ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 10 iulie 2025

Deliberând asupra conflictului de competență de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 64 din 20 martie 2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025, Tribunalul Mureș, secția penală, în temeiul prevederilor art. 41 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din C. proc. pen., a declinat în favoarea Tribunalului Neamț competența soluționării cauzei privind pe inculpata A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4 acte materiale) și art. 5 din C. pen. în relație cu S.C. B. S.R.L., inculpata A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în relație cu S.C. C.. S.R.L. și inculpata A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în relație cu S.C. D. S.R.L..

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Mureș a constatat că prin încheierea penală din data de 12.03.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, s-a dispus disjungerea cauzei, formarea unui nou dosar și declinarea în favoarea Tribunalului Gorj a cauzei privind pe inculpata menționată expres în respectiva încheiere.

Instanța, a constatat că, din punct de vedere tehnic, s-a aflat în imposibilitatea de a dispune declinarea competenței teritoriale în favoarea Tribunalului Hunedoara în dosarul nr. x/2018 deoarece, cauza fiind în prim grad de jurisdicție, soluția se pronunță prin sentință. Or, având în vedere că în dosarul nr. x/2018 au rămas pentru a fi judecate infracțiunile pentru care Tribunalul Mureș este competent teritorial, în aceeași cauză aplicația informatică ECRIS nu permite generarea a două sentințe cu număr. Totodată, tot din rațiuni strict tehnice ce țin de aplicația informatică Ecris, nu s-ar fi putut pune în executare dispoziția de declinare în dosarul nr. x/2018 și urmări în mod corespunzător traseul cauzei la instanța căreia se trimite cauza.

Prin urmare, având în vedere admiterea excepției necompetenței teritoriale dispusă prin încheierea penală din data de 12.03.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2018, remediul imediat al acestei soluții este declinarea cauzei în favoarea Tribunalului competent, prin sentință distinctă în dosarul nou format.

Prin încheierea din data de 12 martie 2025, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosar x/2018, s-a reținut în esență, că dispoziția de începere a judecății a fost pronunțată de către Curtea de Apel Târgu Mureș la data de 17.02.2023, însă până la acest moment procesual nu s-a dat citire actului de sesizare avându-se în vedere complexitatea cauzei, numărul mare de participanți pentru care a fost necesară realizarea unei proceduri de citare de durată și chestiunea legată de prescripția răspunderii penale unde a fost necesară stabilirea legii penale mai favorabile având în vedere modificările Legii nr. 241/2005 care au intrat în vigoare în luna mai a anului 2024.

S-a arătat că până la termenul de judecată din data de 06.12.2024, competența teritorială a Tribunalului Mureș a fost atrasă în mod alternativ cu celelalte tribunale din România din cauza greșitei încadrări juridice stabilită de către organele de urmărire penală în sarcina inculpatei A. S.A., respectiv infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4484 acte materiale) și art. 5 din C. pen., care a dat posibilitatea organului de urmărire penală să sesizeze oricare dintre tribunalele din România pe raza cărora s-au comis presupusele acte materiale de către inculpata A. S.A..

Tribunalul Mureș a observat greșita încadrare juridică reținută în sarcina inculpatei A. S.A., deoarece actele de complicitate priveau 226 de autori diferiți (din care 88 trimiși în judecată, pentru restul fiind dispuse soluții de clasare sau întocmite acorduri de recunoaștere a vinovăției) și în această situație nu putea exista o complicitate continuată, având în vedere că actele de complicitate nu sunt autonome, ci legate de activitatea autorilor, doctrina și practica judiciară fiind unanime în această situație, considerând complicele răspunzător pentru atâtea infracțiuni câți autori sunt, în concurs real de infracțiuni.

Astfel, la termenul de judecată din data de 06.12.2024, Tribunalul Mureș a dispus schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina inculpatei A. S.A. dintr-o infracțiune de evaziune fiscală în formă continuată (4484 acte materiale) în 226 de infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală în formă simplă și continuată, înainte de începerea cercetării judecătorești, pentru ca la momentul citirii actului de sesizare, inculpatei să îi fie adusă la cunoștință corecta acuzație și, în această modalitate, să își poată efectua o apărare corespunzătoare și eficientă.

Înainte de citirea actului de sesizare și în raport de noua încadrare juridică stabilită în sarcina inculpatei A. S.A., Tribunalul Mureș a observat că nu mai subzistă cazul obligatoriu de reunire a cauzelor prevăzut de art. 43 alin. (1) din C. proc. pen. - infracțiunea în formă continuată care trebuie soluționată în mod unitar de către o singură instanță de judecată atunci când se descoperă întreaga activitate infracțională.

A mai observat că presupusele infracțiuni, concurente în cazul unicului complice, ar fi fost săvârșite pe raza teritorială a mai multor județe din România, iar din cei 88 de autori deduși judecății, doar unul ar fi săvârșit infracțiunea pe raza teritorială a județului Mureș.

În acest moment procesual, Tribunalul Mureș, având în vedere acuzația adusă celorlalți inculpați care nu ar fi săvârșit infracțiunile de evaziune fiscală pe raza teritorială a județului Mureș, a constatat că niciunul dintre criteriile de competență teritorială prevăzute de art. 41 alin. (1) lit. a), b), c) și d) și alin. (2) din C. proc. pen. nu sunt aplicabile în cauză pentru ca judecata să se desfășoare în mod obligatoriu de către Tribunalul Mureș.

S-a considerat că în prezentul proces penal nu există situația unui caz facultativ de reunire prevăzut de art. 43 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen.

S-a menționat că din pricina volumului de activitate, până la acest moment procesual nu s-a putut citi actul de sesizare, chiar dacă judecata în fond a început la data de 17.02.2023

S-a invocat faptul că nu se poate face o minimă estimare în timp cu privire la durata prezentului proces penal, deoarece volumul de activitate care ar presupune efectuarea cercetării judecătorești este unul impresionant și, astfel, s-ar încălca în mod flagrant art. 6 pct. 1 din CEDO cu privire la termenul rezonabil cuprins în dreptul la un proces echitabil.

S-a avut în vedere și voința legiuitorului de a stabili pe teritoriul României mai multe tribunale tocmai pentru a facilita accesul la sistemul de justiție penală pe principiul apropierii de domiciliu, astfel cum prevede art. 41 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. în cazul în care nu s-ar cunoaște locul săvârșirii infracțiunii sau locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul, aceste din urmă cazuri având întâietate.

Aplicând dispozițiile art. 41 alin. (1) din C. proc. pen. la cauza dedusă judecății, s-a concluzionat că Tribunalul Mureș este competent să judece cauza doar referitor la inculpații E. și A. S.A., ambii în relația cu S.C. F. S.R.L. și aceeași inculpată în relația cu S.C. G. S.A..

Așadar, Tribunalul Mureș a apreciat necesară disjungerea cauzelor, formarea unor noi dosare și declinarea acestora către tribunalele competente teritorial să judece presupusele fapte săvârșite de 72 dintre inculpați și complice pentru respectarea duratei rezonabile a procesului penal în vederea garantării inculpaților la un proces penal echitabil, deoarece, în prezenta formă, judecata ar întârzia cu mult mai mult decât a durat procedura de cameră preliminară (4 ani și 5 luni).

S-a precizat că disjungerea și declinarea este necesară pentru a se putea asigura judecata cu celeritate a cauzelor, deoarece, dat fiind numărul mare de inculpați pentru care asistența juridică este obligatorie, apărarea în cadrul Tribunalului Mureș nu este una efectivă și au fost nenumărate situații când cauza a fost amânată din lipsa apărătorilor aleși sau desemnați din oficiu.

Această situație, în opinia Tribunalului Mureș, ar putea genera, atunci când cauza avansează, inexistența unei apărări corespunzătoare efectuată pentru inculpați, astfel încât cauzele să sufere amânări nejustificate și, în final, ar putea conduce chiar la constatarea întreruperii cursului justiției, deoarece pe tabloul apărătorilor din oficiu din cadrul Baroului Mureș nu există un număr suficient de avocați ce pot fi desemnați în prezentul proces penal având în vedere numărul mare de inculpați.

Un alt argument pentru disjungerea și declinarea cauzelor a fost reducerea costurilor prezentului proces penal care ar rămâne în sarcina statului având în vedere numeroasele cereri pe care unii dintre apărătorii aleși ai inculpaților din necesitate sunt nevoiți să le formuleze, respectiv de acordare avocat din oficiu pentru un anumit termen de judecată, deoarece nu pot face deplasarea din alte orașe având în vedere condiții meteo de notorietate sau probleme personale justificate, plăți care ar putea fi evitate dacă dosarele ar fi judecate de tribunalele competente teritorial.

Tribunalul Mureș a considerat că, în ipoteza în care s-ar considera de către o instanță de control judiciar că dispoziția de schimbare a încadrării juridice reținută în sarcina A. S.A. este eronată, disjungerea și declinarea este posibilă și în situația unei infracțiuni în formă continuată, deoarece față de inculpată a fost constatată ca fiind intervenită prescripția răspunderii penale, motiv pentru care nu se mai impune o unică rezolvare a laturii penale, întrucât soluția de condamnare nu mai este posibilă, dar pentru fiecare act material de complicitate la evaziune fiscală se poate dispune distinct achitarea sau încetarea procesului penal de instanțe diferite.

S-a reținut că nu au fost primite susținerile inculpaților în legătură cu tardivitatea excepției de necompetență teritorială, pentru că în prezenta cauză s-ar fi început cercetarea judecătorească prin schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina inculpatei A. S.A.; aceasta deoarece cercetarea judecătorească debutează după citirea actului de sesizare, iar posibilitatea schimbării încadrării juridice se poate dispune în cursul judecății, ceea ce înseamnă că poate apărea și înainte de expunerea acuzației și mai mult, în această cauză, schimbarea de încadrare juridică reținută în sarcina inculpatei A. S.A. a fost doar o chestiune strict prealabilă citirii actului de sesizare care s-a impus cu necesitate, deoarece eroarea organelor de urmărire penală era evidentă oricărui practician de drept penal.

Referitor la chestiunea autorității de lucru judecat cu privire la excepția de necompetență teritorială soluționată de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea remediu din data de 07.11.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, aceasta s-a bazat strict pe încadrarea juridică stabilită de organul de urmărire penală în sarcina inculpatei A. S.A. a cărei analiză sau schimbare nu putea face obiectul acelei proceduri, iar judecătorul de cameră preliminară, indiferent dacă a observat sau nu eroarea organelor de urmărire penală, nu avea posibilitatea legală de a o critica sau îndrepta întrucât ar fi excedat competențelor sale atribuite de legiuitor în această procedură filtru.

În ceea ce privește practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată de către A. S.A., Tribunalul Mureș a constatat că aceasta nu este aplicabilă speței, deoarece judecătorul din cadrul Tribunalului Mureș nu a pus în discuție declinarea competenței și asupra faptelor care sunt de competența sa, respectiv cele presupus săvârșite de către inculpații E. și A., ambii în relația cu S.C. F. S.R.L. și în relația cu S.C. G. S.A., urmând ca pentru acestea să continue judecata în acest dosar la termenul din 28.03.2025.

S-a apreciat că excepția de necompetență este atrasă de lipsa oportunității de judecată într-un singur dosar a tuturor faptelor, deoarece se încalcă flagrant dreptul inculpaților la un proces penal echitabil prin depășirea duratei rezonabile a cauzei.

Prin sentința penală nr. 78/P din 27 iunie 2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Tribunalul Neamț, secția penală, în temeiul art. 47 alin. (2) și (3) C. proc. pen. raportat la art. 41 alin. (1) lit. a) și alin. (2)-(4), art. 44 alin. (2) și art. 49 alin. (1) C. proc. pen., a admis excepția necompentenței teritoriale a Tribunalului Neamț invocată din oficiu, în baza art. 50 din C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul Mureș, a constatat ivit conflictul negativ de competență și în baza art. 51 din C. proc. pen., a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție spre competentă soluționare.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Neamț, a reținut, în esență, că în ceea ce privește competența teritorială alternativă s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, învestită cu soluționarea unui conflict negativ de competență, prin încheierea nr. 364/04.07.2024, stabilind următoarele: (…) prin norma de procedură [art. 41 alin. (1), (2) și (3) din C. proc. pen...] se instituie competența egală a tuturor instanțelor judecătorești în circumscripția cărora s-a desfășurat activitatea infracțională, fără a avea relevanță juridică, sub acest aspect, dacă în raza instanței sesizate s-a desfășurat întreaga activitate obiectivă circumscrisă verbum regens al infracțiunii deduse judecății sau, dimpotrivă, s-a produs numai rezultatul acesteia.

În consecință, legiuitorul a optat pentru a nu institui un subcriteriu de preferință pentru stabilirea competenței teritoriale, recunoscând, în schimb, competența egală a instanțelor, competentă fiind atât instanța în circumscripția căreia a fost săvârșită activitatea infracțională cât și instanța în circumscripția căreia s-a produs urmarea imediată a infracțiunii.

Or, ca efect al opțiunii legislative relevate de dispozițiile art. 41 alin. (1) sau art. 41 alin. (3) C. proc. pen..., sesizarea uneia dintre instanțele deopotrivă competente teritorial potrivit alin. (2) al textului de lege are ca efect încetarea vocației celorlalte la judecarea cauzei, competența recunoscută organului judiciar prim sesizat devenind efectivă prin faptul învestirii sale, în condițiile legii.

Similar a reținut instanța supremă, prin încheierea nr. 203/23.03.2018: (...) în cazul infracțiunilor al căror element material cunoaște variante alternative, săvârșite în raza unor instanțe diferite dar și în ipoteza unor infracțiuni multiple, între care există legături de conexitate sau de tip corelativ, fapte comise în raza unor instanțe diferite, legiuitorul a optat pentru a nu institui un subcriteriu de preferință pentru stabilirea competenței teritoriale, recunoscând în schimb, competența egală a instanțelor, indiferent de natura sau amploarea activității infracționale concret desfășurate în raza uneia sau alteia dintre acestea.

Or, ca efect al opțiunii legislative relevate de dispozițiile art. 41 alin. (1) sau 41 alin. (3) noul C. proc. pen.., sesizarea uneia dintre instanțele deopotrivă competente teritorial potrivit alin. (2) al textului are ca efect încetarea vocației celorlalte la judecarea cauzei, competența recunoscută organului judiciar prim sesizat devenind efectivă prin faptul învestirii sale, în condițiile legii.

S-a reținut că, în cauză, s-a constatat că, prin Rechizitoriul din 12.11.2018 emis în dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Târgu Mureș, înregistrat sub nr. x/2018, Tribunalul Mureș a fost învestit cu soluționarea infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. și ped. de art. 367 alin. (1) C. pen. și evaziune fiscală, prev. și ped. de art. 9 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 241/2005 (atât în forma autoratului, cât și a complicității), ambele infracțiuni fiind de competența materială a tribunalului, conform art. 36 alin. (1) lit. a), c) și c)

1

) C. proc. pen.

Cu privire la situația de fapt reținută în actul de sesizare, s-a menționat, în esență, că, începând cu anul 2009, pe teritoriul României, a fost inițiat și constituit un grup infracțional organizat la nivelul A. S.A., specializat în obținerea unor importante beneficii financiare în urma încheierii și derulării unor contracte formale și fictive de asigurare de viață colectivă. În baza acestor contracte, o serie de angajatori - persoane juridice, au procedat, pe lângă achitarea contravalorii polițelor de asigurare pentru angajați, la plata unor prime suplimentare, aferente clauzei facultative EB (economisire-beneficii sau investiții), urmate imediat, în cursul aceleiași zile sau în zilele următoare, de "răscumpărarea clauzei/primei suplimentare" și, implicit, la plata cuantumului primelor de asigurare, de către A. S.A., după reținerea unui comision de aproximativ 10% din valoarea primei, direct în conturile angajaților. S-a stabilit în cauză faptul că aceste activități au avut drept unic scop sustragerea parțială a angajatorilor de la plata contribuțiilor datorate bugetelor fondurilor de asigurări sociale, șomaj ș.a. și a impozitului pe venit, aferente retribuțiilor lunare acordate salariaților, prin ascunderea sursei impozabile. S-a mai reținut că membrii grupului au acționat în mod coordonat, fiind respectată ierarhia din cadrul A., în scopul instigării și ajutării propriilor clienți în activitatea de evaziune fiscală realizată de aceștia, prin intermediul punerii în executare a unor clauze contractuale exercitate abuziv de către reprezentanții societăților comerciale cu care s-au încheiat contractele de asigurare. Reprezentanții societăților comerciale implicate în activitatea infracțională au fost aceia care au fraudat bugetul de stat prin ascunderea sursei impozabile reprezentând o parte din veniturile salariale acordate propriilor angajați.

Așadar, s-a arătat că, din descrierea situației de fapt se presupune că actele de complicitate la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală de către reprezentanții societăților comerciale ar fi intrat în scopul grupului infracțional ce ar fi fost organizat la nivelul A. S.A., fiind în legătură cu activitatea grupului infracțional organizat, infracțiunile de evaziune fiscală/complicitate la evaziune fiscală fiind astfel infracțiuni conexe infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) C. pen., care ar fi determinat prorogarea de competență în favoarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Târgu Mureș, pentru a facilita o abordare eficientă a anchetei și a procesului penal.

Competența materială și teritorială a Tribunalului Mureș cu privire la toate infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată a fost analizată în procedura de cameră preliminară, stabilindu-se că Tribunalul Mureș este competent material și teritorial să soluționeze toate infracțiunile cu care a fost învestită, în contextul în care unele dintre actele materiale care ar intra în conținutul infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată retinută în sarcina inculpatei A. S.A. - cele privind S.C. F. S.R.L. (celelalte acte materiale fiind comise în circumscripția mai multor tribunale din țară, inclusiv în circumscripția Tribunalului Neamț), precum și activitatea unei infracțiuni de evaziune fiscală în formă continuată (presupusă a fi săvârșită de inculpatul E., administrator al S.C. F. S.R.L.), ar fi fost săvârșite pe raza județului Mureș.

Drept urmare, avându-se în vedere infracțiunile de evaziune fiscală/complicitate la evaziune fiscală, cu privire la care Tribunalul Mureș (pe lângă alte tribunale din țară, printre care și Tribunalul Neamț) ar fi avut competența de soluționare a cauzei, prin aplicarea criteriului locului săvârșirii infracțiuni, prevăzut de art. 41 alin. (1) lit. a) și alin. (3) C. proc. pen., s-a stabilit că, în ceea ce privește toate infracțiunile deduse judecății, competența teritorială revine primei instanțe sesizate, și anume, Tribunalului Mureș.

S-a reținut că, efect al opțiunii legislative relevate de dispozițiile art. 41 alin. (1) și alin. (3) C. proc. pen., sesizarea Tribunalului Mureș (respectiv a uneia dintre instanțele deopotrivă competente teritorial) are ca efect încetarea vocației celorlalte tribunale la judecarea cauzei, competența recunoscută organului judiciar prim sesizat devenind efectivă prin faptul învestirii sale, în condițiile legii.

Astfel, întrucât Tribunalul Mureș a fost prima instanță sesizată cu Rechizitoriul din 12.11.2018 emis în dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Târgu Mureș, devin incidente și dispozițiile art. 41 alin. (4) teza finală C. proc. pen. care, în caz de sesizări succesive a mai multor instanțe deopotrivă competente, atribuie instanței mai întâi sesizate competența de judecare a cauzei.

Prin urmare, ca efect al sesizării Tribunalului Mureș cu rechizitoriul întocmit în speță, competența teritorială a acestei instanțe, atrasă de actele materiale ce intrau în conținutul infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, dar și de infracțiunea de evaziune fiscală în formă continuată (presupusă a fi săvârșită de inculpatul E., administrator al S.C. F. S.R.L.), a devenit efectivă, această împrejurare având ca urmare încetarea vocației la judecarea cauzei a celorlalte instanțe, deopotrivă competente teritorial în virtutea dispozițiilor legale anterior menționate.

Potrivit opticii instanței supreme exprimate prin încheierea nr. 203/23.03.2018, acest efect de încetare a vocației celorlalte tribunale la judecarea cauzei s-ar fi produs și dacă Tribunalul Mureș ar fi fost învestit cu o pluralitate de infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală reținute în sarcina inculpatei A. S.A., în locul unei singure infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, astfel cum a apreciat Tribunalul Mureș prin schimbarea încadrării juridice, dată fiind competența teritorială a Tribunalului Mureș cu privire la o parte din acuzația de evaziune fiscală/complicitate la evaziune fiscală și legăturii dintre aceste infracțiuni și celelalte infracțiuni care ar fi fost săvârșite în circumscripția teritorială a altor tribunale, neprezentând relevanță natura sau amploarea activității infracționale concret desfășurate în raza uneia sau alteia dintre aceste tribunale, respectiv că majoritatea acuzației ar fi avut loc în circumscripția teritorială a altor tribunale, dacă Tribunalul Mureș a fost primul tribunal sesizat.

În acest context, schimbarea încadrării juridice a faptei reținute în sarcina inculpatei A. S.A., din infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (4484 acte materiale) și art. 5 C. pen., în 226 de infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală în formă simplă și continuată, disjungerea și formarea unor noi dosare cu privire la infracțiunilor presupus a fi săvârșite pe raza altor județe din România, nu poate afecta competența teritorială a Tribunalului Mureș de a judeca toate infracțiunile cu care a fost învestită, între care există o legătură de conexitate, aceasta rămânând dobândită, ca efect al opțiunii legislative relevate de dispozițiile art. 41 alin. (1), alin. (3) și (4) C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât în urma schimbării încadrării juridice nu a rezultat competența instanței superioare. Astfel, din interpretarea per a contrario a dispozițiilor art. 49 alin. (1) C. proc. pen. rezultă că schimbarea încadrării juridice nu poate afecta competența teritorială a unei instanțe, ci doar competența materială a unei instanțe, și doar dacă, după schimbarea încadrării juridice, infracțiunea ar fi de competența instanței superioare, situație care nu este incidentă în cauză.

Totodată, în condițiile în care în procedura de cameră preliminară s-a stabilit competența materială și teritorială de a judeca toate infracțiunile cu care a fost învestită, competența rămâne dobândită judecătorului inițial chiar dacă se dispune ulterior disjungerea, astfel cum decurge din interpretarea dispozițiilor art. 44 alin. (2) C. proc. pen., așa cum s-a arătat și prin Decizia nr. 10/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, prin care s-a stabilit că "(…) disjungerea cauzei este doar o măsură procesuală, pentru buna soluționare a unei cauze, însă, în realitate, ambele dosare-cel inițial și cel nou format ca urmare a disjungerii-constituie o singură cauză".

Tribunalul Mureș a reținut că propria sa competența teritorială a fost atrasă în mod alternativ cu celelalte Tribunale din România, având în vedere greșita încadrare juridică stabilită de către organele de urmărire penală în sarcina inculpatei A. S.A., respectiv infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (4484 acte materiale) și art. 5 C. pen., încadrare juridică care i-a conferit organului de urmărire penală posibilitatea de a sesiza oricare dintre Tribunalele din România pe raza cărora s-au comis presupusele acte materiale de către inculpata A. S.A.., subliniind că singura legătură cu Tribunalul Neamț a celor 87 de inculpați din afara județului Mureș (trimiși în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală, în formă simplă sau continuată), din cei 88 de inculpați, este dată de complicele A. S.A., care a fost trimis în judecată cu o încadrare juridică constatată de către instanța de judecată ca fiind greșită, fără însă a avea în vedere legătura puternică a infracțiunilor de evaziune fiscală/complicitate la evaziune fiscală cu infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, a cărui scop era tocmai facilitarea săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, legătură care conferea o prorogare de competență în favoarea Tribunalului Mureș cu privire la infracțiunile care nu ar fi fost de competența teritorială a acestuia.

S-a precizat că grupurile infracționale organizate acționează de obicei în mod coordonat, cu roluri clar definite, iar infracțiunile comise în scopul acestora sunt interconectate. Judecarea separată ar îngreuna înțelegerea amplorii activităților infracționale și a relațiilor dintre membrii grupului și ar putea duce la soluții diferite pentru aceleași fapte, creând confuzie și incertitudine juridică. Judecarea împreună a infracțiunii de grup infracțional organizat și a infracțiunilor comise în scopul acestuia este necesară pentru a asigura o corectă aplicare a legii și o justă individualizare a pedepsei, pentru a permite instanței să evalueze rolul fiecărui membru al grupului în comiterea infracțiunilor, inclusiv gradul de participare și contribuția la atingerea scopului grupului, doar prin analiza globală a activității grupului, instanța putând individualiza mai corect pedeapsa pentru fiecare membru, luând în considerare atât gravitatea infracțiunilor comise, cât și rolul lor în grup. În lipsa unei legături de conexitate între infracțiuni, competența materială și teritorială se stabilește cu privire la fiecare infracțiune în parte, conform criteriilor legale. S-a reținut că nu aceasta este situația și în cazul infracțiunilor cu privire la care a fost sesizat Tribunalul Mureș, legătura de conexitate dintre infracțiuni justificând prorogarea de competență în favoarea primei instanțe sesizate, respectiv a Tribunalului Mureș, în acest fel încetând vocația celorlalte tribunale la judecarea cauzei (care ar fi fost competente teritorial).

S-a menționat că nu se poate nega complexitatea ridicată a cauzei și numărul mare de participanți pentru care a fost necesară realizarea unei proceduri de citare de durată, ceea ce a și determinat ca procedura de cameră preliminară să dureze aproximativ 4 ani și 5 luni, însă acest aspect nu poate prevala interesului justiției de soluționare unitară a cauzei, o corectă stabilire a amplorii activității infracționale deduse judecății putându-se realiza doar prin judecarea de către aceeași instanță a tuturor infracțiunilor, neputându-se scinda activitatea grupului infracțional organizat de activitatea de evaziune fiscală.

Tribunalul a mai constatat faptul că judecarea și ulterior pronunțarea unui număr de 30 de soluții cu privire la inculpata A. într-un număr de 30 de dosare (incluzându-l și pe cel rămas la Tribunalul Mureș) este de natură să aducă atingere dreptului acesteia la apărare, procedura fiind în mod evident îngreunată, iar posibilitățile exercitării dreptului la apărare fiind reduse semnificativ sau cel puțin anevoioase.

Pe de altă parte, s-a avut în vedere că în procedura camerei preliminară desfășurate în dosarul x/2018 au fost dezbătute toate aspectele care prezentau relevanță sub aspectul competenței teritoriale a Tribunalului Mureș, respectiv împrejurarea că doar o parte din pretinsa activitate infracțională ar fi fost desfășurată în raza teritorială a acestei instanțe, dar și că aspectele ce țin de buna desfășurare și organizare a procesului nu reprezintă criterii legale pentru analiza aspectului competenței, stabilindu-se, în mod definitiv, că a fost respectată ordinea de sesizare a instanțelor, conform art. 41 alin. (1) lit. a) și art. 41 alin. (2) C. proc. pen.. Finalizarea camerei preliminare împiedică, față de exigențele temporale exprese menționate în cuprinsul art. 342 C. proc. pen., o nouă analiză a competenței teritoriale a instanței. S-a reținut că schimbarea încadrării juridice dintr-o infracțiune continuată într-un concurs real de infracțiuni simple nu poate determina, sub nicio formă, noi aprecieri asupra competenței teritoriale a Tribunalului Mureș, care rămâne câștigată odată cu finalizarea camerei preliminare.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 02 iulie 2025, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 10 iulie 2025.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Mureș și Tribunalul Neamț, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Mureș pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanțe se recunosc competente a judeca aceeași cauză ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară.

Conform art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanța ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanța care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanța care și-a declinat cea din urmă competența.

Înalta Curte constată că, în cauză, conflictul negativ de competență poartă asupra soluționării cauzei penale privind pe inculpata A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (8 acte materiale) și art. 5 din C. pen. în relație cu S.C. B. S.R.L., inculpata A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în relație cu S.C. C.. S.R.L. și inculpata A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în relație cu S.C. D. S.R.L..

Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș a fost sesizat Tribunalul Mureș cu privire la un număr de 89 de inculpați, cauza fiind înregistrată sub dosar nr. x/2018. Prin actul de sesizare s-a reținut că o parte din activitatea infracțională reținută în cauză s-a desfășurat pe raza județului Mureș și a atras competența teritorială a Tribunalului Mureș.

În cauză, a fost parcursă procedura de cameră preliminară, iar prin încheierea nr. 32 din data de 17.02.2023 pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Târgu Mureș, s-a dispus începerea judecății.

Ulterior, Tribunalul Mureș a sesizat Tribunalul Neamț în ceea ce o privește pe inculpata A..

Potrivit art. 36 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. competența de judecată a infracțiunilor cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism aparține tribunalului.

Determinarea competenței teritoriale a instanțelor de judecată se realizează în funcție de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României, competența după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârșirii infracțiuni (forum delicticomissi), astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiași text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul (forum deprehensionis); locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta (forum domicilii) și locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate (forum domicilii victimae).

Dispozițiile art. 41 alin. (2) din C. proc. pen. definesc locul săvârșirii infracțiunii ca fiind "locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia", iar prevederile alin. (3) al aceluiași articol statuează că, "în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să judece."

Norma de procedură evocată instituie, prin urmare, competența egală a tuturor instanțelor judecătorești în circumscripția cărora s-a desfășurat activitatea infracțională, fără a avea relevanță juridică, sub acest aspect, dacă în raza instanței sesizate s-a desfășurat întreaga activitate obiectivă circumscrisă verbum regens al infracțiunii deduse judecății sau, dimpotrivă, s-a produs numai rezultatul acesteia.

Or, ca efect al opțiunii legislative relevate de dispozițiile art. 41 alin. (1) sau art. 41 alin. (3) din C. proc. pen., sesizarea uneia dintre instanțele deopotrivă competente teritorial potrivit alin. (2) al textului are ca efect încetarea vocației celorlalte la judecarea cauzei, competența recunoscută organului judiciar prim sesizat devenind efectivă prin faptul învestirii sale, în condițiile legii.

Înalta Curte constată că Tribunalul Mureș a fost prima instanță sesizată cu rechizitoriul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, devenind, astfel, incidente și dispozițiile art. 41 alin. (4) teza finală din C. proc. pen. care, în caz de sesizări succesive a mai multor instanțe deopotrivă competente, atribuie instanței mai întâi sesizate competența de judecare a cauzei.

Se impune a se avea în vedere că prin încheierea din data de 07.11.2021 a Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul asociat nr. x/2018, în raport de încadrarea juridică stabilită de organul de urmărire penală în sarcina inculpatei A. S.A., în temeiul art. 345 alin. (1) din C. proc. pen., s-a respins ca nefondată excepția necompetenței materiale, teritoriale și după calitatea persoanei a Tribunalului Mureș cu privire la soluționarea prezentei cauze.

Astfel se constată că, în procedura de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară a analizat competența materială, teritorială și după calitatea persoanei a Tribunalului Mureș cu privire la soluționarea prezentei cauze.

Înalta Curte notează că nici disjungerea nu atrage declinarea cauzei pentru respectarea duratei rezonabile a procesului penal în vederea garantării inculpaților a dreptului la un proces penal echitabil, Tribunalul Mureș deturnând scopul prevăzut de legiuitor în ceea ce privește instituția disjungerii.

În acest sens, Înalta Curte constată că disjungerea cauzei este o măsură procesuală care se dispune pentru buna desfășurare a judecății, însă atât dosarul inițial, cât și cel nou format ca urmare a disjungerii, rămân spre soluționare instanței inițial investite.

Potrivit dispozițiilor art. 46 alin. (1) din C. proc. pen., pentru motive temeinice privind mai buna desfășurare a judecății, instanța poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpați sau la unele dintre infracțiuni, însă, în situația în care judecătorul apreciază că se impune disjungerea cauzei, legea nu îi permite ca, sub pretextul unei mai bune desfășurări a judecății, să procedeze la declinarea cauzei cu referire la inculpații pentru care a dispus disjungerea în favoarea unei alte instanțe decât în condițiile legii (spre exemplu în cazul în care se dispune disjungerea și ulterior inculpatul, după săvârșirea infracțiunii dobândește una din calitățile prevăzute la art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., reglementat de art. 48 alin. (2) din C. proc. pen.).

Prin urmare, Înalta Curte având în vedere dispozițiile art. 36 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la cele ale art. 41 din C. proc. pen. concluzionează că, în speță, competența de a soluționa cauza privind pe inculpata A. din punct de vedere material și teritorial aparține în primă instanță Tribunalului Mureș.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe inculpata A. S.A. în favoarea Tribunalului Mureș, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind-o pe inculpata A. S.A. în favoarea Tribunalului Mureș, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 iulie 2025.