ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1638/2025

Ședința publică din data de 12 noiembrie 2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanța, la 24 mai 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtele B. S.A. (fosta C.) și D. S.A., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună declararea nulității absolute a art. 11 alin. (3) din contractul nr. x din 2 mai 2017 privind vânzarea energiei termice produse de operatorii economici aflați în competența de reglementare a ANRE; stornarea facturilor emise în baza art. 11 alin. (3) din, pentru repunerea în situația anterioară în cazul admiterii nulității absolute; declararea și constatarea art. 11 alin. (3) din contract ca fiind clauză abuzivă; constatarea nulității relative a contractului nr. x din 2 mai 2017 privind vânzarea energiei termice, pentru eroare esențiala asupra naturii contractului; constatarea nulității relative a contractului pentru viciul de consimțământ al violenței; constatarea inopozabilității cesiunii de contract dintre C. și E. S.A.; declararea și constatarea ca și clauză neuzuală și abuzivă a prevederii din finalul acordului de cesiune, respectiv "factura emisă ulterior semnării acordului reprezintă desocotirea părților și că niciun fel de pretenție de orice natură nu va fi formulată de către niciuna dintre părți față de cealaltă în legătură cu executarea contractului de vânzare-cumpărare de energie termică produsă de operatorii economici aflați în competența de reglementare a ANRE nr. 38/02.05.2017".

Pârâta D. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța și excepția litispendenței sau a conexității prezentului dosar cu dosarul nr. x/2022.

Prin întâmpinare, pârâta B. S.A. a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Constanța și a solicitat declinarea judecății cauzei în favoarea Tribunalului Constanța.

Prin sentința civilă nr. 9613 din 23 octombrie 2023, Judecătoria Constanța în a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâți prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă.

La termenul de judecată de la 6 februarie 2024, instanța a calificat excepția inadmisibilității motivelor privind existența unei clauze abuzive, invocată de pârâta B. S.A. prin întâmpinare, ca apărare de fond. În ceea ce privește excepția prescripției cu privire la motivul de nulitate relativă invocat prin cererea de chemare în judecată reprezentat de eroare esențială asupra naturii contractului, s-a dispus unirea acesteia cu fondul cauzei.

La termenul de judecată de la 4 iunie 2024, instanța a luat act de modificarea cererii de chemare în judecată în sensul invocării unui nou motiv de nulitate relativă, respectiv lipsa cauzei, dar a constatat decăzută reclamanta din dreptul de a modifica cererea de chemare în judecată.

Prin sentința civilă nr. 870 din 2 august 2024, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește motivul de nulitate relativă reprezentat de eroarea esențială, invocată de pârâta D. S.A. prin întâmpinare. A respins capătul de cerere având ca obiect constatarea nulității relative a contractului pentru eroare esențială asupra naturii contractului, ca prescris. A respins capătul de cerere având ca obiect constatarea ca fiind abuzivă a clauzei de la art. 11 alin. (3) din contractul nr. x din 2 mai 2017, ca inadmisibil. A respins în rest cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L., ca neîntemeiată. A obligat reclamanta la plata către pârâta B. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 3.570 RON, reprezentând onorariul de avocat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. S.R.L.

Prin decizia civilă nr. 7/LP din 29 ianuarie 2025, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți a respins ca nefondat apelul și a obligat reclamanta la plata cheltuielilor de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, solicitând casarea sentinței și a deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Constanța.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac susține că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 1216 C. civ. referitoare la violență ca viciu de consimțământ la încheierea contractului, în sensul existenței stării de necesitate induse de inexistența unui alt producător de energie termică care să furnizeze apa caldă la nivelul UAT Năvodari. Mai susține că au fost încălcate și prevederile art. 1236 și art. 1238 C. civ. privind cauza ilicită și imorală reprezentată de includerea în actele adiționale la contract a unor sume ce depășesc prețul stabilit prin reglementările ANRE, reprezentând contravaloarea certificatelor EUA. Invocă și încălcarea dispozițiilor Legii nr. 123/2012 privind energia electrică și gazele naturale. Critică și soluția curții de apel de respingere a motivului de apel privind prescripția dreptului material la acțiune în ceea ce privește motivul de nulitate relativă reprezentat de eroarea esențială.

Recurenta arată că art. 11 alin. (3) din contract are caracter abuziv în sensul art. 4 alin. (1) din Legea nr. 193/2000 întrucât rezidenții orașului Năvodari au calitatea de consumatori finali, fiind astfel îndeplinite condițiile stabilite de art. 2 alin. (1) din actul normativ. Susține că a încheiat cu intimata B. S.A. un contract de adeziune, care nu a fost negociat și care nu respectă structura contractului cadru de vânzare-cumpărare prevăzută de Ordinul ANRE nr. 122/2013, având în vedere că acest contract cadru nu prevede facturarea separată a contravalorii certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră.

Se invocă și aplicarea greșită a prevederilor art. 1315 C. civ. referitor la inopozabilitatea cesiunii de creanță dintre cele două intimate. Autoarea căii de atac precizează că nu a primit contractul de cesiune în original și că nu și-a exprimat acordul expres cu privire la această operațiune.

Recurenta-reclamantă a indicat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă D. S.A. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Prin întâmpinarea depusă, intimata-pârâtă B. S.A. a invocat excepția nulității recursului, cu cheltuieli de judecată.

Analizând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Înalta Curte reține că susținerile autoarei căii de atac privind caracterul abuziv și nenegociat al clauzei art. 11 alin. (3) din contractul vânzare-cumpărare de energie termică, cele legate de stabilirea momentului de la care curge termenul de prescripție extinctivă pentru invocarea cazului de nulitate relativă reprezentat de eroarea esențială, cele legate de consimțământul viciat prin violență și de cauza ilicită și imorală a contractului încheiat între părți nu constituie veritabile critici de nelegalitate întrucât recurenta solicită de fapt o reapreciere a probelor și a situației de fapt. Aceasta pretinde judecătorului, în calea extraordinară de atac, să concluzioneze asupra unei stări de necesitate în care s-ar fi aflat recurenta la încheierea contractului, să analizeze motivația încheierii unor acte adiționale la contractul de furnizare energie termică, să stabilească calitatea de consumator a unor terți față de contractul în discuție și să constate că recurenta nu a încheiat un contract de adeziune.

Rolul instanței de recurs este de a examina conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, fără a fi extins la o reevaluare a probelor sau la clarificarea aspectelor de netemeinicie de felul celor menționate mai sus. De asemenea, Înalta Curte arată că reiterarea în conținutul memoriului de recurs a susținerilor formulate pe calea apelului, cărora instanța de apel le-a răspuns printr-o fundamentată analiză în fapt și în drept a cauzei, nu echivalează cu formularea unor critici propriu-zise împotriva dezlegărilor date în apel.

Motivul de casare prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. presupune aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normelor dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării acestora.

Redarea textelor de lege pretins a fi aplicate greșit, respectiv a art. 1216 ("Violența"), ale art. 1236 și art. 1238 C. civ. ce reglementează cauza actului juridic și a prevederilor Legii nr. 123/2012 privind energia electrică și gazele naturale, fără a indica în mod concret de ce curtea de apel a procedat în mod nelegal, nu echivalează cu motivarea recursului.

Nu vor fi analizate nici afirmațiile referitoare la încălcarea art. 1315 C. civ. privind cesiunea contractului întrucât existența sau nu a acordului recurentei cu privire la operațiunea de cesiune este un aspect de fapt care nu poate fi stabilit decât în urma analizei probatoriului din dosar, demers care excedează rolului instanței de recurs.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta-reclamantă nu și-a respectat obligația impusă de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod, în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a III-a și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 7/LP din 29 ianuarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

Față de soluția de anulare a cererii de recurs, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă A. S.R.L. la plata către intimata-pârâtă B. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.420 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 7/LP din 29 ianuarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți.

Obligă recurenta-reclamantă A. S.R.L. la plata către intimata-pârâtă B. S.A. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.420 RON.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 noiembrie 2025.