ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2251/2023

Ședința publică din data de 31 octombrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 609/LM/AS din 13 iulie 2011, pronunțată în dosarul nr. x/2010, Tribunalul Giurgiu a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de către reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY. și ZZ., în contradictoriu cu pârâții AAA., Universitatea Petre Andrei Iași, a constatat calitatea de salariați ai Universității Petre Andrei din lași a reclamanților, cu consecința reintegrării în posturile deținute anterior datei de 24.08.2009, obligând-o pe pârâta Universitatea Petre Andrei din lași la plata către aceștia a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariații de la data de 08.10.2009 până la data reintegrării efective în funcție. A fost respinsă cererea de obligare a pârâtei la plata de despăgubiri morale și s-a luat act de renunțarea la judecată a reclamanților BBB., CCC., DDD., EEE. și FFF.. De asemenea, a fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de Institutul Cultural Petre Andrei Iași și a respins cererile de intervenție accesorie formulate de intervenienții GGG., HHH., III., JJJ., fiind obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 24.079,62 RON.

Prin sentința civilă nr. 233 din 16 aprilie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Giurgiu, secția Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de intimatul BEJ Asociați KKK. și LLL. și a respins cererea formulată de contestatorul FF. în contradictoriu cu intimatul BEJ Asociați KKK. și LLL. ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis, în parte, cererea privind lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului sentinței civile nr. 609/LM/AS din 13 iulie 2011, pronunțată în dosarul nr. x/2010 de Tribunalul Giurgiu, formulată de contestatorul FF. în contradictoriu cu intimații Universitatea "Petre Andrei" Iași și BEJ MMM., lămurind sentința civilă nr. 609/LM/AS/13.07.2011, în sensul dispunerii reintegrării contestatorului FF. în funcția echivalentă celei de preparator universitar, și anume în funcția de asistent universitar (așa cum a fost transformată de drept potrivit art. 362 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011), respingând, în rest, contestația la executare/cererea ca inadmisibilă, obligând-o pe intimata Universitatea "Petre Andrei" Iași să plătească reclamantului cheltuieli de judecată în cuantum de 70 RON, reprezentând costul copierii dosarului de executare.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată 9 august 2018 pe rolul Judecătoriei Iași, sub număr de dosar x/2018, contestatorul FF. a formulat, în contradictoriu cu intimații UNIVERSITATEA PETRE ANDREI, BEJ MMM., BEJA NNN. ȘI KKK., contestație la executare, solicitând instanței să constatate existența unei situații continuă și a discriminării începând cu prima concediere nejustificată din data de 24 august 2009, continuând cu ce-a de-a doua concediere tot nejustificată din 23 ianuarie 2012 și până în prezent și pe cale de consecință să dispună:

Prin sentința civilă nr. 5657 din 27 mai 2022, pronunțată de Judecătoria Iași, a fost respinsă acțiunea formulată de contestatorul FF., în contradictoriu cu intimații UNIVERSITATEA PETRE ANDREI, BEJ MMM., BEJA NNN. SI KKK. prin continuator în drepturi BEJ KKK.. S-a respins ca neîntemeiată cererea contestatorului de obligare a intimaților la plata cheltuielilor de judecată. S-a respins ca neîntemeiată cererea intimatei UNIVERSITATEA PETRE ANDREI de obligare a contestatorului la plata cheltuielilor de judecată. Ia act că intimații BEJ MMM., BEJA NNN. ȘI KKK. prin continuator în drepturi BEJ KKK. nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Prin decizia civilă nr. 214 din 8 decembrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Iași, secția I civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către intimatul B.E.J. KKK. în ceea ce îl privește și a respins recursul declarat de contestatorul FF. împotriva sentinței civile nr. 5657 din 27 mai 2022 a Judecătoriei Iași.

Prin cererea înregistrată la 19 ianuarie 2023 pe rolul Curții de Apel București, sub număr de dosar x/2023, FF. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 214 din 8 decembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Iași, ca fiind potrivnică sentinței civile nr. 233 din 16 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția Civilă, în dosarul nr. x/2021.

Prin sentința civilă nr. 10 din 28 februarie 2023, Curtea de Apel București, secția A VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuentul FF., împotriva sentinței civile nr. 233 din 16 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția Civilă în dosarul nr. x/2021, precum și împotriva sentinței civile nr. 214 din 8 decembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu intimații Universitatea "Petre Andrei" Iași, BEJ MMM. și BEJ Asociația KKK. și LLL..

Invocând în drept dispozițiile art. 304

1

și art. 304 alin. (1) pct. 5, 6 și 7 C. proc. civ. de la 1865, împotriva încheierii din 7 februarie 2023, a încheierii din 21 februarie 2023 și a sentinței civile nr. 10 din 28 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția A VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, revizuentul FF. a declarat recurs.

În ceea ce privește incidența art. 304 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. de la 1865, conform căruia hotărârea recurată este susceptibilă de casare atunci când a fost pronunțată cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2), recurentul a solicitat instanței să constate nulitatea încheierii de ședință din 7 februarie 2023 și a încheierii din 21 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București.

Apreciază că prin încheierea din 7 februarie 2023 instanța a modificat obiectul dedus judecății și limitele procesului.

Menționează că în respectarea principiului disponibilității, consacrat prin art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (6), art. 397 alin. (1) Noul C. proc. civ. (art. 127 alin. (2), (4), (5), (6), art. 260 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865), cererea de revizuire avea ca obiect revizuirea hotărârii definite nr. 214 din 8 decembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Iași, care a evocat fondul, aceasta fiind potrivnică primei hotărâri definitive a Tribunalului Giurgiu, cu nr. 233/2021/LM/AS din 16 aprilie 2021.

Or, prin încheierea de ședință din 7 februarie 2023, pronunțată în ședință publică, instanța nu a hotărât asupra obiectului cererii, așa cum a fost dedus judecății.

Sub un alt aspect susține că pricina a fost amânată cu mai mult de 7 zile de la data pronunțării, respectiv de la 7 februarie 2023 la 21 februarie 2023, cu încălcarea prevederilor art. 260 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865, iar încheierea de ședință din 21 februarie 2023 a menținut aceeași greșeală de judecată, păstrând același obiect al cauzei, cu înfrângerea principiului disponibilității și al obiectului dedus judecății, nesocotind dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. de la 1865, nesocotirea dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 8

1

C. proc. civ. de la 1865, încheierea neavând nici forma și nici conținutul prevăzute de legiuitor.

Față de cele arătate a invocat excepția nulității de ordine publică a încheierii de ședință din 7 februarie 2023 și a încheierii de ședință din 21 februarie 2023.

Sub un alt aspect, susține că în considerentele sentinței civile nr. 10 din 28 februarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București s-a reținut că:

"Prin cererea de revizuire, înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 19.01.2023, revizuentul FF. a solicitat revizuirea deciziei civile nr. 214 din data de 08.12.2022, pronunțată de Tribunalul Iași, ca fiind potrivnică sentinței civile nr. 233 din data de 16.04.2021, pronunțată de Tribunalul Giurgiu..", iar la fila x din dispozitiv, instanța se pronunță pe alt obiect:

"Respinge ca nefondată cererea de revizuire formulată de revizuentul FF. (...) împotriva sentinței civile nr. 233 din data de 16.04.2021, pronunțată de Tribunalul Giurgiu (...), precum și împotriva sentinței civile nr. 214 din data de 08.12.2022, pronunțată de Tribunalul Iași...".

Astfel, neconcordanța dintre considerentele și dispozitivul sentințe recurate, apreciază recurentul, reprezintă o greșeală de judecată și un motiv de nulitate absolută.

Or, dispozitivul hotărârii trebuie să conțină soluția dată de instanță tuturor capetelor de cerere, potrivit dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 3, pct. 5, pct. 8

ind. 1, respectiv alin. (2) pct. 3

2

C. proc. civ. de la 1865.

Astfel, consideră că instanța de revizuire, în considerentele sentinței din 28 februarie 2023 a reținut un obiect al cererii, cel corect, iar în dispozitiv s-a pronunțat pe un alt obiect. Sentința nu conține mențiunea că pronunțarea s-a făcut în ședință publică, cu înfrângerea dispozițiilor art. 121 alin. (3) C. proc. civ. de la 1865, art. 261 alin. (1) pct. 8

ind. 1, cu înfrângerea RIL prin decizia ICCJ nr. XIII/2007, cu înfrângerea RIL prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XV/2008.

De asemenea, recurentul a arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 261 alin. (2) pct. 3

2

C. proc. civ. de la 1865, sentința recurată din 28 februarie 2023 i-a fost comunicată recurentului revizuent în mai mult de 7 zile, respectiv după 4 luni, la data de 26 iunie 2023.

Față de cele de mai sus, a invocat excepția nulității de ordine publică a sentinței nr. 10 din 28 februarie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București.

În opinia recurentului, au fost încălcate dispozițiile art. 131 alin. (5) din Hotărârea nr. 1375/2015 a Plenului CSM, în sensul nemenționării pe ultima pagină a numelui judecătorului de recurs, care a judecat mai întâi apelul împotriva primei hotărâri a Judecătoriei Iași, pronunțându-se în recurs netemeinic și nelegal, ulterior a rejudecat apelul declarat împotriva celei de a doua hotărâri a Judecătoriei Iași, transformându-l din nou în recurs, conform C. proc. civ. de la 1865, în aceleași condiții.

Recurentul a invocat, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ. de la 1865, încălcarea principiului disponibilității, consacrat prin art. 9 alin. (2), art. 22 alin. (6), art. 397 alin. (1) C. proc. civ. (art. 127 alin. (2), (4), (5), (6), art. 260 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865).

Raportat la motivul de recurs reglementat de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. de la 1865, recurentul a invocat preluarea cu copy-paste a unui număr de 30 de pagini, atât prima hotărâre a Tribunalului Giurgiu din 16 aprilie 2021, cât și sentința potrivnică, a Tribunalului Iași din 8 decembrie 2022, fără să constate că ambele acțiuni au avut drept obiect contestație la executare, instanța nereținând nicio contradicție dintre cele două hotărâri judecătorești pronunțate de cele două tribunale.

Potrivit deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de revizuire nu avea posibilitatea să aprecieze legalitatea celor două sentințe, ci numai să constate contradicțiile dintre cele două hotărâri judecătorești.

Recurentul a criticat în continuare modul în care instanța de revizuire a analizat hotărârile pronunțate de Judecătoria și Tribunalul Iași, apreciind că în mod netemeinic și nelegal s-au confirmat raționamentele prezentate de instanțele de fond.

A solicitat ca instanța să constate contradicțiile dintre cele două hotărâri judecătorești, pronunțate de cele două tribunale invocate, prezentând acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu, la 20.08.2020 și soluția pronunțată prin sentința civilă nr. 233 din 16 aprilie 2020 și arătând că Tribunalul Iași, ca instanță competentă care a pronunțat hotărârea din 5 noiembrie 2012, având nr. 214 din 8 decembrie 2022, nu s-a pronunțat pe capătul de cerere în solicitarea recurentului revizuent în legătură cu lămurirea înțelesului, întinderii sau aplicării dispozitivului hotărârii pronunțate în data de 05.11.2012, nesoluționând capătul de cerere privind aplicarea de amenzi/penalități debitoarei Universitatea Petre Andrei din Iași.

A apreciat că Tribunalul Iași, ca instanță de control judiciar al ambelor hotărâri pronunțate de către Judecătoria Iași, avea competența să judece numai apelul declarat pe noul C. proc. civ., cu constatarea existenței calității procesuale pasive a intimatului BEJ MMM., respectiv a intimatului BEJ Asociați KKK. și LLL., când a respins ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive a intimatului BEJ KKK., neavând competență să judece ambele apeluri declarate pe noul C. proc. civ., care au fost pronunțate cu recurs conform C. proc. civ. de la 1865, prin hotărârea nr. 214 din 8 decembrie 2022, cea din urmă hotărâre potrivnică și prin hotărârea nr. 205 din 7 septembrie 2020.

Tribunalul Iași, prin decizia din 8 decembrie 2022, a respins recursul contestatorulului FF. împotriva sentinței civile nr. 5657/27.05.2022 a Judecătoriei Iași, deși recurentul-revizuent a declarat apel împotriva acestei sentințe.

Precizează că a solicitat desființarea hotărârii de revizuire a Curții de Apel București din 28 februarie 2023, privind hotărârea definitivă a Tribunalului Iași, cu nr. 214 din 8 februarie 2022, în care instanța a recalificat judecarea recursului sub auspiciile C. proc. civ. de la 1865, fără ca instanța să fi fost legal învestită, fără punerea în discuție contradictorie a părților a recalificării căii de atac ca fiind recurs.

Astfel, a precizat recurentul, Tribunalul Iași, ca instanță competentă care a pronunțat hotărârea rămasă definitivă ce se execută, având nr. 2808 din 5 noiembrie 2012 (sub auspiciile noului C. proc. civ.), a mai judecat în același dosar contestația la executare, tot în recurs, sub imperiului C. proc. civ. de la 1865, pronunțând hotărârea nr. 205 din 7 septembrie 2020, completul fiind constituit nelegal, cu același judecător aflat în stare de incompatibilitate absolută, care a refuzat să se abțină.

Tot Tribunalul Iași, a arătat recurentul, a respins solicitarea de a se constata că are competența să judece contestația la executare în primă instanță, să constate că Judecătoria Iași nu a soluționat capătul de cerere disjuns din dosarul nr. x, conform hotărârii Tribunalului Giurgiu, având nr. 335 din 16 decembrie 2020, care a fost înaintată Judecătoriei Iași, păstrând celălalt capăt de cerere privind lămurirea dispozitivului hotărârii Tribunalului Giurgiu, din 13 iulie 2011, în care s-a pronunțat pe hotărârea nr. 233 din 16 aprilie 2021.

A mai criticat recurentul faptul că Judecătoria Iași nu a disjuns la Tribunalul Iași capătul de cerere privind lămurirea dispozitivului hotărârii pronunțată de Tribunalul Iași, având nr. 2808 din 5 noiembrie 2012.

De asemenea, a criticat faptul că Tribunalul Iași nu s-a pronunțat pe capătul de cerere constând în aplicarea de amenzi/penalități debitoarei Universitatea Petre Andrei din Iași, conform solicitării din contestația la executare, înaintată Judecătoriei Iași (inclusiv disjungerea cauzei la Tribunalul Iași) prin cererea înregistrată la 21 octombrie 2019.

Arată că Tribunalul Iași a suprimat judecarea apelului declarat împotriva sentinței nr. 5657 din 27 mai 2022 a Judecătoriei Iași, judecând netemeinic și nelegal recursul privind contestația la executare, sub auspiciile C. proc. civ. de la 1865, în condițiile în care contestația la executare privea două executări silite, una pe vechiul C. proc. civ., iar cealaltă pe noul C. proc. civ.

Invocă încălcarea prevederilor art. 6 CEDO și a jurisprudenței în materie, susținând, în esență, că instanța de revizuire a confirmat hotărârile pronunțate de Judecătoria Iași și Tribunalul Iași, fără să constate că acestea au soluționat contestația la executare în baza Noului C. proc. civ., în condițiile în care sub imperiul C. proc. civ. de la 1865, au fost pronunțate patru hotărâri, dintre care două ale Tribunalului Iași sunt definitive.

Recurentul a redat paragrafe din hotărârea atacată arătând că Judecătoria Iași, în ambele cicluri procesuale, în ambele hotărâri invocate, a pronunțat calea de atac a apelului, sub auspiciile Noului C. proc. civ., în timp ce Tribunalul Iași, ca instanță competentă, de control judiciar, a suprimat ambele apeluri, declarate în termen legal, recalificând judecata și pronunțarea ambelor hotărâri invocate sub imperiul C. proc. civ. de la 1865, fără ca instanța să fie învestită legal, iar recalificarea nefiind pusă în discuția contradictorie a părților.

A precizat recurentul că, dacă instanța de revizuire a reținut faptul că Tribunalul Iași a lămurit capătul de cerere privind dispozitivul hotărârii ce se executa, pronunțată la 5 noiembrie 2012, avea obligația să constate că potrivit voinței legiuitorului, așa cum a procedat Tribunalul Giurgiu, prin hotărârea din 16 aprilie 2021, la dosarul cauzei trebuia să existe o încheiere de ședință interlocutorie, care să facă parte integrantă din decizia nr. 214 din 8 decembrie 2022, aspect care trebuia reținut de către Tribunalul Iași în partea introductivă a deciziei revizuite.

Instanța de revizuire nu a constatat faptul că recurentul a înaintat contestația la executare atât la Judecătoria Iași (ca instanță comună de executare a hotărârii Tribunalului Giurgiu din 13 iulie 2011, cât și a hotărârii Tribunalului Iași din 5 noiembrie 2012), cât și la Tribunalul Giurgiu, contestația având aceleași capete de cerere (aplicarea de amenzi/penalități debitoarei, lămurirea dispozitivului hotărârii Tribunalului Giurgiu din 13 iulie 2011 și respectiv lămurirea dispozitivului hotărârii Tribunalului Iași din 5 noiembrie 2012).

Tribunalul Giurgiu a judecat corect și legal contestația comună la executare, conținând ambele capete de cerere invocate, sub auspiciile C. proc. civ. de la 1865, pronunțând hotărârea din 16 aprilie 2021 (în care, în considerente, la fila x/13, arată disjungerea din dosarul nr. x, conform hotărârii nr. 335 din 16 decembrie 2020, privind capătul de cerere aplicare amenzi/penalități debitoarei, urmând a se soluționa la instanța comună de judecare, Judecătoria Iași, păstrând spre soluționare capătul de cerere cu privire la lămurirea dispozitivelor hotărârii Tribunalului Giurgiu din 13 iulie 2011).

Contestația la executare comună, având aceleași capete de cerere invocate, potrivit celei din urmă hotărâri ale Tribunalului Iași având nr. 214 din 8 decembrie 2022, a fost judecată netemeinic și nelegal tot sub auspiciile C. proc. civ. de la 1865 (la fel ca prima contestație judecată de către Tribunalul Giurgiu), după ce Tribunalul Iași a judecat recursul de două ori, sub auspiciile C. proc. civ. de la 1865, pronunțând două hotărâri definitive, fără cale de atac.

Astfel, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de către intimatul BEJ KKK., în contradicție cu prima hotărâre a Tribunalului Giurgiu nr. 233 din 16 aprilie 2021, rămasă definitivă prin nerecurare.

Ca instanță competentă, mai susține recurentul, nu a soluționat procesul în primă instanță, cu înfrângerea voinței legiuitorului fără lămurirea dispozitivului propriei hotărâri din 5 noiembrie 2012 - în contradicție cu prima hotărâre a Tribunalului Giurgiu, care a lămurit dispozitivul propriei hotărâri din 13 iulie 2011. Nu a fost arătată soluția dată tuturor cererilor deduse judecății și cuantumul cheltuielilor de judecată - în contradicție cu prima hotărâre invocată a Tribunalului Giurgiu, care obligă intimatul Universitatea "Petre Andrei" din Iași să plătească cheltuielile de judecată.

Minuta întocmită cu ocazia deliberării nu cuprinde mențiunea că pronunțarea acesteia s-a făcut în ședință publică, respectiv mențiunea că pronunțarea hotărârii s-a făcut în ședință publică (cu încălcarea dispozițiilor art. 121, art. 261 alin. (81) C. proc. civ. de la 1865) - în contradicție cu hotărârea invocată a Tribunalului Giurgiu, care a respectat voința legiuitorului.

Pentru motivele arătate, recurentul înțelege să invoce excepția nelegalei compuneri a completului care a pronunțat sentința nr. 214 din 8 decembrie 2022 (completul păstrând în compunerea sa același judecător aflat în stare de incompatibilitate absolută, refuzând să se abțină).

De asemenea, a invocat excepția nelegalei compuneri a completului care nu a soluționat capetele de cerere privind lămurirea hotărârii, înlăturarea dispozițiilor contradictorii și completarea acesteia nesoluționând nici celălalt capăt de cerere constând în aplicarea de amenzi/penalități debitoare cum a fost disjuns de Tribunalul Giurgiu prin hotărârea de 16 aprilie 2021 și nici cum a solicitat recurentul-revizuent, cu suprimarea căii de atac a recursului, potrivit voinței legiuitorului, hotărârea fiind definitivă, dată fără cale de atac.

A invocat excepția de ordine publică a Tribunalului Iași privind încălcarea competenței Curții de Apel Iași; a invocat excepția nulității încheieri de ședință din 7 februarie 2023, respectiv a încheierii de ședință din 21 februarie 2023, ambele fiind pronunțate în numele legii, fără să aibă forma și conținutul legal.

S-a invocat și excepția nulității absolute a recursului pronunțat prin decizia nr. 205 din 7 septembrie 2020, cu înfrângerea dispozițiilor art. 302, art. 302

1

C. proc. civ. de la 1865, și excepția netimbrării recursului soluționat prin decizia nr. 214 din 8 decembrie 2022 a Tribunalului Iași, hotărârea pretins potrivnică.

S-a mai invocat excepția netimbrării recursului soluționat prin decizia nr. 205 din 7 septembrie 2020 a Tribunalului Iași; excepția tardivității recursului pronunțat de Tribunalul Iași prin decizia nr. 205 din 7 septembrie 2020; excepția tardivității recursului pronunțat de Tribunalul Iași prin decizia nr. 214 din 8 decembrie 2022; excepția lipsei de interes a intimatului debitor Universitatea "Petre Andrei" din Iași, întrucât la dosarul cauzei nu există nicio cerere și nici o apărare cu privire la prezenta contestație la executare.

După data pronunțării sentinței nr. 214 din 8 decembrie 2022, Tribunalul Iași a respins îndreptarea, lămurirea cu înlăturarea dispozițiilor contradictorii și completarea acesteia, suprimând calea de atac, pronunțând o hotărâre definitivă.

Față de argumentele expuse, a solicitat admiterea recursului împotriva sentinței nr. 10 din 28 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București. Pe cale de consecință, a solicitat casarea hotărârii instanței de revizuire, cu constatarea nulității încheierii de ședință publică din 7 februarie 2023, respectiv a încheierii de ședință din 21 februarie 2023.

Înalta Curte de Casație și Justiție a luat în examinare recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, urmând să îl respingă ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prealabil, având în vedere că hotărârile recurate au fost soluționate potrivit dispozițiilor C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, Înalta Curte subliniază că va examina criticile formulate prin prisma acestor prevederi legale, care sunt incidente cauzei, iar nu din perspectiva dispozițiilor C. proc. civ. de la 1865 invocate de recurent, cu încadrarea criticilor de nelegalitate în motivele de casare instituite de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010.

Totodată, va fi examinată pretinsa încălcare sau aplicare greșită a dispozițiilor legale invocate de către recurent, în măsura existenței unui corespondent al acestora în actuala reglementare.

Înalta Curte subliniază că potrivit art. 22 alin. (1) C. proc. civ.:

"judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile".

Astfel, în legătură cu invocarea motivului de recurs reglementat de art. 304 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. de la 1865 se reține că orice pretinsă încălcarea a unei reguli procedurale va fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. adoptat prin Legea nr. 134/2010, însă criticile recurentului sunt nefondate pentru considerentele care vor fi expuse.

În mod greșit recurentul se prevalează de încălcarea dispozițiilor art. 260 alin. (1) C. proc. civ. de la 1865 susținând că pronunțarea a fost amânată mai mult de 7 zile, întrucât, în actuala reglementare, art. 396 alin. (1) C. proc. civ. prevede că:

"în cazuri justificate, dacă instanța nu ia hotărârea de îndată, pronunțarea acesteia poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile", iar în cauză instanța a amânat pronunțarea 14 zile (de la 7 februarie 2023 la 21 februarie 2023), prin urmare, cu respectarea dispozițiilor legale incidente speței.

Sunt nefondate și criticile recurentului care vizează faptul că încheierile din 7 februarie 2023 și din 21 februarie 2023, precum și sentința civilă nr. 10 din 28 februarie 2023, pronunțate de instanța de revizuire, nu cuprind în dispozitiv mențiunea "pronunțată în ședință publică".

La alin. (2) al art. art. 396 C. proc. civ. se menționează că:

"în cazul amânării prevăzute la alin. (1), președintele, odată cu anunțarea termenului la care a fost amânată pronunțarea, poate stabili că pronunțarea hotărârii se va face prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței".

Art. 402 C. proc. civ., având denumirea marginală, "Pronunțarea hotărârii", are următorul conținut:

"sub rezerva dispozițiilor art. 396 alin. (2), hotărârea se va pronunța în ședință publică, la locul unde s-au desfășurat dezbaterile, de către președinte sau de către un judecător, membru al completului de judecată, care va citi minuta, indicând și calea de atac ce poate fi folosită împotriva hotărârii".

Înalta Curte constată că, în cauză, au fost respectate aceste dispoziții legale, de vreme ce la termenul din 7 februarie 2023, Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, în temeiul art. 396 alin. (1) C. proc. civ., a amânat pronunțarea asupra cauzei la data de 21 februarie 2023 și, ulterior, la 28 februarie 2023 stabilind că:

"pronunțarea se va face prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței", astfel cum rezultă din dispozitivul încheierilor de ședință publică din 7 februarie 2023, din 21 februarie 2023, respectiv din dispozitivul sentinței recurate și din minuta acesteia.

Recurentul-revizuent invocă în mod eronat încălcarea dispozițiilor art. 261 alin. (2) pct. 3

2

C. proc. civ. de la 1865, potrivit cărora:

"Hotărârea se va comunica părților (...), comunicarea se va face în termen de 7 zile de la pronunțarea hotărârii", motivat de împrejurarea că sentința recurată, din 28 februarie 2023, i-a fost comunicată după mai mult de 7 zile, respectiv după 4 luni, la 26 iunie 2023.

Aceasta întrucât, art. 427 alin. (1) C. proc. civ. prevede că: "Hotărârea se va comunica din oficiu părților, în copie, chiar dacă este definitivă. Comunicarea se va face de îndată ce hotărârea a fost redactată și semnată în condițiile legii", în acest sens procedând și instanța de revizuire.

Totodată, se impune precizarea faptului că depășirea termenului prevăzut de lege pentru motivarea hotărârii nu afectează valabilitatea hotărârii astfel redactate, neconstituind motiv de nulitate din perspectiva dispozițiilor art. 174 C. proc. civ.

Contrar susținerilor recurentului, în cauză nu se poate vorbi de o așa zisă schimbare a obiectului cererii de revizuire ori de o încălcare a principiului disponibilității părților, întrucât, astfel cum rezultă din considerentele sentinței atacate, instanța de revizuire s-a pronunțat cu respectarea prevederilor art. 513 C. proc. civ., ținând cont că demersul judiciar al recurentului FF. în etapa căii de atac a revizuirii a fost fundamentat pe existența unor hotărâri potrivnice.

În concret, instanța, în analiza sa, a avut în vedere solicitarea părții privind revizuirea deciziei civile nr. 214 din 8 decembrie 2022 pronunțate de Tribunalul Iași ca fiind potrivnică sentinței civile nr. 233/2021 din 16 aprilie 2021, pronunțată de Tribunalul Giurgiu, secția Civilă, în dosarul nr. x/2021.

Este știut că scopul reglementării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu este cel al îndreptării hotărârilor prin anularea acestora și pronunțarea altora, ci respectarea principiului autorității de lucru judecat, prin restabilirea situației determinate de nesocotirea acestuia.

Se impune precizarea faptului că instanța competentă să se pronunțe asupra revizuirii pentru hotărâri potrivnice nu exercită un control judiciar asupra legalității și temeiniciei hotărârilor pretins contradictorii, nu are căderea să aprecieze care dintre aceste hotărâri considerate potrivnice conține soluția corectă, ci verifică numai dacă ultima hotărâre a fost pronunțată cu încălcarea principiului autorității de lucru judecat ce rezultă din prima hotărâre, în caz afirmativ procedând la anularea ultimei hotărâri, conform art. 513 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, pretinsa "schimbare a obiectului cererii de revizuire", de care se prevalează recurentul, cu referire la împrejurarea că în sentința civilă nr. 10 din 28 februarie 2023 a fost menționat în petitul acesteia "decizia civilă nr. 233", iar în dispozitivul sentinței s-a menționat "sentința civilă nr. 233", are ca remediu calea prevăzută de art. 442 C. proc. civ.

Deși se prevalează de împrejurarea că instanța de revizuire nu era îndreptățită să aprecieze legalitatea celor două hotărâri pretins potrivnice, în realitate, chiar recurentul solicită un control judiciar asupra acestora, aducând în discuție o serie de nemulțumiri cu privire la judecata proceselor soluționate prin hotărârile pretins contradictorii, prin invocarea unor aspecte vizând timbrajul, o eventuală incompatibilitate etc.

Or, toate aceste chestiuni privind modalitatea soluționării litigiilor, măsurile dispuse pe parcursul derulării proceselor, precum și invocarea la acest moment a unor excepții vizând recursul soluționat prin hotărârea pretins potrivnică etc., nu pot fi luate în examinare în condițiile în care obiectul prezentului recurs îl constituie hotărârea dată în revizuire, art. 483 alin. (3) C. proc. civ. reglementând faptul că recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Susținerile vizând nemotivarea hotărârii pot fi circumscrise motivului de recurs instituit de pct. 6 al art. 488 C. proc. civ., însă se constată că nici acesta nu este fondat.

Astfel cum s-a arătat, rațiunea motivului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea principiului puterii de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, situație în care executarea hotărârilor este imposibilă ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar depășirea acestei situații creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea ultimei hotărâri care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Se constată că dispoziția de respingere a revizuirii, împotriva căreia a fost promovat prezentul recurs, a fost motivată pe neîntrunirea exigențelor impuse de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, pornind de la cadrul legal instituit de prevederile menționate, argumentat și legal motivat, instanța de revizuire a conchis pe de o parte că Tribunalul Giurgiu a lămurit împrejurarea că domnul FF. trebuia reîncadrat pe postul de asistent universitar, respingând toate celelalte solicitări ale petentului, iar pe de altă parte că Tribunalul Iași a avut de analizat o serie de alte critici pe care contestatorul le-a adus modului pretins defectuos în care au fost/nu au fost puse în executare hotărâri judecătorești definitive prin care s-a dispus reintegrarea sa.

S-a arătat că expunerea in extenso (redarea copy-paste pe care o reclamă recurentul) a conținutului hotărârilor pretins potrivnice a fost făcută cu scopul de a facilita compararea celor două hotărâri, rezultând astfel că decizia civilă nr. 214 din 8 decembrie 2022, pronunțată de Tribunalul Iași nu poate fi apreciată ca fiind potrivnică sentinței civile nr. 233 din 16 aprilie 2021 pronunțate de Tribunalul Giurgiu, întrucât nu au fost deduse judecății aceleași pretenții/critici.

Prin urmare, simpla nemulțumire vizând argumentele care au format convingerea instanței, dezacordul părții privind soluția adoptată nu pot constitui obiectul analizei instanței de recurs în raport de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Înalta Curte reține că în jurisprudența constantă a CEDO s-a apreciat că obligația instanțelor de a-și motiva hotărârile judecătorești nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument, în măsura în care rezultă din ansamblul cauzei că problema de fond supusă judecății a fost examinată în mod efectiv.

Așa fiind, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. nu pot fi reținute, întrucât instanța și-a expus într-o manieră clară și convingătoare argumentația de fapt și de drept, raționamentele logico-juridice care au stat la baza adoptării soluției de respingere a cererii de revizuire, context în care criticile recurentului referitoare la o presupusă nemotivare a hotărârii sunt nefondate.

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recurentul FF. împotriva încheierilor din 7 februarie 2023 și 21 februarie 2023 și a sentinței civile nr. 10 din 28 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, menținând hotărârea recurată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul FF. împotriva încheierilor din 7 februarie 2023 și 21 februarie 2023 și a sentinței civile nr. 10 din 28 februarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 octombrie 2023.