ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 18 martie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin ordonanța din data de 04 iunie 2024, emisă în dosarul nr. x/2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală s-a dispus clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, prevăzută de art. 297 alin. (1) din C. pen. și neglijență în serviciu, prevăzută de art. 298 din C. pen., pe motiv că faptele nu sunt prevăzute de legea penală.

Pentru a dispune această soluție, în esență, s-a reținut de către procuror că obiectul cauzei îl constituie infractiunile de abuz în serviciu și neglijență în serviciu cu privire la modalitatea de intervenție și de asistență medicală de prim ajutor acordată de personalul medical al Serviciului de Ambulanță Bucuresti-Ilfov, intervenția autorităților și acțiunile/inacțiunile funcționarilor publici în legătură cu transferul victimelor la unități medicale din străinătate.

Referitor la infracțiunea de ucidere din culpă procurorul nu a dispus o soluție pe motiv că raportul de drept penal de conflict a fost soluționat definitiv prin condamnarea definitivă a persoanelor vinovate pentru toate decesele victimelor incendiului din A., de la data de 30.10.2015, respectiv prin sentința din data de 16.12.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului București, secția penală, menținută prin decizia din data de 26.05.2022 a Curții de Apel București, secția penală.

Sub aspectul infracțiunilor de abuz în serviciu și neglijență în serviciu, procurorul a dispus clasarea cu luarea în considerare a Deciziei nr. 405/2016 a Curții Constituționale și a Deciziei nr. 518/2017 a Curții Constituționale, nerezultând exercitarea vreunei atribuții de serviciu contrar legii, întrucât nu există un text de lege care să fi impus, în acea perioadă, transferul imediat la unități medicale din străinătate.

Procurorul și-a întemeiat soluția de clasare pe următoarele mijloace de probă:

Din declarația martorului B., medic, secretar de stat, șef al D.S.U. din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, a reieșit că, în data de 30 octombrie 2015, în jurul orelor 22:40, a primit un apel telefonic de la D.S.U. despre incendiul din A., prima dispozitie pe care a dat-o, fiind ca pacienții să fie duși la toate unitățile de primiri urgențe, nu numai la cele două spitale care aveau paturi de arși, Spitalul de Urgență Floreasca și Spitalul de Chirurgie Plastică și Arsuri din București, pentru că dacă mergeau toți pacienții acolo ar fi fost cu siguranță o mortalitate mai mare. Din declarație a reieșit că, în acea noapte, au fost 88 pacienți intubați și ventilați, în afară de diferența până la 156 care au fost în total internați, fiind normal ca asistența medicală să se desfășoare la un număr mai mare de unități medicale care să asigure stabilizarea și investigarea pacienților.

Martorul a arătat că l-a anunțat și pe ministrul C., precizând că a ajuns la fața locului, unde erau deja pompierii care scoteau din interior victimele, la ora 23:15, la fața locului fiind 42 de ambulanțe implicate, 16 autovehicule de pompieri, un post medical avansat, un centru mobil de comandă, un vehicul de descarcerare grea, două autoscări, alte autovehicule de comunicații, de comandă, de diferite tipuri, 168 de pompieri, medici și paramedici SMURD, precum și 56 de persoane de la Serviciul de Ambulanță, numărul continuând să crească, după cum era nevoie.

Martorul a precizat că activitatea de intervenție a fost asigurată de inspectorul șef al ISU București, D. și, ca medic, de doamna doctor E. de la Spitalul Clinic de Urgență din București, trimisă să coordoneze intervenția medicală.

S-a reținut din declarația martorului că planul roșu a fost implementat de la începutui intervenției, iar la ora 01:30 dimineața a fost dezactivat, planul roșu București prevăzând în primă fază a lui că toate mașinile SMURD-ului și vreo 30-40% din mașinile de ambulanță sunt trimise la locul catastrofei, iar ambulanțele private care nu sunt standardizate și care sunt de diferite tipuri și cu personal de diferite categorii de competență intră în sprijinul Serviciului de Ambulanță F. pentru activitatea curentă care continuă, nu se oprește în timpul unui dezastru.

Martorul a relatat că a discutat cu ministrul sănătății, solicitând să se identifice ventilatoare de terapie intensivă din spitale, altele decât spitale de urgență, care să fie redirecționate către cele care vor asista pacienții în noaptea respectivă, lucru care s-a și realizat, transportul ventilatoarelor fiind făcut cu ajutorul ISU București și fiind luate venlilatoare și alte echipamente de la Spitalul Fundeni și de la alte unități medicale și duse la cele care acordau asistență medicală victimelor.

Potrivit declarației martorului, s-a reținut că potrivit competențelor legale, rolul său s-a terminat în momentul în care pacienții au fost internați, după care la nivelul ministerului a fost creată o celulă de lucru în care era prezent secretarul de stat de la Ministerul Sănătății, G., cu care a lucrat cel puțin 3 zile și 3 nopți, inițiind contacte și discutând cu colegi din alte țări care urmau să acorde sprijin în acest sens, inclusiv cu reprezentanți ai Mecanismului de Protecție Civilă European, respectiv cu H., în vederea stabilirii ajutorului ce putea fi acordat în astfel de situații.

Referindu-se la transferul pacienților la spitalele din străinătate, martorul a declarat că una dintre dificultățile majore era găsirea unor ambulanțe pentru a-i lua din aeronave și a-i duce la spital, dotate cu echipamentul necesar și cu personal adecvat. A precizat că primele discuții concrete pentru transferuri au început să aibă loc sâmbată spre duminică, iar problema era foarte grea pentru că era perioada de weekend. Referitor la cine a luat decizia de a apela la metoda relației bilaterale în vederea transferului pacienților în străinătate, martorul a precizat că a fost și decizia sa de a merge pe plan bilateral, discutând și cu alți colegi, prin domnul I. fiind inițiate convorbirile cu medici și autorități din Belgia și de aici s-a continuat pe linie bilaterală.

A mai menționat martorul că Mecanismul de Protecție Civilă European nu putea oferi ceva în plus față de ce fusese rezolvat pe plan bilateral, pentru că nu exista la acea vreme o procedură privind asistența medicală a "marelui ars", nu aveau în mecanismul lor o astfel de procedură, nu puteau asigura transportul, în condițiile în care primul aparat de zbor a fost certificat în 2018 și nu puteau rezolva nici problema plății.

Din declarația martorului I., în perioada respectivă membru al Parlamentului și ministru al sănătății, s-a reținut de procuror că, la data de 31.10.2015, aflându-se în județul Satu Mare, a fost sunat și informat de incendiul de la A., luând imediat legătura cu B., care era șeful I.G.S.U. și a început să contacteze managerii spitalelor de urgență, inclusiv pe doamna doctor J., șefa Serviciului de Ambulanță București, rugând-o să verifice personal intervenția și asigurarea de resurse la A., aceeași discuție având-o și cu dl. B., precum și cu dr. K. - manager la Spilalul Universitar de Urgență București, dr. L. - manager la Spitalul Floreasca, dr. M. și dr. N., întâlnindu-se cu mai multe persoane, inclusiv din conducerea I.G.S.U., a spitalelor, precum și a structurilor de urgență care au primit pacienții. A menționat martorul că a discutat cu martorul B. despre transferul pacienților în străinătate, în măsura în care medicii decideau în acest sens.

S-a reținut din declarația martorului că împreună cu dr. B., dr. G. și reprezentanți ai clinicilor care și-au manifestat interesul de a ajuta, a fost în contact cu aceștia pentru că era important să se știe numărul de locuri, în eventualitatea transferului. A menționat că a vorbit cu medici și autorități din Israel, cu cei din Belgia și Olanda a vorbit dr. B., în Germania s-a vorbit de la D.S.U., cu autorități din Turcia, precum și cu chirurgii lor care au venit, a vorbit martorul, de discuțiile cu cei din Franța s-a ocupat martorul, dr. G. și ambasadorul Franței, că a fost și un pacient transferat la Viena pentru care a vorbit și martorul, iar pentru transfer pacienți în Marea Britanie a vorbit martorul cu ambasadorul acestui stat și au trimis din primele zile un specialist care a făcut selecția pacienților.

Cu privire la măsurile care au fost luate la acel moment, martorul a arătat că toate ventilatoarele și echipamentele necesare s-au concentrat către spitalele care acordau asistență medicală victimelor incendiului. A mai arătat și că, după primirea apelului telefonic, și-a informat superiorii, respectiv pe martorul C. și au convenit convocarca Comitetului Național pentru Situații de Urgență, la ora 7:00 a zilei următoare.

Martorul a menționat că în zilele următoare s-au făcut demersurile necesare pentru suplimentarea capacității de transport cu un avion NATO de tip "O." care, prin grija martorului B., a fost pus la dispoziție de comandamentul NATO, inclusiv pentru obținerea de ajutoare de orice fel necesare în astfel de situații, purtând discuții cu medici plasticieni din Israel, în vederea obținerii unui medicament, iar în urma demisiei întregului guvern, la data de 04 noiembrie 2015, a încercat să asigure tot necesarul solicitat de spitale și echipele de transport pentru transferurile în străinătate, pregătind colaborări și cât mai multe proceduri pentru continuarea tratamentului pacienților respectivi.

Tot martorul I. a mai precizat că a preluat mandatul de ministru în luna martie 2014 și l-a încheiat imediat după incendiul din A., la 04 noiembrie 2015, iar când a devenit ministru a constatat că în minister nu erau specialiști pentru situații de urgență, dr. B. fiind numit la Ministerul de Interne. A afirmat că, prin ordonanța nr. 1 din 2014 s-a înființat D.S.U. și împreună cu dr. B. au pus bazele acestui sistem, aducând în funcția dc secretar de stat cu atribuții în asistență medicală de urgență pe cel mai bun specialist pe care îl avea România, respectiv pe dr. G., președintele Societății de Anestezie din România și membru în conducerea Societății Europene de Anestezie, împreună cu acesta a inițiat un program A.P.I.A.T.I. (acțiuni prioritare anestezie și terapie intensivă) care presupunea suplimentarea fondurilor existente la nivelui spitalelor pentru secțiile de terapie intensivă și decontarea tuturor materialelor necesare pacientului critic, respectiv un buget suplimentar pentru decontarea tuturor serviciilor, materialelor și a dispozitivelor necesare pacientului critic, susținând că dacă nu ar fi existat acest program, practic tratamentul pentru victimele incendiului din A. nu ar fi putut fi asigurat în primele zile.

O altă masură, imediat dupa ce a preluat mandatul, deoarece aparatura medicală din România era foarte învechită, a arătat martorul că fost aceea de a merge la Bruxelles pentru a cere bani pentru construirea de spitale noi, pentru a evita infecțiile pacienților, fiind obținută suma de 600 milioane de euro, care trebuia folosită pentru construcția a trei spitale regionale cu secții de arși, însă a demisionat în condițiile în care, în ianuarie 2016, trebuiau să aibă loc licitațiile pentru construirea lor, iar banii au fost pierduți.

Martorul a mai relatat că tot în anul 2014 a fost solicitat un împrumut Băncii Mondiale, în valoare de 250 milioane de dolari pentru dotarea blocurilor operatorii din România, reușindu-se dotarea unităților de primiri urgențe, iar restul banilor au rămas necheltuiți.

Cu referire la modul cum a gestionat transferul pacienților în străinătate, a declarat că în calitate de ministru nu avea nicio atribuție în luarea deciziei de transfer al pacientului, doar medicul curant, adică medicii de la terapie intensivă sau cei de la chirurgie plastică și clinica primitoare, martorul putându-se implica doar în asigurarea resurselor financiare și de transport și de asigurarea asistenței medicale pe perioada transportului până la preluarea pacientului de medicii străini. A menționat că partea birocratică a asigurat-o ministerul, prin celeritatea cu care s-au aprobat, de minister și casa de asigurări, dosarele pacienților în ceea ce privește decontarea, neexistând tratamente gratuite, iar pentru pacienții neasigurați luându-se decizia chiar din ziua a doua de a le fi suportate toate cheltuielile plus aparținătorii acestora, primind 6000 de euro pe lună. Martorul a precizat că evaluarea în cazul pacienților de la Colectiv nu a fost făcută de autoritățile române, au făcut-o medicii de la clinicile primitoare și a fost o condiție pe care ei au cerut-o, la fel și stabilirea momentului oportun pentru transfer.

Din declarația martorului P., director general la Departamentul pentru Situații de Urgență din Ministerul Afacerilor Externe, Direcția Generală pentru Controlul Operațional, Monitorizarea și Inspecția Serviciilor de Ambulanță și UPU/CPU, procurorul a reținut că acesta a aflat despre producerea incendiului din A. în jurul orelor 22:30, de la secretarul de stat, dr. B., în urma unei discuții telefonice și a decis din proprie initiativă să meargă la Centrul de Coordonare al Ministerului de Interne, solicitând prezența și a altor colegi și a început centralizarea informațiilor și desfășurarea activității de coordonare și monitorizare, în conformitate cu atribuțiile structurii. În exercitarea atribuțiilor de serviciu, martorul a arătat că a prealertat unitățile de primiri urgențe din cadrul spitalelor de urgență și a organizat distribuirea pacienților în funcție de informațiile pe care le avea de la unitățile de spital și a informațiilor primite de la locul intervenției. La solicitarea doamnei dr. Q., director al Spitalului de Chirurgie Plastică și Arsuri, sub coordonarea dr. B., martorul a arătat că a procedat la direcționarea de noi ventilatoare ce aparțineau Institutului Național de Boli Infecțioase Matei Balș către Spitalul de Chirurgie Plastică și Arsuri și către Spitalul Universitar de Urgență, toate din București.

A arătat martorul și că, în virtutea atribuțiilor de serviciu, a organizat activitatea pe ture pentru colegii din structura ce o coordona, pentru a putea răspunde la cele patru numere de telefon ce au fost puse la dispoziția familiilor și a altor persoane interesate, pentru a da informații cu privire la persoanele implicate în tragedia de la A. și a început centralizarea informațiilor despre pacienții răniți împreună cu angajații de la Centrul Operativ de la Ministerul Sănătății și din celelalte structuri operative din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.

Totodată, martorul a declarat că, în cursul zilei de sâmbată și a nopții de sâmbătă spre duminică, în colaborare cu alți colegi, a continuat centralizarea informațiilor referitoare la pacienții arși și oferirea de informații persoanelor care sunau la numerele de telefon puse la dispoziția publicului. Martorul a relatat că a făcut parte din celula de criză ad-hoc, organizată în biroul dr. B., care a hotărât inițierea discuțiilor cu structuri medicale și medici din străinătate în vederea oferirii sprijinului pentru tratarea pacienților, discuții în urma cărora s-au prezentat echipe de specialiști din Belgia, Norvegia, Finlanda, Marea Britanie și Franța. În ceea ce privește continuarea relațiilor bilaterale și a neactivării Mecanismului de Protecție Civilă European, martorul a susținut că decizia i-a aparținut lui și dr. B., fiind argumentat de faptul că Decizia nr. 1313/20l3/UE a Parlamentului European și a Consiliului nu se aplica legislației Uniunii Europene referitoare la programele de sănătate, precizând că, între capabilitățile care puteau fi solicitate prin acest mecanism, singurele resurse menționate erau cele legate de vaccinuri și de alte produse medicale, nu și capabilități de internare a pacienților din spital.

Martorul P. a învederat că erau mai multe activități care se desfășurau în paralel: erau echipe care se ocupau de centralizarea datelor de la spitale, fiind rapoarte de două ori pe zi despre starea pacienților, erau echipe care se ocupau de întocmirea documentațiilor și elaborarea documentelor pentru transferul pacienților și erau echipe care se ocupau de primirea și însoțirea medicilor din străinătate care mergeau să evalueze pacienții și după fiecare dintre aceste vizite ale echipelor medicale din străinătate, acestea se întâlneau cu reprezentanții celulei de criză ad-hoc pentru a le prezenta concluziile.

Din declarația martorului R., manager al Spitalului Universitar de Urgență București, procurorul a reținut că, în seara incendiului, se afla acasă și a fost anunțat de șeful secției UPU, doamna doctor S., căreia i-a transmis să solicite prezența personalului medical al spitalului, în special a personalui secțiilor de chirurgie plastică, ATI și UPU, urmând a se îndrepta către spital împreună cu soția sa, T., medic ginecolog la aceeași unitate medicală, a contactat telefonic mai mulți medici cu specialități conexe, a încercat organizarea locală a secției UPU, cunoscând că se declanșase planul alb din momentul apelului telefonic.

Martorul a relatat că rolul său era acela de a facilita activitățile medicale, în calitatea sa de manager, însă coordonarea activității medicale o realiza șeful de la UPU, împreună cu șefii secțiilor terapie intensivă și chirurgie plastică. A menționat că victimele incendiului de la A. au fost aduse atât cu ambulanțe, cât și prin mijloace proprii, fiind preluate de medici și internate în spital pe secțiile de chirurgie plastică și terapie intensivă.

Din declarația martorului U., medic la Serviciul de Ambulanță București și județul Ilfov, procurorul a reținut că, în ziua de 30.10.2015, începând cu ora 20:00, se afla în tura de serviciu împreuna cu echipajul său din ambulanța cu numarul de înmatriculare x, respectiv cu asistentul medical V. și ambulanțierul W. și a preluat de la locul incendiului pe pacienta X., aflată în stare foarte gravă și pe alți doi pacienți cu răni ușoare. În ceea ce privește îngrijirea pacienților, martorul a declarat că i-a aplicat victimei X. un kit de arsuri aflat în dotarea ambulanței și a procedat la monitorizarea pacientei pe parcursul transportării spre spital, constând în administrarea de oxigen cu masca, ce a trebuit să fie ținută de martor deoarece nu putea fi aplicată pe față, fiind arsă și în acea zonă, dar și în măsurarea tensiunii arteriale la nivelul antebrațului. A mai precizat martorul că, pentru îngrijirea pacienților ce prezentau arsuri, era necesară îndepărtarea hainelor, la care nu a procedat întrucât aceasta trebuia să aibă loc în mediu spitalicesc. Referitor la ceilalți pacienți care aveau leziuni evaluate ca fiind mai mici, martorul a afirmat că a procedat la aplicarea aceluiași kit pentru persoanele ce suferă de arsuri, toți pacienții transportați la spital fiind conștienți.

În ce privește aspectul dacă pacienții puteau fi transportați la spital fără a fi asistați medical, martorul a apreciat că acest lucru era posibil, dar starea foarte gravă în care se afla pacienta X. a determinat necesitatea asistării acesteia de către un medic.

Din declarația martorei Y., director de îngrijiri medicale în cadrul Spitalului Universitar de Urgență București, procurorul a reținut că aceasta nu se afla la locul de muncă la momentul incendiului, aflând de la televizor, motiv pentru care imediat s-a dus la spital și s-a întâlnit cu cei din conducere: managerul R., directorul Z., șeful de la achiziții AA., dr. S. de la camera de gardă și alți colegi. În ceea ce privește atribuțiile avute, martora a arătat că nu se ocupa de îngrijirea pacienților, ci de partea logistică - respectarea circuitelor, dezinfecție, curățenie, materialele necesare, alimente și organizarea blocului alimentar. A relatat martora că, în acea dimineață, a mers împreună cu medicul șef de secție și medicul epidemiolog pe secțiile de ATI, de chirurgie plastică și de terapie intensivă pentru a evalua necesitățile pentru tratarea victimelor incendiului, verificând amplasarea în saloane a pacienților, sens în care a dispus eliberarea unui salon din secția de terapie intensivă pentru a mări numărul de locuri, a asigurat dezinfectarea salonului, a adus paturi, a dotat cu echipamentele necesare, dotările fiind efectuate din cadrul spitalului.

Martora Y. a arătat că, în aceeași zi, a făcut raportări către centrul operativ de comandă cu privire la numărul pacienților și starea acestora, a gestionat predarea copiilor de pe foile de observație către Inspectoratul General al Poliției Române și a centralizat activitățile materiale din secțiile implicate în îngrijirea arșilor de pe secțiile de chirurgie plastică și ATI, ce a fost transmisă serviciului de achiziții, pentru ca a doua zi, sâmbată, a gestionat suplimentarea necesarului de materiale moi - tifon, cearceafuri, pansamente, pentru îngrijirea "marelui ars", urmând ca în zilele următoare să se ocupe de deschiderea centrului de donare al spitalului, pe care l-a deschis și au venit foarte mulți donatori.

Martora a susținut că a gestionat raportarea infecțiilor asociate actului medical, infecțiilor nozocomiale, afirmând că răspunderea era a compartimentului de prevenire și supraveghere a infecțiilor asociate actului medical al spitalului, procedura ce a stat la baza raportului fiind aceea că doamna doctor BB. de la DSPMB, care era medic epidemiolog, împreună cu medicul epidemiolog din cadrul spitalului au analizat fiecare caz în parte pe baza documentelor existente în foaia de observație și a datelor consemnate. A mai susținut martora Y. că permanent, împreună cu doctorul epidemiolog, a monitorizat secțiile cu probleme, în teren, în vederea verificării respectării circuitelor și a disponibilității materialelor dezinfectante și a echipamentelor de protecție, iar doctorul epidemiolog al spitalului lua probe în permanență din saloane după ce se făcea curat pentru a se asigura de existența unor condiții corespunzătoare.

Relativ la faptul dacă dotarea spitalului a corespuns nevoilor de îngrijire ale victimelor, martora a menționat că nu cunoaște care sunt dotările standard pentru "marii arși", că secția de terapie intensivă beneficia de toate dotările necesare și că medicilor specialiști de pe secțiile de ATI și chirurgie plastică li s-au pus la dispoziție toate materialele necesare pentru îngrijirea victimelor.

Din declarația martorei CC., medic F., procurorul a reținut că, la data de 30.10.2015, începând cu ora 20:00, se afla în tura de serviciu, desfășurându-și activitatea cu asistenta medicală DD. și ambulanțierul EE., iar la momentul solicitării prin stație de către d-na FF., se afla la o altă intervenție și, odată cu finalizarea acesteia, s-a îndreptat către A., orice echipaj care se elibera fiind direcționat către incendiul de la A.. Martora a arătat că a ajuns în jurul orei 23:00, moment în care a preluat spre resuscitare pacienții aduși de personalul SMURD din interiorul clubului, constatând că persoanele aflate în stop cardio-respirator, deja scoase afară, fuseseră supuse manevrelor de resuscitare și erau declarate decedate de colegii săi, dr. GG., dr. U. și dr. HH.. A arătat că a început manevrele de resuscitare, la primul pacient, între orele 23:10-23:40, conform fișei de intervenție, acesta fiind un tânăr, repartizarea pacienților fiind făcută în funcție de necesitate, la fața locului.

Din declarația martorei II., medic primar în cadrul secției de Chirurgie Plastică, Microchirurgie Reconstructivă a Spitalului Clinic de Urgență Bagdasar Arseni din București, procurorul a reținut că, în data de 30 octombrie 2015, în momentul în care a avut loc incendiul din A., era de gardă și a aflat de la rezidenții care au fost solicitați de șeful de gardă UPU, la ora 22:30. A relatat că în acea seară au fost aduse aproximativ 24 de victime, care au rămas internate și, la solicitarea șefului secției, dr. JJ., care nu se afla în țară, a sunat tot personalul medical disponibil, astfel că toți cei care erau în localitate s-au prezentat la spital.

Cu privire la pacienta KK., martora II. a declarat că aceasta a fost preluată de la UPU și dusă direct în sala de operație în jurul orei 23:30, unde a efectuat toaleta chirurgicală primară, după care a fost dusă la reanimare.

Referitor la pacientul LL., martora a declarat că a ajuns în aceeași noapte la ora 00:29, i-a efectuat toaletarea arsurilor împreună cu dr. MM., starea sa fiind gravă, arsurile fiind la nivelul zonei membrelor superioare, ambele fese, torace posterior și parțial anterior, pacientul decedând la data de 13.11.2015.

Relativ la faptul dacă s-a pus problema transferului vreunuia dintre pacienți, martora a răspuns că nu cunoaște acest aspect, având în îngrijire un singur pacient NN., care a fost transferat, după aproximativ o săptămână de la incendiu, în străinătate, decizia cu privire la transfer fiind luată de comisiile de specialitate și nu a avut acces la datele privind componența comisiilor. Întrebată fiind, martora și-a exprimat punctul de vedere că infecția nosocomială poate constitui o cauză favorizantă a decesului în cazurile "marilor arși" și explicația referitor la persoanele infectate cu infecții nosocomiale într-o secție ATI nouă martora II. a pus-o pe seama că, cel mai probabil, s-au dezvoltat în acea perioadă, în lipsa barierei antimicrobiene a pacienților și a imunosupresiei marelui ars.

Din declarația martorei OO., medic în cadrul Serviciului de Ambulanță București și jud. Ilfov, procurorul a reținut că se afla în tura de serviciu în data de 30.10.2015, începând cu ora 20:00 și la momentul în care a auzit prin stația radio că era un incendiu mare la fosta fabrică PP., cu 300 de victime, consulta un pacient, iar după ce a terminat consultația, a solicitat acordul dispeceratului pentru a se îndrepta spre locul incendiului, ajungând în zona de intervenție în jurul orelor 22:50, fiind în afara acesteia, întrucât nu se putea înainta din cauza autovehiculelor ce veniseră anterior. A arătat că a fost adusă o pacientă în stare gravă pe targă către ambulanța ei de cei de la intervenții, pacienta fiind așezată în interiorul ambulanței și, în timp ce monitoriza pacienta, a mai preluat 2 tineri veniți singuri în ambulanță cu arsuri mai puțin grave, stabili, moment în care a cerut acordul dispeceratului să îi transporte pe toți la spital și au fost transportați la Spitalul de Chirurgie Plastică și Arsuri de pe Calea x din București, iar după ce a predat pacienții, i s-a comunicat că intervenția la A. s-a încheiat, nemaifiind necesară prezența ei.

În ceea ce privește îngrijirea pacientei ce se afla în stare gravă, martora a arătat că a avut un kit de arsuri aflat în dotarea ambulanței pe care l-a aplicat și a monitorizat-o, i-a administrat oxigen pe mască, pe care a trebuit să o țină, deoarece nu putea să o aplice pe față, fiind arsă și în acea zonă, neprocedând la îndepărtarea hainelor întrucât nu era în mediu spitalicesc. Cu referire la ceilalți pacienți care aveau leziuni mai mici, a arătat că le-a aplicat și lor același kit pentru arși.

Din declarația martorei GG., medic la F., procurorul a reținut că era în tura de serviciu la data de 30.10.2015, începând cu ora 20:00, împreună cu echipajul său din ambulanța cu numărul de înmatriculare x, respectiv asistentul medical QQ. și ambulanțierul RR.. A arătat că a fost anunțat prin stație de dl. HH. că era un incendiu la A. și, în urma aprobării permisiunii de a se deplasa, în jurul orei 22:45 a ajuns în fața clubului și a început manevrele de prim ajutor, acordate unui grup de 6-7 tineri care fumegau, sens în care a îndepărtat hainele de pe aceștia și le-a administrat ser fiziologic, iar în interiorul ambulanței pe targă a preluat un pacient pentru a-i administra oxigen, a-i îndepărta hainele și a-i aplica comprese sterile îmbibate în ser fiziologic, aplicând ulterior folia pentru arși. A precizat că ulterior a preluat un grup de 4 persoane care strigau după ajutor, motiv pentru care a scos păturile din dotarea ambulanței pentru a putea să așeze pacienții pe marginea bordurii și să le acorde primul ajutor, constând în îndepărtarea hainelor, aplicarea de ser fiziologic, aplicarea foliilor de arși și folosirea tuburilor portabile de oxigen.

De asemenea, martora a relatat că s-a deplasat la spitalul Bagdasar pentru a transporta 3 pacienți și revenită în fața A. a observat un pacient întins pe un palet în stop cardio-respirator, moment în care a început manevrele de resuscitare avansată, ce au durat aproximativ 40 minute, fără rezultat, iar pacientul a decedat. În timpul manevrelor de resuscitare, a observat un alt tânăr care era în stop cardio-respirator și a solicitat prezența unui alt echipaj cu medic pentru a efectua manevrele de resuscitare.

Din declarația martorului SS., medic primar chirurgie plastică, estetică și microchirurgie reconstructivă, în acea perioadă director medical interimar în cadrul Spitalului Clinic de Urgență Chirurgie Plastică, Reparatorie și Arsuri București, procurorul a reținut că, în data de 30 octombrie 2015, în jurul orelor 22:00-23:00, în timp ce era de gardă la spital, a primit un telefon de la ISSU, prin care i s-a comunicat că sunt victime în urma unui incendiu la un club din capitală și, după cam 15 minute, au început să vină pacienți cu arsuri la camera de gardă, în acea seară venind un număr de circa 35 de pacienți arși, moment în care a sunat-o pe șefa de la Ambulanța București, doamna doctor J. și i-a comunicat că spitalul nu mai avea locuri pentru alte victime.

În ceea ce privește repartizarea pacienților, a menționat că cei care erau mai grav au fost internați la terapie intensivă, circa 8-9 persoane, iar ceilalți în secția de arși și cea de chirurgie plastică.

Martorul a relatat că i-a tratat pe pacienții TT., UU. și posibil pe VV. sau pe cel cu numele WW., că la data de 31.10.2015, la raportul de gardă, în jurul 08:00, s-au repartizat pacienții cu arsuri la marea majoritate a medicilor chirurgi din spital, revenind între 2-4 pacienți, la fiecare, și că în dimineața zilei de 31.10.2015 a venit pacientul TT. de la spitalul Colțea, fiind tratat de martor, iar în zilele următoare au mai venit doi pacienți de la Spitalul Sf. Ioan și unul de la Spitalul Sf. Pantelimon, prin transfer.

Martorul a afirmat că toate intervențiile pe care le-a făcut asupra pacienților au fost în blocul operator, în secția de ATI, însă pentru pacienții de pe secții în sala de pansament a secției respective. A precizat că se recoltau secreții din plăgile arse ale pacienților aproape zilnic, știut fiind faptul că la arsuri în general, dar la arsurile mari în special, datorită scăderii imunității și a pierderii barierei cutanate puteau apărea colonizări, contaminări cu germeni, iar la examenele acestor secreții de plăgi au fost găsite colonizări cu astfel de germeni.

Din declarația martorei XX., medic la ATI în cadrul Spitalului de Chirurgie Plastică și Arsuri din București, procurorul a reținut că, în ziua de luni, după incendiul de la A., a primit spre tratament trei pacienți, victime ale incendiului: YY., ZZ. și încă un pacient care a decedat la 48 de ore de la internare. A susținut că pacientul ce avea numele YY. prezenta arsuri foarte profunde pe o suprafață de aproximativ 40%, cu edem foarte mare la extremitatea cefalică, că a asigurat ventilația mecanică a pacienților avuți în grijă, însă a constatat că ventilatoarele existente în salile de operație nu erau performante și conforme, motiv pentru care, din analizele de sânge ale pacientului YY., a reieșit că ventilația a fost deficitară.

De asemenea, martora a arătat că a informat aparținătorii pacienților cu privire la faptul că tratamentul în străinătate ar fi mult mai indicat, contribuind decisiv la primul transfer în străinătate din Spitalul de Chirurgie Plastică și Arsuri, al pacientei X..

Din declarația martorului G., secretar de stat la Ministerul Sănătății, la data incendiului, profesor universitar la Universitatea de Medicină și Farmacie Victor Babeș din Timișoara, procurorul a reținut că acesta a aflat de tragedia de la A. din transmisiile TV de la fața locului, nefiind în București, a luat legătura imediat cu colegii de la Ministerul Sănătății, a contactat colegii din Departamentul pentru Situații de Urgență al Ministerului de Interne și le-a cerut să se deplaseze la incendiu și de la unitățile spitalicești pentru luarea măsurilor necesare. A discutat cu managerii unor spitale care nu primiseră victime pentru a sprijini spitalele care internaseră pacienții de la Colectiv, a vorbit cu managerul Spitaiului Fundeni, conf. dr. Q., cu managerul Institutului de Boli Infecțioase Matei Balș, prof. dr. AAA., pentru a oferi de urgență echipamente, materiale sanitare și medicație necesare în această situație. A relatat martorul că, în urma acestor măsuri, spitalele respective au oferit echipamente medicale altor spitale și au stabilit un dialog pentru a sprijini atunci când era cazul activitățile necesare.

În toată această perioadă până în data de luni, 02 noiembrie, martorul a menționat că a fost în contact continuu cu colegii din minister, precum și cu colegii medici din spitalele unde erau internați răniții de la Colectiv, fiind informat despre starea pacienților. De altfel, după sosirea la București, a arătat că a plecat imediat pe teren în spitalele cu pacienți de la A., lucru care s-a întâmplat constant de-a lungul zilelor și a săptămânilor care au urmat, fiind însoțit uneori de dr. BBB. sau de unii dintre consilieri. Cu prilejul vizitelor la spital, a arătat că analiza situația clinică a pacienților, precum și situația în ceea ce privește asigurarea celor necesare tratamentului și îngrijirii. De asemenea, a realizat o rețea de comunicare și consultare între medicii curanți din spitalele respective, precum și specialiști cu mare experiență în domeniu, cât și între medicii din specialitatea ATI și experți din domeniu.

Datorită solicitărilor enorme de resurse necesare pentru îngrijirea pe termen mai lung a acestor pacienți și în urma discuțiilor cu colegii din spital, respectiv medici ATI, șefi de secție, medici chirurgi, martorul G. a propus și ministrul sănătății a inițiat o hotărâre de guvern prin care spitalele au primit o suplimentare de fonduri, conform solicitărilor lor, în sensul în care s-au aprobat toate sumele solicitate ce s-au ridicat la o valoare de aproximativ 26 milioane RON.

A mai relatat martorul că s-a deplasat la Spitalul Militar de Arși din Bruxelles, unde s-a întâlnit cu șeful secției ATI, col. dr. CCC. și echipa sa, au vizitat împreună pacienții români internați și a avut o întâlnire cu membri ai familiei acestora. De asemenea, a stabilit atunci efectuarea unor stagii de pregătire și schimb de experiență pentru cadre medicale din România cu spitalul din Bruxelles, lucru care s-a și întâmplat ulterior.

În ceea ce privește declanșarea Mecanismului European, martorul a declarat că aceasta era atribuțiunea D.S.U., a Ministerului de Interne și a Guvernului.

Din declarația martorului DDD., asistent medical generalist la Spitalul Clinic de Urgență București Floreasca, procurorul a reținut că, în seara de 30 octombrie 2015, în jurul orelor 22:00, se afla în spațiul de îngrijiri imediate de la spital, a preluat prima victimă, un pacient care prezenta arsuri în zona picioarelor și a așezat-o pe un pat, la indicațiile unui medic, iar ulterior primirii a încă trei victime, s-a schimbat în combinezon roșu și s-a deplasat cu o ambulanță mică care era folosită pentru coordonarea activităților la fața locului, echipată cu truse de prim ajutor avansate, către A., împreună cu EEE., asistent medical șef de tură și E., medic șef de gardă.

La indicațiile medicuiui șef de gardă, martorul a afirmat că a stat în zona intrării în club, în apropierea unui gang, unde a realizat un mic triaj al victimelor care erau scoase, sens în care cei ce prezentau funcții vitale erau îndrumați către ambulanță, iar pentru cei decedați a fost realizată o evidență, făcând acest triaj până în momentul în care ultima victimă a fost scoasă din club.

Totodată, martorul a relatat că, ulterior momentului trierii victimelor din interiorul clubului, s-a întors la spital, unde a ajutat colegii.

Din declarația martorei FFF., medic rezident la Spitalul de Urgență Universitar București, procurorul a reținut că, după ora 22:00, a fost anunțată din UPU, colega sa, GGG., că toată linia de gardă ATI să coboare de urgență și ajunsă în sala urgențe majore a văzut mulți pacienți arși, moment în care a solicitat ajutorul colegului HHH., care era de gardă într-un alt spital. A menționat că a preluat un pacient tânăr cu arsuri pe cap, brațe bilateral, pe care a hotărât să-l intubeze, acesta având urme de fum pe față, despre care a aflat ulterior că se numea III.. Martora a relatat că a cerut cateter venos central, mănuși sterile și dezinfectant pentru ca ulterior, împreună cu asistenta medicală de anestezie, JJJ., să se ocupe de pacientul III.. În acest sens, martora a arătat că a montat cateter venos central pe vena femurală stângă, respectând regulile de asepsie și antisepsie, pentru a-l seda, a intubat pacientul, fiind considerat cu risc iminent de edem la nivelul căilor aeriene superioare, de insuficiență respiratorie acută, fiind transportat în rezerva 2 din aripa 4, ce îndeplinea condițiile de igienă. După cuplarea la ventilator, martora a dat indicații asistentelor medicale pentru începerea hidratării intravenoase și a analgosedării, moment la care pacientul era stabil la nivelul funcțiilor vitale, anunțând totodată familia pacientului despre faptul că acesta se află internat la Spitalul Universitar de Urgență București.

Martora a relatat că a primit indicații să transfere pacientul către blocul operator (sala de chirurgie toracică de la același etaj cu sectia ATI) pentru debridarea plăgilor de echipa de chirurgie plastică, pe durata intervenției monitorizând pacientul și apoi retransportându-l în aceeași rezervă.

Din declarația martorei KKK., medic la Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică Reparatorie și Arsuri București, procurorul a reținut că la momentui incendiului din A. își desfășura activitatea sub îndrumarea medicului specialist LLL., iar la data de 10.10.2015, se afla la domiciliu, fiind liberă, a doua zi dimineața aflând că a avut loc un incendiu cu victime multiple și fiind chemată la locul de muncă pentru a lucra în seara și în noaptea de după incendiu.

Martora a arătat că, duminică 01.11.2015, la ora 08:00, fiind de gardă, s-a prezentat la spital, victimele de la A. fiind deja repartizate la medici, martora participând la pansarea pacienților stabili, nu a celor care se aflau pe secția ATI sau a celor care erau internați pe secția de arsuri, precizând că toți pacienții de pe sectia ATI erau ventilați, existând 10 paturi cu 10 ventilatoare, aceasta fiind capacitatea secției.

Martora a mai menționat că nu a formulat propuneri pentru transferul pacienților într-o altă unitate spitalicească întrucât nu îi permitea funcția de la acel moment și nici nu cunoaște numele medicilor din spital care să fi făcut propuneri de transfer, decizia transferului fiind luată la nivelul Ministerului Sănătății.

Referitor la condițiile de îngrijire medicală a pacientului ars de la nivelul spitalului, martora a considerat că, fiind un spital mic, nu era pregătit la acel moment să facă față unui așa număr mare de pacienți, materialele și aparaturac existând, dar sectța ATI nu corespundea standardelor internaționale în domeniu.

Cu privire la aspectul dacă avea cunoștință ca vreuna dintre victimele incendiului să fi prezentat infecții nosocomiale ori acceptate a fi asociate îngrijirilor medicale și care ar fi putut fi sursa acestor infecții, martora a arătat că știa că au existat astfel de infecții, care sunt invariabil legate de starea în care au fost aduși pacienții, fiind de părere că spitalul în sine este o sursă de infectare cu infecții nosocomiale, sursele intraspitalicești putând fi de la baie, saloane, inclusiv pacienții cu care împart acel salon și că se făceau raportări cu privire la existența infecțiilor nosocomiale în spital, de acest lucru fiind responsabil medicul de caz.

Din declarația martorului MMM., medic care la data producerii incendiului își desfășura activitatea în cadrul Spitalului Clinic de Urgență Universitar București ca medic rezident, era de gardă între orele 14:00-08:00, împreună cu șefa gărzii dr. NNN., dr. OOO., rezidenta, dr. PPP., rezident, dr. GGG., rezident, dr. FFF., rezident și în jurul orelor 22:00-23:00 a fost sunat de colega sa, FFF., să coboare în camera de gardă, unde fuseseră aduși pacienții de la A.. A relatat că i s-a spus să meargă cu victimele în blocul operator pentru tratament chirurgical, dispozițiile fiind date de medici seniori, în sensul că pacienții mari arși au fost izolați, urmare a deciziei, probabil șefilor de secții.

Martorul a precizat că pacienții au fost aduși după orele 22:00, iar starea lor era evaluată după gradul de arsură, suprafața și localizarea, iar el, ca medic rezident, a efectuat monitorizarea pacientului, manevrele necesare pentru abord venos și administrarea tratamentului prescris de medicii seniori, în spital, în principiu, existând tot ceea ce era necesar în acea seară, fiind aduse mai multe aparate de ventilație mecanică de la alte spitale.

Relativ la condițiile de îngrijire medicală a pacientului ars de la nivelul spitalului, martorul MMM. a declarat că știe că într-un spital pentru "mari arși" trebuie să existe camere speciale, ventilația și presiunea din cameră să fie bine controlate, băi speciale, aceste dotări neexistând la acea dată în cadrul spitalului, acesta fiind bine dotat pentru acordarea primului ajutor și partea chirurgicală.

Din declarația martorei QQQ., medic la Spitalul de Chirurgie Plastică Reparatorie și Arsuri București procurorul a reținut că, la data de 30.10.2015, era la domiciliu, urmând să intre de gardă duminică și a aflat de incendiul de la A. din 31.10.2015, sâmbătă după amiază, din mass-media. Duminică 01.11.2015 ora 08:00, ajuns la spital, a observat că personalul medical acorda asistență pacienților veniți de la acest incendiu, la acel moment fiind internați pe toate secțiile spitalului un număr de aproximativ 20-30 de victime, nefiindu-i repartizat niciun pacient ca medic curant, acordând însă sprijin colegilor, atat la pansament, cât și la actul operator. A arătat că în momentul internării, fiecare pacient era văzut de un medic conform regulamentului de ordine interioară, acesta stabilind ulterior tratamentul medical adecvat și răspunzând efectiv de acesta. Martora a declarat că toți pacienții din A. au fost foarte bine tratați, acordându-li-se toată atenția necesară.

Referitor la condițiile de îngrijire medicală a pacientului ars de la nivelul spitalului, martora a declarat că la nivelui secției de arsuri și chirurgie plastică condițiile erau optime, dar în secția ATI erau deficiențe a căror constatare nu era atributul său, erau mai multi pacienți într-un salon, personal medical insuficient pentru 15 bolnavi, spațiu insuficient și dotări necorespunzătoare.

În legătură cu infecțiile nosocomiale ori acceptate a fi asociate îngrijirilor medicale și care ar putea fi sursa acestor infecții, martora a specificat că infecțiile nosocomiale există peste tot în lume, iar la acea dată, în spital nu exista un medic epidemiolog care să ofere informații referitoare la stadiul și sursa acestor infecții nosocomiale și din câte știe au fost câțiva pacienți din incendiul de la Colectiv care au avut astfel de infecții.

Din declarația martorei NNN. procurorul a reținut că, în data de 30.10.2015, a fost șefa gărzii ATI la Spitalul Universitar din București, de la ora 14:00 până a doua zi dimineața la ora 08:00, rămânând în spital ulterior aproape 2 zile, cu mici pauze. A menționat că în jurul orei 23:00 a fost anunțată din UPU, de dr. RRR., șeful gărzii, că s-a prezentat un pacient ars pe scuterul personal, totodată primind și informația că ar putea veni și alți pacienți arși dintr-un club, între timp, ajungând o pacientă tânără, arsă pe toată suprafața corpului, mai puțin gamba dreapta, care a decedat ulterior în sala de operații, fiind identificată mai târziu ca SSS..

Martora a menționat că au fost aduși în spital în acea seară în jur de 25 de pacienți de la A., iar în secția ATI aproximativ 14 pacienți, activitatea de preluare și stabilizare a victimelor fiind coordonată de dr. RRR. de la UPU, care a solicitat-o pe martoră și pe dr. WW., șefa gărzii de chirurgie plastică, pentru triajul și stabilizarea victimelor, precum și pe toți doctorii specialiști în anestezie și terapie intensivă și toate asistentele medicale de anestezie care nu erau ocupate cu alte cazuri. A declarat că i-a contactat telefonic pe managerul de la acea vreme, K. și pe șeful coordonator al celor 3 secții ATI, dr. TTT., managerul comunicându-i că a fost anunțat tot personalul disponibil în acordarea de îngrijiri persoanelor. A arătat că s-a prezentat în spital la aproximativ 30 minute de la apel, venind și dr. Z., directorul medical și după ora 00:00 a fost telefonată de secretarul de stat prof. G. care a întrebat-o ce avea nevoie, atunci fiind cerute aparate de ventilație mecanică, care au și ajuns la ora 01:00, fiind montate în ATI. Martora a precizat că, în momentul în care au fost primite victimele, secția ATI era complet ocupată cu pacienți critici și postoperatori și s-a dat dispoziție să se transfere pacienții din postoperator, stabili, la secțiile de unde proveneau, toate locurile din secția de postoperator fiind ocupate cu victimele din A.. Martora a relatat că au mai fost eliberate și 3 rezerve cu un pat în care au fost puși pacienți arși în jur de 50% din corp, în ordinea sosirii lor, după triaj, au fost ocupate sălile de operație în ordinea de la etajele inferioare la cele superioare, blocuri operatorii, tot după triaj, iar chirurgii plasticieni au luat decizia să se intre în operații în blocul principal operator de chirurgie, în blocul operator de ortopedie, în blocul operator neurochirurgie și în blocul operator ginecologie și anesteziștii sosiți la spital au preluat în ordinea venirii anesteziile, pacienții fiind pregătiți pentru decaparea leziunilor și incizii de decompresie.

Martora a precizat că a rămas în UPU pentru primirea victimelor, iar dr. TTT. a preluat victimele transferate din UPU pe secția de ATI, ajutând la stabilizarea și terapia lor împreună cu rezidenții și medicii ATI veniti între timp, toată garda participând în primul rând la preluarea victimelor în UPU, pentru ca după preluarea specifică, intubarea și cateterizarea pacienților de medicii ATI și medicii UPU, pacienții să fie transportați la etajul 2 în secțiile ATI, fiind însoțiti de medici.

A mai relatat martora că a trecut pe la toate victimele în sălile de operații și la paturile din ATI pentru a verifica stabilitatea funcțiilor vitale, pentru a completa actele medicale și a recomanda managementul terapeutic ulterior al cazurilor.

Din declarația martorului UUU., medic rezident la Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică Reparatorie și Arsuri București, procurorul a reținut că acesta se afla la domiciliu și a fost telefonat de medicul rezident de gardă, dr. VVV. și ulterior de managerul spitalului, dr. SS., care era și șeful gărzii în acea seară, comunicându-i-se că era un incendiu de mari proporții și că vor veni multe victime, colega rezidentă rugându-l să o ajute, iar dr. SS. să vină la spital pentru a ajuta la îngrijirile medicale.

Martorul arătat că a ajuns la spital în jurul orelor 01:00-01:30 și în sala de operație a efectuat toaletarea pacienților și incizii de decompresie, unde era cazul, proces ce a durat până spre dimineață, când a fost clarificată situația pacienților aduși, după care a plecat acasă, luni, 02.11.2015, revenind la spital pentru programul obișnuit.

Martorul a declarat că nu știe exact cu ce au fost aduși pacienții, însă starea pacienților pe care i-a văzut era gravă și foarte gravă și în funcție de gravitate, o parte dintre aceștia au fost duși la secția ATI, iar alții în secția de arsuri. A menționat martorul că pacienții au fost toaletați, s-au practicat incizii de decompresie și au fost pansați, în seara respectivă existând pansamentele necesare intervenețiilor și fiind aduse ventilatoare de la alte spitale.

Din declarația martorei WWW., medic la Spitalul Clinic de Urgență de Chirurgie Plastică Reparatorie și Arsuri București, procurorul a reținut că a aflat de incendiu din mass media, în cursul nopții, astfel că nu cunoaște când și în ce împrejurări au fost aduse la spital victimele și care era starea de sănătate a acestora la primire, văzându-le doar începând cu data de 02.11.2015. A arătat că a sunat la spital și a vorbit cu directorul medical, care era și șeful gărzii în acea seară, dr. SS., pe care l-a întrebat dacă era necesară și prezența sa, acesta spunându-i că deja erau mulți doctori veniți și nu mai era nevoie, astfel că martora a venit la spital luni, 02.11.2015 ora 08:00, la raportul de gardă, când s-a hotărât împărțirea pacienților, fiindu-i repartizat, ca medic curant, doar cazul lui ZZ. unul dintre membrii trupei "XXX." și a mai participat la asistența medicală și a altor pacienți.

Martora a declarat că activitățile concrete de îngrijire medicală au fost cele specifice tratamentului pacienților "mari arși", respectiv tratamentul general și local de urgență, intervenții chirurgicale, excizie/grefare a pacienților cu arsuri profunde, pansamente, băi terapeutice, monitorizare și terapie intensivă specifice marilor arși, considerând că, la spitalul la care lucra, a avut probabil cea mai bună dotare de la acea dată din Romania, sălile de operație fiind în numar de 4, dotate corespunzator cu echipamente, aparatură și personal pentru intervențiile specifice tratamentului chirurgical al marilor arși, sălile de pansamente dotate cu tot ceea ce era necesar marilor arși, o secție de ATI cu 10 paturi, dotate cu ventilatoare.

Din declarația martorei YYY., medic la Spitalul Clinic de Urgență Bagdasar Arseni din București, procuro