ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 26 martie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 53 din data de 23.01.2025, pronunțată de Tribunalul Constanța, în temeiul art. 50 din C. proc. pen. rap. la art. 41 alin. (1) din C. proc. pen. și art. 36 alin. (1) din C. proc. pen., printre altele, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța, invocată de inculpații A. și B. S.R.L..

A fost declinată competența de soluționare a dosarului nr. x/2023 privind pe inculpații A. și S.C. B. S.R.L. în favoarea Tribunalului Ilfov.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin rechizitoriul nr. x/2023 din data de 21.06.2023 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A. și S.C. B. S.R.L., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1), (2) din C. pen.

În cuprinsul actului de sesizare s-a reținut, în esență, că "fapta săvârșită de inculpatul A., constând în aceea că a indus în eroare persoana juridică, cu ocazia încheierii convenției și ulterior a încheierii contractului scris, prin asumarea calității nereale de reprezentant al societății B. S.R.L. (element esențial de obținere a acordului din partea persoanei vătămate), calitate mincinoasă și determinantă, în care a obținut astfel, de la persoana vătămată acordul de a încheia convenția și apoi de semnare a contractului de furnizare/vânzare nr. x/21.10.2021 (având ca obiect livrarea/vânzarea cumpărarea unei cantități variabile, conform cererilor ce urmau să apară pe parcurs, de substanțe pentru protecția plantelor, pesticide, erbicide, îngrășăminte, fungicide și semințe către B. S.R.L., pe o perioadă nedeterminată), situație în care s-a folosit și de mijloace frauduloase (bilete la ordin avalizate nelegal, generic) și a produs astfel o pagubă în cuantum de 3.100.804,83 RON persoanei vătămate, stabilită în raportul de constatare nr. 139/P/2023 din 16.06.2023, întocmit de specialistul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanța, în baza ordonanței procurorului din data de 25.05.2023 - beneficiu corelativ cu paguba realizată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii înșelăciune în convenții, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen.

Fapta săvârșită de inculpata persoană juridică B. S.R.L., constând în aceea că a coparticipat la inducerea în eroare a persoanei vătămate, prin crearea condițiilor necesare pentru ca inculpatul persoană fizică să se prezinte și să se folosească de o calitate nereală de reprezentant al acesteia - inculpat căruia i-a pus la dispoziție, inclusiv mijloacele frauduloase (bilete la ordin necompletate, dar semnate și ștampilate, aferente unui cont gol, la care în mod normal acesta nu avea acces), și astfel a participat la actele de escrocare a persoanei vătămate.

În mod evident, cum acesta este un beneficiu corelativ prejudiciului creat, în cuantum de 3.100.804,83 RON, acționând cu intenție și știință directă, întrucât a folosit marfa obținută prin înșelăciune de inculpatul persoană fizică și a realizat profit, sunt chestiuni ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii înșelăciune în convenții, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen.."

Instanța a reținut că excepția necompetenței teritoriale este admisibilă, chiar dacă prin încheierea nr. 288/25.04.2024 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Constanța, definitivă prin încheierea nr. 395/06.06.2024 a Curții de Apel Constanța, s-a constatat competența funcțională, materială și teritorială a Tribunalului Constanța în soluționarea cauzei penale, având în vedere că în cauză nu s-a dispus începerea cercetării judecătorești.

Procedând la analiza celor invocate prin prisma art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., instanța a constatat că, într-adevăr, Tribunalul Constanța nu este competent din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza din perspectiva niciunuia dintre criteriile expres și limitativ prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen.

În acest sens, a reținut că punctul de lucru înființat de persoana vătămată S.C. C. în Mun. Constanța datează din 28.04.2023, potrivit extrasului din baza de date a Registrului Comerțului, iar plângerea penală a fost formulată la data de 04.05.2023. În fapt, sediul social al persoanei vătămate este în Com. Berceni, Jud. Ilfov, iar cel al inculpatei S.C. B. S.R.L., precum și domiciliul inculpatului A., se află în com. Viziru, Jud. Brăila.

Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică din 16.06.2023, relația comercială dintre cele două societăți s-a derulat în perioada 21.10.2021-20.05.2022.

Din declarația inculpatului A. rezultă că marfa ce a făcut obiectul contractului de furnizare/vânzare nr. x/21.10.2021, încheiat între cele două societăți, era preluată de la depozitul persoanei vătămate.

Având în vedere cele expuse, în baza art. 47 din C. proc. pen., instanța a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța, invocată de inculpații A. și S.C. B. S.R.L., prin apărător, și, în baza art. 50 din C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cauzei către instanța competentă potrivit ordinii stabilite de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv tribunalul corespunzător sediului persoanei vătămate.

Prin sentința penală nr. 41/F din 07 martie 2025, pronunțată de Tribunalul Ilfov, în temeiul art. 47 și art. 50 din C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a dosarului nr. x/2023 privind pe inculpații A. și S.C. B. S.R.L., în favoarea Tribunalului Constanța.

A constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul Ilfov și Tribunalul Constanța.

În temeiul art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea prezentului conflict negativ de competență.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că din coroborarea dispozițiilor art. 47 alin. (2) și (3), art. 342, art. 346 alin. (6) și art. 346 alin. (7) din C. proc. pen., în acord cu cele susținute de reprezentantul Ministerului Public și contrar celor reținute de Tribunalul Constanța, singura interpretare ce poate fi reținută este aceea că, în situația cauzelor în care instanța este sesizată cu rechizitoriu (și se parcurge, implicit, camera preliminară), termenul limită de invocare a excepției necompetenței teritoriale a instanței este camera preliminară, iar nu momentul începerii cercetării judecătorești în faza de judecată, urmând ca, în continuare, dispozițiile art. 47 alin. (2) și (3) din C. proc. pen. să fie aplicabile în situația celorlalte cauze.

O interpretare contrară, ca cea reținută de către Tribunalul Constanța, ar face ca dispozițiile art. 342 - 346 din C. proc. pen. să rămână fără efect în ceea ce privește verificarea competenței instanței sesizate (competența judecătorului de cameră preliminară se stabilește prin raportare la competența instanței din care face parte, astfel cum rezultă și din cuprinsul art. 54 din C. proc. pen.) și ar conduce la nesocotirea autorității de lucru judecat a încheierii judecătorului de cameră preliminară.

În continuare, a reținut că nerespectarea normelor de competență teritorială nu se sancționează cu nulitatea absolută, ci cu nulitatea relativă și aceasta numai în situația în care sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 282 din C. proc. pen.. Prin urmare, în cazul încălcării de către procuror a normelor procesual penale privind competența teritorială atunci când a sesizat o anumită instanță cu rechizitoriu, sancțiunea care intervine este nulitatea relativă, iar aceasta poate fi invocată, în condițiile art. 282 alin. (4) din C. proc. pen., până la închiderea procedurii de cameră preliminară, dacă încălcarea a intervenit în cursul urmăririi penale sau în această procedură. De asemenea, potrivit art. 282 alin. (5) din C. proc. pen., nulitatea relativă se acoperă atunci când persoana interesată nu a invocat-o în termenul prevăzut de lege.

Or, depășirea momentului începerii cercetării judecătorești circumscrise obiectului camerei preliminare face ca instanța să rămână competentă teritorial să judece cauza, competența acesteia fiind câștigată prin prorogare legală de competență.

Așadar, Tribunalul Constanța nu mai putea să-și verifice competența teritorială în urma tranșării acestui aspect prin încheierea nr. 288/25.04.2024 a judecătorului de camera preliminară din cadrul Tribunalului Constanța, definitivă prin încheierea nr. 395/06.06.2024 a judecătorilor de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Constanța.

A făcut trimitere la încheierea nr. 1 din 04 ianuarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019.

La data de 18.03.2025, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2023, conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Constanța și Tribunalul Ilfov.

Fiind învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Constanța, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 342 din C. proc. pen., obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, iar, conform art. 346 alin. (2) și (6) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară constată legalitatea sesizării instanței și, dacă apreciază că aceasta nu este competentă, procedează la declinarea competenței.

Ca atare, verificarea competenței trebuie să primeze luării oricăror alte măsuri; declinarea se va dispune prin încheiere definitivă, în favoarea instanței competente, al cărei judecător de cameră preliminară va efectua procedura specifică acestei faze procesuale.

Examinând actele dosarului, Înalta Curte reține că prin încheierea nr. 288/25.04.2024, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Constanța, în baza art. 342 din C. proc. pen. rap. la art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.

În considerentele încheierii, s-a reținut că, raportat la situația de fapt și de drept reținută în rechizitoriul nr. x/2023 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, precum și la dispozițiile legale prevăzute de art. 41 alin. (1) - (3) și art. 36 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen., Tribunalul Constanța este competent funcțional, material și teritorial să judece infracțiunea ce face obiectul cauzei penale menționate.

La judecata pe fond, în dosarul nr. x/2023, la termenul din 17 decembrie 2024, inculpații au invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța în soluționarea cauzei penale privind pe inculpații A. și B. S.R.L., trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în convenții prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., în dauna persoanei juridice vătămate C.. Prin sentința penală nr. 53 din data de 23.01.2025, Tribunalul Constanța a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de inculpați în favoarea Tribunalul Ilfov.

Se constată, așadar, că același judecător din cadrul Tribunalului Constanța a reținut, în faza camerei preliminare, prin hotărâre care a rămas definitivă, că Tribunalul Constanța este competent să soluționeze cauza.

Deși legiuitorul a prevăzut posibilitatea invocării excepției necompetenței teritoriale până la începerea cercetării judecătorești, din examinarea dispozițiilor art. 47 alin. (3), cu referire la alin. (2) al aceluiași articol din C. proc. pen., textul nu poate fi interpretat în sensul în care permite o verificare repetată a acestei chestiuni. În cauză, se constată că aspectele referitoare la competență au fost lămurite în procedura camerei preliminare, astfel că nu mai puteau fi repuse în discuție, deoarece erau deja dezlegate cu caracter definitiv.

În aceste circumstanțe, problema competenței teritoriale nu mai putea face obiectul unei noi analize, acesta fiind dobândită de către Tribunalul Constanța.

Totodată, Înalta Curte constată că nu a intervenit un fapt juridic nou care să atragă competența altei instanțe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 51 alin. (6) din C. proc. pen. cu referire la art. 342 din C. proc. pen., va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații A. și B. S.R.L. în favoarea Tribunalului Constanța, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații A. și B. S.R.L. în favoarea Tribunalului Constanța, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2025.