ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității contestației în anulare formulate de condamnatul A., în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 12/F din data de 15 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2019, printre altele, s-a constatat că prin încheierea din data de 18.11.2022, în baza art. 386 C. proc. pen., s-a dispus schimbarea încadrării juridice din patru infracțiuni în concurs, privind participația improprie sub forma instigării la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 47 din C. pen., la art. 297 alin. (1) din C. pen. și la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., toate cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. (din care două în formă continuată), într-o singură infracțiune, constând în participație improprie sub forma instigării la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată, prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 47 din C. pen., la art. 297 alin. (1) din C. pen. și la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (patru acte materiale).

În baza art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 47 din C. pen., la art. 297 alin. (1) din C. pen. și la art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa principală de 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a exercita profesia de avocat, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. g) din C. pen., pentru săvârșirea participației improprii sub forma instigării la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată (patru acte materiale, respectiv din perioada 22.02.2013-12.06.2014, cu persoane vătămată S.C. B. S.R.L. și RADEF "România Film"; din perioada 07.03.2014-02.06.2014, cu persoana vătămată C. Sucursala București, fosta D. SpA; din perioada 03.03.2015-16.03.2015, cu persoane vătămate E., F. și G.; din perioada 25.06.2015-10.11.2015, cu persoana vătămată S.C. H. S.R.L., prin lichidatorul judiciar I., reprezentat de J.).

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. g) din C. pen. privind pedeapsa accesorie.

De asemenea, în baza art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., s-a dispus ca executarea pedepsei complementare va începe după executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa pronunțată o zi, constând în durata reținerii dispusă prin ordonanța procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov la data de 25.07.2017.

Prin decizia penală nr. 305/A din 17 octombrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 12/F din data de 15 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2019.

Împotriva deciziei penale nr. 305/A din 17 octombrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, la data de 29 mai 2025 condamnatul A. a formulat contestație în anulare întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată la data de 29 mai 2025 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2025.

Prin contestația în anulare formulată, persoana condamnată A., în esență, a solicitat admiterea în principiu a căii extraordinare de atac, desființarea deciziei nr. 305/A din 17 octombrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019 (nu și a deciziei nr. 264/RC din 24.04.2024 așa cum s-a precizat prin completarea motivelor de critică depuse la dosar în data de 15.09.2025), iar în rejudecare să se dispună încetarea procesului penal ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale în raport cu decizia nr. 1/2025 pronunțată de Completul de recurs în interesul legii din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Sub aspectul admisibilității în principiu a contestației în anulare formulate s-a susținut că aceasta este întemeiată pe dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen.., întrucât inculpatul a fost condamnat deși exista o cauză de încetare a procesului penal, respectiv prescripția răspunderii penale.

În acest sens s-a precizat că această cauză de încetare a procesului-verbal exista ab initio, însă nu a fost constatată de instanțele de fond și apel iar prin decizia nr. x/2025 pronunțată de Completul de recurs în interesul legii din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, se confirmă că prescripția era deja împlinită la data condamnării, ceea ce atrage incidența directă a art. 426 lit. b) C. proc. pen.

De asemenea contestatorul a apreciat că, în cauză nu este aplicabilă decizia HP nr. 43/2023 pronunțată de completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justitție deoarece aceasta se referă la cazurile de succesiune de legi penale mai favorabile, iar în prezenta cauză, nu se invocă o lege succesivă, ci decizia nr. 1/2025 pronunțată de Completul de recurs în interesul legii din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, act jurisdicțional obligatoriu, care are natura unei norme interpretative și care a clarificat momentul de la care începe să curgă termenul prescripției pentru infracțiunile continuate.

În continuare, în ceea ce privește fondul contestației în anulare formulate s-a susținut că infracțiunile continuate pentru care acesta a fost condamnat (art. 52 alin. (3) din C. pen. raportat la art. 47 din C. pen., la art. 297 alin. (1) din C. pen. și la art. 132 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.) au debutat cu primul act material la data de 22 februarie 2013 și s-au încheiat, prin ultima pretinsă instigare, la 10 noiembrie 2015, astfel încât durata termenului de prescripție a răspunderii penale, stabilit conform art. 154 lit. c) C. pen. (8 ani așa cum s-a precizat prin concluziile scrise depuse la dosar în data de 15.09.2025) ar fi fost împlinit în anul 2021. În acest context, a apreciat că la data pronunțării de către instanța de fond a sentinței de condamnare, respectiv 15 martie 2023, termenul de prescripție al răspunderii penale pentru infracțiunile reținute în sarcina contestatorului era îndeplinit.

Așadar, contestatorul a apreciat că, în cauză, este aplicabilă decizia nr. 1/2025 pronunțată de Completul de recurs în interesul legii din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, obligatorie pentru toate instanțele conform art. 474 alin. (4) C. proc. pen.. care nu constituie o lege penală nouă ci doar impune o interpretare unitara a legii în sensul că prin data comiterii primei modalități alternative independent de realizarea subsecventă, ulterioară, a mai multor modalități alternative din conținutul infracțiunii și indiferent de intervalul de timp care se interpune între data săvârșirii primei modalități alternative și comiterea unei alte modalități alternative ori între actele care compun acțiunea caracteristică uneia din modalitațile normative de săvârșire a faptei, respectiv data comiterii primului act dintr-o succesiune de acte corespunzătoare unei singure modalități normative. Contestatorul a reiterat faptul că această decizie nu este "lege nouă" în sensul art. 5 C. pen., ci o clarificare de interpretare care devine obligatorie pentru instanțe și se aplică inclusiv cauzelor în curs sau hotărârilor definitive (prin căile extraordinare).

Contestatorul a mai susținut faptul că instanțele de fond și apel au ignorat dispozițiile legale și jurisprudența obligatorie, reținând o formă continuată contrar Deciziei CCR nr. 368/2017 și jurisprudenței ICCJ privind condițiile aplicării art. 35 C. pen., ignorând astfel efectele prescriptiei răspunderii penale prevăzute de art. 153 C. pen., precum și aplicabilitatea principiului legii penale mai favorabile (art. 5 C. pen.).

Examinând admisibilitatea în principiu a contestației în anulare formulate de condamnatul A., în conformitate cu dispozițiile art. 431 C. proc. pen., Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă, pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare constituie o cale extraordinară de atac care poate fi exercitată împotriva hotărârilor judecătorești definitive pronunțate de instanțele penale, având caracterul unei căi de atac de retractare, instanța care a pronunțat hotărârea cu încălcarea legii anulând-o în scopul înlăturării erorilor de procedură. Întrucât prin intermediul său se tinde la înlăturarea autorității de lucru judecat, dobândită de o hotărâre definitivă, contestația în anulare este o cale de atac extraordinară supusă unui formalism mai ridicat decât cel incident în cazul căilor ordinare de atac. Astfel, aceasta poate fi exercitată numai în condițiile procedurale stricte prevăzute de C. proc. pen. referitoare la titularii căii de atac, termenul de introducere, cazurile de contestație în anulare, motivele aduse în sprijinul acestora și dovezile în susținerea lor.

Prin Decizia nr. 10 din 29 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a reținut că natura de "în anulare" a căii de atac semnifică faptul că "verificarea pe care o face instanța în cadrul contestației în anulare reprezintă o apreciere asupra încălcării unor garanții procesuale ce nu țin de fondul cauzei, dar care s-au produs", iar natura "de retractare" pune instanța în situația de "a verifica, ea însăși, condițiile legale în care a dat hotărârea și, dacă este cazul, de a o infirma, fără însă a-și putea extinde controlul asupra legalității sau temeiniciei soluției pronunțate".

Se constată că, pe calea contestației în anulare nu pot fi invocate chestiuni privind fondul cauzei, ci numai erori de procedură. De asemenea, prin intermediul contestației în anulare poate fi invocată nulitatea anumitor acte de procedură, și nu a oricărui act de procedură efectuat cu încălcarea legii.

Potrivit dispozițiilor art. 431 C. proc. pen., contestația în anulare este supusă unei verificări prealabile judecării în fond a acesteia, instanța fiind obligată să examineze admisibilitatea în principiu a cererii, înainte de a se pronunța pe fondul contestației.

În etapa procesuală prealabilă judecării în fond a contestației în anulare, instanța examinează îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu, prevăzute de art. 426, art. 427, art. 428 și art. 431 alin. (2) C. proc. pen.. Astfel, instanța examinează dacă cererea de contestație în anulare privește hotărâri penale definitive, dacă este introdusă în termen și de către o persoană care are calitate procesuală, dacă motivul pe care se sprijină este unul dintre cele prevăzute de art. 426 C. proc. pen. și dacă în sprijinul contestației sunt depuse ori sunt invocate dovezi ce există în dosar.

În cauză, persoana condamnată A. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei nr. 305/A din 17 octombrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, indicând în drept, dispozițiile art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., și solicitând, în esență, să se constate că, la data de pronunțării hotărârii atacate, era împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale pentru infracțiunile ce au făcut obiectul respectivului dosar în raport cu decizia nr. 1/2025 pronunțată de Completul de recurs în interesul legii din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20.01.2025.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, se constată că prin decizia penală nr. 305/A din 17 octombrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 12/F din data de 15 martie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2019 prin care acesta a fost condamnat la o pedeapsă principală de 5 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării dreptului de a exercita profesia de avocat, prevăzută de art. 66 alin. (1) lit. g) din C. pen., pentru săvârșirea participației improprii sub forma instigării la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, dacă funcționarul public a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit, în formă continuată

Totodată, se constată că cererea a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 428 alin. (2) C. proc. pen., având în vedere că pentru motivul prevăzut la art. 426 lit. b) C. proc. pen., contestația poate fi introdusă oricând.

Raportându-se la motivele de contestație în anulare invocate de contestatorul A., Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 426 lit. b) C. proc. pen., această cale extraordinară de atac poate fi exercitată împotriva hotărârilor penale definitive în situația în care inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal. Potrivit art. 396 alin. (6) C. proc. pen., încetarea procesului penal se pronunță în cazurile prevăzute la art. 16 alin. (1) lit. e) - j) C. proc. pen.. Dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. e) C. proc. pen. includ între cauzele de încetare a procesului penal și intervenirea prescripției răspunderii penale, invocată de contestator.

Potrivit celor statuate prin Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1141 din 28 noiembrie 2022), instanța care soluționează contestația în anulare, întemeiată pe efectele deciziilor Curții Constituționale nr. 297 din 26 aprilie 2018 și nr. 358 din 26 mai 2022, nu poate reanaliza prescripția răspunderii penale, în cazul în care instanța de apel a dezbătut și a analizat incidența acestei cauze de încetare a procesului penal în cursul procesului anterior acestei din urmă decizii.

În raport cu decizia obligatorie a instanței supreme anterior evocată, pronunțateăîn cadrul mecanismului de unificare a practicii, se reține că instanța investită cu soluționarea unei contestații în anulare nu mai poate reevalua instituția prescripției în acest ulterior cadru procesual.

În acest context, Înalta Curte constată că instanța de apel a evaluat în considerentele deciziei atacate instituția prescripției răspunderii penale iar invocarea aceleiași cauze de încetare a procesului penal pe calea contestației în anulare întemeiate pe dispozițiile art. 426 lit. b) C. proc. pen. echivalează cu o critică a raționamentului judiciar al instanței cu prilejul soluționării apelului și ar determina o reevaluare a fondului cauzei. În această situație, s-ar transforma calea de atac extraordinară a contestației în anulare din una de anulare și retractare în una de reformare, lărgind nepermis sfera controlului judiciar, contrar voinței legiuitorului, astfel cum a statuat instanța de contencios constituțional.

Înalta Curte constată că prin decizia penală nr. 305/A din 17 octombrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019, instanța de apel, a reținut că "în cauză nu s-a împlinit termenul prescripției răspunderii penale a inculpatului, deoarece termenul general de prescripție este de 8 ani, conform art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen. - text legal incident întrucât limitele speciale de pedeapsă sunt cuprinse între 2 ani și 8 luni închisoare, respectiv 9 ani și 4 luni închisoare - și a început să curgă de la ultimul act material din 10 noiembrie 2015." (pag. 35)

Ca atare, cazul de contestație în anulare prevăzut de art. 426 lit. b) C. proc. pen. presupune o error in procedendo, constând în eroarea procedurală a instanței de a se pronunța cu privire la o cauză de încetare a procesului penal pentru care existau probe în cauză, iar nu o error in iudicata, deoarece rolul acestui caz de contestație în anulare nu este acela de înlătura greșita interpretare și aplicare a legii în ipoteza în care instanța a dezbătut și analizat incidența cazului de încetare a procesului penal în cadrul hotărârii ce a intrat în puterea lucrului judecat.

Așadar, Înalta Curte apreciază că inexistența unei concordanțe, cel puțin formale, între motivele faptice invocate de condamnatul A. în calea extraordinară de atac și cazul de contestație în anulare analizat, respectiv cel prevăzut de art. 426 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. contravine exigențelor 431 alin. (2) C. proc. pen. și atrage inadmisibilitatea contestației.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 305/A din 17 octombrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019.

Ca urmare, în baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga pe contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei penale nr. 305/A din 17 octombrie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2025.