ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 245/2025

Ședința publică din data de 09 aprilie 2025

Deliberând asupra contestației declarate de persoana condamnată A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 3 din data de 23 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024, în temeiul art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A..

De asemenea, s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea de competență în favoarea Judecătoriei Fetești (Secția civilă) pentru a se soluționa contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva actelor de executare civilă.

Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, Curtea a reținut că persoana condamnată A. a formulat contestație la executare cu privire la sentința penală nr. 72 din data de 28 iunie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în dosarul penal nr. x/2015, prin care, în esență, a fost condamnat, în urma anulării suspendării condiționate a unei pedepse cu închisoarea de 1 an, la o pedeapsă rezultantă de 10 ani și 8 luni închisoare pentru săvârșirea a patru infracțiuni de dare de mită, cumpărare de influență și constituire a unui grup infracțional organizat.

Prin aceeași hotărâre, în temeiul art. 112 lit. b), d) și e) C. pen., art. 289 alin. (3) C. pen., art. 290 alin. (5) C. pen., art. 291 alin. (2) C. pen., art. 292 alin. (4) C. pen. și art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 s-a dispus confiscarea de la contestatorul A. a sumei în valoare de 2.288.00 Euro și 10.000 RON (de la ceilalți inculpați au fost confiscate sumele de 1.000.000 Euro de la inculpatul B., 15.000 Euro de la inculpatul C., 1.000.000 euro de la inculpatul D., 250.000 Euro de la inculpatul E., 23.000 Euro și 10.000 RON de la inculpatul F., 45.000 Euro de la inculpatul G. și 1.670.240 RON de la inculpatul H.).

Totodată, s-a dispus admiterea acțiunii civile formulate de Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice iar contestatorul A. a fost obligat în solidar cu mai mulți coinculpați și cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 21.740.241 Euro (echivalentul în RON la cursul BNR de la data efectuării plății).

Analizând cererea, Curtea a constatat că motivele invocate de către contestator nu se încadrează în cele prevăzute de ambele teze ale art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În ceea ce privește prima teză a art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Curtea a constatat faptul că în cauză nu există nicio nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, dispozițiile sentinței penale menționate anterior fiind lipsite de echivoc atât în ceea ce privește măsura de siguranță a confiscării sumelor de bani cât și în ceea ce privește latura civilă.

Referitor la cea de-a doua teză a art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., prima instanță a reținut că în cauză nu a fost identificată nicio cauză de împiedicare a executării care să aibă drept consecință admiterea contestației la executare, conform prevederilor art. 598 alin. (1) lit. c) teza a II-a C. proc. pen.

Astfel, a avut în vedere că prin intermediul acestei proceduri nu poate fi pusă în discuție autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești pronunțate în cauză și nici nu se pot face aprecieri asupra legalității și temeiniciei măsurii confiscării speciale (care ține de latura penală a cauzei) și nici asupra legalității și temeiniciei modalității în care instanța a soluționat latura civilă a cauzei.

În altă ordine de idei, a reținut că nu se pot face aprecieri asupra unei cauze de revizuire pendinte și nici asupra faptului dacă asupra unor sume s-a dispus ori nu, în condiții de legalitate și temeinicie, confiscarea specială, în temeiul prevederilor art. 112 C. pen.

Și în fine, întrucât anumite aspecte invocate de către contestator constituie o contestație împotriva actelor de executare civilă, Curtea a apreciat faptul că în conformitate cu prevederile art. 600 alin. (3) C. proc. pen., acestea se soluționează de către instanța civilă, conform legii civile, motiv pentru care a dispus disjungerea cauzei și declinarea de competență în favoarea Judecătoriei Fetești (Secția civilă) pentru a se soluționa contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva actelor de executare civilă.

II. Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în termenul legal prevăzut de lege persoana condamnată A..

Calea de atac formulată de persoana condamnată A. a vizat exclusiv soluția de respingere a contestației la executare, nu și soluția privind disjungerea cauzei.

Prin motivele de contestație formulate în scris, persoana condamnată a solicitat admiterea contestației, respectiv a cererii de contestație la executare, și să se constate că există o nelămurire cu privire la hotărârea care se execută, respectiv o împiedicare la executare, întrucât, pe de o parte, sumele indicate ca fiind supuse măsurii de siguranță a confiscării, conform art. 112 alin. (1) lit. a), d) și e) C. pen., art. 289 alin. (3), art. 290 alin. (5), art. 291 alin. (2), art. 292 alin. (4) și art. 33 alin. (1) din Legea nr. 656/2002, nu pot face obiectul dublei confiscări, iar pe de altă parte, că organul de executare fiscală a depășit limitele hotărârii judecătorești, confiscarea fiind dispusă asupra sumelor identificate la momentul aplicării măsurii și niciodată prin echivalent, iar dispozițiile art. 289 alin. (3) C. pen. exclud aplicarea art. 290 alin. (5) C. pen.

Sub un alt aspect, referitor la soluția de admitere a acțiunii civile și la obligarea în solidar a inculpaților la plata sumei de 21.740.241 euro, a solicitat să se aibă în vedere că bunul (cele 5132,29 ha pădure) formează obiectul unui act perfect valabil, nedesființat, titlul de proprietate existând în favoarea contestatorului la data emiterii hotărârii, fiind în curs de soluționare revizuirea împotriva sentinței civile nr. 706/12.06.2011, pronunțată de către Judecătoria Pătârlagele, în dosarul nr. x/2011, suma fiind obiect al unor acte civile valabile, nedesființate.

Prin urmare, a apreciat că efect al soluționării ulterioare a dosarului având ca obiect cererea de revizuire s-ar ajunge la o dublă despăgubire a părții civile Statul Român, întrucât, urmare a desființării titlului de proprietate, această parte ar ajunge în posesia bunului imobil având ca obiect suprafața de 5132,29 ha pădure, cât și în posesia sumei de 21.740.241 euro.

În final, a solicitat și obligarea pârâtei-creditoare, în temeiul art. 453 C. proc. civ., la plata cheltuielilor judiciare ocazionate de soluționarea prezentei contestații.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 04.03.2025, sub nr. x/2024, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 09.04.2025, dată la care au avut loc dezbaterile.

III. Examinând contestația formulată de persoana condamnată A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte urmează a o respinge, ca nefondată, pentru următoarele considerente:

Contestația la executare reprezintă mijlocul procesual de rezolvare a incidentelor ivite în cursul executării hotărârilor penale. Prin contestația la executare nu se invocă nelegalitatea sau netemeinicia hotărârii penale definitive, ci nelegalitatea ce ar putea fi constatată prin punerea în executare a hotărârii penale.

Prin urmare, contestația la executare prin care se tinde la soluționarea unor chestiuni care țin de fondul cauzei apare ca fiind inadmisibilă.

Potrivit art. 598 alin. (1) C. proc. pen.: Contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face în următoarele cazuri:

(…) c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare;

Ceea ce s-a invocat de către persoana condamnată în susținerea cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. vizează în esență două aspecte, respectiv dubla confiscare a sumelor de bani date de inculpat, respectiv primite de către ceilalți inculpați, cu titlu de mită și dubla despăgubire a Statului Român (parte civilă în cauză), pe de o parte, ca urmare a desființării titlului de proprietate cu privire la imobilul în suprafață de 5132,29 ha păduri, iar, pe de altă parte, prin obligarea inculpatului la plata sumei de 21.740.241 euro.

Motivele invocate nu se subsumează cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., motivele invocate neputând fi apreciate drept nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau împiedicări la executare.

În ceea ce privește aspectul privind măsura confiscării sumelor de bani date de inculpat cu titlu de mită, respectiv a celor primite de ceilalți inculpați, în aceleași condiții, inculpatul invocă faptul că acei bani remiși efectiv funcționarilor publici au ieșit din patrimoniul său și, prin urmare, trebuiau recuperați de la persoanele mituite. Or, sumele de bani fiind confiscate atât din patrimoniul său, cât și de la ceilalți inculpați - funcționari publici, s-a ajuns la o dublă confiscare, inculpatul fiind sancționat, practic, de două ori. În acest sens, a arătat că aplicarea dispozițiilor art. 289 alin. (3) C. pen. exclude incidența art. 290 alin. (5) C. pen.

Cu privire la celălalt aspect privind dubla despăgubire a părții civile reprezentate de Statul Român, a arătat că prin hotărârea de condamnare a fost obligat la plata unor despăgubiri în valoare de 21.740.241 euro ca urmare a revendicării terenului de 5132,29 ha pădure de către partea responsabilă civilmente S.C. I. S.R.L.. Ulterior, însă partea civilă, prin promovarea ulterioară a unei cereri de revizuire, a urmărit anularea titlului de proprietate a imobilului de 5132,29 ha pădure și, în consecință, contrar normelor legale, o dublă despăgubire.

Procedând la analiza criticilor formulate, Înalta Curte observă că pretinsele nelămuriri sau împiedicări privind hotărârea ce se execută vizează, în realitate, aspecte ce țin de fondul cauzei care conduc la modificarea soluției definitive a instanței de apel și, în final, la încălcarea autorității de lucru judecat.

Or, astfel cum a statuat Curtea Constituțională prin Decizia nr. 695/2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 136 din 20 februarie 2019: în cadrul contestației la executare nu se pot pune în discuție chestiuni ce antamează fondul cauzei în legătură cu care a fost pronunțată hotărârea judecătorească.

Referitor la primul aspect invocat, deși se invocă o pretinsă nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută, în realitate, se contestă legalitatea măsurii de siguranță a confiscării speciale și, sub umbrela dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., se urmărește reformarea acestei soluții prin înlăturarea dispoziției de confiscare specială a sumelor de bani date de persoana condamnată cu titlu de mită, adică modificarea soluției stabilite cu autoritate de lucru judecat prin hotărârea definitivă de condamnare.

În plus, împrejurarea invocată nu este ulterioară rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, adică nu a intervenit cu ocazia punerii în executare a hotărârii penale, ci vizează aspecte dezbătute anterior, rămase definitive și care nu afectează faza de executare, neimplicând existența unor elemente de echivoc, astfel cum susține apărarea.

În ceea ce privește cel de-al doilea aspect, persoana condamnată vizează o situație ipotetică și nicidecum o chestiune privind nelămurirea sau împiedicarea la executare a hotărârii definitive de condamnare.

Astfel, persoana condamnată nu se plânge de nelegalitatea sau existența unui impediment în ceea privește punerea în executare a soluției prin care a fost obligat în solidar la plata sumei de 21.740.24 euro. În realitate, această critică vizează modalitatea de acțiune a părții civile Regia Națională a Pădurilor - Romsilva care, ulterior, pronunțării hotărârii definitive de condamnare a inculpatului A. a înțeles să promoveze o cerere de revizuire vizând stabilirea dreptului de proprietate asupra imobilului de 5132,29 ha pădure.

Prin urmare, temerea inculpatului vizează o situație eventuală și prematură, în sensul că, urmare a soluționării cererii de revizuire de către Judecătoria Pătârlagele, ar putea fi anulat titlul de proprietate cu privire la imobilul anterior menționat, însă acest aspect, pe lângă faptul că este unul ipotetic, nici nu este de natură să influențeze punerea în executare a hotărârii penale definitive.

Conchizând, Înalta Curte apreciază că motivele invocate de persoana condamnată nu constituie o cauză de împiedicare a executării hotărârii contestate, în realitate, critica contestatorului vizând aspecte de fond prin care se tinde la modificarea soluției în latură civilă (reexaminarea măsurii de siguranță a confiscării și obligarea inculpatului la plata despăgubirilor), rezolvată cu autoritate de lucru judecat și, nicidecum, vreo nelămurire prin care să se înțeleagă neclaritatea sau imprecizia dispozitivului, ca parte a hotărârii care se pune în executare.

Prin urmare, persoana condamnată a invocat în mod formal, drept temei juridic al prezentei cereri, cazurile de contestație la executare prevăzute de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, constatând că sentința penală atacată este temeinică și legală, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 3 din data de 23 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va dispune obligarea contestatorului la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 3 din data de 23 ianuarie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul-persoana condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 aprilie 2025.