ÎCCJ, Secția penală

Asupra conflictului negativ de competență de față

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 450 din data de 02 octombrie 2020 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Constanța, în Dosar nr. x/2020, în baza art. 50 în referire la art. 346 din C. proc. pen. și art. 41 din C. proc. pen., a admis excepția necompetenței teritoriale formulată de inculpatul A., în procedura de cameră preliminară.

S-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații A. și SC B. SRL, în favoarea Tribunalului București.

Analizând excepția invocată, s-au reținut următoarele:

La data de 3.08.2020, pe rolul Tribunalului Constanța s-a înregistrat cauza privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005; de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. și folosire cu rea-credință a creditului societății în interes propriu în forma art. 272 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, rep., toate cu aplic. art. 38 C. pen. și inculpata SC B. SRL, trimisă în judecată pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală, prev. de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 și înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen., ambele cu aplic. art. 38 C. pen.

În sarcina inculpaților, s-au reținut următoarele:

În perioada august 30.05.2013 - 22.11.2013, inculpata SC B. SRL București, prin administratorul A., nu a înregistrat în contabilitate 16 operațiuni comerciale/prestări servicii, în cuantum de 339.100 RON, ocazie cu care a fost diminuată baza impozabilă și, pe cale de consecință, s-a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 193,75 RON (impozit profit - 42.477,49 RON plus TVA - 63.716,26 RON).

De asemenea, a indus în eroare persoana vătămată SC C. SRL Constanța, prin prezentarea către aceasta a realității mincinoase legate de situația fiscală concretă, ascunzând cu intenție faptul că este o firmă nefuncțională, declarată de autoritățile fiscale ca inactivă - în condițiile în care dacă ar fi cunoscut realitatea persoana vătămată nu ar fi încheiat și executat contractul în condițiile stipulate și descrise, inducere în eroare realizată în special prin emiterea de facturi fiscale cu TVA (fapt ilicit întrucât nu avea dreptul nici măcar să emită facturi, fiind inactivă, cu atât mai mult cu TVA), situație în care persoana vătămată a fost obligată de organele fiscale să renunțe la echivalentul sumei de 137.893,17 RON (impozit pe profit 43.754,84 RON și TVA - 65.632,26 RON plus penalități -26.219,08 RON și avans 1586,99 RON) sumă ce nu a putut fi închisă contabil, fiind chiar obligată persoana vătămată la plata acestor sume nedatorate în condiții normale.

Fapta inculpatului A., care în perioada august 30.05.2013 - 22.11.2013, în calitate de administrator al SC B. SRL. București, nu a înregistrat în contabilitate cele 16 operațiuni comerciale/prestări servicii -în cuantum de 339.100 RON - ocazie cu care a fost diminuată baza impozabilă, și pe cale de consecință, s-a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 106.193,75 RON (impozit profit - 42.477,49 RON plus TVA - 63.716,26 RON), și-a însușit în interes propriu suma de 339.100 RON, obținuți prin operațiunea neînregistrată contabil derulată cu persoana vătămată și a indus în eroare persoana vătămată SC C. SRL Constanța, prin prezentarea către aceasta a realității mincinoase legate de situația fiscală concretă, ascunzând cu intenție faptul că este o firmă nefuncțională (pentru care a făcut acte de comerț chiar și după ce a cesionat-o, fictiv către martorul D. din (...), Ilfov, căruia (...) nu i-a predat efectiv documentele și societatea însăși) societate declarată de autoritățile fiscale ca inactivă - în condițiile în care, dacă ar fi cunoscut realitatea persoana vătămată nu ar fi încheiat și executat contractul în condițiile stipulate și descrise, inducere în eroare realizată în special prin emiterea de facturi fiscale cu TVA (fapt ilicit, întrucât nu avea dreptul nici măcar să emită facturi, fiind inactivă, cu atât mai mult cu TVA), situație în care persoana vătămată a fost obligată de organele fiscale să renunțe la echivalentul sumei de 137.893,17 RON (impozit pe profit 43.754,84 RON și TVA - 65.632,26 RON plus penalități - 26.219,08 RON și avans 1586,9 RON) sumă ce nu a putut fi închisă contabil, fiind chiar obligată persoana vătămată la plata acestor sume nedatorate în condiții normale.

În procedura de cameră preliminară au fost invocate de inculpatul A. cereri și excepții, una dintre acestea referindu-se în mod expres la competența materială și teritorială a Tribunalului Constanța, care nu a fost respectată în faza de urmărire penală și, în mod greșit, a fost sesizat Tribunalul Constanța cu rechizitoriu, în condițiile în care faptele au fost comise în raza teritorială a Tribunalului București, inculpații sunt din București, doar partea civilă are sediul în municipiul Constanța, iar ordinea efectuării cercetărilor este expres prevăzută în art. 41 din C. proc. pen.

Art. 41 alin. (5) din C. proc. pen. prevede că, ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanțe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

În cazul de față, s-a reținut că, locul săvârșirii infracțiunii este mun. București, atât pentru infracțiunea de evaziune fiscală, cât și pentru infracțiunea de înșelăciune (locul în care s-a încheiat contractul de prestări servicii la data de 7.05.2013, dată la care s-a realizat și inducerea în eroare a părții civile), locul unde a fost prins suspectul sau inculpatul - mun. București, locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică, ori după caz, sediul persoanei juridice, la momentul la care a săvârșit fapta - mun. București, atât domiciliul, cât și sediul persoanei juridice, iar sediul persoanei juridice ce are calitatea de parte civilă este în mun. Constanța, prin urmare se poate constata că, procurorul de caz nu a respectat această ordine privind stabilirea competenței, doar ultimul criteriu fiind incident.

S-a constatat că, potrivit art. 41 alin. (5) din C. proc. pen., ordinea prevăzută de criteriile înscrise în textul de lege nu a fost respectată în faza de urmărire penală, iar în procedura de cameră preliminară, înainte de a lua în discuție celelalte cereri și excepții formulate, se impune să fie admisă excepția necompetentei teritoriale.

Prin încheierea penală din 16 noiembrie 2020 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului București, secția I penală, în Dosar nr. x/2020, în temeiul art. 346 alin. (6) din C. proc. pen., art. 50 alin. (1) și (3) C. proc. pen. rap. la art. 47 alin. (3) din C. proc. pen., cu referire la la art. 41 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (4) din C. proc. pen., a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București.

În temeiul art. 50 alin. (1) C. proc. pen. rap. la art. 41 alin. (1) lit. a), alin. (2) și (4) din C. proc. pen., s-a declinat în favoarea instanței competente material și teritorial, respectiv Tribunalul Constanța cauza privind pe inculpații trimiși în judecată prin Rechizitoriul nr. x/2016 emis la data de 31.07.2020 de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța.

În temeiul dispozițiilor art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

S-au reținut următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 342 din C. proc. pen., obiectul procedurii camerei preliminare îl constituie verificarea, după trimiterea în judecată, a competenței și a legalității sesizării instanței, precum și verificarea legalității administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală

Conform dispozițiilor art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., competența după teritoriu se determină, în ordine, de: a) locul săvârșirii infracțiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta; d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (3) C. proc. pen. "în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să o judece" în fine, potrivit art. 41 alin. (5) C. proc. pen. "ordinea de prioritate prevăzută la alin. (1) se aplică în cazul în care două sau mai multe instanțe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini".

Potrivit rechizitoriului, dosarul penal s-a format ca urmare a plângerii persoanei vătămate SC C., cu sediul în municipiul Constanța, sub aspectul infracțiunii de înșelăciune; aceasta a reclamat faptul că a fost indusă în eroare de inculpați cu ocazia încheierii și executării contractului de prestări de servicii din data de 07.05.2013; ulterior, în perioada 30.05.2013 - 22.11.2013 au fost emise de inculpați un număr de 16 facturi vizând prestarea unor servicii specifice contractului, pentru care au pretins și primit suma de 339.100 RON; or, se arată, societatea era scoasă de ANAF încă din data de 01.02.2013 din evidența plătitorilor de TVA, iar din data de 20.06.2013 a fost declarată inactivă (dată după care a emis un număr de 14 din totalul de 16 facturi).

Se reține în rechizitoriu, "(...) în urma unor controale fiscale ulterioare derulării contractului de prestări de servicii, au fost excluse de la calculul bazei impozabile operațiunile facturate cu cele 16 facturi apreciate ca fiind inapte să ducă la deductibilitatea TVA-ului, ceea ce a generat obligații fiscale suplimentare în sarcina reclamantei, apreciate la suma de 136.306,18 RON, compusă din impozit pe profit 43.754,84 RON, TVA-65.632,26 RON - obligații fiscale impuse de ANAF ca urmare a situației descrise, la care se adaugă penalități și dobânzi de întârziere până la concurența sumei sus menționate (...)".

Judecătorul de cameră preliminară al Tribunalului București a reținut că potrivit dispozițiilor art. 41 alin. (2) din C. proc. pen., prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia.

În speță, urmarea infracțiunii de înșelăciune, pentru care inculpații au fost trimiși în judecată, s-a produs în patrimoniul părții civile SC C. (nu sunt necesare dezvoltări suplimentare), aceasta având sediul social în municipiul Constanța, în ceea ce privește competența fiind astfel incidente dispozițiile art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.

Prin urmare, față de dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. pen., Tribunalul Constanța, organ prim sesizat, este instanța în circumscripția căreia a fost săvârșită infracțiunea [criteriul prevăzut de art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.].

În cauza de față, judecătorul de cameră preliminară al Tribunalului București a constatat că în mod legal Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța a sesizat Tribunalul Constanța cu rechizitoriul din data de 31.07.2020, emis în Dosarul nr. x/2016, aceasta fiind instanța competentă teritorial să judece cauza, potrivit criteriului prevăzut de art. 41 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen.

Înalta Curte de Casație și Justiție a fost investită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Constanța și Tribunalul București.

Din examinarea lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Dispozițiile art. 41 alin. (1) din C. proc. pen. instituie o ordine de preferință din rațiuni de ordin organizatoric, dar și pentru o mai bună desfășurare a procesului penal, stabilind următoarele criterii pentru determinarea competenței teritoriale a instanțelor judecătorești:

a) locul unde a fost săvârșită infracțiunea;

b) locul unde a fost prins suspectul sau inculpatul;

c) locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul săvârșirii faptei;

d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Prin "locul săvârșirii infracțiunii" se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia [art. 41 alin. (2) din C. proc. pen.].

În cauză, inculpații au fost trimiși în judecată prin rechizitoriul din 31.07.2020 întocmit de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța în Dosarul nr. x/2016, care a sesizat Tribunalul Constanța cu faptele săvârșite de inculpații:

- A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de dispozițiile art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005, înșelăciune, prevăzută de dispozițiile art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. și folosire cu rea-credință a creditului societății în interes propriu potrivit art. 272 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, rep., totul cu aplicarea art. 38 din C. pen.

- SC B. SRL, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 lit. b) din Legea nr. 241/2005 și înșelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 38 din C. pen.

În fapt, s-a reținut, în esență, că în perioada august 30.05.2013 -22.11.2013, inculpatul A., în calitate de administrator al SC B. SRL. București, nu a înregistrat în contabilitate cele 16 operațiuni comerciale/prestări servicii în cuantum de 339.100 RON - ocazie cu care a fost diminuată baza impozabilă, și pe cale de consecință, s-a prejudiciat bugetul de stat cu suma de 106.193,75 RON (impozit profit - 42.477,49 RON plus TVA - 63.716,26 RON), și-a însușit în interes propriu suma de 339.100 RON, obținuți prin operațiunea neînregistrată contabil derulată cu persoana vătămată și a indus în eroare persoana vătămată SC C. SRL Constanța, prin prezentarea către aceasta a realității mincinoase legate de situația fiscală concretă, ascunzând cu intenție faptul că este o firmă nefuncțională, declarată de autoritățile fiscale ca inactivă - în condițiile în care, dacă ar fi cunoscut realitatea, persoana vătămată nu ar fi încheiat și executat contractul în condițiile stipulate și descrise, inducere în eroare realizată în special prin emiterea de facturi fiscale cu TVA (fapt ilicit, întrucât nu avea dreptul nici măcar să emită facturi, fiind inactivă, cu atât mai mult cu TVA), situație în care persoana vătămată a fost obligată de organele fiscale să renunțe la echivalentul sumei de 137.893,17 RON (impozit pe profit 43.754,84 RON și TVA - 65.632,26 RON plus penalități - 26.219,08 RON și avans 1586,9 RON) sumă ce nu a putut fi închisă contabil, fiind obligată persoana vătămată la plata acestor sume nedatorate în condiții normale.

Din perspectiva primului criteriu enumerat de legiuitor, se constată, din examinarea actelor de urmărire penală că, sub aspectul locului săvârșirii infracțiunii de înșelăciune, inducerea în eroare a persoanei vătămate SC C. SRL Constanța, în executarea contractului de prestări de servicii din data de 07.05.2013 a avut loc în Constanța, iar urmarea imediată a faptei de înșelăciune s-a produs tot în circumscripția teritorială a Tribunalului Constanța, avându-se în vedere faptul că, la data încheierii contractului, persoana vătămată avea sediul social în municipiul Constanța.

Prin urmare, raportat la primul criteriu de stabilire a competenței teritoriale, reglementat de art. 41 alin. (1) cu referire la art. 41 alin. (2) din C. proc. pen., Tribunalul Constanța este instanța în a cărei circumscripție teritorială a fost săvârșită infracțiunea.

Înalta Curte reține că cele patru criterii determinative de competență, stabilite de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., au o valoare similară, enumerarea lor indicând doar o ordine de preferință în situația în care două sau mai multe instanțe sunt sesizate simultan (art. 41 alin. (5) din C. proc. pen.); dacă nu există o sesizare simultană, ceea ce stabilește competența teritorială este prioritatea, adică prima sesizare.

Prin urmare, în raport de criteriile legale reglementate de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen. rezultă că, în cauză, competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații A. și SC B. SRL revine instanței în raza căreia se află locul săvârșirii infracțiunii de înșelăciune reținută în sarcina acestora, respectiv Tribunalul Constanța, care este și organ judiciar prim sesizat.

Față de considerentele mai sus-arătate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații A. și SC B. SRL în favoarea Tribunalului Constanța, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata SC B. SRL, în cuantum de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpații A. și SC B. SRL în favoarea Tribunalului Constanța, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata SC B. SRL, în cuantum de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 ianuarie 2021.

GGC - GV