ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 265/2023

Ședința publică din data de 8 februarie 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 14 august 2018 pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă, sub număr de dosar x/2018, reclamanții A., B., C. și D. prin reprezentant legal C., în contradictoriu cu pârâta F. S.A. și cu intervenientul forțat G., au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor sume, cu titlu de daune morale și materiale: 150.000 euro, în echivalent RON la data plății, cu titlu de daune morale pentru reclamantul D., prin reprezentant legal C.; 80.000 euro, în echivalent RON la data plății, cu titlu de daune morale pentru reclamanta C.; 30.000 euro, în echivalentul RON la data plății, cu titlu de daune morale pentru reclamantul A.; suma de 30.000 euro, în echivalent RON la data plății, cu titlu de daune morale pentru reclamantul B.; suma de 20.000 Iei cu titlu de daune materiale în favoarea reclamanților, reprezentând cheltuieli ocazionate de tratamentele medicamentoase, transport etc.

Prin sentința civilă nr. 464 din 12 februarie 2021 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanții A., B., C. și D., prin reprezentant legal C., în contradictoriu cu pârâta S.C. F. S.A..

A fost obligată pârâta la plata către reclamanta C. a sumei de 5000 euro, echivalentul în RON la cursul de referință BNR de la data plății, cu titlu de daune morale.

A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2621 RON, cu titlu de daune materiale.

S-a respins, în rest, cererea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, au formulat apel reclamanții C. și D., prin reprezentant legal C., prin care au solicitat admiterea apelului, iar, în rejudecare, admiterea acțiunii introductive, astfel cum a fost formulată.

Prin decizia civilă nr. 1470 din 22 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost admis apelul formulat de apelanții-reclamanți D. prin reprezentant legal C. și C., în contradictoriu cu intimata-pârâta F. S.A., cu intimatul-intervenient G. și cu intimații-reclamanți A. și B. împotriva sentinței civile nr. 464 din 12 februarie 2021 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2018.

A fost schimbată în parte sentința apelată, în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamantul D. a sumei de 10.000 euro, echivalentul în RON la cursul de referință BNR de la data plății, cu titlu de daune morale și a fost obligată pârâta la plata către reclamanta C. a sumei de 8000 euro, echivalentul în RON la cursul de referință BNR de la data plății, cu titlu de daune morale.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

Reclamanții D. prin reprezentant legal C. și C. au declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1470 din 22 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pcț. 8 C. proc. civ.

In argumentarea cererii de recurs, se susține, în esență, că instanța de apel a evaluat defectuos concluziile raportului de expertiză medico-legală și suplimentului, precum și actele medicale enumerate depuse în probațiune de către reclamanți, cu consecința aplicării greșite a normelor de drept material, și a evaluat defectuos situația de fapt ulterioară ilicitului delictual, cu consecința greșitei aplicări a legii materiale; nesocotind, totodată, aprecierile doctrinare relevante cu consecința nelegalității hotărârii recurate.

Astfel, procedând în acest fel, instanța a încălcat dispozițiile privind răspunderea delictuală ce obligă la repararea integrală a prejudiciului.

Se arată că instanța de apel a apreciat că, deși sunt produse consecințe de sănătate asupra victimelor, nu poate compensa toate traumele psihice suportate de victima accidentului.

Recurenții-reclamanți nu doar că au încercat dureri fizice 165 zile (minorul), 45 zile (C.), dar au rămas cu afecțiuni ce s-au agravat fiind necesare alte intervenții chirurgicale, probleme de sănătate ce persistă și astăzi și determină prin caracterul permanent o durere psihică constantă și iremediabilă.

Astfel, instanța de apel nu reține prejudiciul estetic grav și permanent și minimizează trauma recurenților-reclamanți.

În atare situație, aprecierea globală a prejudiciului încercat contravine petitului cererii de chemare în judecată, fiind expresia unei aplicări greșite a dreptului material în soluționarea acțiunii civile, contravine doctrinei de referință în materia teoriei generale a obligațiilor; nu răspunde imperativului reparării integrale a prejudiciului.

Totodată, susțin recurenții, greșita apreciere a probatoriu, a condus la greșita aplicare a normelor de drept material.

În opinia recurenților, date fiind multitudinea de acte medicale și intervenții suferite în special de către minorul E., în cauză se impune efectuarea unei expertize medico-legale care să concluzioneze afecțiunile medicale dobândite de către minor, ca urmare a traumelor suferite în urma evenimentului rutier din data de 6.11.2017; cât și realizarea unui raport de evaluare psihologică, care să concluzioneze în mod corect și obiect suferințele/start post traumatice prin care au trecut recurenții reclamanți (existența sau nu a depresiei, stresul resimțit de către părți, modificarea modului de viață sub aspect personal, familial, profesional și social, trauma eventualelor operații ulterioare).

Refuzul reparării integrale a prejudiciului apare ca o sancțiune aplicată celui îndreptățit să pretindă. Instanța de apel recunoaște că se impune majorarea acordării de daune victimelor, (recurenților-reclamanți), însă recunoaște, totodată, că nu poate compensa toate traumele psihice ale victimelor.

Greșita aplicare a legii intervine prin valorizarea, sub aspect normativ, a unor acte administrative emise de unitățile spitalicești.

Atunci când plata despăgubirilor nu se realizează benevol, prin tranzacție, de către asigurător, aceste despăgubiri sunt solicitate prin intermediul instanței civile.

În atare cauză, despăgubirile se acordă de către instanță, care va dispune asupra cuantumului lor conform legii, astfel încât să se realizeze acoperirea integrală a prejudiciului.

Practica judiciară vizează hotărâri unde s-a arătat că pentru situații de vătămare corporală s-au acordat sume mai mari decât cele cu care recurenții-reclamanți au învestit instanța.

Precizează că prin cererea de recurs înțeleg să solicite câtimea corespunzătoare dobânzii legale penalizatoare, cu începere de la data comiterii ilicitului delictual (n.n. - 6.11.2017), având în vedere că partea poate să ceară majorări chiar în calea de atac în care se află.

Se invocă dispozițiile art. 1387 C. civ., art. 1523 C. civ., art. 1535 C. civ.

Recurenții solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată instanței de apel.

Intimata-pârâtă F. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția netimbrării cererii de recurs și excepția nulității recuresului, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.. Pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia.

Prin încheierea de ședință din 16 noiembrie 2022, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului întocmit în cauză cu mențiunea că părțile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; nicuna dintre părți nu a depus punct de vedere.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la data de 8 februarie 2023.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, a luat în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, invocată de intimata-pârâtă S.C. F. S.A., prin întâmpinare, pe care a respins-o având în vedere că cererea de recurs este scutită de plata taxei judiciare de timbru, potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) lit. i) din O.U.G. nr. 80/2013.

Apoi, Înalta Curte, luând în analiză, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din același Cod, "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Din analiza dispozițiilor legale anterior evocate, rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Totodată, se observă că neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres prevăzute de lege, precum și formularea acestora cu depășirea termenului de recurs este sancționată cu nulitatea cererii de recurs.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac de reformare în care se analizează strict conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile.

In speță, se apreciază că recurenții-reclamanți au indicat formal motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât aceștia s-au rezumat strict la a-și exprima nemulțumirea cu privire la cuantumul daunelor morale acordate, fără, însă, a arăta, în concret, în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată în apel și la argumentele folosite de instanță în fundamentarea acesteia.

In motivarea recursului, reclamanții s-au rezumat strict la a-și exprima nemulțumirea cu privire la soluția de neacordarea daunelor morale în cuantumul solicitat, cu referire la criteriile de stabilire a cuantumului daunelor morale în raport cu materialul probatoriu administrat în cauză, aspecte ce nu pot fi analizate în această etapă procesuală, instanța de apel fiind suverană în a aprecia, în baza probatoriului administrat, în raport de circumstanțele cauzei, cuantumul daunelor.

Se observă că recurenții au relatat opinii despre dezlegările date împrejurărilor de fapt analizate de instanța de apel, ceea ce vizează, în realitate, netemeinicia deciziei atacate, criticile vizând doar aspecte ce țin de modalitatea în care instanța a înțeles să-și argumenteze soluția adoptată în raport de stabilirea situației de fapt reținută în cauză.

Așa fiind, aprecierea judecătorilor de fond cu privire la valoarea efectivă a despăgubirii și solicitarea recurenților de majorare a sumei acordată cu titlu de daune morale vizează aspecte de temeinicie ale hotărârii atacate, care excedează controlului instanței de recurs, având în vedere că în această cale extraordinară de atac se exercită un control judiciar numai cu privire la legalitatea hotărârii atacate, în raport de motivele de nelegalitate prevăzute expres și limitativ la pct. 1-8 ale art. 488 C. proc. civ.

Simpla prezentare a motivelor de netemeinicie de către recurenții-reclamanți, reiterarea unor situații de fapt, trimiterile la doctrina și jurisprudența în materie, în lipsa unei argumentații în drept care sa situeze criticile în sfera temeiurilor de casare reglementate expres de art. 488 C. proc. civ., fac imposibilă exercitarea efectivă a controlului de legalitate al instanței de recurs.

Totodată, se constată că în cuprinsul cererii de recurs nu se regăsesc considerații cu privire la modalitatea în care instanța de apel a justificat întinderea despăgubirilor acordate cu titlu de daune morale, ci aprecieri generale legate de impactul pe care 1-a avut accidentul rutier asupra recurenților și de finalitatea pe care trebuie să o aibă compensațiile morale în asemenea cazuri.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile mai sus menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

Nu în ultimul rând, prin intermediul recursului, se constată că recurenții-reclamanți solicită pentru prima dată obligarea pârâtului la plata dobânzii legale de la data ilicitului delictual (6 noiembrie 2017), cu referire la art. 1387 C. civ., art. 1523 C. civ., art. 1535 C. civ., aceste aspecte fiind invocate însă omisso medio, nefacand obiectul susținerilor părților sau ale verificărilor realizate de instanțele de fond, ceea ce atrage incidența dispozițiile 488 alin. (2) din C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte reține că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate susceptibile de a fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Dispozițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. prevăd că, în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., anulează sau respinge recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac.

Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs, soluționând această cale de atac, verifică dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Această analiză nu se poate realiza în lipsa dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile anterior menționate, obligație care revine sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate.

În considerarea celor ce preced, constatând că recurenții-reclamanți nu s-au conformat obligației reglementată de dispozițiile art. 488 alin. (1) coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să inducă aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția netimbrării recursului reclamanților, invocată de pârâta S.C. F. S.A., prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de recurenții-reclamanți C. și D. PRIN REPREZENTNT LEGAL C. împotriva deciziei civile nr. 1470 din 22 septembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 februarie 2023.