ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 24 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 22 din 07 octombrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de "conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe", prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. rap. la art. 5 C. pen., corob. cu disp. art. 374 alin. (4) C. proc. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. i) C. pen., pentru o durată de 1 an, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce autovehicule.

În baza art. 65 C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. i) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a conduce autovehicule.

În baza art. 91 alin. (1) C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 (unu) an închisoare aplicate inculpatului A., pe durata unui termen de supraveghere de 2 (doi) ani, stabilit în condițiile art. 92 C. pen., în cadrul căruia, potrivit prevederilor art. 93 alin. (1) C. pen., condamnatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Iași, organ desemnat de instanță cu supravegherea sa, la datele fixate și conform programului de supraveghere întocmit de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune, la datele fixate de acesta;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Potrivit art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus condamnatului să execute obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de Serviciul de Probațiune Iași sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, condamnatul a fost obligat să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Agenției Județene pentru Plăți și Inspecție Socială sau în cadrul ANAF-Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Iași, pe o perioadă de 60 de zile, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., datele prevăzute în paragraful precedent la lit. c), d) și e) s-au comunicat Serviciului de Probațiune Iași, stabilit la lit. a).

În baza art. 94 alin. (2) C. pen., supravegherea executării obligației stabilite de instanță conform art. 93 alin. (2) lit. b) și alin. (3) C. pen. se face de către Serviciul de Probațiune Iași, care, potrivit art. 94 alin. (3) C. pen. va lua măsurile necesare pentru a asigura executarea obligației într-un termen cât mai scurt de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare.

Conform art. 94 alin. (4) C. pen., Serviciul de Probațiune Iași va sesiza instanța pe durata termenului de supraveghere dacă au intervenit motive care justifică fie modificarea obligațiilor impuse, fie încetarea executării unora dintre acestea, dacă persoana supravegheată nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută, în condițiile stabilite, obligațiile care îi revin.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen., cu aplic. art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului că, potrivit art. 96 alin. (1) și alin. (4) C. pen., în caz de nerespectare, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau a neexecutării obligațiilor impuse ori stabilite de lege ori în caz de săvârșire, pe parcursul termenului de supraveghere, a unei noi infracțiuni, se va dispune revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea acesteia.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 1.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cursul urmăririi penale și al judecății.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut, în esență, că, prin rechizitoriul nr. x/2603/261/P/2023 (642/P/2023) din 12.02.2024 al Parchetului de pe lângă de pe lângă Curtea de Apel Iași, înregistrat pe rolul Curții de Apel Iași la data de 15.02.2024 sub nr. x/2024, a fost trimis în judecată în stare de libertate, inculpatul A., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de "conducerea unui vehicul sub influența băuturilor alcoolice", prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

Dosarul a fost înaintat pentru competentă soluționare la Curtea de Apel Iași, competența fiind atrasă de calitatea de avocat a inculpatului A., iar după înregistrarea cauzei pe rolul Curții de Apel Iași, a debutat etapa de cameră preliminară, finalizată prin încheierea nr. 21 din 22.03.2024 a judecătorului de cameră preliminară de la Curtea de Apel Iași, prin care s-a dispus începerea judecății.

La termenul de judecată din data de 13.05.2024, în conformitate cu dispozițiile art. 374 alin. (1) și alin. (2) C. proc. pen., s-a procedat la aducerea la cunoștință a învinuirii și a celorlalte drepturi procesuale ale inculpatului. După ce a primit explicații cu privire la învinuirea ce i se aduce prin actul de inculpare și a fost informat asupra drepturilor procesuale recunoscute de lege în favoarea sa, inculpatul A. și-a manifestat neechivoc voința ca judecata să se facă potrivit procedurii simplificate a recunoașterii învinuirii.

În declarația dată în fața instanței de judecată, la termenul din 13.05.2024, inculpatul A. a declarat că recunoaște săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată în modalitatea descrisă în rechizitoriu. Totodată, inculpatul a solicitat ca judecata în ceea ce îl privește să se facă exclusiv pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, precum și a înscrisurilor noi în circumstanțiere, manifestându-și, totodată, acordul pentru a presta muncă în folosul comunității.

Instanța de fond, apreciind probatoriul administrat în faza de urmărire penală, raportat la poziția procesuală a inculpatului, a admis solicitarea acestuia, prin încheierea de ședință din 13.05.2024, raportat la dispozițiile art. 349 alin. (2) C. proc. pen. și art. 374 alin. (4) C. proc. pen.

Prin încheierea de ședință din data de 09.07.2024 cauza a fost repusă pe rol, instanța constatând în cursul deliberării necesitatea punerii în discuția părților a legii penale mai favorabile prin raportare la modificările aduse C. pen. prin Legea nr. 172/2024. Dezbaterile au fost ulterior reluate, inclusiv asupra legii penale mai favorabile la termenul de judecată din data de 09.09.2024, când instanța a declarat dezbaterile închise și a reținut cauza spre deliberare și pronunțare.

În fapt, Curtea a reținut că inculpatul A. este avocat în cadrul Baroului Iași și este posesor al permisului de conducere seria x, eliberat de SRPCIV la data de 24.07.2019, pentru categoriile AM, B1 și B.

Potrivit propriilor declarații, în intervalul 07.12.2023, ora 12:00 - 08.12.2023, ora 02:00, inculpatul A. a consumat următoarele cantități de alcool: 600 ml de vodcă, peste 1 l de vin și 3 sticle de 500 ml de bere, la locuința lui B. din satul Lețcani, împreună cu C. și o persoană pe nume A., perioadă în care nu a mâncat nimic, iar în dimineața zilei de 08.12.2023, în jurul orelor 08:40 a plecat de la locuința lui B. cu autoturismul către Postul de Poliție Dumești, jud. Iași, unde era citat ca martor, urmând să dea o declarație. În momentul în care a ajuns în localitatea Dumești, a fost oprit de către un echipaj de poliție întrucât avea mișcări sinuoase, astfel cum reiese din procesul-verbal din data de 08.12.2023.

Cu ocazia verificării documentelor, s-a constatat că inculpatul emana halenă alcoolică, fapt pentru care acesta a fost testat cu etilotestul și, ulterior, a fost condus la Institutul de Medicină Legală Iași, fiindu-i recoltate două probe de sânge la interval de o oră.

Din cuprinsul procesului-verbal de depistare rezultă că în urma testării cu aparatul etilotest, inculpatul A. a prezentat la ora 09:07 o alcoolemie de 0,62 mg/l alcool pur în aerul expirat.

Din concluziile buletinului de analiză toxicologică-alcoolemie nr. 2492/A din 11.12.2023 eliberat de I.M.L. Iași, rezultă că inculpatul A. avea în sânge o alcoolemie de 1,40 g%0 la prima recoltare - ora 09:48 și 1,16 g %0 la cea de-a doua recoltare - ora 10:48 (cantitatea de alcool exprimată în grame la 1000 ml de sânge).

În cursul urmăririi penale au fost administrate următoarele mijloace de probă: proces-verbal de depistare, buletinul de analiză toxicologică nr. x din 11.12.2023, și declarații suspect/inculpat.

S-a reținut că inculpatul, în cursul urmăririi penale, a avut o atitudine sinceră, recunoscând și regretând săvârșirea faptei, motivând că a condus autovehiculul după consumarea de băuturi alcoolice pentru a fi prezent la Postul de poliție Dumești, unde era citat în calitate de martor. În esență, prin declarațiile date, acesta a contribuit la stabilirea cantității de alcool ingerate și a traseului parcurs. Și în fața instanței de judecată, inculpatul a avut o atitudine sinceră și de regret.

Această situație de fapt a fost reținută în baza mijloacelor de probă administrate în cursul urmăririi penale, enumerate anterior, coroborate cu poziția procesuală adoptată de inculpat în cursul judecății, pe care instanța de fond a apreciat-o ca fiind sinceră și susținută de ansamblul probatoriului care conturează existența infracțiunii cercetate precum și vinovăția inculpatului în comiterea acesteia.

Curtea a reținut că, independent de împrejurarea recunoașterii, de către inculpat, în cursul judecății, a învinuirii aduse acestuia, există probe certe în susținerea existenței faptei și a vinovăției acestuia, elemente de fapt care situează probațiunea dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În drept, instanța de fond a constatat că fapta inculpatului A., de a conduce, în dimineața zilei de 08.12.2023, ora 08:50, autoturismul, pe DC 36 pe raza localității Dumești, din județul Iași, din direcția sat Dumești, spre satul Păușești,ambele din comuna Dumești, județul Iași, aflându-se sub influența băuturilor alcoolice, respectiv având o concentrație de alcool în sânge de 1,40 %0 la prima probă recoltată și de 1,16 %0 la a doua probă recoltată, conform buletinului de analiză toxicologică nr. x din 11.12.2023, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de "conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe" prev. de art. 336 alin. (1) C. pen.

Constatând că de la data săvârșirii infracțiunii imputată inculpatului, 08.12.2023 și până la data judecării prezentei cauzei, Legea nr. 286/2009 privind C. pen. a suferit mai multe modificări importante prin Legea nr. 172/2024, instanța de fond a reținut că, în cauză, se impune a se face aplicarea legii penale mai favorabile inculpatului.

Astfel, prin Legea nr. 172/2024 au fost modificate dispozițiile art. 336 alin. (1) C. pen. sub aspectul tratamentului sancționator, infracțiunea de conducere a unui vehicul de către o persoană cu o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge pedepsindu-se cu închisoarea de la 1 la 5 ani și interzicerea unor drepturi.

Totodată au fost modificate și dispozițiile art. 66 C. pen., în sensul introducerii unui alineat nou, respectiv alin. (1)

1

care prevede la lit. b) că pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce anumite categorii de vehicule stabilite de instanța de judecată, conform art. 66 alin. (1) lit. i) C. pen. se dispune pe o perioadă de la 1 la 10 ani, iar potrivit dispozițiilor art. 83 alin. (2)

1

C. pen. s-a introdus o nouă dispoziție legală care statuează că nu se poate dispune amânarea pedepsei în cazul infracțiunilor prevăzute la art. 335 C. pen. și art. 336 C. pen.

Pe de altă parte, instanța de fond a reținut că, anterior modificărilor aduse C. pen. prin legea anterior menționată, limitele de pedeapsă pentru infracțiunea prev. de art. 336 alin. (1) C. pen. erau de la 1 la 5 ani sau amenda și totodată nu exista interzicerea amânării aplicării pedepsei ca și modalitate de individualizare a executării pedepsei, dispoziții mai favorabile în mod evident față de cele noi introduse prin Legea nr. 172/2024.

În consecință, instanța de fond a apreciat că legea penală mai favorabilă inculpatului A. pentru fapta imputată în prezenta cauză este Legea nr. 286/2009 privind C. pen. în forma sa anterioară intrării in vigoare a Legii nr. 172/2024.

Constatând, în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin. (2) C. proc. pen., dincolo de orice dubiu rezonabil, existența faptei dedusă judecății care este prevăzută de legea penală, inoperabilitatea în cauză a vreunei cauze justificative sau de neimputabilitate care să înlăture caracterul său penal, precum și vinovăția inculpatului A. în comiterea sa, Curtea a reținut că, în cauză, a fost răsturnată prezumția de nevinovăție ce a operat în favoarea acestuia și va proceda la tragerea sa la răspundere penală, dispunând condamnarea inculpatului.

La individualizarea judiciară a pedepsei principale, dar și a modului de executare, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 74 C. pen., sens în care a reținut că fapta inculpatului, prin raportare la pericolul abstract dedus din limitele de pedeapsă, la atitudinea sa concretă față de regulile care disciplinează circulația rutieră, la împrejurările în care a condus autoturismul în stare de ebrietate, circumstanțele sale personale, reclamă în sancționare aplicarea efectivă a unei pedepse.

Pe de altă parte, instanța nu a identificat elemente care să determine, în acest caz concret, o apreciere cu privire la periculozitatea și gravitatea faptei diferită de cea care rezultă din textul de lege care o prevede ca infracțiune.

La alegerea naturii pedepsei, instanța a avut în vedere pericolul concret în care acțiunile inculpatului au pus siguranța celorlalți participanți la trafic, precum și valoarea alcoolemiei și distanța considerabilă pe care a condus autoturismul, orientându-se către pedeapsa închisorii.

În stabilirea cuantumului acesteia, instanța a avut în vedere gradul de pericol social concret al faptei, concentrația relativ medie de alcool în sânge, pericolul major concret în care a fost pusă siguranța participanților la trafic, dat fiind zona în care circula, intervalul orar, dar și lipsa antecedentelor penale și atitudinea sinceră adoptată în cursul procesului, sens în care a stabilit o pedeapsă situată peste nivelul minimului special redus cu o treime, anume 1 an închisoare, care să corespundă gravității deosebite a pericolului pe care fapta inculpatului l-a creat pentru participanții la trafic, în special prin prisma valorii ridicate a alcoolemiei.

În privința inculpatului s-a reținut că toate elementele circumscrise atât conduitei psihice a acestuia cât și comiterii faptei grave imputate, pun în evidență reprezentarea clară a acestuia asupra consecințelor faptei sale. Inculpatul A. este avocat în cadrul Baroului Iași, calitate în care nu se poate susține că nu cunoștea rigorile legii penale și consecințele pe care le poate atrage încălcarea acesteia.

În acest context, în privința sa, cu atât mai mult nu se poate accepta un comportament care să depășească limitele unui statut social și profesional onorabil, fiind deosebit de grav faptul că, din poziția sa, cu deosebită ușurință, a acceptat încălcarea legii, în pofida imperativelor care ar fi trebuit să guverneze statutul său social și profesional.

Curtea a mai reținut că aspectele de ordin personal și social invocate de către inculpat nu trebuie privite în mod separat, ci contextualizat faptei acestuia. Deși inculpatul se află la primul contact cu legea penală, prin maniera de raportare la ansamblul valorilor protejate de lege, aceasta a dovedit o anumită temeritate infracțională, o conduită ilicită nedemnă de statutul său social și profesional. Nicio împrejurare extrasă din probele cauzei nu este de natură să antameze reținerea vreunei circumstanțe atenuante raportat la componenta de temeritate a faptei sale.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat apel inculpatul A..

În cauză, până la închiderea dezbaterilor din 27 mai 2025, nu au fost depuse motive de apel de către inculpatul A.. Ulterior datei de 27 mai 2025, respectiv după închiderea dezbaterilor în cauză, inculpatul A. a depus, la data de 30 mai 2025 motive de apel și un set de înscrisuri.

Cercetarea judecătorească în apel

Prin încheierea din data de 19 noiembrie 2024, a fost încuviințată cererea de amânare a cauzei formulată de apelantul-inculpat A. pentru imposibilitate de prezentare din motive medicale.

Prin încheierea din data de 21 ianuarie 2025, a fost amânată judecarea cauzei, ca urmare a imposibilității obiective de participare la ședința de judecată a unui membru titular al completului. Totodată, s-a dispus citarea cu mandat de aducere a apelantului-inculpat A., punându-i-se acestuia în vedere că până la termenul următor de judecată are posibilitatea să își angajeze un apărător ales, în cazul în care dorește.

Prin încheierea din data de 04 martie 2025, s-a dispus amânarea judecării cauzei în vederea îndeplinirii procedurii de citare cu apelantul-inculpat și a fost emis mandat de aducere cu însoțitor cu privire la acesta. De asemenea, s-a dispus efectuarea de verificări la Administrația Națională a Penitenciarelor și la Centrele de Reținere și Arest Preventiv referitor la situația juridică a inculpatului-apelant A..

Prin încheierea din data de 15 aprilie 2025, s-a dispus contactarea apărătorului ales al apelantului-inculpat, avocat D. pentru a preciza dacă îl reprezintă pe apelantul-inculpat A., precum și orice alte date de contact ale acestuia, sens în care a fost amânată judecarea cauzei.

Prin încheierea din data de 27 mai 2025, s-a reținut că inculpatul A. a fost citat prin notă telefonică, încheindu-se, în acest sens, un proces-verbal prin care i s-a adus la cunoștință termenul de judecată, precum și faptul că are posibilitatea să solicite amânarea judecării cauzei dacă apreciază necesar, însă acesta a comunicat că nu solicită amânarea cauzei întrucât are cunoștință de existența și parcursul dosarului.

Analizând apelul declarat de inculpatul A., sub toate aspectele de drept și de fapt, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de control judiciar constată că situația de fapt a fost corect stabilită, în sensul că, la data de 08.12.2023, în timp ce inculpatul A. conducea autoturismul, din direcția sat Dumești, spre satul Păușești, ambele din comuna Dumești, județul Iași. A fost oprit pentru control de organele de poliție din cadrul secției 8 Poliție Rurală Lețcani, care desfășurau activități de supraveghere a traficului rutier pe DC 36.

Întrucât inculpatul A., emana o puternică halenă alcoolică, organele de poliție au procedat la testarea conducătorului auto cu aparatul alcool test, stabilind că inculpatul A., avea o concentrație de 0.62 mg/l alcool pur în aerul expirat, conform testului nr. x din 08.12.2023, ora 09:07.

Având în vedere valoarea concentrației de alcool din aerul expirat, a fost dispusă prelevarea de mostre biologice de sânge în vederea stabilirii alcoolemie, conducătorul auto fiind condus la Institutul de Medicină Legală unde i-au fost recoltate două mostre biologice de sânge, prima la ora 09:48 și a doua la ora 10:48, probe ridicate și sigilate cu trusa standard alcoolemie seria x, fiind efectuat și examenul clinic.

S-a reținut că, din buletinul de analiză toxicologică nr. x din 11.12.2023 a rezultat faptul că inculpatul A. avea o concentrație de alcool în sânge de 1.40 g‰ la primă probă recoltată și 1.16 g‰ la a doua probă recoltată.

Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanța de fond a reținut situația de fapt, pe baza probelor administrate, respectiv proces-verbal de depistare, buletinul de analiză toxicologică nr. x din 11.12.2023 și declarații suspect/inculpat.

De altfel, se constată că inculpatul A., cu prilejul judecării în fond a cauzei, a optat pentru judecata în procedura simplificată, fiindu-i aplicate dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., împrejurare ce determină, de plano, soluționarea cauzei în baza probatoriului administrat în faza de urmărire penală.

În acest sens, instanța de control judiciar apreciază, în acord cu prima instanță, că inculpatul se face vinovat de comiterea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, respectiv conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe faptă prevăzută de art. 336 alin. (1) din C. pen., în cauză fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii atât din punct de vedere obiectiv, cât și subiectiv.

În ceea ce privește procesul de individualizare a pedepsei, Înalta Curte apreciază că acesta trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.

Înscrierea în lege a criteriilor generale de stabilire a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.

De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.

Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.

Sub aspectul individualizării pedepsei, în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art. 74 C. pen., ținându-se cont de gradul de pericol social al faptei comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului care nu este cunoscut cu antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier, conduita după săvârșirea faptei, vârsta, situația familială și socială.

Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.

Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, întotdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a acestuia.

Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea, cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în C. pen. român.

În lumina criteriilor prevăzute de art. 74 C. pen., gravitatea concretă a unei activități infracționale trebuie stabilită consecutiv unui examen aprofundat și cuprinzător al tuturor elementelor interne, specifice faptei și celui ce a săvârșit-o.

Analiza actelor și lucrărilor dosarului relevă o suită întreagă de aspecte a căror justă cuantificare este în măsură să orienteze instanța de apel în menținerea soluției aplicate de către instanța de fond.

Înalta Curte consideră că modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanță pentru fapta supusă judecății răspunde scopului preventiv și educativ urmărit de legiuitor, având în vedere modalitatea concretă în care a fost săvârșită fapta și consecințele care s-ar fi putut produce.

Totodată, instanța de control judiciar apreciază că o soluție mai blândă, prin modificarea modalității de executare stabilite de instanța de fond pentru infracțiunea săvârșită, nu este oportună și suficientă în cauză, reprezentând o pedeapsă prea ușoară, ținând cont cu precădere de faptul că infracțiunea săvârșită de inculpat, prin specificul ei, a relevat indiferența pe care acesta o manifestă față de siguranța participanților la traficul rutier. De asemenea, se are în vedere modalitatea de comitere a faptei, inculpatul având o alcoolemie ridicată, fiindu-i astfel diminuate viteza de reacție, atenția și concentrarea în timpul conducerii autoturismului, existând un risc de producere a unor accidente, chiar și fără victime. Toate acestea denotă un grad de pericol social destul de ridicat, mai ales în contextul numărului mare al accidentelor de circulație rezultate din statisticile efectuate la nivel național, cauzate de nesocotirea regulilor de circulație.

Astfel, punând în balanță motivele care denotă gravitatea infracțiunii și periculozitatea inculpatului cu cele care relevă șanse de reintegrare și conștientizare a gravității infracțiunii săvârșite, precum și cu cele ce țin de situația personală a inculpatului, Înalta Curte constată că modalitatea de executare a pedepsei stabilită de prima instanță, respectiv suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducerea unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe corespunde exigențelor privind scopul pedepsei.

În concluzie, pentru argumentele expuse, se constată că hotărârea apelată este legală și temeinică, iar apelul declarat de inculpatul A. este nefondat.

În consecință, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 22 din 07 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 22 din 07 octombrie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă apelantul inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 iunie 2025.