ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 09 septembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 58/2025 din 20 martie 2025, pronunțată de Tribunalul Mureș, secția Penală, în temeiul prevederilor art. 41 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din C. proc. pen., s-a declinat în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud competența soluționării cauzei privind pe inculpata:

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Mureș a reținut că prin încheierea penală din data de 12.03.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, s-a dispus disjungerea cauzei, formarea unui nou dosar și declinarea în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud a cauzei privind pe inculpata menționată expres în respectiva încheiere.

Instanța, din punct de vedere tehnic, s-a aflat în imposibilitatea de a dispune declinarea competenței teritoriale în favoarea Tribunalului Bistrița Năsăud în dosarul nr. x/2018 deoarece, cauza fiind în prim grad de jurisdicție, soluția se pronunță prin sentință. Or, având în vedere că în dosarul nr. x/2018 au rămas pentru a fi judecate infracțiunile pentru care Tribunalul Mureș este competent teritorial, în aceeași cauză aplicația informatică ECRIS nu permite generarea a două sentințe cu număr.

Totodată, tot din rațiuni strict tehnice ce țin de aplicația informatică ECRIS, nu s-ar fi putut pune în executare dispoziția de declinare în dosarul nr. x/2018 și urmări în mod corespunzător traseul cauzei la instanța căreia se trimite cauza.

Prin urmare, având în vedere admiterea excepției necompetenței teritoriale dispusă prin încheierea penală din data de 12.03.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2018, remediul imediat al acestei soluții este declinarea cauzei în favoarea tribunalului competent, prin sentință distinctă în dosarul nou format.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, la data de 08 mai 2025.

Prin sentința penală nr. 60/F din 29 iulie 2025 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, s-a admis excepția necompetenței teritoriale de soluționare a cauzei de către Tribunalul Bistrița-Năsăud, invocată de inculpata A. S.A. și în consecință:

În temeiul art. 50 din C. proc. pen. a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe inculpata A. S.A., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de: complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (407 acte materiale) și art. 5 din C. pen., în relație cu S.C. B. S.A., complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (7 acte materiale) și art. 5 din C. pen., în relație cu S.C. C. S.R.L., în favoarea Tribunalului Mureș.

Pentru a dispune în acest sens, Tribunalul Bistrița Năsăud a reținut că prin Încheierea intermediară nr. 166/C/CP/07.10.2021, respectiv Încheierea finală de cameră preliminară nr. 63/CP/19.05.2022, pronunțate de Tribunalul Mureș, și prin încheierea definitivă nr. 32/C/CP/17.02.2023, pronunțată în contestație de completul de judecători de cameră preliminară de la Curtea de Apel Târgu-Mureș, a fost respinsă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Mureș, invocată de către inculpată, competența teritorială fiind în consecință stabilită cu titlu definitiv ca aparținând Tribunalului Mureș.

Potrivit art. 346 alin. (7) din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară care a dispus începerea judecății exercită funcția de judecată în cauză, astfel încât, competența instanței de fond este aceeași cu cea a judecătorului de cameră preliminară, instanța constatând că ulterior rămânerii definitive a încheierii de cameră preliminară nu au intervenit împrejurări de fapt noi, de natură a influența competența teritorială pe care a dobândit-o Tribunalul Mureș.

A reținut că datele dosarului relevă faptul că activitatea pretins infracțională s-a desfășurat pe raza mai multor județe ale țării, printre care și județul Bistrița-Năsăud, însă competența de soluționare a cauzei aparține instanței mai întâi sesizate, conform art. 41 alin. (4) din C. proc. pen.

În acest sens, prin încheierea nr. 203 din 23.03.2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a statuat, în soluționarea conflictului negativ de competență teritorială cu care a fost sesizată, că "art. 41 alin. (2) din C. proc. pen. instituie, prin urmare, competența egală a tuturor instanțelor judecătorești în circumscripția cărora s-a desfășurat activitatea infracțională, fără a avea relevanță juridică, sub acest aspect, dacă în raza instanței sesizate s-a desfășurat întreaga activitate obiectivă circumscrisă "verbum regens" al infracțiunii deduse judecății sau, dimpotrivă, s-a produs numai rezultatul acesteia.

Aceasta înseamnă că (...) în ipoteza unor infracțiuni multiple, între care există legături de conexitate sau de tip corelativ, fapte comise în raza unor instanțe diferite, legiuitorul a optat pentru a nu institui un subcriteriu de preferință pentru stabilirea competenței teritoriale, recunoscând, în schimb competența egală a instanțelor, indiferent de natura sau amploarea activității infracționale.

Or, ca efect al opțiunii legislative relevate de dispozițiile art. 41 alin. (1) sau art. 41 alin. (3) din C. proc. pen., sesizarea uneia dintre instanțele deopotrivă competente teritorial potrivit alin. (2) al textului are ca efect încetarea vocației celorlalte la judecarea cauzei, competența recunoscută organului judiciar prim sesizat devenind efectivă prin faptul învestirii sale, în condițiile legii (...). Prin urmare, în conformitate cu disp.art. 41 alin. (4) teza finală din C. proc. pen., competența teritorială de judecată revine instanței mai întâi sesizate, dintre instanțele stabilite în art. 41 alin. (1) din C. proc. pen.

Ca efect al sesizării Judecătoriei Sectorului 3 București cu rechizitoriul întocmit în speță, competența teritorială a acestei instanțe (...) a devenit efectivă, această împrejurare având ca urmare încetarea vocației la judecarea cauzei a celorlalte instanțe, deopotrivă competente teritorial în virtutea dispozițiilor legale anterior menționate (Judecătoria Pitești, Judecătoria Sectorului 5 București, etc.)".

În temeiul argumentelor mai sus expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, făcând aplicarea "criteriului de preferință cronologică", a stabilit competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 3, prima instanță sesizată prin rechizitoriu, căreia i s-a trimis dosarul.

În acest context, Tribunalul Bistrița-Năsăud a apreciat că în prezenta cauză sunt valabile aceleași argumente. Astfel, deși se presupune că infracțiunile ce constituie obiectul prezentului dosar au fost comise pe raza mai multor județe, în virtutea dispozițiilor art. 41 alin. (2) și (3) din C. proc. pen., prin raportare și la natura infracțiunii (evaziune fiscală), oricare dintre tribunalele pe raza cărora s-a desfășurat activitatea infracțională, în tot sau în parte este potențial competent teritorial să judece cauza.

Însă, întrucât Tribunalul Mureș a fost prima instanță sesizată cu Rechizitoriul din 12.11.2018, emis în dosarul penal nr. x/2013 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție-Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism-Serviciul Teritorial Târgu-Mureș, devin incidente dispozițiile art. 41 alin. (4) teza finală din C. proc. pen., prin care, în caz de sesizări succesive ale mai multor instanțe deopotrivă competente, se atribuie instanței mai întâi sesizate competența de judecare a cauzei.

Schimbarea încadrării juridice a faptelor a fost dispusă anterior citirii actului de sesizare a instanței, raportat la constatarea de către Tribunalul Mureș a unei erori a organului de urmărire penală și nu la un probatoriu administrat în cauză sau o chestiune juridică care să fi determinat o astfel de analiză, iar pe de altă parte dispozițiile art. 49 alin. (1) din C. proc. pen. prevăd că instanța sesizată cu judecarea unei infracțiuni rămâne competentă a o judeca, chiar dacă, după schimbarea încadrării juridice, infracțiunea este de competența instanței inferioare.

Faptul că în cauză s-a dispus disjungerea nu este un argument pentru declinarea competenței de soluționare a noilor dosare formate, întrucât, potrivit art. 46 alin. (1) din C. proc. pen., doar pentru motive temeinice privind buna desfășurare a judecății, instanța poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpați sau la unele dintre infracțiuni; complexitatea ridicată a prezentului dosar, precum și legătura de interdependență între cei peste 100 de inculpați și părți responsabile civilmente, grefată pe raportul de participație autori-complice, dar și pe interesul unei bune administrări a actului de justiție, pledează pentru o judecată unitară a cauzei, pentru a se evita riscul pronunțării unor hotărâri judecătorești care să interpreteze în mod diferit starea de fapt dedusă judecății și să aplice diferit normele juridice incidente în cauză.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Mureș și Tribunalul Bistrița-Năsăud, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Mureș, pentru considerentele ce vor fi expuse:

Dispozițiile art. 51 alin. (1) din C. proc. pen. prevăd că în situația în care două sau mai multe instanțe se recunosc competente a judeca aceeași cauză ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară.

Conform art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanța ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanța care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanța care și-a declinat cea din urmă competența.

Înalta Curte constată că, în cauză, conflictul negativ de competență poartă asupra soluționării cauzei penale privind pe inculpata A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (8 acte materiale) și art. 5 din C. pen. în relație cu S.C. D. S.R.L., inculpata A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în relație cu S.C. E.. S.R.L. și inculpata A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în relație cu S.C. F. S.R.L..

Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș a fost sesizat Tribunalul Mureș cu privire la un număr de 89 de inculpați, cauza fiind înregistrată sub nr. x/2018. Prin actul de sesizare s-a reținut că o parte din activitatea infracțională reținută în cauză s-a desfășurat pe raza județului Mureș și a atras competența teritorială a Tribunalului Mureș.

În cauză, a fost parcursă procedura de cameră preliminară, iar prin încheierea nr. 32 din data de 17.02.2023 pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Târgu Mureș, s-a dispus începerea judecății.

Ulterior, Tribunalul Mureș a sesizat Tribunalul Bistriția-Năsăud în ceea ce o privește pe inculpata A..

Potrivit art. 36 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. competența de judecată a infracțiunilor cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism aparține tribunalului.

Odată examinată și stabilită competența instanței, cu caracter definitiv, aceasta nu mai poate fi modificată în conformitate cu art. 49 (1) din C. proc. pen., altfel încât judecătorul fondului a nesocotit prevederile legale invocate.

Determinarea competenței teritoriale a instanțelor de judecată se realizează în funcție de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României, competența după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârșirii infracțiuni (forum delicticomissi), astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiași text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul (forum deprehensionis); locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta (forum domicilii) și locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate (forum domicilii victimae).

Dispozițiile art. 41 alin. (2) din C. proc. pen. definesc locul săvârșirii infracțiunii ca fiind "locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia", iar prevederile alin. (3) al aceluiași articol statuează că, "în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să judece."

Norma de procedură evocată instituie, prin urmare, competența egală a tuturor instanțelor judecătorești în circumscripția cărora s-a desfășurat activitatea infracțională, fără a avea relevanță juridică, sub acest aspect, dacă în raza instanței sesizate s-a desfășurat întreaga activitate obiectivă circumscrisă verbum regens al infracțiunii deduse judecății sau, dimpotrivă, s-a produs numai rezultatul acesteia.

Or, ca efect al opțiunii legislative relevate de dispozițiile art. 41 alin. (1) sau art. 41 alin. (3) din C. proc. pen., sesizarea uneia dintre instanțele deopotrivă competente teritorial potrivit alin. (2) al textului are ca efect încetarea vocației celorlalte la judecarea cauzei, competența recunoscută organului judiciar prim sesizat devenind efectivă prin faptul învestirii sale, în condițiile legii.

Înalta Curte constată că Tribunalul Mureș a fost prima instanță sesizată cu rechizitoriul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, devenind, astfel, incidente și dispozițiile art. 41 alin. (4) teza finală din C. proc. pen. care, în caz de sesizări succesive a mai multor instanțe deopotrivă competente, atribuie instanței mai întâi sesizate competența de judecare a cauzei.

Se impune a se avea în vedere că prin încheierea din data de 07.11.2021 a Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul asociat nr. x/2018, în raport cu încadrarea juridică stabilită de organul de urmărire penală în sarcina inculpatei A. S.A., în temeiul art. 345 alin. (1) din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, excepția necompetenței materiale, teritoriale și după calitatea persoanei a Tribunalului Mureș cu privire la soluționarea prezentei cauze.

Astfel, se constată că, în procedura de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară a analizat competența materială, teritorială și după calitatea persoanei a Tribunalului Mureș cu privire la soluționarea prezentei cauze.

Înalta Curte constată că nici disjungerea nu atrage declinarea cauzei pentru respectarea duratei rezonabile a procesului penal în vederea garantării inculpaților a dreptului la un proces penal echitabil, Tribunalul Mureș deturnând scopul prevăzut de legiuitor în ceea ce privește instituția disjungerii.

În acest sens, Înalta Curte consideră că disjungerea cauzei este o măsură procesuală care se dispune pentru buna desfășurare a judecății, însă atât dosarul inițial, cât și cel nou format ca urmare a disjungerii, rămân spre soluționare instanței inițial investite.

Potrivit dispozițiilor art. 46 alin. (1) din C. proc. pen., pentru motive temeinice privind mai buna desfășurare a judecății, instanța poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpați sau la unele dintre infracțiuni, însă, în situația în care judecătorul apreciază că se impune disjungerea cauzei, legea nu îi permite ca, sub pretextul unei mai bune desfășurări a judecății, să procedeze la declinarea cauzei cu referire la inculpații pentru care a dispus disjungerea în favoarea unei alte instanțe decât în condițiile legii (spre exemplu în cazul în care se dispune disjungerea și ulterior inculpatul, după săvârșirea infracțiunii dobândește una din calitățile prevăzute la art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., reglementat de art. 48 alin. (2) din C. proc. pen.).

Mai mult, Înalta Curte constată că potrivit art. 41 alin. (4) teza finală din C. proc. pen., competența revine primei instanțe sesizate, în caz de sesizări succesive, precum în prezenta cauză.

În consecință, raportat la dispozițiile legale incidente, obligatorii, competența aparține primei instanțe sesizate, respectiv Tribunalului Mureș.

Un alt argument care pledează pentru judecarea cauzei la Tribunalul Mureș constă în omogenitatea, respectiv indivizibilitatea acțiunii penale ce privește pe toți care au participat la presupusa comitere a infracțiunilor, atât autori, instigatori, cât și complici.

Din perspectivă procedurală, participația își găsește concretizarea într-o singură acțiune împotriva tuturor participanților, ceea ce impune și în contextul cauzei de față judecarea cauzei în mod unitar privind inculpații și presupusele infracțiuni comise și pentru care au fost trimiși în judecată în mod unitar, existând între aceștia și presupusele infracțiuni o legătură indisolubilă și corelativă.

În consecință, cauza urmează a fi judecată în mod unitar de prima instanță sesizată, respectiv Tribunalul Mureș.

Prin urmare, Înalta Curte având în vedere dispozițiile art. 36 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la cele ale art. 41 din C. proc. pen. concluzionează că, în speță, competența de a soluționa cauza privind pe inculpata A. S.A. din punct de vedere material și teritorial aparține în primă instanță Tribunalului Mureș.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe petenta A. S.A. în favoarea Tribunalului Mureș, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 95 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe petenta A. S.A. în favoarea Tribunalului Mureș, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 95 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 septembrie 2025.