ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 25 septembrie 2025

Deliberând asupra conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Mureș și Tribunalul Ilfov, constată următoarele:

În cauza penală nr. 2221/102/2018, prin încheierea din 12.03.2025, Tribunalul Mureș a dispus 29 de disjungeri, iar ulterior, în fiecare dosar nou format, a dispus declinarea către 29 de tribunale la nivel național, istoricul cauzei fiind prezentat pe larg în cuprinsul încheierii din 12.03.2025 a Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul nr. x/2018.

Astfel, s-a format dosarul nr. x/2025, în care, prin sentința penală nr. 68 din 20.03.2025 a Tribunalului Mureș, s-a dispus declinarea în favoarea Tribunalului Ilfov a cauzei vizând pe inculpata:

- A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (14 acte materiale) și alin. (5) C. pen. în relație cu S.C. B. S.R.L.,

- A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (13 acte materiale) și alin. (5) C. pen. în relație cu S.C. C. S.R.L.,

- A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (13 acte materiale) și alin. (5) C. pen. în relație cu S.C. D. S.R.L.,

- A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (10 acte materiale) și alin. (5) C. pen. în relație cu S.C. E. S.R.L.,

- A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (8 acte materiale) și alin. (5) C. pen. în relație cu S.C. F. S.R.L., cauză disjunsă din cauza penală nr. 2221/102/2018 aflată pe rolul Tribunalului Mureș.

Din punct de vedere tehnic, Tribunalul Mureș s-a aflat în imposibilitatea de a dispune declinarea competenței teritoriale în favoarea Tribunalului Ilfov în dosarul nr. x/2018 deoarece, cauza fiind în prim grad de jurisdicție, soluția se pronunță prin sentință. Or, având în vedere că, în dosarul nr. x/2018 au rămas pentru a fi judecate infracțiunile pentru care Tribunalul Mureș este competent teritorial, în aceeași cauză aplicația informatică ECRIS nu permite generarea a două sentințe cu număr.

Totodată, tot din rațiuni strict tehnice ce țin de aplicația informatică ECRIS, nu s-ar fi putut pune în executare dispoziția de declinare în dosarul nr. x/2018 și urmări în mod corespunzător traseul cauzei la instanța căreia se trimite cauza.

Prin sentința penală nr. 193/F din 22.08.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2025, Tribunalul Ilfov, secția penală, în temeiul art. 50 C. proc. pen. raportat la art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (1), art. 46 alin. (1), art. 47 alin. (2) și (3), art. 49 alin. (1) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei penale nr. 1584/102/2025, disjunsă din cauza penală nr. 2221/102/2018 aflată pe rolul Tribunalului Mureș, vizând pe inculpata:

- A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (14 acte materiale) și alin. (5) C. pen. în relație cu S.C. B. S.R.L.,

- A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (13 acte materiale) și alin. (5) C. pen. în relație cu S.C. C. S.R.L.,

- A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (13 acte materiale) și alin. (5) C. pen. în relație cu S.C. D. S.R.L.,

- A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (10 acte materiale) și alin. (5) C. pen. în relație cu S.C. E. S.R.L.,

- A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (8 acte materiale) și alin. (5) C. pen. în relație cu S.C. F. S.R.L., în favoarea Tribunalului Mureș, secția Penală.

În temeiul art. 51 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat existența conflictului negativ de competență între Tribunalul Mureș și Tribunalul Ilfov.

În temeiul art. 51 alin. (2) C. proc. pen., a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Tribunalul Ilfov a avut în vedere că, prin încheierea nr. 63/CP/19.05.2022 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureș, definitivă prin încheierea nr. 32/C/CP/17.02.2023 a Curții de Apel Târgu-Mureș, a fost respinsă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Mureș, excepție analizată global asupra întregii cauze penale ce constituie dosarul penal nr. x/2018

Astfel, s-a apreciat că, în lipsa unor alte elemente de noutate, încheierile pronunțate în faze de cameră preliminară se bucură de autoritate de lucru judecat, dispozițiile art. 47 alin. (2) și (3) C. proc. pen., trebuind interpretate și prin prisma arhitecturii unei cauze prin care instanța este sesizată prin rechizitoriu.

Astfel, în condițiile în care, potrivit art. 342 C. proc. pen., competența instanței face obiectul controlului în faza de cameră preliminară, iar această pretinsă neregularitate a fost invocată și analizată, nu se identifică niciun argument pentru care acest aspect nu s-ar considera definitiv dezlegat încă din faza de cameră preliminară.

În aceste condiții, Tribunalul Ilfov a apreciat că orice pretinse argumente privind necompetența teritorială a Tribunalului Mureș, s-au acoperit ca urmare a parcurgerii fazei de cameră preliminară.

Pe de altă parte, în opinia Tribunalului Ilfov, motivele declinării țin preponderent de oportunitate, iar nu de legalitate.

Totodată, prin art. 41 C. proc. pen., legiuitorul a avut în vedere pe lângă alin. (1) și (2) și pe cele ale alin. (3) și (4), care prevăd:

(3) În cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

(4) Când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanțe dintre cele prevăzute la alin. (1), competența revine instanței mai întâi sesizate.

Astfel, cauza pendinte este supusă unei competențe teritoriale alternative, Tribunalul Mureș fiind competent teritorial asupra unei părți din faptele sesizate, însă are și calitatea de primă instanță sesizată, astfel că este competent să judece întreaga cauză penală.

De asemenea, s-a constatat că Tribunalul Mureș, deși nu a procedat la citirea actului de sesizare a instanței și nu a demarat cercetarea judecătorească, totuși, a pronunțat diferite încheieri de disjungere, încheieri prin care s-a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru toate infracțiunile deduse judecății, respectiv încheieri prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată infracțiunii pentru care inculpata A. a fost trimisă în judecată, reținându-se în urma acestei operațiuni o pluralitate de infracțiuni de evaziune fiscală, săvârșite fiecare în formă continuată.

În aprecierea Tribunalului Ilfov, nesocotirea ordinii efectuării actelor specifice judecății în primă instanță nu poate repune Tribunalul Mureș în posibilitatea de a invoca necompetența teritorială, întrucât cercetarea judecătorească a început de facto.

Mai mult, Tribunalul Ilfov a apreciat că orice disjungere din cauza penală nr. 2221/102/2018 rămâne în competența acestei prime instanțe sesizate, neputând fi ignorată împrejurarea că toate aceste noi cauze provin dintr-o operațiune de disjungere.

În acest sens este și logica ce decurge din dispozițiile art. 44 alin. (2) C. proc. pen.: competența judecării cauzelor reunite rămâne dobândită chiar dacă pentru fapta sau pentru făptuitorul care a determinat competența unei anumite instanțe s-a dispus disjungerea sau încetarea procesului penal ori s-a pronunțat achitarea.

Tribunalul Ilfov a mai reținut și că Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat deja asupra acelorași aspecte ca cele de mai sus în cauza nr. 1581/102/2025 și a admis excepția invocată, stabilind competența de soluționare în favoarea Tribunalului Mureș.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) din C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Mureș, reținând următoarele:

Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. pen., competența după teritoriu este determinată, în ordine, de: a) locul săvârșirii infracțiunii; b) locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; c) locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta; și d) locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia, conform art. 41 alin. (2) C. proc. pen.

În ceea ce privește ordinea de prioritate a criteriilor de determinare a competenței teritoriale prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că, potrivit art. 41 alin. (5) din același act normativ, aceasta se aplică doar în cazul sesizării simultane a instanțelor, respectiv în cazul sesizării instanței de către procuror, care este obligat astfel, să o respecte, chiar dacă, în consecință, urmează să sesizeze o altă instanță decât cea pe lângă care funcționează.

Așadar, ordinea de prioritate arătată mai sus (preferința legală) se aplică atunci când două sau mai multe instanțe sunt sesizate simultan ori urmărirea penală s-a efectuat cu nerespectarea acestei ordini.

Altfel, conform alin. (3) al art. 41 C. proc. pen., în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să o judece.

Totodată, potrivit alin. (4) al art. 41 C. proc. pen., când niciunul dintre locurile prevăzute la alin. (1) nu este cunoscut sau când sunt sesizate succesiv două sau mai multe instanțe dintre cele prevăzute la alin. (1), competența revine instanței mai întâi sesizate.

În speță, conflictul negativ de competență s-a ivit asupra soluționării cauzei penale privind pe inculpata A. de viață A. S.A, trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, rechizitoriu prin care a fost sesizat Tribunalul Mureș cu privire la un număr de 89 de inculpați, cauza fiind înregistrată sub dosar nr. x/2018, reținându-se prin actul de sesizare a instanței că o parte din activitatea infracțională s-a desfășurat pe raza județului Mureș.

Raportând dispozițiile legale menționate la datele concrete ale cauzei, Înalta Curte reține că dacă o faptă este săvârșită pe raza de competență a mai multor instanțe, devine competentă oricare dintre acestea, având prioritate instanța care a fost prima sesizată, în cauză, Tribunalul Mureș.

Prin urmare, așa cum a constatat și Tribunalul Ilfov, cauza pendinte este supusă unei competențe teritoriale alternative, Tribunalul Mureș fiind competent teritorial asupra unei părți din faptele sesizate; având, însă, și calitatea de primă instanță sesizată cu rechizitoriul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, Tribunalul Mureș este, astfel, competent să judece întreaga cauză penală, în conformitate cu dispozițiile art. 41 alin. (4) teza finală C. proc. pen.

Totodată, în privința cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2018 aflat pe rolul Tribunalului Mureș, Înalta Curte constată că s-a parcurs procedura de cameră preliminară, aceasta finalizându-se prin încheierea nr. 63/CP/19.05.2022 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul asociat nr. x/2018 (definitivă prin încheierea nr. 32/C/CP din 17.02.2023 a Curții de Apel Târgu-Mureș - prin care a fost dispusă începerea judecății), procedură în cadrul căreia a fost respinsă excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Mureș, excepție analizată global asupra întregii cauze penale ce constituie dosarul penal nr. x/2018

Astfel, se constată că, prin încheierea nr. 166/CCP din 07.10.2021 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Mureș, pronunțată în dosarul asociat nr. x/2018, în raport de încadrarea juridică stabilită de organul de urmărire penală în sarcina inculpatei A. S.A., în temeiul art. 345 alin. (1) C. proc. pen., s-a respins ca nefondată excepția necompetenței materiale, teritoriale și după calitatea persoanei a Tribunalului Mureș cu privire la soluționarea cauzei.

Așadar, în procedura de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară a analizat competența materială, teritorială și după calitatea persoanei a Tribunalului Mureș cu privire la soluționarea cauzei.

Ulterior însă, în dosarul nr. x/2018, prin încheierea penală din data de 06 decembrie 2024, Tribunalul Mureș a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei A. S.A., dintr-o infracțiune de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (4484 acte materiale) și art. 5 C. pen. în 226 de infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală în formă simplă și continuată, iar la termenul de judecată din data 12 martie 2025, Tribunalul Mureș a dispus 29 de disjungeri și formarea câte unui dosar nou pentru fiecare disjungere, dosare în care a dispus declinarea competenței către 29 de tribunale la nivel național, între care și Tribunalul Ilfov cu privire la cauza pendinte (dosarul nr. x/2025), astfel cum este detaliat în cuprinsul încheierii pronunțate.

În acest context, Înalta Curte constată că, potrivit art. 46 alin. (1) C. proc. pen., pentru motive temeinice privind mai buna desfășurare a judecății, instanța poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpați sau la unele dintre infracțiuni. Totodată, însă, art. 49 alin. (1) C. proc. pen. prevede expres că, în caz de schimbare a încadrării juridice, instanța sesizată cu judecarea unei infracțiuni rămâne competentă a o judeca, chiar dacă infracțiunea este de competența instanței inferioare; așadar, cu atât mai mult rămâne competentă să judece în ipoteza în care infracțiunea este chiar de competența sa materială.

Prin urmare, în situația în care judecătorul apreciază că pentru motive temeinice privind mai buna desfășurare a judecății se impune disjungerea cauzei și procedează la disjungere, atât dosarul inițial, cât și cel nou format rămân spre soluționare instanței inițial învestite, întrucât declinarea cauzei cu referire la inculpații pentru care a dispus disjungerea în favoarea unei alte instanțe nu este posibilă decât în condițiile legii (cazul reglementat de art. 48 alin. (2) C. proc. pen., când, după săvârșirea infracțiunii, inculpatul dobândește una din calitățile prevăzute la art. 40 alin. (1) C. proc. pen.).

Astfel, în temeiul art. 41 alin. (4) C. proc. pen., raportat și la dispozițiile art. 49 alin. (1) C. proc. pen., în speță competența materială revenind tribunalului conform art. 36 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte concluzionează că, din punct de vedere teritorial, competența de soluționarea a cauzei disjunse din dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Mureș, revine instanței inițial învestite, respectiv Tribunalului Mureș.

Față de considerentele expuse, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe inculpata A. de viață A. S.A în favoarea Tribunalului Mureș, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpata A. de viață A. S.A în favoarea Tribunalului Mureș, instanță căreia i se va trimite dosarul.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 septembrie 2025.