, s-a reținut în mod eronat incidența unuia dintre impedimentele prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. e)-j) din C. proc. pen. (respectiv lipsește plângerea prealabilă, autorizarea sau sesizarea organului competent ori o altă condiție prevăzută de lege, necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale; a intervenit amnistia sau prescripția, decesul suspectului ori al inculpatului persoană fizică sau s-a dispus radierea suspectului ori inculpatului persoană juridică; a fost retrasă plângerea prealabilă, în cazul infracțiunilor pentru care retragerea acesteia înlătură răspunderea penală, a intervenit împăcarea ori a fost încheiat un acord de mediere în condițiile legii; există o cauză de nepedepsire prevăzută de lege; există autoritate de lucru judecat; a intervenit un transfer de proceduri cu un alt stat, potrivit legii), dispunându-se încetarea procesului penal.

Pentru a se constata incidența acestui motiv de nelegalitate, existența cauzei de încetare a procesului penal trebuie apreciată prin raportare la datele existente la momentul pronunțării hotărârii definitive atacate.

Deși prin intermediul recursului în casație declarat pentru cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. se poate tinde, în urma trimiterii cauzei spre rejudecare la instanța de apel, atât la pronunțarea unei soluții de condamnare sau renunțare la aplicarea pedepsei ori de amânare a aplicării pedepsei (dacă este formulat de procuror sau partea civilă), cât și la pronunțarea unei hotărâri de achitare a inculpatului (când este exercitat de acesta), cazul de casare supus analizei poate fi promovat doar pentru motive de nelegalitate a hotărârii, respectiv doar în acele situații în care dispozițiile legale ce reglementează o cauză de încetare a procesului penal au fost reținute de către instanțele de fond și apel, cu toate că nu erau aplicabile.

Este de menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., pentru a se constata acest motiv de nelegalitate, existența cauzei de încetare a procesului penal se apreciază prin raportare la datele existente la momentul pronunțării hotărârii definitive atacate.

Astfel, de pildă, în cazul prescripției răspunderii penale, analiza este strict limitată la verificarea împlinirii sau nu a termenului, pornind de la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, în raport cu încadrarea juridică a faptei și legea penală mai favorabilă, stabilite, cu caracter definitiv, de instanța de apel, având însă în vedere eventuala incidență a unor cauze de suspendare sau întrerupere a cursului acestui termen.

În jurisprudența instanței supreme, s-a apreciat că se circumscrie acestui caz de recurs în casație critica soluției de încetare a procesului penal întemeiată greșit pe intervenirea prescripției răspunderii penale atunci când aceasta a fost pronunțată fără a se ține seama de cererea inculpatului de continuare a procesului penal formulată în temeiul art. 18 din C. proc. pen. (deciziile nr. 262/RC din 17 octombrie 2014, nr. 234/RC din 26 iunie 2018 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală) ori când au fost aplicate dispozițiile art. 153 - art. 156 din C. pen., fără, însă, să fi fost incidente (deciziile nr. 251/RC din 20 iunie 2019, nr. 174/RC din 15 mai 2019, nr. 286/RC din 22 septembrie 2015 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală).

Or, recurenții nu critică niciuna dintre aceste situații care vizează în concret normele ce reglementează prescripția răspunderii penale drept cauză de încetare a procesului penal.

Se mai reține că acest caz de recurs în casație a fost reconfigurat prin Decizia Curții Constituționale nr. 50/2025, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 328 din 11 aprilie 2025, putând fi circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. și motive care vizează o pretinsă greșită nedispunere a încetării procesului penal, ca urmare a constatării eronate a neintervenirii prescripției răspunderii penale pentru faptele ce au făcut obiectul judecății.

Or, prin motivele de recurs în casație formulate în scris, inculpații au arătat, în esență, circumscris cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal pentru faptele imputate, în condițiile în care situația de fapt a fost stabilită în mod eronat în cauză și aceasta nu se pliază pe condițiile de tipicitate obiectivă ce caracterizează infracțiunea prevăzută de art. 452 lit. h) din Codul fiscal, întrucât probatoriului administrat nu este de natură să răstoarne prezumția de nevinovăție de care beneficiază.

Așadar, critica adusă hotărârii instanței de apel antamează în concret tipicitatea faptei considerată a reprezenta infracțiunea prevăzută de art. 452 lit. h) din Codul fiscal, critici care se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., caz de casare care însă presupune ca premisă o soluție de condamnare, iar nu de încetare a procesului penal, respectiv "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Ca atare, criticile recurenților nu se circumscriu niciunui caz de casare, ci combină cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. -în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal- cu cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. -inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, și care nu poate fi invocat decât în ipoteza în care pentru infracțiunea respectivă s-a dispus condamnarea. Or, analizarea tipicității faptei în lipsa unei soluții de condamnare ar echivala cu recunoașterea pe cale jurisprudențială a unui caz de casare neprevăzut de lege, ceea ce contravine nu doar caracterului limitativ al obiectului judecății în recurs în casație, cazurile de casare fiind de strictă interpretare și aplicare, ci ar constitui și o încălcare a principiului legalității procesului penal, principiu de rang constituțional potrivit căruia exercitarea căilor de atac nu poate fi făcută decât în condițiile legii.

Dacă am interpreta extensiv noțiunea "greșit" din cuprinsul cazului de casare, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. -greșita încetare a procesului penal, așa cum pretind inculpații, ar însemna că instanța de recurs în casație este abilitată să rejudece cauza sub pretextul reevaluării corectitudinii soluției de încetare a procesului penal, inclusiv al existenței faptei și a vinovăției inculpaților, ceea ce contravine naturii juridice a recursului în casație.

Totodată, se constată că nici motivele invocate în cererea de recurs în casație care vizează modul de soluționare a acțiunii civile promovate în cauză, neregularitatea rechizitoriului sau confiscarea specială nu se subsumează cazului prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., precum niciunui alt caz de casare din cele prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., o astfel de analiză fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Se observă, așadar, că niciuna din criticile formulate de inculpații B., D., C. și A. nu vizează greșita aplicare a dispozițiilor legale pe care s-a fundamentat soluția de încetare a procesului penal, respectiv art. 154 din C. pen.

Or, formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casație, împrejurare ce atrage nerespectarea condiției de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.. De altfel, invocarea formală a unui caz de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilității recursului în casație, argumentele prezentate de recurent trebuind să aibă aptitudinea, cel puțin la nivel teoretic, de a pune în discuție verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate, ceea ce nu este cazul în speță.

În consecință, se constată că în cauză nu este îndeplinită și condiția de admisibilitate prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, constatând că cererea de recurs în casație formulată de inculpații A., B., C. și D. împotriva deciziei penale nr. 220/A din data de 13 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, nu îndeplinește condiția de admisibilitate prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte o va respinge, ca inadmisibilă, dispunând obligarea acestora, conform art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., la plata sumei de 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpații A., B., C. și D. împotriva deciziei penale nr. 220/A din data de 13 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă pe recurenți la plata sumei de 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 iunie 2025.