ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 04 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului de competență de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 57 din 20 martie 2025 pronunțată de Tribunalul Mureș, secția penală, în dosarul nr. x/2025, în temeiul prevederilor art. 41 alin. (1) lit. .a) și alin. (2) din C. proc. pen., s-a declinat în favoarea Tribunalului Sălaj competența soluționării cauzei privind pe inculpata A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 5 C. pen. în relație cu S.C. B. S.R.L.; inculpata A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. în relație cu S.C. C. S.R.L..

Pentru a hotărî astfel, Tribunalul Mureș a constatat că prin încheierea penală din data de 12.03.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, s-a dispus disjungerea cauzei, formarea unui nou dosar și declinarea în favoarea Tribunalului Sălaj a cauzei privind pe inculpata menționată expres în respectiva încheiere.

Instanța, a constatat că, din punct de vedere tehnic, s-a aflat în imposibilitatea de a dispune declinarea competenței teritoriale în favoarea Tribunalului Sălaj în dosarul nr. x/2018 deoarece, cauza fiind în prim grad de jurisdicție, soluția se pronunță prin sentință. Or, având în vedere că în dosarul nr. x/2018 au rămas pentru a fi judecate infracțiunile pentru care Tribunalul Mureș este competent teritorial, în aceeași cauză aplicația informatică ECRIS nu permite generarea a două sentințe cu număr. Totodată, tot din rațiuni strict tehnice ce țin de aplicația informatică Ecris, nu s-ar fi putut pune în executare dispoziția de declinare în dosarul nr. x/2018 și urmări în mod corespunzător traseul cauzei la instanța căreia se trimite cauza.

Prin urmare, având în vedere admiterea excepției necompetenței teritoriale dispusă prin încheierea penală din data de 12.03.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2018, s-a considerat că remediul imediat al acestei soluții este declinarea cauzei în favoarea tribunalului competent, prin sentință distinctă în dosarul nou format.

Prin încheierea din data de 12 martie 2025, pronunțată de Tribunalul Mureș în dosar x/2018, s-a reținut în esență, că dispoziția de începere a judecății a fost pronunțată de către Curtea de Apel Târgu Mureș la data de 17.02.2023, însă până la acest moment procesual nu s-a dat citire actului de sesizare avându-se în vedere complexitatea cauzei, numărul mare de participanți pentru care a fost necesară realizarea unei proceduri de citare de durată și chestiunea legată de prescripția răspunderii penale unde a fost necesară stabilirea legii penale mai favorabile având în vedere modificările Legii nr. 241/2005 care au intrat în vigoare în luna mai a anului 2024.

S-a arătat că până la termenul de judecată din data de 06.12.2024, competența teritorială a Tribunalului Mureș a fost atrasă în mod alternativ cu celelalte tribunale din România din cauza greșitei încadrări juridice stabilită de către organele de urmărire penală în sarcina inculpatei A. S.A., respectiv infracțiunea de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (4484 acte materiale) și art. 5 din C. pen., care a dat posibilitatea organului de urmărire penală să sesizeze oricare dintre tribunalele din România pe raza cărora s-au comis presupusele acte materiale de către inculpata A. S.A..

Tribunalul Mureș a observat greșita încadrare juridică reținută în sarcina inculpatei A. S.A., deoarece actele de complicitate priveau 226 de autori diferiți (din care 88 trimiși în judecată, pentru restul fiind dispuse soluții de clasare sau întocmite acorduri de recunoaștere a vinovăției) și în această situație nu putea exista o complicitate continuată, având în vedere că actele de complicitate nu sunt autonome, ci legate de activitatea autorilor, doctrina și practica judiciară fiind unanime în această situație, considerând complicele răspunzător pentru atâtea infracțiuni câți autori sunt, în concurs real de infracțiuni.

Astfel, la termenul de judecată din data de 06.12.2024, Tribunalul Mureș a dispus schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina inculpatei A. S.A. dintr-o infracțiune de evaziune fiscală în formă continuată (4484 acte materiale) în 226 de infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală în formă simplă și continuată, înainte de începerea cercetării judecătorești, pentru ca la momentul citirii actului de sesizare, inculpatei să îi fie adusă la cunoștință corecta acuzație și, în această modalitate, să își poată efectua o apărare corespunzătoare și eficientă.

Înainte de citirea actului de sesizare și în raport de noua încadrare juridică stabilită în sarcina inculpatei A. S.A., Tribunalul Mureș a observat că nu mai subzistă cazul obligatoriu de reunire a cauzelor prevăzut de art. 43 alin. (1) din C. proc. pen. - infracțiunea în formă continuată care trebuie soluționată în mod unitar de către o singură instanță de judecată atunci când se descoperă întreaga activitate infracțională.

A mai observat că presupusele infracțiuni, concurente în cazul unicului complice, ar fi fost săvârșite pe raza teritorială a mai multor județe din România, iar din cei 88 de autori deduși judecății, doar unul ar fi săvârșit infracțiunea pe raza teritorială a județului Mureș.

În acest moment procesual, Tribunalul Mureș, având în vedere acuzația adusă celorlalți inculpați care nu ar fi săvârșit infracțiunile de evaziune fiscală pe raza teritorială a județului Mureș, a constatat că niciunul dintre criteriile de competență teritorială prevăzute de art. 41 alin. (1) lit. a), b), c) și d) și alin. (2) din C. proc. pen. nu sunt aplicabile în cauză pentru ca judecata să se desfășoare în mod obligatoriu de către Tribunalul Mureș.

S-a considerat că în prezentul proces penal nu există situația unui caz facultativ de reunire prevăzut de art. 43 alin. (2) lit. a) din C. proc. pen.

S-a menționat că din pricina volumului de activitate, până la acest moment procesual nu s-a putut citi actul de sesizare, chiar dacă judecata în fond a început la data de 17.02.2023

S-a invocat faptul că nu se poate face o minimă estimare în timp cu privire la durata prezentului proces penal, deoarece volumul de activitate care ar presupune efectuarea cercetării judecătorești este unul impresionant și, astfel, s-ar încălca în mod flagrant art. 6 pct. 1 din CEDO cu privire la termenul rezonabil cuprins în dreptul la un proces echitabil.

S-a avut în vedere și voința legiuitorului de a stabili pe teritoriul României mai multe tribunale tocmai pentru a facilita accesul la sistemul de justiție penală pe principiul apropierii de domiciliu, astfel cum prevede art. 41 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. în cazul în care nu s-ar cunoaște locul săvârșirii infracțiunii sau locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul, aceste din urmă cazuri având întâietate.

Aplicând dispozițiile art. 41 alin. (1) din C. proc. pen. la cauza dedusă judecății, s-a concluzionat că Tribunalul Mureș este competent să judece cauza doar referitor la inculpații D. și A. S.A., ambii în relația cu S.C. E. S.R.L. și aceeași inculpată în relația cu S.C. F. S.A..

Așadar, Tribunalul Mureș a apreciat necesară disjungerea cauzelor, formarea unor noi dosare și declinarea acestora către tribunalele competente teritorial să judece presupusele fapte săvârșite de 72 dintre inculpați și complice pentru respectarea duratei rezonabile a procesului penal în vederea garantării inculpaților la un proces penal echitabil, deoarece, în prezenta formă, judecata ar întârzia cu mult mai mult decât a durat procedura de cameră preliminară (4 ani și 5 luni).

S-a precizat că disjungerea și declinarea este necesară pentru a se putea asigura judecata cu celeritate a cauzelor, deoarece, dat fiind numărul mare de inculpați pentru care asistența juridică este obligatorie, apărarea în cadrul Tribunalului Mureș nu este una efectivă și au fost nenumărate situații când cauza a fost amânată din lipsa apărătorilor aleși sau desemnați din oficiu.

Această situație, în opinia Tribunalului Mureș, ar putea genera, atunci când cauza avansează, inexistența unei apărări corespunzătoare efectuată pentru inculpați, astfel încât cauzele să sufere amânări nejustificate și, în final, ar putea conduce chiar la constatarea întreruperii cursului justiției, deoarece pe tabloul apărătorilor din oficiu din cadrul Baroului Mureș nu există un număr suficient de avocați ce pot fi desemnați în prezentul proces penal având în vedere numărul mare de inculpați.

Un alt argument pentru disjungerea și declinarea cauzelor a fost reducerea costurilor prezentului proces penal care ar rămâne în sarcina statului având în vedere numeroasele cereri pe care unii dintre apărătorii aleși ai inculpaților din necesitate sunt nevoiți să le formuleze, respectiv de acordare avocat din oficiu pentru un anumit termen de judecată, deoarece nu pot face deplasarea din alte orașe având în vedere condiții meteo de notorietate sau probleme personale justificate, plăți care ar putea fi evitate dacă dosarele ar fi judecate de tribunalele competente teritorial.

Tribunalul Mureș a considerat că, în ipoteza în care s-ar considera de către o instanță de control judiciar că dispoziția de schimbare a încadrării juridice reținută în sarcina A. S.A. este eronată, disjungerea și declinarea este posibilă și în situația unei infracțiuni în formă continuată, deoarece față de inculpată a fost constatată ca fiind intervenită prescripția răspunderii penale, motiv pentru care nu se mai impune o unică rezolvare a laturii penale, întrucât soluția de condamnare nu mai este posibilă, dar pentru fiecare act material de complicitate la evaziune fiscală se poate dispune distinct achitarea sau încetarea procesului penal de instanțe diferite.

S-a reținut că nu au fost primite susținerile inculpaților în legătură cu tardivitatea excepției de necompetență teritorială, pentru că în prezenta cauză s-ar fi început cercetarea judecătorească prin schimbarea încadrării juridice reținute în sarcina inculpatei A. S.A.; aceasta deoarece cercetarea judecătorească debutează după citirea actului de sesizare, iar posibilitatea schimbării încadrării juridice se poate dispune în cursul judecății, ceea ce înseamnă că poate apărea și înainte de expunerea acuzației și mai mult, în această cauză, schimbarea de încadrare juridică reținută în sarcina inculpatei A. S.A. a fost doar o chestiune strict prealabilă citirii actului de sesizare care s-a impus cu necesitate, deoarece eroarea organelor de urmărire penală era evidentă oricărui practician de drept penal.

Referitor la chestiunea autorității de lucru judecat cu privire la excepția de necompetență teritorială soluționată de judecătorul de cameră preliminară prin încheierea remediu din data de 07.11.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, aceasta s-a bazat strict pe încadrarea juridică stabilită de organul de urmărire penală în sarcina inculpatei A. S.A. a cărei analiză sau schimbare nu putea face obiectul acelei proceduri, iar judecătorul de cameră preliminară, indiferent dacă a observat sau nu eroarea organelor de urmărire penală, nu avea posibilitatea legală de a o critica sau îndrepta întrucât ar fi excedat competențelor sale atribuite de legiuitor în această procedură filtru.

În ceea ce privește practica judiciară a Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată de către A. S.A., Tribunalul Mureș a constatat că aceasta nu este aplicabilă speței, deoarece judecătorul din cadrul Tribunalului Mureș nu a pus în discuție declinarea competenței și asupra faptelor care sunt de competența sa, respectiv cele presupus săvârșite de către inculpații D. și A., ambii în relația cu S.C. E. S.R.L. și în relația cu S.C. F. S.A., urmând ca pentru acestea să continue judecata în acest dosar la termenul din 28.03.2025.

S-a apreciat că excepția de necompetență este atrasă de lipsa oportunității de judecată într-un singur dosar a tuturor faptelor, deoarece se încalcă flagrant dreptul inculpaților la un proces penal echitabil prin depășirea duratei rezonabile a cauzei.

Prin sentința penală nr. 32 din 25 iunie 2025, pronunțată de Tribunalul Sălaj, secția penală, în dosarul nr. x/2025, s-a admis excepția necompentenței teritoriale a Tribunalului Sălaj invocată de către inculpata A. S.A., în baza art. 50 din C. proc. pen., s-a declinat competenta de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Mureș, s-a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în baza art. 51 din C. proc. pen., s-a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție spre competentă soluționare.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Sălaj, după ce a indicat inculpații trimiși în judecată prin rechizitoriul nr. x/2013 din 12 noiembrie 2018, emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, precum și situația de fapt și acuzațiile pentru care au fost trimiși în judecată, a reținut, în esență, următoarele:

Prin încheierea penală nr. 166/C/CP/07.10.2021 (vol II d.i.) și încheierea penală nr. 63/CP/19.05.2022, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2018, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureș, a respins excepțiile necompetenței teritoriale, stabilind competența teritorială în soluționarea cauzei în favoarea Tribunalului Mureș.

Instanța a apreciat că, în procedura camerei preliminară desfășurate în dosarul x/2018 au fost dezbătute toate aspectele care prezentau relevanță sub aspectul competenței teritoriale a Tribunalului Mureș, respectiv împrejurarea că doar o parte din pretinsa activitate infracțională ar fi fost desfășurată în raza teritorială a acestei instanțe, dar și că aspectele ce țin de buna desfășurare și organizare a procesului nu reprezintă criterii legale pentru analiza aspectului competenței.

S-a stabilit, în mod definitiv, că a fost respectată ordinea de sesizare a instanțelor, conform art. 41 alin. (1) lit. a) și art. 41 alin. (2) din C. proc. pen.

Instanța a constatat că o nouă analiză a competenței teritoriale nu ar mai fi fost posibilă după epuizarea camerei preliminare, având în vedere că au fost avute în vedere, la stabilirea competenței teritoriale, prevederile art. 41 alin. (1) lit. a) și alin. (2) din C. proc. pen. art. 41 alin. (2) C. pen. prevede că prin loc al săvârșirii infracțiunii se înțelege și locul în care a fost săvârșită o parte din activitatea infracțională. Or, premisele faptice analizate de judecătorul de cameră preliminară în stabilirea competenței teritoriale sunt aceleași cu cele existente la momentul declinării cauzei în favoarea Tribunalului Sălaj. În esență, s-a reținut că o amplă pretinsă activitate infracțională derulată de inculpata S.C A. S.A. ar fi avut loc pe raza mai multor județe, printre care și județul Mureș.

Această pretinsă activitate infracțională, cel puțin sub aspectul elementelor obiective a existat și la momentul noii analize a competenței teritoriale a Tribunalului Mureș. Or, din perspectiva art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. și art. 41 alin. (2) din C. proc. pen., a fost respectată ordinea sesizării instanței, neintervenind elementelor noi sub aspectul configurației acuzațiilor.

Astfel, Tribunalul Sălaj, a apreciat că schimbarea încadrării juridice în modalitatea în care a procedat Tribunalul Mureș nu poate fi realizată anterior efectuării cercetării judecătorești, așa cum rezultă și din prevederile art. 377 alin. (5) C. proc. pen.

În final, Tribunalul Sălaj a apreciat că nu sunt îndeplinite nici condițiile prevăzute de art. 46 din C. proc. pen. pentru a se dispune disjungerea cauzelor, căci printr-o asemenea măsură procedurală este afectată posibilitatea reală a soluționării cauzei înainte de termenul de prescripție a răspunderii penale, este cenzurat semnificativ dreptul părților și a avocaților de a se prezenta la cauze (de exemplu, A. S.A ar trebuie să fie prezentă la judecată, concomitent, în peste 29 de instanțe, asistați de aceeași apărători), iar costurile pe care instanțele de judecată trebuie să le aloce sunt extrem de mari (căci fiecare instanță trebuie să desemneze, din nou, apărători aleși pentru aceeași inculpați/inculpate).

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 27 august 2025, fiind stabilit termen pentru soluționare la data de 04 septembrie 2025.

Examinând conflictul negativ de competență ivit între Tribunalul Mureș și Tribunalul Sălaj, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Mureș pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., când două sau mai multe instanțe se recunosc competente a judeca aceeași cauză ori își declină competența reciproc, conflictul pozitiv sau negativ de competență se soluționează de instanța ierarhic superioară.

Conform art. 51 alin. (2) din C. proc. pen., instanța ierarhic superioară comună este sesizată, în caz de conflict pozitiv, de către instanța care s-a declarat cea din urmă competentă, iar în caz de conflict negativ, de către instanța care și-a declinat cea din urmă competența.

Înalta Curte constată că, în cauză, conflictul negativ de competență poartă asupra soluționării cauzei penale privind pe inculpata A.

A. S.A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată prin rechizitoriul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș pentru săvârșirea:

- infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 5 C. pen. în relație cu S.C. B. S.R.L. și

- infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 5 C. pen. în relație cu S.C. C. S.R.L..

Astfel, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș a fost sesizat Tribunalul Mureș cu privire la un număr de 89 de inculpați, cauza fiind înregistrată sub dosar nr. x/2018. Prin actul de sesizare s-a reținut că o parte din activitatea infracțională reținută în cauză s-a desfășurat pe raza județului Mureș și a atras competența teritorială a Tribunalului Mureș.

În cauză, a fost parcursă procedura de cameră preliminară, iar prin încheierea nr. 32 din data de 17.02.2023 pronunțată de Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Târgu Mureș, s-a dispus începerea judecății.

Ulterior, Tribunalul Mureș a sesizat Tribunalul Sălaj în ceea ce o privește pe inculpata A..

Potrivit art. 36 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. competența de judecată a infracțiunilor cu privire la care urmărirea penală a fost efectuată de către Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism aparține tribunalului.

Determinarea competenței teritoriale a instanțelor de judecată se realizează în funcție de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) din C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României, competența după teritoriu este determinată, în ordine, de: locul săvârșirii infracțiuni (forum delicticomissi), astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiași text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul (forum deprehensionis); locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta (forum domicilii) și locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate (forum domicilii victimae).

Dispozițiile art. 41 alin. (2) din C. proc. pen. definesc locul săvârșirii infracțiunii ca fiind "locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia", iar prevederile alin. (3) al aceluiași articol statuează că, "în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să judece."

Norma de procedură evocată instituie, prin urmare, competența egală a tuturor instanțelor judecătorești în circumscripția cărora s-a desfășurat activitatea infracțională, fără a avea relevanță juridică, sub acest aspect, dacă în raza instanței sesizate s-a desfășurat întreaga activitate obiectivă circumscrisă verbum regens al infracțiunii deduse judecății sau, dimpotrivă, s-a produs numai rezultatul acesteia.

Or, ca efect al opțiunii legislative relevate de dispozițiile art. 41 alin. (1) sau art. 41 alin. (3) din C. proc. pen., sesizarea uneia dintre instanțele deopotrivă competente teritorial potrivit alin. (2) al textului are ca efect încetarea vocației celorlalte la judecarea cauzei, competența recunoscută organului judiciar prim sesizat devenind efectivă prin faptul învestirii sale, în condițiile legii.

Înalta Curte constată că Tribunalul Mureș a fost prima instanță sesizată cu rechizitoriul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, devenind, astfel, incidente și dispozițiile art. 41 alin. (4) teza finală din C. proc. pen. care, în caz de sesizări succesive a mai multor instanțe deopotrivă competente, atribuie instanței mai întâi sesizate competența de judecare a cauzei.

Se mai impune a se avea în vedere că prin încheierea din data de 07.11.2021 a Judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul asociat nr. x/2018, în raport de încadrarea juridică stabilită de organul de urmărire penală în sarcina inculpatei A. S.A., în temeiul art. 345 alin. (1) din C. proc. pen., s-a respins ca nefondată excepția necompetenței materiale, teritoriale și după calitatea persoanei a Tribunalului Mureș cu privire la soluționarea prezentei cauze.

Astfel se constată că, în procedura de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară a analizat competența materială, teritorială și după calitatea persoanei a Tribunalului Mureș cu privire la soluționarea prezentei cauze.

Înalta Curte notează că nici disjungerea nu atrage declinarea cauzei pentru respectarea duratei rezonabile a procesului penal în vederea garantării inculpaților a dreptului la un proces penal echitabil, Tribunalul Mureș deturnând scopul prevăzut de legiuitor în ceea ce privește instituția disjungerii.

În acest sens, Înalta Curte constată că disjungerea cauzei este o măsură procesuală care se dispune pentru buna desfășurare a judecății, însă atât dosarul inițial, cât și cel nou format ca urmare a disjungerii, rămân spre soluționare instanței inițial investite.

Potrivit dispozițiilor art. 46 alin. (1) din C. proc. pen., pentru motive temeinice privind mai buna desfășurare a judecății, instanța poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpați sau la unele dintre infracțiuni, însă, în situația în care judecătorul apreciază că se impune disjungerea cauzei, legea nu îi permite ca, sub pretextul unei mai bune desfășurări a judecății, să procedeze la declinarea cauzei cu referire la inculpații pentru care a dispus disjungerea în favoarea unei alte instanțe decât în condițiile legii (spre exemplu în cazul în care se dispune disjungerea și ulterior inculpatul, după săvârșirea infracțiunii dobândește una din calitățile prevăzute la art. 40 alin. (1) din C. proc. pen., reglementat de art. 48 alin. (2) din C. proc. pen.).

Prin urmare, Înalta Curte având în vedere dispozițiile art. 36 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la cele ale art. 41 din C. proc. pen. concluzionează că, în speță, competența de a soluționa cauza privind pe inculpata A. S.A. din punct de vedere material și teritorial aparține în primă instanță Tribunalului Mureș.

Înalta Curte va avea în vedere și practica asumată de secția penală a instanței supreme în celelalte cauze disjunse din dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Mureș, în care s-a stabilit competența de soluționare în favoarea Tribunalului Mureș (încheierea nr. 297 din 24 iunie 2025, încheierea nr. 309 din 25 iunie 2025, încheierea nr. 315 din 26 iunie 2025, încheierea nr. 320 din 01 iulie 2025).

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 51 alin. (6) din C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe inculpata A. S.A. în favoarea Tribunalului Mureș, instanță căreia i se va trimite dosarul.

În baza art. 275 alin. (3) și alin. (6) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare, precum și onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, pentru inculpata, în cuantum de 100 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpata A. S.A. și partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Juridică în favoarea Tribunalului Mureș, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru inculpata A., în cuantum de 100 RON, rămâne în sarcina statului.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 septembrie 2025.