ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 07 mai 2025

Deliberând asupra admisibilității cererii de recurs în casație formulate de inculpații părțile civile A., B. și C., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1530 din 02 iulie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Iași a hotărât:

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 19 alin. (1), (2), (5) din C. proc. pen., art. 86 din C. proc. pen., cu referire la art. 1357 și urm. din C. civ., au fost admise în parte acțiunile civile formulate de părțile civile B., A. și C., fiind obligată partea responsabilă civilmente D. S.A. să plătească următoarele sume de bani cu titlu de despăgubiri civile:

- părții civile B., suma de 25.000 RON cu titlu de daune materiale la care s-a adăugat dobânda de referință a B.N.R., ce se va calcula de la data de 16.08.2022 (data depunerii cererii de constituire parte civilă) și până la data achitării integrale a prejudiciului și suma de 30.000 euro, echivalentul în RON la data plății, la cursul de schimb al B.N.R., cu titlu de daune morale, sumă ce se va actualiza cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data achitării efective a prejudiciului;

- părții civile C., suma de 20.000 euro, echivalentul în RON la data plății, la cursul de schimb al B.N.R., cu titlu de daune morale, actualizată cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data achitării efective a prejudiciului;

- părții civile A., suma de 5.000 euro, echivalentul în RON la data plății, la cursul de schimb al B.N.R., cu titlu de daune morale, actualizată cu dobânda legală de la data rămânerii definitive a hotărârii și până la data achitării efective a prejudiciului.

Restul pretențiilor civile formulate de către părțile civile au fost respinse ca nefondate.

În baza art. 276 alin. (1), (2), (4) din C. proc. pen., partea responsabilă civilmente a fost obligată să plătească părții civile B. suma de 2.243 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare (contravaloarea expertizei criminalistice efectuate în cauză în cuantum de 1.237 RON, f. x factura nr. x/12.04.2021 și contravaloare transportului de la morgă la autopsie în cuantum de 1.006 RON - f. x chitanța nr. x/20.01.2021).

Împotriva sentinței penale nr. 1530 din data de 02.07.2024, pronunțate de Judecătoria Iași în dosarul nr. x/2022, au declarat apel părțile civile A., B., C. și partea responsabilă civilmente D. S.A.

Prin decizia penală nr. 1182 din 03 decembrie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie a decis, printre altele:

În baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen. au fost respinse ca nefondate apelurile formulate de apelanții-inculpați E., F., G., H., I. și J. împotriva sentinței penale nr. 57 din data de 24.04.2023 pronunțată de Tribunalul Buzău

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) și b) din C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă ÎCCJ - D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Buzău și de apelanții- inculpați K., L. și de partea civilă M. împotriva sentinței penale nr. 57 din data de 24.04.2023 pronunțată de Tribunalul Buzău.

(...)

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a fost desființată în parte sentința de mai sus și rejudecând în fond:

(...)

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a fost încetat procesul penal împotriva inculpatei L. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani în formă continuată prev. de art. 49 alin. (1) lit. b), c) din Legea nr. 129/2019 cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen., întrucât a intervenit prescripția răspunderii penale.

În baza art. 19 din C. proc. pen. raportat la art. 1349 alin. (1) din C. civ., art. 1357 din C. civ., a fost obligat inculpatul F. să plătească persoanei vătămate M. sumele de 30.000 euro (în RON, la cursul BNR din ziua plății), 4000 RON reprezentând daune materiale, și suma de 10.000 de euro(în RON, la cursul BNR din ziua plății), reprezentând daune morale.

(...)

În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 și alin. (4) din C. proc. pen. au fost obligați inculpații L., H., I. și E. la sumele de câte 2000 de RON fiecare reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de către stat în faza de urmărire penală, cameră preliminară și fond.

A fost menținută în rest sentința penală atacată.

În baza art. 422 din C. proc. pen. au fost menținute măsurile asigurătorii luate asupra următoarelor bunuri mobile și imobile și sume de bani aparținând inculpaților I., L., G., H., F., E. și J., după cum urmează:

- imobil compus din teren în suprafață de 313 m.p. și casă de locuit cu suprafață de 65 m.p., situat in municipiul Rm. Sărat, județul Buzău, aparținând inculpatului I.;

- garsonieră situată în municipiul Râmnicu Sărat, str. x bl. 35 C, apt. 18, județul Buzau; teren în suprafață de 361 m.p., situat în municipiul Râmnicu Sărat, județul Buzău; suma de 2.250 Euro, bunuri aparținând inculpatei L.(recipisa de consemnare nr. x și chitanța nr. x);

- autoturism; apartament situat în municipiul Râmnicu Sărat, apartament situat în municipiul Râmnicu Sărat, teren în suprafață de 700 m.p. pe care se află două clădiri, una cu 4 camere și cealaltă cu 2 camere, baie și cramă, situate în municipiul Râmnicu Sărat, județul Buzau, bunuri aparținând inculpatei G.;

- suma de 2.000 RON aparținând inculpatului H.(recipisa de consemnare nr. x din 16.01.2017 și chitanța nr. x din 16.01.2017);

- suma de 3.100 RON(recipisa de consemnare nr. x din 16.01.2017 și chitanța nr. x din 16.01.2017); un ceas bărbătesc cu brățară metalică de culoare galbenă; un ceas marca cu brățară metalică de culoare galbenă; un ceas marca cu brățară metalică argintie cu galben, seria x; un ceas marca cu brățară metalică argintie cu galben, având inscripționat pe capac; un ceas, de culoare galbenă, cu brățară de culoare albastră, cu seria x, bunuri aparținând inculpatului F.;

- autoturism; apartament cu două camere situat în municipiul Râmnicu Sărat, teren în suprafață de 1.450 m.p., situat in județul Buzau, număr cadastral x; sumele de 47.275 RON (recipisa de consemnare nr. x din 16.01.217 și chitanța nr. x din 16.01.2017), 28.265 Euro (recipisa de consemnare nr. x din 16.01.2017 și chitanța nr. x din 16.01.2017) și 1.160 franci elvețieni (recipisa de consemnare nr. x din 16.01.2017 și chitanța nr. x din 16.01.2017), bunuri aparținând inculpatului E.;

- autoturism, aparținând inculpatului J.;

În baza art. 275 alin. (2), (4) C. proc. pen. au fost obligați apelanții inculpați E., F., G., H., I. și J. să plătească către stat sumele câte 700 de RON fiecare reprezentând cheltuielile avansate pentru soluționarea apelurilor acestora.

Cheltuielile judiciare ocazionate de apelul parchetului și de celelalte apeluri admise au rămas în sarcina statului.

A fost obligat apelantul inculpat F. să plătească părții civile M. suma de 8761,65 RON reprezentând onorariul avocațial achitat de aceasta în cauză.

III. Împotriva deciziei instanței de apel au declarat recurs în casație părțile civile A. prin reprezentant legal C., B. și C., prin apărător ales, avocat N. la data de 10.03.2025 prin poștă (dată plic 10.03.2025, dosar nr. x/2022), cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 din C. proc. pen.

Părțile civile și-au întemeiat cererea de recurs în casație pe dispozițiile art. 433 și urm. din C. proc. pen., solicitând admiterea recursului în casație, casarea hotărârii atacate strict cu privire la latura civilă a cauzei, iar prin decizia ce se va pronunța să se dispună acordarea de despăgubiri nepatrimoniale în vederea acoperirii în integralitate a prejudiciului nepatrimonial suferit de recurenți ca urmare a evenimentului rutier din 17.08.2020, precum și acordarea cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea recursului în casație.

În ceea ce privește cazurile de recurs în casație, a arătat că înțelege să invoce excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 din C. proc. pen. privind imposibilitatea formulării recursului în casație în vederea supunerii conformității hotărârii atacate cu regulile de drept din materie civilă aplicabile, susținând că părțile civile sunt lipsite de ultimul grad de jurisdicție în care instanța superioară analizează dacă soluția pronunțată pe latură civilă este în acord cu dispozițiile civile aplicabile.

În acest sens, părțile civile au arătat că au fost încălcate următoarele norme de drept material civil:

• art. 1350 din C. civ.:

"(1) Orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat."

• art. 11 alin. (1) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie:

"Asigurătorul RCA are obligația de a despăgubi partea prejudiciată pentru prejudiciile dovedite suferite în urma accidentului produs prin intermediul vehiculului asigurat";

și

- art. 6 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 132/2017:

"Limitele minime de răspundere acoperite prin asigurarea RCA conform reglementărilor Uniunii Europene sunt următoarele:

b) pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente, la un nivel de 6.070.000 euro, echivalent în RON la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României."

A susținut în esență că instanța a analizat condițiile răspunderii civile delictuale, iar în opinia apărării se impuneau a fi analizate condițiile răspunderii contractuale în ceea ce privește obținerea de despăgubiri a terțelor persoane păgubite ca urmare a producerii unui accident rutier de la asigurătorul RCA, care a emis o poliță de asigurare valabilă pentru vehiculul răspunzător de producerea accidentului rutier.

Mai mult, analizând cererile de apel formulate pe latura civilă a cauzei, instanța de apel nu s-a raportat la dispozițiile Legii nr. 132/2017 care reprezintă lege specială și primează în astfel de cauze, ci s-a raportat la dispozițiile de ordin general inaplicabile. Astfel, în materia despăgubirilor ce se impun a fi acordate în caz de deces, limita minimă prevăzută de art. 6 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 132/2017 este:

"(4) Limitele minime de răspundere acoperite prin asigurarea RCA conform reglementărilor Uniunii Europene sunt următoarele:

(...)

b) pentru vătămări corporale și decese, inclusiv pentru prejudicii fără caracter patrimonial produse în unul și același accident, indiferent de numărul persoanelor prejudiciate, limita de despăgubire se stabilește, pentru accidente, la un nivel de 6.070.000 euro, echivalent în RON la cursul de schimb al pieței valutare la data producerii accidentului, comunicat de Banca Națională a României.".

Raportat la soluția pronunțată de instanța de apel, despăgubirile stabilite pentru părțile civile NU respectă limita minimă impusă de legislația specială română și legislația europeană, fapt ce demonstrează existența unei încălcări vădite a regulilor de drept în materie civilă aplicabile prezentei spete.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 31.03.2025, sub nr. x/2022*, fiind repartizată aleatoriu, cu prim termen de judecată pentru examinarea admisibilității în principiu la data de 07 mai 2025.

La înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursului în casație era îndeplinită.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată inculpatului O. la data de 14.03.2025, părții responsabilă civilmente D. S.R.L. la data de 14.03.2025, părții civile Spitalul Clinic Județean de Urgență SF. Spiridon Iași la data de 14.03.2025 și Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași la data de 13.03.2025 .

Până la expirarea termenul de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) din C. proc. pen. au fost depuse concluzii scrise de partea responsabilă civilmente S.C. D. S.A., prin care a solicitat respingerea, ca inadmisibilă, a cererii de recurs în casație față de împrejurarea că nu a fost indicat niciun caz recurs în casație, iar motivele prezentate nu se subsumează niciunuia din cazurile reglementate de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., pe de o parte, iar pe de altă parte, acestea nu au calitatea specială impusă de normele de procedură.

În situația în care instanța va trece peste excepția inadmisibilității, a susținut că opinia exprimată de recurenți sfidează raționamentul juridic conform căruia cuantificarea unui prejudiciu se realizează prin administrarea de probatorii, în sarcina magistratului intrând stabilirea concretă a acestuia.

Referitor la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., a arătat că aceasta excedează posibilității de control a Înaltei Curți într-o altă manieră față de verificarea pur formală a condițiilor de invocare.

Pe de altă parte, justificat de caracterul inadmisibil al cererii formulate de recurenți, nici solicitarea acestora privind sesizarea Curții Constituționale nu poate fi primită, remediile juridice pentru "lărgirea cadrului" recursului în casație urmând a fi valorificate, eventual, de cele trei părți prin intermediul altor proceduri.

La data de 05 mai 2025 a fost depus la dosarul cauzei raportul întocmit de magistratul-asistent raportor, acesta apreciind că cererea de recurs în casație nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.

IV. Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulate de părțile civile A., B. și C., conform dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac care are ca scop asigurarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept în cazurile și condițiile limitativ prevăzute de lege.

Însă, pentru a proceda efectiv la analiza pe fond a chestiunilor de drept invocate, este necesar ca cererea de recurs în casație să îndeplinească condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.

Examinând aceste condiții în raport cu actele dosarului, Înalta Curte constată că cererea a fost formulată în termen, însă nu îndeplinește cumulativ condițiile de formă prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din C. proc. pen., referitoare la cerințele prevăzute de lege pentru admiterea în principiu.

În ceea ce privește decizia penală recurată, aceasta se încadrează în categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație, în sensul dispozițiilor art. 434 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen., întrucât a fost pronunțată de o curte de apel, ca instanță de apel.

În raport cu actele dosarului, se constată că cererea de recurs în casație a fost formulată cu respectarea termenului legal de 30 zile, întrucât hotărârea atacată a fost comunicată părților civile A. prin reprezentant legal C., B. și C. la domiciliul procesual ales la data de 14.02.2025, iar cererea a fost formulată la data de 10.03.2025 prin poștă, astfel fiind îndeplinită condiția prevăzută la art. 435 din C. proc. pen.

Se constată că cererea de recurs în casație formulată de părțile civile A. (prin reprezentant legal C.), B. și C., prin apărător ales, avocat N., întrunește cerințele prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a) și b) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele, domiciliul părților civile și domiciliul procesual ales al acestora, precum și hotărârea atacată.

Potrivit art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen.: Cererea de recurs în casație se formulează în scris și va cuprinde: (…) c) indicarea cazurilor de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestora. Totodată, conform art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.: Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Așadar, se constată că legiuitorul a instituit în sarcina titularului cererii de recurs în casație obligația de a indica cazul de casare pe care se întemeiază cererea și motivele de recurs în casație (motivarea în fapt și în drept) prin însăși cererea de recurs în casație, sub sancțiunea respingerii cererii ca inadmisibilă, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen.

Înalta Curte constată că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât părțile civile nu au indicat cazul de casare pe care își întemeiază cererea, iar motivele de recurs în casație formulate nu pot fi subsumate vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., vizând în mod exclusiv latura civilă a cauzei.

Astfel, deși C. proc. pen. stipulează faptul că latura civilă a procesului penal poate fi suspusă recursului în casație, analiza dispozițiilor art. 438 din C. proc. pen. relevă faptul că nu există cazuri de casare care să privească exclusiv latura civilă a cauzei, soluția privind acțiunea civilă putând fi influențată indirect, ca efect al soluției cu privire acțiunea penală.

Se observă totodată că nu este îndeplinită nici condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. d), cererea de recurs în casație nefiind semnată.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen.

Astfel, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de părțile civile A., B. și C. împotriva deciziei penale nr. 115 din data de 12 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentele-părți civile la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. +

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de părțile civile A., B. și C. împotriva deciziei penale nr. 115 din data de 12 februarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2022.

Obligă recurentele-părți civile la plata sumei de câte 200 RON fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 mai 2025.