ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 142/2025

Ședința publică din data de 27 martie 2025

Deliberând asupra cererii de strămutare, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 11 februarie 2025 sub nr. x/2025 și susținută la termenul de dezbateri din data de 27 martie 2025, petenta A., prin apărător ales a solicitat strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Brașov, întrucât, în opinia sa, există suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată din cauza mediatizării excesive a cauzei.

În argumentare, în esență, petenta a susținut, prin cererea inițială de strămutare, că prin sentința penală nr. 201/S din 27 septembrie 2024 a Tribunalului Brașov s-a dispus, printre altele, menținerea sechestrului asigurător asupra imobilului aparținând acesteia, măsură asiguratorie dispusă în cursul urmăririi penale, fără ca acesta să fie citată sau încunoștințată, împrejurare ce s-a perpetuat atât în faza de cameră preliminară, cât și în faza de judecată. de asemenea, nu i-a fost comunicată nici sentința instanței de fond, fiind nevoită să formuleze apel, în calitate de parte interesată.

A mai arătat că nu cunoaște cercul de prieteni ai părinților săi, dar de la școală și ulterior, din media a aflat de acuzațiile aduse tatălui său, în presa locală fiind publicate o serie de articole cu privire la acuzațiile aduse lui B. și tatălui său, C., cât și cu privire la perchezițiile efectuate în cauză.

În acest context, a susținut că presiunile mediatice pot influența corectitudinea procedurii, afectând diferitele garanții ale procesului echitabil.

Totodată, a învederat că, deși este minoră, în cursul urmăririi penale au fost dispuse măsuri asiguratorii asupra unui imobil care se află în proprietatea sa legitimă, pentru ca apoi, în faza de cameră preliminară și în faza de judecată, măsura asiguratorie să fie verificată periodic fără ca petenta să fie citată sau încunoștiințată și fără a i se comunica sentința pronunțată de instanța de fond.

La cererea de strămutare a anexat articole de presă ce au manifestat interes pentru subiectul în cauză.

În drept, petenta a invocat art. 71 și urm. din C. proc. pen.

Prin informațiile transmise la dosarul cauzei s-a învederat că, împotriva sentinței penale nr. 201/S din 27 septembrie 2024 pronunțată de Tribunalul Brașov au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- DIICOT- Serviciul Teritorial Brașov și inculpații C., D., E., F., G., H., I. și J..

De asemenea, s-a arătat că apelul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Brașov la data de 11 noiembrie 2024, iar cauza a fost repartizată aleatoriu completului de judecată A16-2018, cu prim termen de judecată stabilit la data de 05 decembrie 2024.

La termenul din data de 05 decembrie 2024 cauza s-a amânat, față de solicitarea apărătorului ales al apelantului H., care se afla în concediu de odihnă, pentru data de 23 ianuarie 2025, când, printre altele, apărătorul ales al apelantului inculpat C. a depus la dosar împuternicire avocațială și motive de apel și pentru persoana interesată A., fiica inculpatului.

La termenul acordat, instanța de apel a acordat termen, față de lipsa de apărare a apelanților inculpați D. și F..

Cu privire la obiectul cererii de strămutare, în cuprinsul informațiilor s-a arătat că nu este incident niciunul dintre cazurile de strămutare prevăzute de art. 71 din C. proc. pen., nerezultând din susținerile petentei că ar fi afectată imparțialitatea judecătorilor care alcătuiesc completul de judecată A1-6 2018 și nici imparțialitatatea judecătorilor secției penale sau ai instanței.

S-a mai arătat că singurul motiv de strămutare invocat constă în presiunea ce va fi exercitată de instituțiile mass-media asupra înfăptuirii actului de justiție și, în raport cu cele expuse, s-a apreciat că la Curtea de Apel Brașov au fost asigurate condițiile necesare pentru normala și corecta soluționare a cauzei.

Analizând cererea formulată de petenta A., Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit art. 71 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și

Justiție strămută judecarea unei cauze de la curtea de apel competentă la o altă curte de apel, atunci când există o suspiciune rezonabilă că imparțialitatea judecătorilor instanței este afectată datorită împrejurărilor cauzei, calității părților ori atunci când există pericol de tulburare a ordinii publice.

Strămutarea este un remediu procesual prin intermediul căruia judecarea unei anumite cauze penale este luată din competența unei instanțe și dată spre soluționare unei alte instanțe din aceeași categorie și de același grad, în vederea înlăturării oricărei suspiciuni asupra lipsei de obiectivitate și imparțialitate a tuturor judecătorilor unei instanțe.

Referindu-se la conceptul de imparțialitate, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că aceasta se definește prin "absența prejudecăților sau a părerilor preconcepute". În acest context, s-a decis că imparțialitatea trebuie apreciată, atât din punct de vedere subiectiv, luându-se în considerare convingerile sau interesele personale ale unui anume judecător într-un anume caz, cât și potrivit unui test obiectiv, care stabilește dacă judecătorul a oferit garanții suficiente pentru a exclude vreo îndoială motivată din acest punct de vedere (Cazul Piersack contra Belgiei, hotărârea din 1 octombrie 1982).

Demersul obiectiv a fost explicat de CEDO în sensul că ceea ce trebuie asigurat este încrederea pe care, într-o societate democratică, instanțele trebuie să o inspire publicului (Fey contra Austria). În aplicarea acestui text, opinia părții în cauză cu privire la imparțialitatea instanței este importantă, dar nu decisivă. Imparțialitatea obiectivă constă "în a pune problema dacă, independent de conduita personală a judecătorului, anumite fapte verificabile justifică suspectarea imparțialității acestuia din urmă." (Cazul Hauschildt contra Danemarcei).

Motivele temeinice care pot servi la solicitarea strămutării sunt altele decât cele care constituie motiv de abținere sau de recuzare a unui judecător, fiind vorba despre atitudini, comportamente, calități ale părților care nu pot fi încadrate strict în niciunul din cazurile de recuzare, dar care vădesc existența unei lipse de obiectivitate și imparțialitate, reflex al influenței exercitată de climatul în care se desfășoară procesul penal.

În cazul unei cereri de strămutare, imparțialitatea judecătorilor care compun instanța trebuie analizată din perspectiva împrejurărilor cauzei, a calității părților și a pericolului de tulburare a ordinii publice.

De asemenea, conform art. 72 alin. (7) din C. proc. pen., "în cazul respingerii cererii de strămutare, în aceeași cauză nu mai poate fi formulată o nouă cerere pe aceleași motive."

Verificând, în acest context, actele și lucrările dosarului, se constată că, prin cererea inițială de strămutare, petenta a invocat ca și argumente ale cererii faptul că, în presa locală au fost publicate o serie de articole cu privire la presupusa relație de afaceri a K. cu numitul B., că au fost efectuate percheziții într-un imobil în care locuiește fosta soție a acestuia, aspect dezbătut amplu în presa locală, susținând că presiunile mediatice pot influența corectitudinea procedurii, putând afecta diferitele garanții ale proceslui echitabil, anexând la cerere numărul mare de articolele de presă care au dezbătut situația K., legăturile de afaceri dintre aceștia.

Cu referire la aceste argumente, Înalta Curte constată că, anterior, formulării prezentei cereri de strămutare, petentul C., tatăl petentei A. a invocat existența unei suspiciuni rezonabile că imparțialitatea judecătorilor din cadrul Curții de Apel Brașov este afectată datorită presiunii mediatice, cerere ce a format obiectul dosarului nr. x/2024 soluționat de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin respingerea acesteia, ca nefondată, în acest sens fiind pronunțată sentința penală nr. 42 din 30 ianuarie 2025, motivele fiind identice, din această perspectivă, cererea de strămutare doar aparent fiind inadmisibilă.

În cuprinsul motivelor înaintate în cauza de față și susținute oral de apărătorul ales al petentei A. la termenul din data de 27 martie 2025, aceasta a invocat însă, suplimentar, împrejurarea că deși este minoră, în cursul urmăririi penale au fost dispuse măsuri asiguratorii asupra unui imobil ce se află în proprietatea sa, pentru ca apoi, în faza de cameră preliminară și în faza de judecată, măsura asiguratorie să fie verificată, respectiv menținută, fără ca aceasta să fie citată sau încunoștințată, fără a-i fi comunicată sentința instanței de fond, astfel că, în calitate de parte interesată a formulat apel împotriva acestor dispoziții, având în vedere că patrimoniul petentei este afectat prin măsura de confiscare extinsă dispusă în cauză.

Verificând, în acest context, actele și lucrările dosarului, se reține că temeiurile de fapt invocate în cuprinsul cererii de față vizează existența unei pretinse situații de incompatibilitate care afectează aparența de imparțialitate, criticând în fapt modalitatea de soluționare a cauzei de către instanța de fond.

Înalta Curte reamintește că imparțialitatea magistratului se prezumă până la proba contrară, iar punctul de vedere al persoanei interesate nu joacă un rol determinant, ci trebuie să fie justificat în mod obiectiv. (cauza Aleksandr Nikolayevich Ovcharenko v. Ucraina)

Cu alte cuvinte, pentru a determina existența, într-un anumit caz, a unui motiv întemeiat cu privire la lipsa de nepărtinire a unei instanțe, punctul de vedere al celui care se îndoiește de imparțialitate trebuie luat în considerare, dar acesta nu joacă un rol decisiv, factorul determinant constând în a ști dacă putem considera această teamă ca fiind justificată în mod obiectiv (cauza Ferrantelli și Santangelo contra Italiei).

Analizând, în aceste coordonate de principiu, împrejurările invocate în speță drept temeiuri ale cererii de strămutare, Înalta Curte constată că acestea nu pot constitui elemente obiective care să genereze suspiciuni temeinice asupra imparțialității instanței.

Așadar, dincolo de faptul că susținerile petentei constituie simple afirmații, nemulțumirile referitoare la eventualul mod de soluționare a cauzei, fără a se corobora cu alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile asupra imparțialității tuturor judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza, nu pot conduce la strămutarea cauzei.

În procedura de față, instanța poate evalua doar temeinicia suspiciunilor exprimate de petenți cu privire la imparțialitatea tuturor judecătorilor din cadrul unei instanțe, fără a fi abilitată să cenzureze, explicit sau implicit, legalitatea sau temeinicia măsurilor dispuse de aceștia în cursul procesului, acestea fiind manifestări ale exercițiului funcției judiciare, ce nu pot fi evaluate în actuala procedură, prin prisma criteriilor de imparțialitate și obiectivitate prevăzute de lege, ci numai în cadrul căii de atac exercitate de petentă împotriva soluției pronunțate de instanța de fond.

Ca urmare, nemulțumirile petentei nu generează eo ipso o suspiciune colectivă de lipsă de obiectivitate a întregii Curți de Apel Brașov, fiind necesar a se corobora cu alte informații obiective, de natură a da naștere unor îndoieli rezonabile asupra imparțialității tuturor judecătorilor instanței pe rolul căreia se află cauza.

Prin urmare, în contextul informațiilor transmise conform art. 73 alin. (3) din C. proc. pen. și în lipsa altor împrejurări de fapt verificabile, care să coroboreze afirmațiile petentei, simpla susținere că instanța anterior menționată nu ar putea da dovadă de obiectivitate și imparțialitate, aspecte care s-ar putea circumscrie unor elemente de natură să afecteze calitatea actului de justiție, nu poate constitui un motiv temeinic de strămutare.

Față de considerentele expuse anterior, în baza art. 74 din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. prin reprezentanți legali C. și L. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Brașov, secția Penală.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. petenta va fi obligată la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petenta A. prin reprezentanți legali C. și L. privind strămutarea judecării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2021 al Curții de Apel Brașov, secția Penală.

Obligă petenta la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2025.