ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 26 iunie 2025

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea penală din 12.03.2025 pronunțată de Tribunalul Mureș, în dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 47 alin. (2) și (3) C. proc. pen. raportat la art. 41 alin. (1) lit. a) și art. 46 alin. (1) și (2) C. proc. pen., s-a dispus disjungerea cauzei, formarea a 29 dosare distincte și declinarea acestora în favoarea a 29 tribunale, printre care și Tribunalul Maramureș.

Prin sentința penală nr. 66 din 20.03.2025 pronunțată de Tribunalul Mureș, secția penală, în dosarul nr. x/2025, în temeiul art. 41 alin. (1), lit. a) și alin. (2) C. proc. pen., a fost declinată în favoarea Tribunalului Maramureș competența soluționării cauzei privind pe inculpata A. cu privire la care s-a dispus trimiterea în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (32 acte materiale) și art. 5 C. pen. în relație cu S.C. B. S.R.L.; complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (19 acte materiale) și art. 5 C. pen. în relație cu SC C. S.R.L.; complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) și art. 5 C. pen. în relație cu S.C. D. S.R.L..

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Mureș a reținut următoarele:

Prin încheierea penală din 12.03.2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025, s-a dispus disjungerea cauzei, formarea unui nou dosar și declinarea în favoarea Tribunalului Maramureș a cauzei privind, între alții, pe inculpata A..

Așadar, s-a menționat că, din punct de vedere tehnic, instanța s-a aflat în imposibilitatea de a dispune declinarea competenței teritoriale în favoarea Tribunalului Maramureș, în dosarul nr. x/2018, deoarece, cauza fiind în prim grad de jurisdicție, soluția se pronunță prin sentință.

Or, având în vedere că în dosarul nr. x/2018 au rămas pentru a fi judecate infracțiunile pentru care Tribunalul Mureș este competent teritorial, în aceeași cauză, aplicația informatică ECRIS nu permite generarea a două sentințe cu număr.

Totodată, tot din rațiuni strict tehnice ce țin de aplicația informatică ECRIS, nu s-ar fi putut pune în executare dispoziția de declinare în dosarul nr. x/2018 și urmări în mod corespunzător traseul cauzei la instanța căreia se trimite cauza.

Prin urmare, având în vedere admiterea excepției necompetenței teritoriale dispusă prin încheierea penală din data de 12.03.2025 pronunțată în dosarul nr. x/2018, remediul imediat al acestei soluții este declinarea cauzei în favoarea Tribunalului competent, prin sentință distinctă în dosarul nou format.

Ca urmare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Maramureș, sub nr. x/2025.

Prin sentința penală nr. 167 din 12.06.2025 pronunțată în dosarul nr. x/2025, Tribunalul Maramureș, secția penală a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Maramureș, invocată de inculpata A. și, în temeiul art. 50 C. proc. pen., art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., art. 49, alin. (1) C. proc. pen., a declinat competența de soluționare a cauzei privind-o pe inculpata A. (referitor la infracțiunile de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (32 acte materiale) și art. 5 C. pen., în relație cu S.C. B. S.R.L.; complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (19 acte materiale) și art. 5 C. pen., în relație cu SC C. S.R.L.; complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., rap. la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) și art. 5 C. pen., în relație cu S.C. D. SRL), în favoarea Tribunalului Mureș.

S-a constatat existența conflictului negativ de competență între Tribunalul Mureș și Tribunalul Maramureș și s-a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că, prin rechizitoriul din 12.11.2018 emis în dosarul nr. x/2013 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Târgu Mureș, s-a dispus trimiterea în judecată, printre alții, a inculpatei A. S.A., pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 (text valabil începând cu data de 22.03.2013), cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (4.484 acte materiale).

După epuizarea procedurii de cameră preliminară, înainte de disjungerea cauzei și declinarea a 29 de dosare penale în favoarea a 29 de tribunale, Tribunalul Mureș prin încheierea penală din 23.05.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2018 a dispus disjungerea cauzei cu privire la latura civilă și latura penală și formarea unui nou dosar cu privire la mai mulți inculpați decedați.

Ulterior, prin încheierea penală din 14.11.2024, în raport cu perioada infracțională descrisă în rechizitoriu, Tribunalul Mureș a dispus disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar, în care a constatat că în prezenta cauză a intervenit prescripția răspunderii penale pentru toate infracțiunile deduse judecății.

În continuare, prin încheierea penală din 06.12.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Mureș s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor reținute în favoarea A. S.A. dintr-o singură infracțiune de complicitate la evaziune fiscală reținută în sarcina inculpatei (cu 4484 acte materiale), în 226 de infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală în formă simplă și continuată.

Examinând actele și lucrările dosarului, Tribunalul Maramureș a reținut următoarele:

În cauză, competența teritorială a Tribunalului Mureș a fost supusă analizei în procedura de cameră preliminară, fiind în mod definitiv respinsă o excepție de necompetență invocată în această privință.

La stabilirea acestor aspecte, s-au avut în vedere dispozițiile art. 41 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., competența Tribunalului Mureș fiind atrasă de locul săvârșirii infracțiunii, astfel cum a fost definit în art. 41 alin. (2) C. proc. pen..(prin locul săvârșirii infracțiunii se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia).

Așa cum s-a arătat în literatura de specialitate, în cazul infracțiunilor care cunosc mai multe variante alternative, la fel ca și în cazul infracțiunilor continue sau continuate ori în cazul celor complexe susceptibile de a fi comise prin mai multe acte materiale, fiecare săvârșit în locuri diferite, competența de judecare a cauzei revine oricăreia dintre instanțele în raza cărora s-a comis fie și un singur act material, neexistând între ele, vreo ordine de prioritate; prin urmare, instanța sesizată și competentă întrucât în raza sa de competență teritorială s-a comis un singur act material al unei infracțiuni continuate, de exemplu, ori un singur act material dintr-o pluralitate de acte reprezentând variante alternative ale aceleiași infracțiuni, nu își va putea declina competența în favoarea altei instanțe, doar pentru că în raza acesteia din urmă s-au comis mai multe acte materiale, ori instanței în raza căreia s-a produs rezultatul infracțiunii (C. proc. pen.. Comentariu pe articole, colectiv de autori, coordonator Mihail Udroiu, Ediția 4, Editura C. H. Beck, București, 2023, pagina 345).

În același sens, s-a arătat că s-a pronunțat și instanța supremă, arătând că norma de procedură evocată (art. 41 alin. (2) și (3) C. proc. pen.) instituie competența egală a tuturor instanțelor judecătorești în circumscripția cărora s-a desfășurat activitatea infracțională. Aceasta înseamnă că, atât în cazul infracțiunilor al căror element materiale cunoaște variante alternative, săvârșite în raza unor instanțe diferite, dar, și în ipoteza unor infracțiuni multiple, între care există legături de conexitate sau de tip corelativ, fapte comise în raza unor instanțe diferite, legiuitorul a optat pentru a nu institui un subcriteriu de preferință pentru stabilirea competenței teritoriale, recunoscând, în schimb, competența egală a instanțelor, indiferent de natura sau amploarea activității infracționale concret desfășurate în raza uneia sau alteia dintre acestea.

Or, ca efect al opțiunii legislative relevate de dispozițiile art. 41 alin. (1) sau art. 41 alin. (3) C. proc. pen., sesizarea uneia dintre instanțele deopotrivă competente teritorial potrivit alin. (2) al textului are ca efect încetarea vocației celorlalte la judecarea cauzei, competența recunoscută organului judiciar prim sesizat devenind efectivă prin faptul învestirii sale, în condițiile legii (Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, încheierea nr. 294/13.08.2020, nepublicată).

Pe de altă parte, deși în prezenta cauză, în mod formal nu s-a procedat la citirea actului de sesizare a instanței și nu s-a demarat cercetarea judecătorească, totuși, s-au pronunțat diferite încheieri de disjungere și formare a unui nou dosar față de inculpații care au decedat, încheieri prin care s-a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale pentru toate infracțiunile deduse judecății, respectiv încheieri prin care s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată infracțiunii pentru care inculpata A. a fost trimis în judecată, reținându-se în urma acestei operațiuni o pluralitate de infracțiuni de evaziune fiscală, săvârșite fiecare în formă continuată.

Având în vedere dispozițiile Tribunalului Mureș în prezenta cauză, contrar considerentelor cuprinse în încheierea din 12 martie 2025, Tribunalul Maramureș a apreciat că, în realitate, s-au dispus măsuri procesuale specifice unei veritabile cercetări judecătorești (avându-se în vedere cu precădere dispozițiile de constatare a intervenirii prescripției răspunderii penale și cele privind schimbarea încadrării juridice).

Astfel, deși strict aparent nu ar putea fi invocate prevederile art. 47 alin. (3) C. proc. pen., acestea nu pot fi trecute cu vederea, normele procesuale stabilind că excepția de necompetență teritorială poate fi invocată până la începerea cercetării judecătorești.

Chiar și trecând peste acest aspect, Tribunalul Maramureș a avut în vedere și prevederile art. 49 alin. (1) C. proc. pen., potrivit cărora instanța sesizată cu judecarea unei infracțiuni rămâne competentă a o judeca, chiar dacă, după schimbarea încadrării juridice, infracțiunea este de competența instanței inferioare.

Așadar, chiar și după schimbarea încadrării juridice dată faptelor pentru care inculpata A. a fost trimisă în judecată, Tribunalul Mureș este în continuare competent, în speță operând o prorogare de competență.

Din interpretarea dispozițiilor legale anterior menționate, rezultă că doar în ipoteza în care noua încadrare juridică atrage competența materială a instanței ierarhic superioare, se va dispune declinarea competenței de judecare a cauzei la instanța superioară, potrivit C. proc. pen., ceea ce nu este cazul în speță, fiind vorba despre o excepție de necompetență teritorială.

Nu în ultimul rând, Tribunalul Maramureș a mai reținut că judecarea și, ulterior, pronunțarea unui număr de 30 de soluții cu privire la inculpata A. într-un număr de 30 de dosare (incluzându-l și pe cel rămas la Tribunalul Mureș) este de natură să aducă atingere dreptului acesteia la apărare, procedura fiind în mod evident îngreunată, iar posibilitățile exercitării dreptului la apărare fiind reduse semnificativ sau cel puțin anevoioase.

Având în vedere toate aceste considerente, apreciind că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Mureș, s-a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea acestei instanțe.

În conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (1) C. proc. pen., s-a constatat existența unui conflict negativ de competență între Tribunalul Maramureș și Tribunalul Mureș și a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Fiind sesizată, în temeiul art. 51 alin. (1) și (2) C. proc. pen., cu rezolvarea conflictului negativ de competență, Înalta Curte constată că Tribunalul Mureș este competent să soluționeze cauza, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art. 51 alin. (6) C. proc. pen., va trimite dosarul acestei instanțe.

Înalta Curte reține că determinarea competenței teritoriale a instanțelor de judecată se realizează în funcție de criteriile prevăzute de art. 41 alin. (1) C. proc. pen., text de lege potrivit căruia, pentru infracțiunile săvârșite pe teritoriul României, competența după teritoriu este determinată, în ordine, de:locul săvârșirii infracțiunii, astfel cum este acesta definit în alin. (2) al aceluiași text de lege; locul în care a fost prins suspectul sau inculpatul; locuința suspectului sau inculpatului persoană fizică ori, după caz, sediul inculpatului persoană juridică, la momentul la care a săvârșit fapta și locuința sau, după caz, sediul persoanei vătămate.

Dispozițiile art. 41 alin. (2) C. proc. pen. definesc locul săvârșirii infracțiunii ca fiind " locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în tot sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia", iar, prevederile alin. (3) al aceluiași articol statuează că, " în cazul în care, potrivit alin. (2), o infracțiune a fost săvârșită în circumscripția mai multor instanțe, oricare dintre acestea este competentă să judece".

Norma de procedură evocată instituie, prin urmare, competența egală a tuturor instanțelor judecătorești în circumscripția cărora s-a desfășurat activitatea infracțională.

Aceasta înseamnă că, atât în cazul infracțiunilor al căror element material cunoaște variante alternative, săvârșite în raza unor instanțe diferite, dar și în ipoteza unor infracțiuni multiple, între care există legături de conexitate sau de tip corelativ, fapte comise în raza unor instanțe diferite, legiuitorul a optat pentru a nu institui un subcriteriu de preferință pentru stabilirea competenței teritoriale, recunoscând, în schimb, competența egală a instanțelor, indiferent de natura sau amploarea activității infracționale concret desfășurate în raza uneia sau alteia dintre acestea.

Or, ca efect al opțiunii legislative relevate de dispozițiile art. 41 alin. (1) sau art. 41 alin. (3) C. proc. pen., sesizarea uneia dintre instanțele deopotrivă competente teritorial potrivit alin. (2) al textului are ca efect încetarea vocației celorlalte la judecarea cauzei, competența recunoscută organului judiciar prim sesizat devenind efectivă prin faptul învestirii sale, în condițiile legii.

În speță, conflictul negativ de competență poartă asupra soluționării cauzei privind, între alții, pe inculpata A. (referitor la infracțiunile de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (32 acte materiale) și art. 5 C. pen., în relație cu S.C. B. S.R.L.; complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (19 acte materiale) și art. 5 C. pen., în relație cu SC C. S.R.L.; complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) și art. 5 C. pen., în relație cu S.C. D. SRL), trimisă în judecată prin rechizitoriul nr. x/2013 din 12.11.2018 emis de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T.- Serviciul Teritorial Târgu - Mureș pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la evaziune fiscală, instanța inițial sesizată fiind Tribunalul Mureș.

Ulterior finalizării procedurii de cameră preliminară, Tribunalul Mureș, prin încheierea penală din 23.05.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2018, a dispus disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar cu privire la mai mulți inculpați decedați, iar, prin încheierea penală din 14.11.2024, în raport de perioada infracțională descrisă în rechizitoriu, a dispus disjungerea cauzei și formarea unui nou dosar, în care s-a constatat că a intervenit prescripția răspunderii penale cu privire la o parte din inculpați și o parte din infracțiuni.

În continuare, prin încheierea penală din 06.12.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Mureș, s-a dispus, înainte de citirea actului de sesizare a instanței, schimbarea încadrării juridice dintr-o singură infracțiune de complicitate la evaziune fiscală reținută în sarcina inculpatei S.C. A. S.A. (4.484 acte materiale), în 226 de infracțiuni de complicitate la evaziune fiscală în formă simplă și, ulterior, s-a dispus disjungerea cauzei și declinarea a 29 de dosare penale în favoarea a 29 de tribunale.

În acest context, se observă că dispozițiile art. 49 alin. (1) C. proc. pen. prevăd, în mod expres, că, în caz de schimbare a încadrării juridice instanța sesizată cu judecarea unei infracțiuni rămâne competentă în a o judeca, chiar dacă infracțiunea este de competența instanței inferioare, deci, cu atât mai mult rămâne competentă să judece în ipoteza în care infracțiunea este chiar de competența sa materială.

Totodată, nici disjungerea nu atrăgea declinarea cauzei pentru respectarea duratei rezonabile a procesului penal în vederea garantării dreptului la un proces echitabil inculpaților, Tribunalul Mureș deturnând scopul prevăzut de legiuitor în ceea ce privește instituția disjungerii.

Disjungerea cauzei reprezintă o măsură procesuală, pentru buna desfășurare a judecății, dar atât dosarul inițial, cât și cel nou format ca urmare a disjungerii, rămân spre soluționare instanței inițial învestite.

Astfel, dispozițiile art. 46 alin. (1) C. proc. pen. prevăd că, pentru motive temeinice privind mai buna desfășurare a judecății, instanța poate dispune disjungerea acesteia cu privire la unii dintre inculpați sau la unele dintre infracțiuni, însă, în situația în care judecătorul apreciază că pentru aceste considerente se impune disjungerea cauzei și procedează de o asemenea manieră, legea nu îi permite ca, sub pretextul unei mai bune desfășurări a judecății, să procedeze la declinarea cauzei cu referire la inculpații pentru care a dispus disjungerea în favoarea unei alte instanțe decât în condițiile legii (spre exemplu în cazul în care se dispune disjungerea și ulterior inculpatul, după săvârșirea infracțiunii dobândește una din calitățile prevăzute la art. 40 alin. (1) C. proc. pen., reglementat de art. 48 alin. (2) C. proc. pen.).

Prin urmare, Înalta Curte având în vedere dispozițiile art. 36 alin. (1) C. proc. pen. raportat la cele ale art. 41 C. proc. pen. concluzionează că, în speță, competența de a soluționa cauza privind pe inculpata A. (referitor la infracțiunile de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (32 acte materiale) și art. 5 C. pen., în relație cu S.C. B. S.R.L.; complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (19 acte materiale) și art. 5 C. pen., în relație cu SC C. S.R.L.; complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) și art. 5 C. pen., în relație cu S.C. D. SRL), din punct de vedere material și teritorial aparține în primă instanță Tribunalului Mureș.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 51 alin. (6) C. proc. pen., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei privind pe inculpata A. (referitor la infracțiunile de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (32 acte materiale) și art. 5 C. pen., în relație cu S.C. B. S.R.L.; complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (19 acte materiale) și art. 5 C. pen., în relație cu SC C. S.R.L.; complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) și art. 5 C. pen., în relație cu S.C. D. SRL) în favoarea Tribunalului Mureș, instanță căreia i se va trimite dosarul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe inculpata A. (referitor la infracțiunile de complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (32 acte materiale) și art. 5 C. pen., în relație cu S.C. B. S.R.L.; complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (19 acte materiale) și art. 5 C. pen., în relație cu SC C. S.R.L.; complicitate la evaziune fiscală în formă continuată, prevăzută de art. 48 alin. (1) C. pen., raportat la art. 9 alin. (1) lit. a) și alin. (1) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale) și art. 5 C. pen., în relație cu S.C. D. SRL), în favoarea Tribunalului Mureș, instanță căreia i se trimite dosarul.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2025.