ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 07 mai 2025 Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin ordonanța 1416/P/2022 (1416/76/P/2022) din data de 11 decembrie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, în baza art. 315 alin. (1) lit. b), în referire la art. 16 lit. a) din C. proc.
pen., s-a dispus clasarea cauzei având ca obiect plângerile formulate de persoanele vătămate A. și B. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 din C. pen., abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. de art. 287 alin. (1) lit. d) și e) din C. pen., supunere la rele tratamente, prev. de art. 281 din C. pen., șantaj, prev. de art. 207 din C. pen., lovirea sau alte violențe, prev. de art. 193 din C. pen., tortură, prev. de art. 282 din C. pen., trafic de persoane, prev. de art. 210 din C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de an. 205 din C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen.
și uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen., întrucât faptele nu există. Pentru a dispune astfel, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Urmărire Penală a reținut următoarele: La data de 26.04.2022, la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Urmărire Penală și Criminalistică s-a înregistrat sub nr. x/2022 plângerea penală formulată de persoana vătămată A. față de magistrații judecători C., D., E., F., G., H., I., J., K., toți membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, L. și M. Curtea de Apel Pitești, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de nerespectarea hotărârilor judecătorești prev. de art. 287 alin. (1) lit. d) și e) din C. pen., abuz în serviciu prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen.
și supunerea la rele tratamente prev. de art. 281 alin. (2) din C. pen. În susținerea plângerii, persoana vătămată a arătat că în dosarul disciplinar nr. x/2019 al Inspecției Judiciare, în care a fost cercetată pentru că ar fi insultat un grefier, nu a fost citată procedural, nu s-a respectat principiul contradictorialității, i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil și s-a dispus în mod abuziv suspendarea sa din funcție pentru o perioadă de un an, în temeiul art. 64 alin. (4) din Legea 303/2004, susținându-se că ar fi refuzat nejustificat să se prezinte la efectuarea expertizei psihiatrice, deși înștiințase secția pentru judecători despre faptul că i se impusese de către președinta comisiei medicale obligația de internare în Spitalul "Alexandru Obregia" din București, ca și precondiție a efectuării expertizei psihiatrice.
Persoana vătămată a apreciat că cele două hotărâri ale secției pentru judecători în materie disciplinară, respectiv nr. 1197/02.07.2019 privind suspendarea din funcție și nr. 1084/20.08.2020 privind eliberarea din funcție, au fost emise în mod abuziv. Cu referire la judecătorii din cadrul Curții de Apel Pitești ce au pronunțat soluția din dosarul civil nr. x/2020, prin care s-a anulat contestația împotriva eliberării sale din funcție, persoana vătămată a susținut că au încălcat principiul constituțional al liberului acces la justiție reglementat de art. 21 din Constituție și dispozițiile art. 196 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit căruia "lipsa semnăturii se poate complini în tot cursul judecății în fața primei instanțe". Totodată, persoana vătămată a apreciat că faptele magistraților M. și L. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de supunere la rele tratamente, ca urmare a lipsirii de surse de subzistență.
Referitor la promovarea de către Consiliul Superior al Magistraturii a unei revizuiri împotriva deciziei nr. 1450 a S.C.A.F., în motivarea căreia se invocă contrarietatea dintre hotărârea ÎCCJ nr. 3951/15.09.2021 prin care a fost confirmată soluția de anulare a contestației sale împotriva hotărârii de eliberare din funcție și hotărârea Î.C.C.J. prin care este anulată hotărârea inițială a secției pentru judecători cu nr. 1197/02.07.2019, persoana vătămată a susținut că această acțiune întrunește elementele constitutive ale infracțiunilor de abuz în serviciu, nerespectarea hotărârilor judecătorești și supunere la rele tratamente, ca urmare lipsirii de surse de subzistență.
O altă plângere a persoanei vătămate a fost înregistrată la data de 04.04.2022, solicitându-se efectuarea de cercetări față de magistrații D., N. și O. pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu și șantaj, fapte constând în aceea că ar fi dispus efectuarea expertizei psihiatrice în baza unui raport întocmit de un psiholog care nu a întâlnit-o și cu care nu a discutat, au publicat pe intranet-ul instanței hotărârea Colegiului de Conducere privind dispunerea expertizei psihiatrice, au refuzat să-i plătească integral indemnizația de judecător aferentă lunilor octombrie 2012- ianuarie 2013, au formulat împotriva sa numeroase sesizări disciplinare și au solicitat judecătorilor de la Curtea de Apel București să se pronunțe cu privire la acceptul acestora de a face parte din același complet de judecată.
Toate aceste fapte au fost apreciate de către persoana vătămată ca fiind săvârșite în scopul de a o determina să renunțe la demersurile sale judiciare, ca formă de constrângere și ca "formă de batjocorire publică" În ceea ce-l privește pe judecătorul P., președinte al Curții de Apel București, persoana vătămată a precizat că în perioada 05.02.2011-04.07.2012 a participat alături de magistrații D., N. și O. la promovarea acțiunilor disciplinare împotriva sa ca formă de presiune.
Printr-o plângere înregistrată sub nr. x/VII-l/2022 (inițial sub nr. 565/VIII-l/2022 la nivelul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 4 București), persoanele vătămate A. și B. au solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de trafic de persoane, abuz în serviciu, șantaj și lipsire de libertate față de făptuitorii Q. și R., judecătorii S., T., D., P., N., O. și U., V., W., X., Y., Z., AA., și societatea de avocatură "BB.", constând în aceea că persoanele antemenționate s-ar fi asociat în vederea exercitării unor acțiuni de "înlăturare din orice activitate specifică muncii de judecător, inițiind șicane care au avut rolul să-i creeze, la început, nesiguranța cu privire la poziția sa în cadrul secției a IX-a de Proprietate Intelectuală, în timp exercitându-se forme din ce în ce mai grave de presiune însoțite de cererea de a pleca din instanță (amenințări, stigmatizarea constantă în mediul de muncă față de judecători și de personalul auxiliar, șantaj, violență fizică și verbală, atât din partea persoanelor cu funcții de conducere, cât și a unui număr tot mai mare de categorii de personal din cadrul instanței, judecători, grefiere, informaticieni, jandarmi, etc)". Printr-o plângere înregistrată la data de 30.12.2022, persoanele vătămate A. și B. au solicitat efectuarea de cercetări față de executorul judecătoresc CC.,
membrii Consiliului Superior al Magistraturii, DD. - ministru și EE. - prin reprezentant legal, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 297 din C. pen., șantaj prev. de art. 207 din C. pen. și tortură prev. de art. 282 din C. pen., constând în aceea că, în urma unei acțiuni disciplinare inițiată împotriva persoanei vătămate A., secția pentru judecători din cadrul CSM a amestecat atribuțiile jurisdicționale cu cele administrative în scopul deliberat al tergiversării procedurii timp de mai mulți ani și al eliminării persoanei vătămate A. din magistratură. În același timp, s-ar fi acționat în sensul constrângerii acesteia, prin suspendarea din funcție la data de 30.01.2019 pentru o perioadă de 4 ani până la data sesizării, procedura disciplinară fiind întemeiată pe acuzații false.
Față de executorul judecătoresc CC., persoanele vătămate au apreciat că, în cadrul procedurii de executare din dosarul nr. x/2022, s-a procedat în mod nelegal la inițierea unei proceduri de urmărire silită pentru o sumă minoră, respectiv de 5465 RON, ajungându-se la vânzarea prin licitație publică a imobilului persoanelor vătămate și distribuirea sumelor rezultate către creditori ale căror creanțe nu erau constatate de titluri executorii. Printr-o sesizare formulată la data de 30.01.2023, persoana vătămată A. a formulat o completare a plângerii penale față de FF. secretar de stat în cadrul Ministerului Sportului - sub aspectul săvârșirii infracțiunii de șantaj prev. de art. 13 ind. I din Legea 78/2000 coroborat cu art. 207 din C. pen., grup infracțional organizat prev. de art. 367 din C. pen., abuz în serviciu prev. de art. 13 2 din Legea 78/2000 și complicitate la răzbunarea pentru ajutorul dat justiției prev. de art. 48 din C. pen.
coroborat cu art. 274 din C. pen., constând în aceea că, în data de 26.01.2023, a chemat-o pe persoana vătămată, în calitate de angajată, în biroul acestuia și a avertizat-o că va iniția împotriva sa o acțiune disciplinară, fără însă a-i indica vreo faptă care să facă obiectul cercetării, apreciindu-se în acest context că folosul nepatrimonial pe care făptuitorul l-a urmărit a fost acela de a o determina să nu inițieze demersuri legale și să continue să comunice Comitetului de Represalii acțiunile coordonate ale autorităților statale. La data de 07.02.2023, persoana vătămată A. a formulat o completare a plângerii susmenționate față de GG. - executor judecătoresc, CC. - executor judecătoresc și HH.
- fără calitate specială, prin care a precizat că acțiunea de executare silită "face parte din acțiunile de represiune coordonate de către autoritățile judiciare și militare îndreptate împotriva sa și a familiei sale și face parte din atacul sistematic organizat metodic denumit de dispozițiile art. 7 alin. (1) lit. h) din Statutul de la Roma al Curții Penale Internaționale denumit ca atare de tratatul internațional". In concret, persoana vătămată a apreciat că executarea silită imobiliară are la bază un înscris întocmit de ANCPI prin fals și uz de fals, în sensul în care în conținutul acestuia s-a omis să se menționeze cel de-al doilea imobil deținut de către persoana vătămată în sectorul 4, având o valoare mai mică și care, în ultimă instanță, ar fi putut face obiectul urmăririi silite imobiliare.
La data de 02.06.2022 s-a înregistrat, inițial sub nr. x/2022 la nivelul Consiliului Superior al Magistraturii, după care a fost atașată prezentei cauze, plângerea persoanei vătămate A., care a solicitat efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de lovire și tortură, față de membrii Consiliului Superior al Magistraturii și față de numita II., prin aceea că în dimineața zilei de 01.06.2022, cea din urmă, făcând parte din "grupul organizat de către autoritățile statului" i-a adresat "insulte și obscenități", utilizând expresiile "panarame, cerșetoare, pomanagioaice" În cauză, prin ordonanța nr. 1416/P/2022 din 03.02.2023 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Urmărire Penală și Criminalistică s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. de art. 287 alin. (1) lit. d) și e) din C. pen.
și supunere la rele tratamente, prev. de art. 281 alin. (2) din C. pen. Analizând aspectele semnalate și înscrisurile de la dosar, procurorul a constatat că se impune clasarea cauzei pe temeiul inexistenței faptelor, date fiind considerentele expuse în continuare. Persoana vătămată A. a ocupat funcția de judecător în cadrul Curții de Apel București, făcând obiectul unor cercetări disciplinare întreprinse de către Inspecția Judiciară și finalizate prin hotărâri ale Consiliului Superior al Magistraturii, acțiuni ce au fost demarate inclusiv în urma unor plângeri ale conducerii instanței din care făcea parte persoana vătămată, astfel cum rezultă din actele de sesizare și din înscrisurile depuse în probatoriu.
Hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii au fost supuse analizei instanțelor judecătorești în urma formulării căilor de atac de către persoana vătămată, primind soluții diferite, în funcție de obiectul cauzelor și rezultatul cercetărilor judecătorești. Totodată, persoanele vătămate au formulat în decursul timpului mai multe plângeri penale împotriva mai multor persoane, inclusiv magistrați, unele dintre acestea regăsindu-se și în prezenta cauză, exprimându-se în esență în aceiași termeni, ai unor presupuse acțiuni concertate împotriva acestora, în scopul constrângerii și al supunerii la tratamente inumane și degradante.
Astfel, s-a arătat că aceste plângeri au fost înregistrate și soluționate după cum urmează: dosarul penal nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Urmărire Penală și Criminalistică, având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat și șantaj, față de magistratul judecător D. și prim procurorul JJ., soluționat prin clasare pe temeiul inexistenței faptelor; dosarul penal nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Urmărire Penală și Criminalistică, având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de distrugere, abuz în serviciu, instigare la săvârșirea infracțiunii de amenințare, pretins săvârșite de către magistrați judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, soluționat prin clasare pe temeiul inexistenței faptelor; dosarul penal nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Urmărire Penală și Criminalistică, având ca obiect săvârșirea infracțiunilor abuz în serviciu, constituirea unui grup infracțional organizat și represiune nedreaptă, pretins săvârșite de către magistrații D., KK., LL.
și MM., soluționat prin clasare pe temeiul inexistenței faptelor; dosarul penal nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Urmărire Penală și Criminalistică, având ca obiect săvârșirea infracțiunilor abuz în serviciu și șantaj, pretins săvârșite de către magistrații NN. și OO., soluționat prin clasare pe temeiul inexistenței faptelor; dosarul penal nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Urmărire Penală și Criminalistică, având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, șantaj, tentativă de vătămare corporală și loviri sau alte violențe, pretins săvârșite de către magistrații D., KK., JJ.
și alte persoane fătă calitate specială, soluționat prin clasare pe temeiul inexistenței faptelor; dosarul Penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă înalta curte de casație Justiție, secția de Urmărire Penală și Criminalistică, având ca obiect săvârșirea infracțiunilor abuz în serviciu, șantaj, constituirea unui grup infracțional organizat, ș.a., pretins săvârșite de către PP., QQ., RR. și SS., soluționat prin clasare pe temeiul inexistenței faptelor.
În cauză, procurorul a constatat, pe de o parte, că, deși au fost solicitate cercetări sub aspectul săvârșirii mai multor infracțiuni de serviciu, contra înfăptuirii justiției sau contra libertății persoanei, acestea au fost insuficient descrise și neconforme exigențelor procesual penale, persoanele vătămate limitându-se la a indica încadrarea juridică, fără a oferi elemente factuale sau probatorii care să contureze în concret în ce a constat elementul material al faptelor reclamate, perioada de timp în care au fost săvârșite ori alte elemente asemănătoare.
În esență, plângerile persoanelor vătămate au fost orientate către expunerea unor nemulțumiri subiective rezultate din modul în care au fost cercetate și soluționate mai multe acțiuni disciplinare și judecătorești, apreciind că s-ar fi urmărit prejudicierea drepturilor și intereselor lor procesuale, însă din actele de urmărire penală nu au rezultat în concret elemente probatorii care să susțină ipoteza persoanelor vătămate.
Activitatea desfășurată de către organele judiciare nu poate fi apreciată în mod implicit ca fiind una abuzivă, în lipsa unor probe certe, lipsite de echivoc, care să contureze o rea-credință tipică infracțiunii de abuz in serviciu, conform căreia, pentru conturarea elementelor constitutive ale acestei infracțiuni este necesar ca funcționarul public să fi urmărit sau acceptat neîneplinirea ori îndeplinirea unui act ce intră în atribuțiile lor de serviciu cu încălcarea unei dispoziții cuprinse într-o lege, ordonanță a Guvernului, ordonanță de urgentă a Guvernului sau alt act normativ care la data adoptării avea putere de lege, cu consecința prejudicierii drepturilor sau intereselor legitime ale persoanelor vătămate.
S-a subliniat că administrarea probatoriului este un atribut exclusiv al organelor judiciare, exercitat prin respectarea exigențelor procesual penale ale liberei aprecieri, constând în coroborarea tuturor probelor directe sau indirecte, aprecierea probelor în mod rezonabil, imparțial, onest, pe bază de probe. Conform legii, eventualele erori de drept material sau de drept procesual din cursul urmăririi penale nu intră automat în verbum regens al infracțiunii de abuz în serviciu, acestea putând fi invocate de către persoanele interesate în cadrul căilor ordinare și extraordinare de atac prevăzute de lege, urmând ca asupra acestora să se pronunțe tot pe calea controlului ierarhic și judecătoresc, conform competenței legale, acesta fiind, de altfel, singurul cadru prevăzut de lege în care poate fi analizată legalitatea și temeinicia soluțiilor date de organele judiciare.
Un magistrat nu poate constitui obiectul unei anchete penale pentru raționament logico-juridic pe care s-a bazat în soluționarea unei cauze, ci răspunderea sa va fi antrenată strict atunci când există indicii temeinice că a săvârșit o infracțiune în legătură cu cauza pe care a fost chemat să o soluționeze. De asemenea, procurorul de caz a reținut că argumentele expuse în referire la conturarea unei grupări infracționale la nivelul organelor judiciare nu pot depăși limitele unor simple speculații, fără, însă, a putea fi susținute în realitatea obiectivă cu dovezi certe de vinovăție, circumscrise sferei ilicitului penal. În acest sens, s-a constatat că persoana vătămată nu a indicat niciun element factual, concret care să contureze la nivel de suspiciune rezonabilă săvârșirea unor infracțiuni de către magistrații reclamați.
Subsecvent lipsei constatării unor infracțiuni de serviciu în sarcina magistraților judecători reclamați, procurorul de caz a considerat că nici elementele de tipicitate ale infracțiunii de supunere la rele tratamente, constând într-o pretinsă lipsire a unei surse de subzistență, nu sunt îndeplinite. Astfel, în ceea ce privește săvârșirea unor infracțiuni de lovire și alte violență și tortură, procurorul a constatat, pe de o parte, că nu există elemente probatorii care să susțină o astfel de acțiune iar, pe de altă parte, simplele "insulte și obscenități" prin adresarea unor cuvinte jignitoare nu constituie elemente implicite ale unei fapte de natură penală, fiind sancționabile în primul rând în sfera ilicitului contravențional, date fiind prevederile Legii nr. 61/1991 care enumeră cu prioritate aplicarea unor sancțiuni pentru faptele de încălcare a unor norme de conviețuire socială, a ordinii și liniștii publice.
În ceea ce privește faptele imputabile executorilor judecătorești, persoanele vătămate au apreciat că au fost încălcate normele de executare silită prin aceea că, în derularea procedurii, s-ar fi ținut seama în mod nelegal de un act pretins falsificat, emis de către ANCPI, prin care s-a urmărit silit cu prioritate un imobil al persoanei vătămate cu o valoare considerabil mai mare, deși în proprietatea acesteia se mai afla un alt apartament cu o valoare mai mică, dar neprecizat în actul emis de către funcționarii din cadrul ANCPI. Din actele de urmărire penală a rezultat că persoana vătămată A. a făcut obiectul unei executări silite, prin intermediul executorului judecătoresc CC., în urma unei cereri de executare formulată de către creditoarea EE.
S.A., pe baza unui titlu executoriu încuviințat printr-o încheiere din data de 24.02.2022 a Judecătoriei Sectorului 3 București, pronunțată în dosarul civil nr. x/2022 Subsecvent lipsei constatării infracțiunii de fals intelectual, s-a apreciat că nu pot fi reținute nici elementele de tipicitate ale infracțiunii de uz de fals. Față de acuzațiile de șantaj formulate împotriva conducătorilor Curții de Apel București și Ministerului Sportului, s-a reținut că nu au rezultat elemente probatorii care să contureze suspiciuni ale derulării unei acțiuni de intimidare a persoanei vătămate, în contextul în care demararea unor proceduri disciplinare constituie prerogative acordate prin art. 247 din Codul Muncii și Legea 303/2022 privind statutul procurorilor și judecătorilor și Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești.
În ceea ce privește pretinsa săvârșire a infracțiunilor de trafic de persoane și lipsire de libertate în mod ilegal, s-a constatat că persoanele vătămate nu au fost suficient de explicite în a indica elementul material al acestor fapte, limitându-se să formuleze aceste acuzații doar prin indicarea încadrării juridice, fără însă a expune toate elementele de timp, loc și modalitate de săvârșire, exigențe impuse de prevederile procesual penale în vederea demarării activității de urmărire penală. Totodată, s-a mai reținut, referitor la pretinsa săvârșire a infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, că nu există indicii sau elemente probatorii care să contureze suspiciunea inițierii sau constituirii unui grup structurat, format din trei sau mai multe persoane, constituit pentru o anumită perioadă de timp și pentru a acționa în mod coordonat în scopul comiterii uneia sau mai multor infracțiuni.
Împotriva acestei ordonanței, au formulat plângere petentele B. și A.. Prin ordonanța nr. 3/II-2/2025 din data de 23 ianuarie 2025 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul art. 339 alin. (1) din C. proc. pen., s-a respins, plângerea formulată de petentele B. și A. împotriva ordonanței de clasare nr. 1416/761P/2022 din 11.12.2024. La data de 17 februarie 2025, petentele B. și A. au formulat, în temeiul art. 340 alin. (1) din C. proc.
pen., plângere împotriva ordonanței nr. 1416/P/2022 (1416/76/P/2022) din data de 11 decembrie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 3/II-2/2025 din data de 23 ianuarie 2025 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală, sub nr. x/2025, repartizată aleatoriu Completului nr. C16 C. pen.
cu prim termen de judecată la data de 26 martie 2025, când s-a încuviințat cererea de amânare a cauzei formulată de petenta B. și s-a acordat termen la data de 07 mai 2025. În esență, în cuprinsul plângerii, petentele B. și A. au invocat faptul că ordonanța de clasare, astfel cum a fost menținută de procurorul șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție este nelegală și netemeinică, solicitând să se constate încălcarea de către procurori a dreptului de acces la justiție reglementat de art. 21 din Constituția României și încălcarea sistematică a dreptului acestora la un proces echitabil, în sensul privării de o anchetă efectivă privitoare la faptele sesizate, astfel cum acesta este reglementat de art. 14 din Pactul Internațional pentru Drepturi Civile și Politice și art. 6 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului.
Au arătat că motivele de nelegalitate ale ordonanței procurorului șef sunt următoarele:
A refuzat analizarea motivelor de nelegalitate pe care le-au expus în plângerea formulată la data de 7.01.2025, copiind aproape în totalitate conținutul ordonanței procurorului de caz;
În ultimele paragrafe ale ordonanței, procurorul șef a expus în motivarea soluției de respingere a plângerii formulate o înșiruire de motive total contradictorii. Astfel, a susținut că procurorul poate dispune clasarea cauzei, în conditiile art. 294 alin. (3) și (4), atunci când este evident că rezultă un caz de împiedicare a exercitării urmăririi penale. Deși nu a indicat care ar fi fost acest motiv, în paragraful următor s-a susținut că procurorul de caz și-a format convingerea privitor la soluția de clasare prin raportare la conținutul concret al faptelor sesizare și al mijloacelor de probă administrate;
Motivarea ordonanței primului procuror cuprinde numai analize de ordin general, fără o minimă referire la elementele concrete sesizate prin plângere sau la elementele concrete ale plângerilor si actelor de urmărire penală;
Procurorul de caz nu a efectuat nicio analiză logică a faptelor sesizate, cu atât mai puțin o analiză științifică sau o administrare a probelor și o apreciere a lor în mod coroborat;
Procurorul șef a ignorat cu desăvârșire motivele de nelegalitate privind privarea de dreptul la un proces echitabil, prin lipsa unei anchete efective;
Prin ordonanta PICCJ comunicată la data de 12.12.2024 s-a dispus "clasarea cauzei privind plângerile formulate de către persoanele vătămate", fără să se indice în mod clar care dintre plângerile enumerate în considerentele ordonanței au fost soluționate. Având în vedere că nu poate fi identificat obiectul soluției de clasare dispuse de către procuror și că prin aceasta se află în imposibilitatea de a formula critici și a solicita controlul de legalitate al instanței judecătorești și, totodată faptul că art. 286 alin. (2), lit. d) din C. proc. pen. prevede obligația ca ordonanța să cuprindă în mod clar "obiectul actului sau măsurii dispuse de către procuror", au invocat nulitatea absolută a ordonanței de clasare.
Un alt motiv de nulitate invocat este acela al lipsei ordonanței procurorului prin care s-a dispus conexarea soluționării tuturor plângerilor în cadrul aceleiași cauze. Astfel, în prezenta cauză procurorul a conexat plângerile formulate de către persoana vătămată A. împotriva membrilor CSM, privitor la acțiunea de represiune deghizată în acțiunile disciplinare promovate începand cu luna ianuarie 2012 și până în martie 2023, cât și plângerile ce au privit acțiunile de executare silită, cele de lipsire de venituri și cele de supunere la acțiuni de violență sistematică, prin intermediarii autorităților statale. Deși au invocat în toate plângerile faptul că acțiunile fac parte din același plan metodic de represiune politică ce a urmărit excluderea socială, supunerea la tortură în sensul lipsirii de mijloace materiale de asigurare a hranei și adăpostului, la supunerea la tratamente inumane constând în organizarea de catre instituțiile militare a acțiunilor de umilire și de supunere la violență sistematică, exercitată zilnic împotriva acestora, plângerile au fost distincte, în sensul ca unele priveau acțiunile directe exercitate de către conducerea sistemului judiciar, altele priveau acțiunile exercitate prin intermediul altor autorități statale, iar alte plângeri priveau acțiunile de protejare a făptuitorilor ce acționau ca intermediari ai autorităților statale în scopul exercitării actelor de violență sistematice organizate la fiecare din domiciliile la care au locuit ulterior anului 2011/2012 cand au început acțiunile de represiune politică. Măsura conexării acestor plângeri într-o cauză comună ar fi trebuit dispusă prin ordonanță de către procuror, pentru a putea fi verificate motivele si a fi supusă controlului de legalitate a instanței. Petentele au considerat că procedând astfel, procurorul a încălcat dreptul lor la un proces echitabil.
Un alt motiv de nulitate al ordonanței se întemeiază pe dispozițiile art. 286 alin. (2) lit. d) din C. proc. pen. și constă în lipsa motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția de clasare.
Lipsa unei anchete efective, deoarece procurorul nu a administrat niciun mijloc de probă. Pentru motivele anterior expuse, petentele au solicitat admiterea plângerii, desființarea soluției de clasare atacate, precum și trimiterea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale și punerea în miscare a acțiunii penale. Examinând plângerea formulată, pe baza actelor și lucrărilor dosarului și în raport de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte, judecătorul de cameră preliminară, constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente: Prioritar, judecătorul de cameră preliminară va determina coordonatele normative aplicabile în prezenta cauză, respectiv dispozițiile art. 336 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora orice persoană poate face plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală, dacă prin acestea s-a adus o vătămare intereselor sale legitime și dispozițiile art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., care stabilesc că persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispusă prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă conform art. 339 poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță. Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală constată că soluția de clasare dispusă prin ordonanța ce face obiectul verificărilor în cauza pendinte, este legală și temeinică. În cauză se constată că, în concret, prin plângerea formulată, petentele B. și A. sunt nemulțumite de soluția adoptată în cauză, susținând că procurorii nu au administrat probele necesare pentru aflarea adevărului, ignorând motivele de nelegalitate privind privarea acestora de dreptul la un proces echitabil, prin lipsa unei anchete efective. Apreciind că nu poate fi identificat obiectul soluției de clasare dispuse de către procuror, că lipsește ordonanța procurorului prin care s-a dispus conexarea soluționării tuturor plângerilor în cadrul aceleiași cauze, pentru a putea fi verificate motivele si a fi supusă controlului de legalitate a instanței și că prin aceasta se află în imposibilitatea de a formula critici, fiindu-le încălcat astfel dreptul la un proces echitabil și în lipsa motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția de clasare, petentele au solicitat trimiterea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi penale și punerea în miscare a acțiunii penale. Analizând ordonanța procurorului, prin prisma criticilor formulate de petente și în limitele prevăzute de art. 341 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora soluționarea plângerii se face pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei și a înscrisurilor noi prezentate, Judecătorul de cameră preliminară constată că soluția adoptată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală este legală și temeinică, având în vedere incidența dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., împrejurare care a determinat, în mod just, pronunțarea unei soluții de clasare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 din C. pen., abuz în serviciu, prev. de art. 297 alin. (1) din C. pen., nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. de art. 287 alin. (1) lit. d) și e) din C. pen., supunere la rele tratamente, prev. de art. 281 din C. pen., șantaj, prev. de art. 207 din C. pen., lovirea sau alte violențe, prev. de art. 193 din C. pen., tortură, prev. de art. 282 din C. pen., trafic de persoane, prev. de art. 210 din C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal, prev. de an. 205 din C. pen., fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen. și uz de fals, prev. de art. 323 din C. pen. În procedura prevăzută de dispozițiile art. 341 din C. proc. pen., se analizează dacă aspectele sesizate de petente prin plângerea penală formulată au fost verificate de organele de urmărire penală, prin administrarea unor mijloace de probă utile în raport de faptele reclamate, iar soluția de clasare dispusă de procurorul de caz este susținută prin conținutul acestor probe. În speța de față a fost îndeplinită obligația instituită în sarcina organelor judiciare de a efectua o anchetă aptă să formeze convingerea unui observator independent că plângerea a fost analizată de o manieră rezonabilă. Se observă că procurorul a constatat că nu se poate reține comiterea vreunei fapte de natură penală presupusă a fi indicată de către petente și nu s-au identificat fapte sau elemente concrete care să indice existența relei-credințe în desfășurarea activității judiciare și a dispus clasarea cauzei. S-a reținut că plângerea care a format obiectul cercetărilor relevă doar nemulțumirea subiectivă a petentelor față de legalitatea soluțiilor dispuse împotriva mai multor persoane, inclusiv magistrați, care, în opinia petentelor, au comis infracțiuni, fapt care, însă, nu este îndestulător pentru angajarea răspunderii penale în lipsa unor elemente concrete privind săvârșirea acestor infracțiuni. În aceste coordonate și, totodată, reevaluând ansamblul actelor de urmărire penală, Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți constată, la rândul său, că în speță nu există indicii privind comiterea unor fapte de natură penală dintre cele sesizate de petente, incidența temeiului de clasare, prevăzut de art. 315 alin. (1) lit. b) raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., fiind astfel corect reținută prin ordonanța de clasare atacată în cauză. Așadar, se constată că argumentația procurorului reflectă cu suficientă concizie considerentele esențiale pentru care organul judiciar a apreciat că faptele reclamate nu există. Pentru a se iniția cercetări față de o persoană pentru săvârșirea unei infracțiuni este necesar ca, din datele existente, să rezulte elemente concrete, de fapt, care să conducă la presupunerea rezonabilă că, în cauză, s-a săvârșit o faptă penală, indiciile fiind cele care declanșează procesul penal. Or, în speță, contrar susținerilor petentelor, din situația de fapt expusă și din verificarea ansamblului actelor aflate la dosarul cauzei, se constată că nu se conturează elementele concrete ale vreunei infracțiuni în sarcina persoanelor vizate în plângere. În lipsa oricăror indicii care să contureze existența unui raport juridic de drept penal, simpla nemulțumire, subiectivă, a unei părți ori subiect procesual, față de o măsură sau o soluție dispusă într-o procedură judiciară, nu poate constitui temeiul angajării răspunderii penale a persoanelor care au dispus-o. Activitatea fiecăruia dintre participanții la înfăptuirea actului de justiție este supusă cenzurii controlului prin exercitarea căilor ordinare sau extraordinare de atac, acolo unde legea prevede, sau al organului abilitat cu cercetarea conduitei profesionale. De asemenea, critica petentelor în sensul că lipsesc motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția de clasare, se constată că este nefondată, ordonanța prin care s-a dispus soluția clasării fiind suficient motivată, corectă și completă a susține soluția dată, argumentele susținute de petente nefiind apte să conducă în nicio circumstanță la reținerea ilicitului penal. În ceea ce privește nemulțumirea petentelor cu privire la faptul că nu au fost administrate probe și astfel le-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil, se observă că din cuprinsul plângerii nu rezultă date sau informații minime cu privire la existența infracțiunilor imputate, neexistând astfel niciun element de natură a justifica necesitatea unei suplimentări a probațiunii. Judecătorul de cameră preliminară constată că ordonanța este fundamentată în fapt și în drept, neexistând motive pentru desființarea acesteia și trimiterea cauzei la procuror pentru a se completa urmărirea penală. Se apreciază că, în mod temeinic, în speță, procurorul a apreciat că probele administrate în dosarul de urmărire penală nu confirmă faptele sesizate, nefiind indicii privind existența în materialitatea lor a infracțiunilor reclamante de petente, sens în care a fost reținută în cauză incidența dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. În plus, pentru a justifica începerea urmăririi penale, este necesar să existe date ori informații independente și obiective despre acte de conduită cu aparente conotații ilicite, acestea neputând fi deduse doar pe baza nemulțumirii subiective a unei părți față de soluția dispusă într-o cauză aflată în urmărire penală sau dedusă judecății. Prin urmare, chiar dacă o parte consideră insuficient detaliate argumentele faptice ori legale care au stat la baza anumitor dispoziții pronunțate în litigiile în care acestea au fost implicate, o atare împrejurare nu legitimează, eo ipso și în absența oricăror altor elemente obiective, cenzurarea soluțiilor pe alte căi și prin intermediul altor instrumente decât cele expres permise de lege. Astfel, dacă persoana care se consideră vătămată nu indică probe care să fie utile soluționării cauzei, soluția de clasare pe considerentul inexistenței faptei este corectă, față de înscrisurile aflate la dosar, chiar în absența administrării de probe suplimentare. În cauza de față, conduita imputată persoanelor vizate de plângere se înscrie, în mod incontestabil, în exercițiul normal al atribuțiilor specifice funcțiilor judiciare deținute, de a căror esență este evaluarea mijloacelor de probă administrate sau care sunt necesar a fi administrate, identificarea și interpretarea normelor de drept pertinente și, în final, aplicarea acestora. În lipsa oricăror indicii din care să rezulte că, distinct de raționamentul juridic pe care s-au grefat soluțiile sau conduitele adoptate, magistrații ar fi adoptat conduite contrare legii, de natură a cauza un rezultat prejudiciabil, simpla nemulțumire, inerent subiectivă, a petentelor față de soluțiile dispuse nu poate constitui temeiul cercetării penale a persoanelor vizate de plângere. De altfel, hotărârile organelor judiciare sunt permanent susceptibile de a provoca nemulțumirea ori suspiciunea uneia dintre părți, iar declanșarea unei anchete penale ca urmare exclusivă a simplei cereri a părților, fără un minimum de elemente probatorii, ar lipsi de conținut prevederile constituționale și legale referitoare la statutul judecătorului și procurorului ori independența lor. Judecătorul de cameră preliminară constată că, prin actualul demers al petentelor nu se relevă vreo legătură de cauzalitate între actul de conduită imputat prin plângere și rezultatul pe care petentele îl asociază cu vătămarea acestora. Alte critici ale petentelor care nu vizează soluțiile de neurmărire reglementate prin dispozițiile art. 341 din C. proc. pen., nu pot fi supuse judecătorului de cameră preliminară chemat să realizeze un control asupra modului în care s-au desfășurat actele de cercetare penală, respectiv a soluției date, cu precizarea că modul de administrare a unei cauze penale aparține exclusiv organului judiciar căruia i-a fost repartizată plângerea spre soluționare, iar cenzurarea soluțiilor dispuse de magistrați se poate realiza numai în formele și procedurile prevăzute de lege. Astfel, motivele care vizează ordonanța procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție de soluționare a plângerilor în temeiul art. 339 C. proc. pen. exced analizei pe care o poate face judecătorul de cameră preliminară în temeiul art. 340 C. proc. pen., care vizează soluția de clasare și nu modalitatea în care procurorul ierarhic superior verifică în cadrul procedurii prelabile această soluție. Judecătorul de cameră preliminară constată, așa cum a reținut și procurorul de caz, că, petentele au formulat în decursul timpului mai multe plângeri penale împotriva mai multor persoane, inclusiv magistrați, unele dintre acestea regăsindu-se și în prezenta cauză, plângeri care au fost soluționate prin ordonanță de clasare pe temeiul inexistenței infracțiunilor de constituirea unui grup infracțional organizat, șantaj, distrugere, abuz în serviciu, instigare la săvârșirea infracțiunii de amenințare, represiune nedreaptă, tentativă de vătămare corporală și loviri sau alte violențe, ș.a. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentele B. și A. împotriva ordonanței nr. 1416/P/2022 (1416/76/P/2022) din data de 11 decembrie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 3/II-2/2025 din data de 23 ianuarie 2025 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga petentele la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentele B. și A. împotriva ordonanței nr. 1416/P/2022 (1416/76/P/2022) din data de 11 decembrie 2024 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 3/II-2/2025 din data de 23 ianuarie 2025 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Obligă petentele la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședința din camera de consiliu, astăzi, 07 mai 2025.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.