ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 14 mai 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 2 din data de 22 ianuarie 2025, pronunțate de Curtea Militară de Apel București, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 37 din data de 13 august 2024, pronunțată de Tribunalul Militar Iași, în dosarul nr. x/2023, a fost condamnat inculpatul plutonier A., la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de furt calificat prevăzută și pedepsită de art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) raportat la art. 228 alin. (1) din C. pen.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o durată de 2 ani.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 397 din C. proc. pen., art. 19 alin. (1) din C. proc. pen., art. 25 din C. proc. pen., art. 1349 alin. (1) și (2) din C. civ., s-a admis acțiunea civilă promovată de partea civilă B., prin reprezentant legal C., și a fost obligat inculpatul A. să achite acesteia suma de 4175 RON reprezentând contravaloarea bunurilor sustrase, suma la care se va calcula dobândă legală în temeiul art. 1523 C. civ., în cuantumul prevăzut de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

S-au respins ca nefondate acțiunile civile promovate de părțile civile D., E. și F..

În baza art. 276 din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul să achite părții civile D. suma de 1151,56 cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza dispozițiilor art. 398 și art. 404 alin. (4) lit. e) raportat la art. 274 alin. (1) teza finală și art. 272 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., s-a dispus ca onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru partea civilă minoră B. (delegația nr. 33662/07.06.2023 pentru avocat G.) în cuantum de 510 RON să fie achitat din fondurile speciale ale Ministerului Justiției, în final toate aceste cheltuieli rămânând în sarcina statului.

În baza dispozițiilor art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost a obligat inculpatul la plata sumei de 1594,15 RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, compusă din suma de 394,15 RON - cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și suma de 1200 RON-cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul judecății.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 2 din 22 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea Militară de Apel București, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelantul inculpat plt. A. împotriva sentinței penale nr. 37/13.08.2024 pronunțate de Tribunalul Militar Iași în dosarul nr. x/2023.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat la plata către stat a sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. s-a dispus avansarea din fondurile Ministerului Justiției a onorariului cuvenit avocatului din oficiu desemnat pentru partea civilă, în cuantum de 942 RON.

Împotriva deciziei penale nr. 2 din 22 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea Militară de Apel București a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A., la data de 19 martie 2025, înregistrat la Curtea Militară de Apel București la aceeași dată.

În cuprinsul cererii în cuprinsul cererii de recurs în casație a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

În motivarea cererii de recurs în casație, recurentul a arătat că, hotărârea recurată este nelegală, fiind pronunțată în absența unor probe certe care să susțină că a comis fapta pentru care a fost condamnat. Astfel, a susținut că în mod greșit instanțele de fond și apel au considerat că s-ar fi stabilit existența unei acțiuni tipice care să întrunească trăsăturile impuse de norma de incriminare, în condițiile în care probele administrate nu ar confirma implicarea efectivă a inculpatului în comiterea unei fapte prevăzute de legea penală.

Recurentul a subliniat că, în esență, hotărârea se bazează pe simple presupuneri și contradicții din declarațiile martorilor, fără existența unui act concret de sustragere, a unor bunuri identificate sau a unei percheziții care să confirme participarea sa. Astfel, recurentul a arătat că nu există o corespondență deplină între situația de fapt reținută de instanță și configurația legală a infracțiunii.

Pentru aceste considerente, recurentul a solicitat admiterea în principiu a cererii de recurs în casație, iar pe fond, cazarea deciziei atacate și în rejudecare achitarea sa pentru comiterea infracțiuni unii de furt calificat, prev. de art. 229 alin. (1) lit. d), alin. (2) lit. b) raportat la art. 228 alin. (1) din C. pen.

Totodată, a solicitat suspendarea executării hotărârii, și impunerea unora dintre obligațiile prevăzute la art. 215 alin. (1) și (2) din C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. x/2023.

La data de 21 martie 2025, Parchetul Militar de pe lângă Curtea Militară de Apel a înaintat la dosar concluzii scrise, prin care, în esență, s-a arătat că raportat la situația de fapt stabilită de instanța de fond, și menținută de instanța de apel, toate elementele de tipicitate ale faptei comise de inculpat sunt îndeplinite, iar recursul în casație nu este motivat corespunzător cazului de casație invocat, sens în care s-a solicitat respingerea ca inadmisibil a acestuia.

La dosar a fost depus raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat care a arătat că cererea de recurs în casație nu îndeplinește condițiile legale pentru admiterea acesteia în principiu.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 2 din data de 22 ianuarie 2025, pronunțate de Curtea Militară de Apel București, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este formulată în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434 din C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 din C. proc. pen. (referitoare la conținutul cererii) și art. 438 din C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că decizia penală nr. 2 din 22 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea Militară de Apel București face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație, conform art. 434 din C. proc. pen., fiind pronunțată de curtea de apel ca instanță de apel.

Potrivit art. 435 din C. proc. pen., recursul în casație poate fi introdus de către părți sau procuror în termen de 30 de zile de la data comunicării deciziei instanței de apel și se calculează conform regulii stabilite în art. 269 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen. privind calculul termenelor procedurale pe zile, fiind aplicabile si prevederile art. 269 alin. (4) privind situațiile când ultima zi a termenului cade într-o zi nelucrătoare și cele art. 270 alin. (1) și alin. (2) referitoare la actele considerate ca făcute în termen; momentul inițial al termenului este data comunicării deciziei instanței de apel, indiferent de titularul căii de atac.

În cauza de față, se constată că inculpatului A. i-a fost comunicată decizia penală nr. 2 din 22 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea Militară de Apel București, la data de 13 februarie 2025 (conform dovezii aflate la dosarul curții militare). Împotriva acestei decizii, recurentul inculpat a formulat prezentul recurs în casație la data de 19 martie 2025, așa cum reiese din înscrisul de la filele x, transmis prin poștă, dosar x/2023 R.

Având în vedere dispozițiile procedurale anterior menționate, se constată că termenul de declarare al recursului în casație s-a împlinit la data de 17 martie 2025, astfel că cererea de recurs în casație a fost formulată la data de 19 martie 2025, cu depășirea termenului legal de 30 de zile de la comunicarea deciziei atacate, în interiorul căruia trebuia exercitată calea de atac, conform art. 435 C. proc. pen.

În consecință, raportat la data formulării prezentului recurs în casație (19.03.2025), se constată că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. nu a fost depusă în termenul prevăzut de lege.

Referitor la cerințele prevăzute la art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., privind titularii cererii de recurs în casație, se reține că cererea a fost formulată de recurentul A., în calitate de inculpat.

Cu privire la condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen. sunt menționate: numele, prenumele și domiciliul recurentului A., hotărârea care se atacă (decizia nr. 2 din 22 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea Militară de Apel București), iar cererea poartă semnătura avocatului care a redactat cererea de recurs în casație și care a atașat împuternicirea avocațială seria x nr. x/2025 din data de 18.03.2025 .

Totodată, referitor la condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. în cuprinsul cererii de recurs în casație a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Înalta Curte constată că, recurentul a invocat formal cazul de casație prevăzut de 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., formulând critici referitoare la absența elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunii reținute, invocând lipsa unor dovezi certe privind actul de sustragere, lipsa bunurilor identificate și caracterul contradictoriu al declarațiilor martorilor. Aceste critici vizează starea de fapt stabilită de instanțele de fond și apel, și aprecierea probelor.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., vizează exclusiv situațiile în care fapta concretă, pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare, nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare sau cele în care instanța a ignorat o normă de dezincriminare a faptei, în ansamblul său ori ca efect al modificării unor elemente constitutive, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între activitatea factuală și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Din perspectiva acestui caz de casare, nu pot fi analizate aspecte în legătură cu latura subiectivă a conținutului constitutiv al infracțiunii, cu încadrarea juridică reținută faptei stabilită cu titlu definitiv de instanța de apel, nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supuse cenzurii starea de fapt reținută de instanța de apel.

Pentru aceste considerente, constatând că cererea de recurs în casație nu îndeplinește condițiile legale pentru admiterea acesteia în principiu, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 2 din data de 22 ianuarie 2025, pronunțate de Curtea Militară de Apel București.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 2 din data de 22 ianuarie 2025, pronunțate de Curtea Militară de Apel București.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 mai 2025.