ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 februarie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin ordonanța din data de 27 septembrie 2024, emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de cercetare abuzivă, prevăzută de art. 280 din C. pen., represiune nedreaptă, prevăzută de art. 283 din C. pen. și participație improprie sub forma instigării la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 50 alin. (3) raportat la art. 297 din C. pen., întrucât faptele nu există.

Pentru a dispune această soluție, în esență, s-a reținut că 16.04.2019, la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție a fost înregistrată sub nr. x/2019, plângerea formulată de petentul A. împotriva magistratului B., procuror în cadrul Direcției Naționale Anticorupție, secția pentru combaterea infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție pentru săvârșirea infracțiunilor de cercetare abuzivă, represiune nedreaptă și participație improprie sub forma instigării la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu.

Procurorul a reținut că petentul critică faptul că procurorul B., pentru a-și susține acuzațiile în dosarul penal nr. x/2014 al Direcției Naționale Anticorupție, a procedat la punerea sub acuzare a persoanei vătămate A. și a altor persoane în dosarul penal nr. x/2015 (dosar disjuns din dosarul nr. x/2014) pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și la dispunerea unor măsuri preventive, toate acestea în condițiile în care aspectele de nevinovăție rezultau în mod clar din coroborarea tuturor mijloacelor de probă.

S-a mai reținut de procuror că petentul a susținut că s-a procedat la reținerea sa după mai bine de doi ani de la momentul începerii cercetărilor, fără să apară vreo împrejurare nouă care să impună luarea acestei măsuri, exact în ziua în care trebuia să semneze o tranzacție judiciară între C. S.R.L. și Primăria mun. Constanța, în scopul stingerii unui litigiu aflat pe rolul Tribunalului Iași, în urma căruia C. S.R.L. urma să încaseze aproximativ 14 milioane de euro, procurorul de caz fiind direct interesat să nu se semneze tranzacția pentru a justifica prejudiciul ce s-ar fi creat Primăriei Constanța, instituție căreia îi solicitase să se constituie parte civilă, deoarece înaintase dosarul penal nr. x/2014 cu rechizitoriu Înaltei Curți și una dintre acuzații era aceea că în anul 2008 C. S.R.L. a formulat o ofertă cu tarife supraevaluate.

De asemenea, procurorul a reținut și că petentul critică faptul că procurorul de caz a dispus trimiterea sa în judecată în dosarul nr. x/2014 pentru comiterea infracțiunii de dare de mită, fără să existe nicio probă în acest sens, în condițiile în care la dosar existau probe care atestau că serviciile de publicitate, considerate active, au fost prestate în mod efectiv.

În continuare, procurorul a reținut că petentul a afirmat că procurorul de caz a dispus efectuarea unor controale fiscale la sediul C. S.R.L., ale căror rezultate au fost dinainte stabilite și impuse organelor fiscale, că la instigarea acestuia inspectorii ANAF au considerat unele cheltuieli înregistrate de C. S.R.L. ca fiind nedeductibile, fără a proceda la verificările ce se impuneau potrivit normelor legale incidente n cauză.

Prin ordonanța nr. 1291/P/2019 din data de 09.03.2021 s-a dispus începerea urmăririi penale in rem sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de cercetare abuzivă, represiune nedreaptă și participație improprie sub forma instigării la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, pentru ca ulterior desființării secției pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție dosarul penal nr. x/2019 a fost înaintat Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, fiind înregistrat sub nr. x/2022.

În urma cercetărilor, procurorul a constatat că la nivelul DNA, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție au fost constituite două dosare penale care vizau societatea C. S.R.L., respectiv:

- dosarul nr. x/2014 în care au fost cercetate mai multe persoane, printre care și inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit și dare de mită, finalizat prin rechizitoriul din data de 07.12.2015 al DNA, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție prin care s-a dispus trimiterea în judecată, printre alții, a inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunilor de complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit și dare de mită, dosar în care inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani și 6 luni închisoare prin sentința penală nr. 187/03.05.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2015, pentru ca în apel, prin decizia penală nr. 14/03.02.2020 Înalta Curte - Completul de 5 judecători să dispună achitarea inculpatului pentru complicitate la abuz în serviciu dacă funcționarul a obținut pentru sine sau pentru altul un folos necuvenit întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală și pentru dare de mită întrucât nu există suficiente probe;

- dosarul nr. x/2015 (format prin disjungere din dosarul nr. x/2014) în care s-au efectuat cercetări pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală și unde s-a solicitat sprijinul Direcției Generale Antifraudă Fiscală pentru verificarea activității societăților comerciale cu privire la care existau indicii că ar fi efectuat operațiuni comerciale fictive.

În continuare, procurorul a constatat că prin adresa nr. x/2014 din data de 14.04.2015, DNA, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție a solicitat efectuarea unor controale antifraudă privind activitățile comerciale derulate între D. S.R.L. și E., F. S.R.L. și E., G. S.R.L. și H., I. S.R.L., Tutun și Ziare S.R.L., J. S.R.L., K. S.R.L., Regia Autonomă Transport în comun RA, I. S.R.L. și L. S.R.L. și C. S.R.L. și M. S.R.L., pentru ca ulterior, prin adresele nr. x/2015 din data de 21.07.2016, în continuarea adresei din data de 14.04.2015, s-a solicitat includerea în controlul efectuat și a relațiilor comerciale desfășurate între S.C. C. și N. S.R.L., O. S.R.L., P. S.R.L., Q. S.R.L., J., R., H., S. S.R.L., S.C. M. S.R.L., iar mai apoi, prin adresa nr. x/2015 din data de 21.07.2016 a solicitat includerea în controlul efectuat a relațiilor comerciale desfășurate între H. și T. S.R.L., U. S.R.L., V., W. S.R.L., X. S.R.L., Nefermin S.R.L., Y. S.R.L., Z. S.R.L., Stop S.R.L..

Din situația registrului de control al C. S.R.L., procurorul a reținut că:

- în data de 27.03.2015 s-au prezentat inspectorii AA. și BB. din cadrul DRAF 2 Constanța care au efectuat un control inopinat în temeiul O.U.G. nr. 74/2013 și H.G. nr. 520/2013, finalizat cu procesul-verbal din data de 29.06.2016;

- în data de 20.04.2015 s-au prezentat inspectorii AA. și CC. din cadrul DRAF 2 Constanța care au efectuat un control încrucișat în temeiul O.U.G. nr. 74/2013, finalizat cu procesul-verbal din data de 30.06.2016;

- în perioada 17.08.2015-27.08.2015 s-au prezentat inspectorii DD. și EE. din cadrul AJFP Brăila care au efectuat un control inopinat în temeiul O.G. nr. 92/2003, finalizat cu procesul-verbal din data de 27.08.2015;

- în data de 05.10.2015 s-au prezentat inspectorii DD., FF. și GG. din cadrul AJFP Brăila care au efectuat o inspecție fiscală parțială în temeiul O.G. nr. 92/2003, finalizat cu raport de inspecție fiscală;

- în perioada 16.03.2016-30.08.2016 s-au prezentat inspectorii HH. și II. din cadrul DRAF 2 Constanța care au efectuat un control operativ în temeiul O.U.G. nr. 74/2013, Legea nr. 144/2014 și H.G. nr. 520/2013, finalizat cu procesul-verbal din data de 30.08.2016;

- în data de 28.07.2016 s-au prezentat inspectorii JJ. și KK. din cadrul DGAMC București care au efectuat un control inopinat în temeiul O.G. nr. 92/2003 și Legea nr. 207/2015;

- în data de 09.08.2016 s-au prezentat inspectorii LL. și MM. din cadrul DRAF 2 Constanța care au efectuat un control operativ în temeiul O.U.G. nr. 74/2013 și H.G. nr. 520/2013, finalizat cu procesul-verbal din data de 09.08.2016;

- în data de 22.09.2016, s-au prezentat inspectorii NN. și II. din cadrul DRAF 2 Constanța care au restituit medii de stocare prin procesul-verbal de restituire.

În ceea ce privește controlul fiscal din data de 27.03.2015, procurorul a reținut că la dosarul cauzei există înscrisuri din care rezultă că a fost demarat ca urmare a solicitării Oficiului Național de Spălare a Banilor, pe motiv că existau informații că C. S.R.L. efectuează retrageri în numerar în cuantum mai mare de 15.000 euro, fără a respecta obligația de raportare către oficiu, în termenul legal, conform prevederilor art. 5 alin. (7) din Lege nr. 656/2002.

Procurorul a reținut și că în perioada 17.08 -27.08.2015, inspectorii EE. și DD. din cadrul AJFP Brăila au efectuat un control inopinat la S.C. C. S.R.L., ce a avut ca obiectiv verificarea activității economico-financiare aferente perioadei ianuarie 2009- iunie 2015 (analiza indicatorilor economico-financiari aferenți perioadei 01.01.2009-31.12.2014, prezentarea relațiilor de afiliere, prezentarea tranzacțiilor cu persoanele afiliate și analiza, atât a tranzacțiilor intracomunitare, cât și a celor de export), încheiat prin procesul-verbal nr. x din data de 27.08.2015.

S-a reținut și că în perioadele 27.03-31.08.2015, 01.03-15.03.2016 și 01.06-29.06.2016, inspectorii antifraudă AA. și BB. din cadrul DRAF 2 Constanța au efectuat un control operativ și inopinat la S.C. C. S.R.L., ce a avut ca obiectiv verificarea relațiilor comerciale derulate cu M. S.A. în perioada 2007-2014 și a contractului de cesiune de creanță asupra UEG Mediu S.R.L., prin procesul-verbal din data de 29.06.2016, inspectorii antifraudă constatând că, prin înregistrarea unor tranzacții comerciale care nu au la bază operațiuni reale, S.C. C. S.R.L. a creat bugetului de stat un prejudiciu estimat în valoare totală de 1.901.011 RON, iar pentru acest prejudiciu, au fost instituite măsuri asigurătorii, fiind aplicat sechestrul asigurător asupra bunurilor mobile ale societății prin procesul-verbal de sechestru asigurător pentru bunuri mobile nr. x/22.03.2016.

În continuare, procurorul a reținut că în perioadele 27.03-31.08.2015, 01.03-15.03.2016 și 01.06-30.06.2016, inspectorii antifraudă AA. și BB. din cadrul DRAF 2 Constanța au efectuat un control operativ și inopinat la S.C. C. S.R.L. ce a avut ca obiectiv verificarea respectării prevederilor Legii nr. 656/2002 și verificarea modului de înregistrare în evidența contabilă a tranzacțiilor comerciale derulale în perioada ianuarie 2013- martie 2015 cu C. S.R.L., OO. S.A., PP., QQ. S.R.L., RR. S.R.L. PP., SS. S.R.L., R. S.R.L., TT. S.R.L., încheiat prin procesul-verbal din data de 30.06.2016.

Cu privire la procesele-verbale încheiate la data de 29.06.2016 și 30.06.2016, procurorul a avut în vedere declarația martorului UU. care a arătat că cele două procese-verbale au fost concepute și redactate de echipa de control și reprezintă convingerea acesteia pe baza constatărilor efectuate, precum și că nu au discutat cu nimeni din conducerea direcției cu privire la concluziile pe care urmau să le formuleze sau perioada în care desfășurau activitatea de control.

Procurorul a reținut că în perioada 05.10.2015-05.07.2016, inspectorii fiscali DD., FF. și GG. din cadrul AJFP Brăila au efectuat o inspecție fiscală la S.C. C. S.R.L. ce a avut ca obiect verificarea datelor înscrise în jurnalele de vânzări și cumpărări, în corelație cu balanțele de verificare lunare, deconturile de TVA întocmite și documentele primare justificative, în perioada 01.01.2009-30.06.2015, fiind finalizată prin raportul de inspecție fiscală nr. x din data de 15.07.2016, iar urmare a inspecției fiscale efectuate a fost majorată baza de impozitare cu suma de 33.465.018 RON și a fost stabilit suplimentar un impozit pe profit de plată în sumă de 5.354.403 RON și TVA de plată de 6.495.233 RON și prin decizia nr. 19112 din data de 15.07.2016 au fost instituite măsuri asigurătorii asupra sumei totale de 19.052.164 RON.

Procurorul a constatat că prin procesul-verbal nr. x din data de 30.08.2016, inspectorii antifraudă HH. și II. au verificat realitatea și legalitatea tranzacțiilor comerciale efectuate de contribuabil în perioada 2006-2015 și au constatat că C. S.R.L. a prejudiciat statul prin înregistrarea în evidența financiar contabilă a unor facturi care nu au la bază operațiuni reale.

Cu privire la conținutul acestui proces-verbal, s-a arătat de către procuror petentul consideră că magistratul procuror B. le-a impus inspectorilor antifraudă să insereze pasaje întregi din rechizitoriul nr. x/2014 sub formă de concluzii ale controlului efectuat cu scopul de a susține reținerea sa, iar mai apoi arestarea sa preventivă și, mai ales, acuzația sub care a fost trimis în judecată în dosarul nr. x/2014.

Din declarațiile martorei HH. procurorul a reținut că aceasta a fost desemnată de șeful serviciului VV. să participe împreună cu II. la efectuarea unui control la C., iar cu privire la existența unor concluzii sau chiar pasaje dintr-un rechizitoriu întocmit de DNA, aceasta afirmând că bănuiește că acele pasaje au fost preluate din materialele pe care le discutau împreună cu șeful de serviciu VV. care coordona lucrarea, că erau de fapt niște materiale printate în format word din calculatorul șefului de serviciu VV., conțineau analize pe anumite tranzacții comerciale și prevederi legale aplicabile, erau ca niște concluzii, dar că nu știe de cine erau scrise aceste materiale, totodată precizând că aveau întâlniri periodice cu VV. în cadrul cărora îi prezentau constatările pe diferite tranzacții, iar acesta le mai corecta, mai făcea adăugiri sau își exprima anumite opinii, însă concluziile din materialele respective erau în concordanță cu ceea ce constataseră în urma verificărilor și ar fi chiar concluziile pe care le-ar fi tras echipele de control.

Procurorul a reținut că declarațiile martorului II. din datele de 09.09.2020 și 11.02.2021 confirmă declarațiile martorei HH., acesta arătând că procesul-verbal de control încheiat la C. S.R.L. a fost conceput în integralitate de martor și colega sa pe baza verificărilor pe care le-au efectuat personal și a actelor de control întocmite de colegii săi la celelalte societăți, menționând și că VV. avea niște fișiere cu niște constatări cu privire la relațiile contractuale derulate de firma C. S.R.L. cu celelalte societăți, pe care le-ar fi preluat și inserat în conținutul procesului-verbal, însă doar pentru că acestea corespundeau cu ceea ce constatase împreună cu colega lui de control și precizând că nu cunoaște de unde avea VV. aceste fișiere sau dacă erau constatările sale.

Cu privire la modalitatea în care au fost organizate și s-au derulat contractele la S.C. C. S.R.L. și societățile cu care acest contribuabil se afla în relații contractuale, procurorul a reținut că a fost audiat în calitate de martor VV., care a declarat că acțiunea de control efectuată la S.C. C. a fost demarată ca urmare a unei solicitări a DNA - Structura Centrală, transmisă DRAF 2 Constanța prin Direcția de Cooperare Interinstituțională din cadrul ANAF - Structura Centrală și Serviciul Analiză Sinteză din cadrul DRAF 2 Constanța, iar după ce a fost desemnat de inspectorul general adjunct WW. să coordoneze aceste controale a stabilit inspectorii antifraudă care vor efectua controalele și un plan de activitate în care erau menționate societățile ce urmau a fi verificate. Din aceeași declarație a reținut că înainte de demararea propriu-zisă a activității de control martorul împreună cu domnul WW. a mers la DNA, unde au purtat o discuție scurtă, de prezentare, cu magistratul B., iar ulterior, după 6-7 luni de la demararea controlului, martorul a făcut o sinteză cu privire la activitățile desfășurate până la acel moment, pe care a prezentat-o magistratului procuror B.. În continuare, martorul a relatat că în cadrul celei de-a doua întâlniri, doamna procuror a trasat anumite repere pentru a putea fi urmărite în activitatea de control, dar i-a și dictat anumite fraze cu privire la relațiile comerciale dintre C. S.R.L. și anumite societăți, iar pe baza aspectelor constatate pe care i le-a prezentat au fost dictate anumite fraze care ar putea fi considerate ca și concluzii ale verificărilor efectuate de inspectorii antifraudă, materialul tehnoredactat de fiind pus la dispoziția inspectorilor antifraudă pentru a fi utilizat dacă consideră necesar, fără a le impune inspectorilor antifraudă să includă în procesul-verbal aceste concluzii.

Totodată, s-a constatat că a fost audiat martorul XX., inspector antifraudă din cadrul DRAF Constanța, care a efectuat un control la S. S.R.L. și care, fiind întrebat cum își explică existența în procesul-verbal de control a unor opinii sau pasaje din rechizitoriul emis în dosarul nr. x/P/2015 al DNA, acesta a declarat ca au existat situații în care le-au fost puse la dispoziție acte de control sau drafturi ale unor acte de control întocmite de alte echipe, fiind posibil ca aceste paragrafe să le fi preluat din actele de control ce le-au fost puse la dispoziție de șeful de serviciu cu titlu de model, posibil să-și fi notat martorul ceea ce le sugera dumnealui în timpul ședințelor pe care le-au avut, însă acesta concluzia la care a ajuns în actul de control reprezintă convingerea sa bazată pe constatările efectuate de echipa care a efectuat verificări la firma C. S.R.L..

În același sens, procurorul a reținut declarația martorului YY., inspector antifraudă din cadrul DRAF Constanța, care a efectuat un control la Z. S.R.L. și H. din perioada 2008-2014, declarând că nu au existat presiuni din partea șefilor pentru ca verificările efectuate la aceste societăți să iasă prost pentru agenții economici, nu i s-a impus nimic și nici nu a primit indicații de la VV. cu privire la concluziile ce trebuiau formulate în actul de control.

Procedând la audierea petentului, procurorul a reținut că acesta își menține plângerea formulată pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, cercetare abuzivă, represiune nedreaptă și participație improprie sub forma instigării la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu în legătură cu instrumentarea dosarelor penale nr. x/2014 și y/2015, cauze înregistrate la Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție. Cu privire la dosarul penal nr. x/2014, s-a reținut din declarația petentului că a fost trimis în judecată, fără ca acuzațiile să fie susținute de probe, iar în ceea ce privește dosarul penal nr. x/2015 că procurorul de caz nu a dorit aflarea adevărului, ci doar ticluirea unor probe care să susțină acuzațiile prin solicitarea unor controale, ale căror concluzii erau deja stabilite.

Procurorul a constatat că la data de 08.05.2020 petentul a formulat un memoriu prin care a arătat că procesul-verbal de control întocmit de inspectorii fiscali HH. și II. a fost cel care a stat la baza inculpării, reținerii și arestării sale preventive și consideră că inspectorii fiscali erau dirijați și controlați în activitatea întreprinsă de procurorul B., acesta fiind motivul pentru care îi aduceau la cunoștință fiecare pas făcut cu ocazia controlului.

În continuare, s-a reținut că prin ordonanța nr. 515/P/2015 din data de 20.09.2017 s-a dispus efectuarea în continuare a urmăririi penale față de A., ZZ., AAA., BBB. și S.C. C. S.R.L. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005, prin ordonanța din data de 03.10.2017 a DNA, secția pentru combaterea infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție emisă în același dosar s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, iar prin ordonanța nr. 515/P/2015 din data de 03.10.2017 s-a dispus reținerea inculpatului A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, pe o durată de 24 de ore, începând de la data de 03.10.2017, ora 18:45 până la data de 04.10.2017, ora 18:45.

Ulterior, procurorul a constatat că prin ordonanța nr. 515/P/2015 din data de 05.06.2020 s-a dispus extinderea, schimbarea încadrării juridice și efectuarea în continuare a urmăririi penale față de A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și delapidare, prevăzută de art. 295 din C. pen. raportat la art. 308 combinat cu art. 309 din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

Prin rechizitoriul nr. x/2015 din data de 06.07.2020 al DNA, secția pentru combaterea infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție s-a dispus trimiterea în judecată, printre alții, a inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală, prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. c) și alin. (3) din Legea nr. 241/2005 și delapidare, prevăzută de art. 295 din C. pen. raportat la art. 308 combinat cu art. 309 din C. pen., ambele cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., dosarul fiind înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța sub nr. x/2020, iar prin încheierea nr. 181 din data de 27.04.2021 a Tribunalului Constanța s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2015 și s-a dispus începerea judecății cauzei cu privire la inculpații A., ZZ., AAA., BBB. și S.C. C. S.R.L. Constanța, fiind analizate și respinse excepțiile și cererile formulate de inculpați, inclusiv cererea privitoare la excepția necompetenței materiale a organului de urmărire penală referitor la incompatibilitatea procurorului de caz, pe motiv că acesta s-a antepronunțat cu privire la vinovăția inculpaților, având în vedere că prin rechizitoriul emis în dosarul nr. x/2014 a reținut că relația comercială între societățile C. S.R.L. și H. are caracter fictiv, precum și faptul că procurorul de caz a refuzat administrarea oricărei probe solicitate de inculpat, întrucât avea opina deja formată.

În analiza infracțiunii de cercetare abuzivă reclamată de petent, procurorul a constatat că infracțiunea, în modalitatea descrisă de petent, ar fi fost săvârșită prin ticluirea de probe, cum ar fi rezultatele inspecțiilor/controalelor fiscale efectuate la societatea C. S.R.L., ale căror concluzii au fost stabilite de magistratul procuror B., prin ticluire de probe nereale înțelegându-se dispunerea, configurarea de probe mincinoase ori chiar probe reale, într-un mod care să conducă la aparența unei situații, împrejurări care constituie o faptă prevăzută de legea penală sau că o anumită persoană a comis acea faptă, reală sau ticluită.

Din analiza conținutului proceselor-verbale de control, procurorul a constatat că au fost inserate anumite pasaje dintr-un rechizitoriu emis de DNA, însă cu privire la aceste aspecte, inspectorii antifraudă au confirmat faptul că în procesul-verbal de control au inserat câteva concluzii din materialele pe care le-au avut la dispoziție sau le discutau împreună cu șeful de serviciu VV., materiale care conțineau analize pe anumite tranzacții comerciale și prevederi legale aplicabile, cu mențiunea că acestea erau în concordanță cu ce au constatat în urma verificărilor la societatea C. și că materialele puse la dispoziție nu au fost impuse pentru a fi menționate în procesul-verbal.

În speță, a concluzionat procurorul că procesele-verbale de control întocmite de inspectorii antifraudă cuprind constatările inspectorilor și concluziile acestora, în acord cu dispozițiile legale care le reglementează atribuțiile, astfel că nu există probe în susținerea acuzațiilor de săvârșire a infracțiunii de cercetare abuzivă, prevăzută de art. 280 alin. (2) din C. pen. ori participație improprie sub forma instigării la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 50 alin. (3) raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen.

Examinând susținerea petentului privitoare la săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu, procurorul a constatat că organele de urmărire penală din cadrul Direcției Naționale Anticorupție, secția pentru combaterea infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție au solicitat Direcției Generale Antifraudă efectuarea unor controale fiscale la societatea C. S.R.L., dar și la alte societăți care prezentau interes în cauză, persoana desemnată să coordoneze activitatea echipelor de control fiind VV., șef serviciu în cadrul DRAF 2 Constanța, care a avut două întâlniri cu magistratul de caz, iar la cea de-a două întâlnire, pe baza aspectelor constatate de inspectorii antifraudă cu privire la relațiile comerciale dintre C. S.R.L. și anumite societăți a avut o discuție cu procurorul de caz, care i-ar fi dictat anumite fraze care ar putea fi considerate concluzii ale verificărilor efectuate de inspectorii antifraudă, însă aceste concluzii nu i-au fost impuse lui și nici echipelor de control.

Procurorul a reținut că echipele de control au întocmit proces-verbale ca urmare a unor constatări proprii, realizate în urma verificării actelor existente și înregistrate în evidențele financiar contabile ale societăților supuse controlului inopinat și operativ/inspecției fiscale.

Referitor la infracțiunea de abuz în serviciu, procurorul a arătat că nu orice acțiune sau inacțiune a persoanei, care se circumscrie calităților cerute subiectului activ, poate intra în sfera de aplicabilitate a normei de incriminare, așa cum se retine în Decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale, fiind necesar să se țină seama de principiul potrivit căruia incriminarea unei faptei ca infracțiune trebuie să intervină ca ultim resort în protejarea unei valori sociale, ghidându-se după principiul ultima ratio, principiu ce se interpretează ca având semnificația că legea penală este singura în măsură să atingă scopul urmărit, alte măsuri de ordin civil, administrativ fiind improprii și din perspectiva acestui principiu nu este suficient să se constate că faptele incriminate aduc atingere valorii sociale ocrotite, ci această atingere trebuie să prezinte un anumit grad de intensitate, de gravitate care să justifice sancțiunea penală.

Plecând de faptul că sintagma "îndeplineste în mod defectuos" din cuprinsul dispozițiilor art. 297 alin. (1) din C. pen. nu poate fi interpretată decât în sensul că îndeplinirea atribuției de serviciu se realizează "prin încălcarea legii", procurorul a concluzionat că, în speță, nu au fost identificate elemente factuale de natură a atrage răspunderea penală a magistratului procuror sau a funcționarilor din cadrul B., aceștia exercitându-și atribuțiile de serviciu în conformitate cu dispozițiile legale.

În ceea ce privește infracțiunea de represiune nedreaptă, care presupune ca cerință esențială ca magistratul procuror, atât la momentul punerii în mișcare, cât și al reținerii, să fi cunoscut că persoana față de care a luat aceste măsuri este nevinovată, adică să fi cunoscut că față de acea persoană acțiunea penală nu putea fi pusă în mișcare, întrucât era incident unul dintre cazurile prevăzute de art. 16 alin. (1) lit. a) - e) din C. proc. pen., procurorul a constatat că atât la momentul punerii în mișcare a acțiunii penale, cât și la momentul reținerii, magistratul procuror nu a avut la bază doar procesele-verbale de control întocmite de inspectorii antifraudă, ale căror concluzii A. le consideră ca fiind date de magistratul procuror pentru a obține probe în susținerea acuzațiilor, ci printre probele cauzei au fost și rapoarte de constatare tehnico științifică, declarații de martori, înscrisuri, probe pe baza cărora procurorul a concluzionat că existau suspiciuni rezonabile privind săvârșirea de inculpat a infracțiunii cu privire la care s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale, dar și a reținerii sale.

Totodată, procurorul a constatat că la data de 06.07.2020 a fost emis rechizitoriul în dosarul nr. x/2015 al DNA, secția pentru combaterea infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, prin care s-a dispus trimiterea în judecată, printre alții, a inculpatului A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală și delapidare, starea de fapt expusă în actul de sesizare al instanței fiind probată cu o multitudine de mijloace de probă, printre care rapoarte de constatare tehnico - științifică, raport de expertiză fiscal contabilă, documente referitoare la relația dintre societatea C. și cele 10 societăți partenere N., O., P., Q., J., R., CCC., H., M., declarații ale martorilor audiați în cauză, extrase bancare ale tuturor societăților implicate, alte documente fiscale, rechizitoriul a fost supus controlului instanței în procedura de cameră preliminară și, prin urmare, nu există probe că fapta circumscrisă conținutului constitutiv al infracțiunii de represiune nedreaptă, prevăzută de art. 283 din C. pen. există.

Împotriva ordonanței de clasare petentul A. a formulat plângere, conform dispozițiilor art. 339 din C. proc. pen.

Prin ordonanța nr. 207/II/2/2024 din data de 08 noiembrie 2024 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a dispus respingerea plângerii petentului, ca nefondată.

În esență, în cuprinsul acestei ordonanțe, s-a reținut că soluția de clasare este temeinică și legală, din probele administrate rezultând că acțiunea penală nu poate fi pusă în mișcare întrucât faptele nu există, susținerile petentului neavând corespondent în materialul probator, neexistând indicii privind săvârșirea vreunei fapte de natură penală.

Împotriva ordonanței nr. 207/II/2/2024 din data de 08 noiembrie 2024, petentul a formulat plângere, solicitând admiterea plângerii, desființarea ordonanțelor procurorului și trimiterea cauzei la procuror pentru continuarea cercetărilor în cauză, considerând ordonanța de clasare ca fiind nelegală și netemeinică.

Astfel, cu privire la infracțiunea de cercetare abuzivă, petentul a menționat că aceasta s-a produs prin ticluirea de probe, respectiv procesele-verbale de control întocmite de inspectorii antifraudă, dovada fiind că la paginile 276-286 din rechizitoriul emis la data de 06.07.2020 în dosarul nr. x/2015 se regăsesc aceleași mențiuni ca cele din rechizitoriul emis în dosarul nr. x/2014, procurorul realizând o analiză a contractelor încheiate de C. S.R.L. cu firmele partenere din care ar fi rezultat caracterul lor fictiv, analiză identică cu cea existentă în rechizitoriul din dosarul nr. x/2014. În opinia petentului, ceea ce conduce la săvârșirea infracțiunii de cercetare abuzivă este tocmai preluarea de inspectorii antifraudă, cărora același procuror le-a trasat sarcina verificării realității prestațiilor în dosarul nr. x/2015, a concluziilor procurorului din dosarul nr. x/2014 fără nicio explicație obiectivă, rezultând că procurorul B. a impus inspectorilor antifraudă concluziile controalelor ordonate de DNA, în unele cazuri fiind preluate pasaje întregi din rechizitoriul emis în dosarul nr. x/2014 de același procuror, aceste probe fiind ticluite și regăsindu-se valorificate în cuprinsul ordonanței de reținere a petentului din data de 03.10.2017, mai apoi pentru a susține arestarea sa, dar și acuzația sub care a fost trimis în judecată în dosarul nr. x/2014. În susținerea tezei sale, petentul a menționat că prin ordonanța din data de 09.03.2021 emisă în dosarul nr. x/2019 s-a reținut că martorii XX., II. și HH. au declarat că au fost preluate din alte materiale, respectiv din alte acte de control întocmite de colegi sau din materiale puse la dispoziție de VV., care, la rândul său, a recunoscut că a pus la dispoziția inspectorilor materiale pe care le-a primit de la procurorul din cadrul Direcției Naționale Anticorupție care instrumenta cauza, martorii afirmând și că inspectorul fiscal VV., care a avut întrevederi dese cu procurorul ce instrumenta cauza, exercita presiuni asupra subalternilor. Făcând referire la aceeași ordonanță, petentul a susținut și că martorul XX. a identificat pasaje identice între procesele-verbale de control și rechizitoriul nr. x/2014, că i s-a stabilit o anumită direcție despre cum trebuie să iasă controlul fiscal, respectiv că martorul ar fi suferit consecințe dacă nu se supunea directivelor, chiar și alți inspectori fiscali observând similitudini între pasaje din procesele-verbale și rechizitoriul emis în dosarul nr. x/P/2014. Din aceste considerente, petentul a apreciat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de cercetare abuzivă.

Cu privire la infracțiunea de represiune nedreaptă reclamată, petentul a arătat că probele administrate în cauză au fost obținute în mod nelegal, creând o realitate distorsionată cu privire la situația de fapt, respectiv că procurorul DNA B. a creat în complicitate cu inspectorii antifraudă aparența unei fictivități și a lipsei de scop economic a contractului de publicitate încheiat cu societatea H.. Invocând aceeași ordonanță din data de 03.09.2021, petentul a arătat că se face referire inclusiv la implicarea SRI în activitatea de control a inspectorilor fiscali, indicând în acest sens declarația martorului VV. din data de 15.12.2020 și susținând că SRI s-a implicat în stabilirea caracterului fictiv al operațiunilor desfășurate de C., pentru ca mai apoi procurorul B. să procedeze la reținerea sa nelegală, fundamentându-și decizia pe probe nereale, în urma exercitării de presiuni asupra inspectorilor fiscali, acționând în cunoștință de cauză privind nevinovăția sa și prin urmare ar fi întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de represiune nedreaptă. În ceea ce privește realitatea tranzacțiilor efectuate de C., petentul a precizat că procurorul DNA B. a reținut că infracțiunea de evaziune fiscală de care era acuzat a fost săvârșită în legătură cu infracțiunea de dare de mită, reținută în dosarul nr. x/2014, în sensul că serviciile de publicitate reținute ca fiind fictive, ar fi reprezentat în fapt folosul remis, însă, în urma judecării apelului împotriva sentinței penale nr. 187 din data de 03.05.2019, prin decizia nr. 14 din data de 03.02.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020 s-a stabilit că serviciile de publicitate reținute de procuror ca fiind active au un caracter real și au fost prestate în mod efectiv, procedându-se la achitarea sa.

Petentul, în referire la infracțiunea de participație improprie sub forma instigării la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, a menționat că în ordonanța atacată se face trimitere la art. 350 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, însă aceste măsuri nu prevăd și trasarea de idei diriguitoare inspectorilor fiscali, impunerea unor obiective sau influențarea inspectorilor fiscali pentru a ajunge la anumite concluzii și, prin urmare, acțiunile procurorului DNA B. de instigare a inspectorilor fiscali de a ajunge la anumite concluzii fără respectarea normelor legale, ce nu reflectă realitatea, au produs vătămarea petentului.

Examinând actele și lucrările dosarului, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că plângerea formulată de petentul A. este nefondată, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Prealabil, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție constată că este competent să soluționeze prezenta plângere, în conformitate cu dispozițiile art. 340 alin. (1) coroborat cu art. 40 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la calitatea de procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DNA a intimatei B..

În cauza de față, petentul A. și-a exprimat nemulțumirea privind soluția de clasare dispusă prin ordonanța din data de 27 septembrie 2024 cu privire la infracțiunile de cercetare abuzivă, represiune nedreaptă și participație improprie sub forma instigării la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, adoptată în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen., în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 207/II/2/2024 din data de 08 noiembrie 2024 a aceleiași unități de parchet, considerând nelegale și netemeinice ordonanțele emise în cauză.

Fundamentul acuzațiilor aduse intimatei de petentul A. este reprezentat, în esență, de faptul că aceasta, în calitate de procuror, a impus inspectorilor antifraudă concluziile controalelor ordonate de DNA, prin preluarea unor pasaje întregi din rechizitoriul întocmit în dosarul nr. x/2014, aceste probe fiind ticluite și fundamentând ordonanța de reținere a sa din data de 03.10.2017, apoi arestarea sa preventivă, a procedat la obținerea unor probe în mod nelegal, în urma exercitării de presiuni asupra inspectorilor antifraudă și la trasarea unor directive inspectorilor fiscali, la impunerea unor obiective și influențarea acestora pentru a ajunge la anumite concluzii.

Potrivit dispozițiilor art. 340 alin. (1) din C. proc. pen., persoana a cărei plângere împotriva soluției de clasare, dispuse prin ordonanță sau rechizitoriu, a fost respinsă, conform art. 339, poate face plângere, în termen de 20 de zile de la comunicare, la judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Astfel, judecătorul de cameră preliminară realizează un control asupra modului în care s-au desfășurat actele de cercetare penală, respectiv a soluției date.

Soluționarea de către judecătorul de cameră preliminară a plângerii împotriva soluției de clasare este reglementată prin dispozițiile art. 341 din C. proc. pen.

La soluționarea plângerii se verifică soluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală, precum și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

Judecătorul de cameră preliminară nu este învestit cu atribuții de urmărire penală, așa încât controlul judecătoresc privește exclusiv efectuarea urmăririi penale, cu respectarea dispozițiilor legii procesuale.

Pornind de la aceste dispoziții legale și considerații teoretice, se constată că prezenta plângere, formulată în baza art. 340 din C. proc. pen., este nefondată, soluția de clasare dispusă în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen., fiind legală și temeinică. Acest caz de împiedicare rămâne incident și când există o anumită conduită, dar aceasta nu este prevăzută ca element material al infracțiunii, astfel cum sunt faptele imputate de petent magistratului procuror.

Pentru declanșarea procesului penal este necesar ca datele existente să demonstreze elemente concrete de fapt, subsumate tiparului infracțional ori conduitei incriminate, care să conducă la presupunerea rezonabilă a săvârșirii unei fapte penale, ipoteză ce nu a fost dovedită în cauză.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți observă că fapta de cercetare abuzivă reclamată în sarcina magistratului procuror B., astfel cum este ea descrisă de petent, nu îmbracă forma unei cercetări abuzive, în sensul ticluirii unor probe, care ar presupune crearea prin mijloace sau aranjamente ingenioase, abile a unei aparențe de fapt, care să constituie o faptă prevăzută de legea penală sau că o anumită persoană a comis acea faptă, reală sau ticluită.

Din probele administrate în cauză, se observă că procesele-verbale întocmite de inspectorii antifraudă cuprind constatările și concluziile proprii, în acord cu dispozițiile legale în materie, precum și anumite concluzii din materialele pe care aceștia le-au discutat împreună cu șeful de serviciu cu ocazia analizelor efectuate pe anumite tranzacții comerciale și prevederi legale aplicabile, aspecte care nu corespund tiparului infracțiunii de cercetare abuzivă, în varianta ticluirii de probe nereale de către un procuror, prevăzută de art. 280 alin. (2) din C. pen.

Cu titlu de exemplu, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți amintește declarația martorului UU. care a arătat că cele două procese-verbale au fost concepute și redactate de echipa de control și reprezintă convingerea acesteia pe baza constatărilor efectuate, precum și că nu au discutat cu nimeni din conducerea direcției cu privire la concluziile pe care urmau să le formuleze sau perioada în care desfășurau activitatea de control.

În același sens, este și declarația martorului YY., inspector antifraudă din cadrul DRAF Constanța, care a declarat că nu au existat presiuni din partea șefilor referitor la verificările efectuate, nu i s-a impus nimic și nici nu a primit indicații de la șeful de serviciu cu privire la concluziile ce trebuiau formulate în actul de control.

Martora HH., desemnată de șeful serviciului VV. să participe la efectuarea unui control la C., a afirmat că acele pasaje inserate ca și concluzii în procesele-verbale de control au fost preluate din materialele pe care le discutau împreună cu șeful de serviciu VV. care coordona lucrarea, că erau de fapt niște materiale ce conțineau analize pe anumite tranzacții comerciale și prevederi legale aplicabile. Martora a precizat și că aveau întâlniri periodice cu VV. în cadrul cărora se prezentau constatări pe diferite tranzacții, însă concluziile din procesele-verbale de control erau în concordanță cu ceea ce constataseră în urma verificărilor echipele de control.

Și declarațiile martorului II. confirmă că procesul-verbal de control încheiat la C. S.R.L. a fost conceput în integralitate de martor și colega sa pe baza verificărilor pe care le-au efectuat personal și a actelor de control.

În calitate de martor a fost audiat și VV., care a declarat că acțiunea de control efectuată la S.C. C. a fost demarată ca urmare a unei solicitări a DNA - Structura Centrală, iar după ce a fost desemnat de inspectorul general adjunct să coordoneze aceste controale a stabilit inspectorii antifraudă care vor efectua controalele și un plan de activitate în care erau menționate societățile ce urmau a fi verificate, iar înainte de demararea propriu-zisă a activității de control a mers la DNA, unde au purtat o discuție scurtă, de prezentare, cu magistratul B., iar ulterior, după demararea controlului a făcut o sinteză cu privire la activitățile desfășurate până la acel moment, pe care a prezentat-o magistratului procuror B., fără a le impune inspectorilor antifraudă să includă în procesul-verbal anumite concluzii.

Infracțiunea de represiune nedreaptă, astfel cum este reglementată în art. 283 din C. pen. presupune acțiunea de a pune în mișcare acțiunea penală, de a lua o măsură preventivă neprivativă de libertate ori de a trimite în judecată o persoană, știind că este nevinovată ori de a reține sau aresta ori condamna o persoană, știind că este nevinovată, ceea ce suprapus peste fapta reclamată de petent, aceea că magistratul procuror B. a pus în mișcare acțiunea penală, apoi a fundamentat și procedat la reținerea sa pe baza unor probe ticluite, conduce la concluzia că în speță nu sunt întrunite elementele de tipicitate ale acestei infracțiuni.

Din probele administrate în cauză, redate la analiza conținutului constitutiv al infracțiunii de cercetare abuzivă, ce nu vor mai fi reluate, se constată că punerea în mișcare a acțiunii penale și mai apoi măsura preventivă a reținerii petentului au avut la bază un probatoriu vast, constând în rapoarte de constatare tehnico-științifică, declarații de martori, înscrisuri, probe pe baza cărora s-a concluzionat că există o suspiciune rezonabilă că petentul ar fi săvârșit infracțiunea pentru care s-a pus în mișcare acțiunea penală în cauză.

Petentul a susținut că magistratul procuror B. a săvârșit și infracțiunea de participație improprie sub forma instigării la comiterea infracțiunii de abuz în serviciu, dar fără a arăta în concret în ce ar consta această infracțiune, care așa cum rezultă din dispozițiile art. 297 alin. (1) din C. pen. implică neîndeplinirea sau îndeplinirea cu încălcarea legii, de către un funcționar public, a unui act care intră în sfera atribuțiilor sale de serviciu. Ambele variante alternative de realizare a elementului material al laturii obiective a infracțiunii analizate trebuie raportate, în contextul adoptării Deciziei nr. 405/2016 a Curții Constituționale, la atribuții și exigențe normative reglementate prin legislația primară.

Infracțiunea de abuz în serviciu este una de rezultat, astfel încât consumarea sa este condiționată de producerea uneia dintre urmările prevăzute alternativ de norma de incriminare: cauzarea unei pagube, vătămarea drepturilor sau intereselor legitime ale unei persoane fizice sau ale unei persoane juridice, îngrădirea exercitării unui drept al unei persoane ori crearea pentru aceasta a unei situații de inferioritate pe temei de rasă, naționalitate, origine etnică etc.

Or, în speță, petentul a reclamat faptul că magistratul procuror le-ar fi trasat inspectorilor antifraudă directive privind controlul ce urmau să-l facă, le-ar fi impus obiective de urmat și i-ar fi influențat în concluziile la care trebuiau să ajungă, aspecte care nu întrunesc conținutul constitutiv al infracțiunii imputate, în condițiile în care probatoriul administrat, la care s-a făcut referire anterior, a relevat faptul că inspectorii antifraudă au efectuat controale privind activitățile comerciale derulate între C. S.R.L. și societățile comerciale partenere în conformitate cu dispozițiile legale ce le reglementează activitatea.

Relevantă este declarația martorului VV., care a relatat că acțiunea de control efectuată la S.C. C. S.R.L. a fost demarată ca urmare a unei solicitări a DNA - Structura Centrală și că înainte de demararea propriu-zisă a activității de control împreună cu adjunctul șef a mers la DNA, unde au purtat o discuție scurtă, de prezentare, cu magistratul B., iar ulterior, după demararea controlului, martorul a făcut o sinteză cu privire la activitățile desfășurate până la acel moment, pe care a prezentat-o magistratului procuror B.. Martorul a mai relatat că în cadrul celei de-a doua întâlniri, doamna procuror a trasat anumite repere pentru a putea fi urmărite în activitatea de control și i-a dictat anumite fraze care ar putea fi considerate ca și concluzii ale verificărilor efectuate de inspectorii antifraudă, iar materialul tehnoredactat l-a pus la dispoziția inspectorilor antifraudă pentru a fi utilizat dacă consideră necesar, fără a le impune să includă în procesul-verbal aceste concluzii.

În astfel de condiții, analizând întregul material probator administrat, similar procurorului anchetator, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți reține că nu se poate identifica în ce ar fi constat pretinsa conduită ilicită a intimatei, care au fost dispozițiile legale încălcate de către aceasta în exercitarea atribuțiilor de serviciu, în ce a constat urmarea imediată ori legătura de cauzalitate existentă între faptele presupus comise de intimată și urmarea imediată.

Așadar, față de cele de mai sus, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți reține că nu sunt întrunite elementele constitutive ale niciuneia din infracțiunile pentru care petentul a formulat plângere penală împotriva magistratului procuror B. dat fiind că acesta nu a învederat fapte, date, împrejurări care să releve elementele de tipicitate ale infracțiunilor reclamate din perspectiva existenței activității pe care norma de incriminare o descrie în verbum regens.

Totodată, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți reține că actele de conduită pentru care s-a dispus începerea urmăririi penale trebuie să rezulte din date ori informații cu caracter obiectiv, neputând fi deduse exclusiv din argumentele contrare ale unei părți ori din nemulțumirea subiectivă a acestuia față de modul unor persoane de a acționa sau nu în sensul dorit de petent.

Pentru a se iniția cercetări față de o persoană pentru săvârșirea unei infracțiuni este necesar ca baza factuală invocată de petent să susțină suspiciuni de ilicit penal, iar faptele reclamate să corespundă formal tiparului legal de incriminare. Practica instanței supreme este constantă în sensul că dispozițiile legale permit dispunerea de către organele de urmărire penală a soluției de clasare dacă faptele sesizate nu susțin suspiciunile de ilicit penal (încheierea nr. 71/14.02.2017, I.C.C.J., secția penală, dosar nr. x/2016, încheierea nr. 400/30.10.2019, I.C.C.J., secția penală, dosar nr. x/2019).

Concluzionând, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți constată că, în speță, contrar susținerilor petentului A., din situația de fapt expusă și din verificarea ansamblului actelor existente la dosar, nu se conturează elementele concrete ale vreunei infracțiuni în sarcina persoanei arătate în plângerea formulată.

Prin urmare, nu există faptele penale pentru care s-a început urmărirea penală in rem, motiv pentru care temeiul de drept al clasării prevăzut de art. 16 alin. (1) lit. a) din C. proc. pen. este legal și temeinic.

Față de considerentele expuse anterior, în temeiul art. 341 alin. (7) pct. 1 teza a II-a din C. proc. pen., judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți va respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței din data de 27.09.2024 emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală, menținută prin ordonanța nr. 207/II/2/2024 din data de 08.11.2024 a procurorului șef al secției de urmărire penală din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Totodată, față de culpa sa procesuală, în temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga petentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței din data de 27.09.2024 emisă în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lâng