ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 420/2025

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la 8 septembrie 2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.R.L., și C., 1. să se constate încălcarea dreptului la imagine, onoare, demnitate și viață privată ca urmarea a publicării articolelor "Comisarul A.-șef la DGA?, O mișcare de trupe ce parcă se cerea ...în contextul dat", "Ce mai face comisarul A., șeful de la "Arme, Explozibili și Substanțe Periculoase" Se înarmează cu informații explozive despre colegii lui și face jocuri PENALE...dar substanțiale din punct de vedere personal!", "Biroul (abandonat de ani de zile) al inspectorului șef adjunct Arad se renovează … pentru D. pleacă de la 1 iulie"; 2. să fie obligați pârâții, în solidar, la plata sumei de 150.000 euro sau echivalentul în RON la data efectuării plății, cu titlul de daune morale aduse onoarei, reputației și demnității reclamantului; 3. să fie obligați pârâții să publice integral hotărârea de sancționare sub titlul "Anunț Judiciar", pe cheltuiala lor, pe prima pagină a ziarului "E.", în trei numere consecutive, cu aceleași caractere cu care sunt tipărite celelalte articole ale ziarului; 4. obligarea pârâților să publice integral hotărârea de sancționare sub titlul "Anunț Judiciar", pe cheltuiala lor, și informatul electronic al ziarului online B. în trei numere consecutive, cu aceleași caractere cu care sunt tipărite celelalte articole ale ziarului; sub sancțiunea acordării către reclamant de daune cominatorii de 500,00 RON/zi, pentru fiecare zi de întârziere în publicarea hotărârii de sancționare, daune calculate de la data rămânerii definitive a hotărârii; 5. obligarea pârâților la înlăturarea articolului și a comentariilor de pe site-ul www.x.ro.

Hotărârea primei instanțe Prin sentința civilă nr. 33 din 15 februarie 2024, Tribunalul Arad a admis, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții S.C. B. S.R.L. și C., având ca obiect acțiune în răspundere delictuală; a obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 5.000 RON, cu titlu de daune morale; a obligat pârâții să elimine din cuprinsul articolului publicat pe site-ul www.x.ro intitulat "Biroul (abandonat de ani de zile) al inspectorului-șef adjunct al IPJ Arad se renovează... pentru F.. D. pleacă de la 1 iulie" paragraful referitor la reclamant care cuprinde afirmația "polițist cu IQ de mistreț"; a obligat pârâții să elimine din cuprinsul articolului publicat pe site-ul www.x.ro intitulat "Dacă tot e CONCURS... hop și F.! Năbădăiosul șef de la "Arme, Explozivi și Substanțe Periculoase" face mișto de generalul G. și de tot restul lumii, candidând împotriva lui H. pentru funcția supremă în IPJ Arad" paragraful referitor la reclamant care cuprinde afirmația "unde are (...) șpăgi bune de tot"; a obligat pârâții la publicarea prezentei sentințe pe site-ul www.x.ro în trei ediții consecutive, cu anonimizarea datelor cu caracter personal și cu păstrarea acelorași caractere cu care au fost publicate articolele reclamate; a respins, în rest, cererea, ca neîntemeiată, și a obligat pârâții, în solidar, la plata către reclamant a sumei de 3600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Hotărârea instanței de apel Prin decizia nr. 167 din 14 iunie 2024, Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a admis apelul formulat de pârâții B. S.R.L. și C., în contradictoriu cu reclamantul intimat A. împotriva sentinței civile nr. 33/15.02.2024 pronunțată de Tribunalul Arad în dosar nr. x/2022. A schimbat, în parte, sentința apelată, în sensul că a respins cererea cu obiect daune morale. A menținut, în rest, dispozițiile sentinței apelate. A compensat cheltuielile de judecată efectuate de părți.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 167 din 14 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A.. Prin cererea de recurs formulată, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei recurate, pentru motivul de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., imputând instanței de apel o greșită soluționare a capătului de cerere privind daunele morale, prin aplicarea eronată a dispozițiilor art. 1531 C. civ. Dezvoltând acest motiv de recurs, recurentul-reclamant a apreciat greșită reținerea instanței de apel în sensul că repararea prejudiciului nepatrimonial provocat de către intimați se poate realiza exclusiv prin eliminarea articolelor și publicarea hotărârii judecătorești, sancțiunea pecuniară fiind considerată ca generând un efect intimidant asupra libertății presei. A apreciat că raționamentul în drept al instanței de apel este eronat, stării de fapt deductibile din probele administrate aplicându-i-se o altă situație juridică, prin corecta interpretare a normelor de drept material incidente. Totodată, a menționat că, pe lângă mijloacele nepecuniare prevăzute de art. 253 C. civ., o componentă importantă a acestei protecții o reprezintă posibilitatea acordării pe calea judecătorească a unor despăgubiri patrimoniale, posibilitate prevăzută de alin. (4) al normei indicate. A subliniat că instanța de apel nu a analizat temeinic activitatea concretă a intimatului C., respectiv gravitatea și impactul afirmațiilor asupra reclamantului. În ultima parte a memoriului de recurs, recurentul a expus modalitatea în care afirmațiile contestate i-au adus atingere, arătând că existența prejudiciului a fost dovedită în fața instanțelor prin probele administrate în cauză, respectiv prin interogatoriul luat și prin depozițiile martorilor.

Apărările formulate în cauză Intimații nu au formulat întâmpinare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând recursul în raport de excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., invocată din oficiu, Înalta Curte constată următoarele: Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 din același Cod "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs’’. Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Se observă că recurentul-reclamant a încadrat motivele de recurs în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care stabilesc că se poate solicita casarea unei hotărâri atunci când aceasta a fost dată cu încălcarea normelor de drept material. Examinând însă conținutul cererii de recurs, se observă că aspectele invocate nu sunt susținute printr-o argumentație juridică aptă să evidențieze încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. În realitate, argumentele din cererea de recurs nu se circumscriu motivului de recurs indicat și niciunui alt caz de nelegalitate reglementat expres de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., ci exprimă, în esență, nemulțumiri legate de modul de apreciere a probatoriului de către instanța de apel. Recurentul a invocat, în mod formal, aplicarea greșită a dispozițiilor art. 253 alin. (4) și art. 1531 C. civ., însă, ceea ce reliefează criticile invocate în cererea de recurs reprezintă nu o interpretare sau aplicare greșită a normelor legale, nici omisiunea de a le valorifica, ci exprimă un dezacord cu privire la modul în care instanța de apel a evaluat și cântărit, în concret, în urma probatoriului administrat, posibilitatea reparării prejudiciului nepatrimonial încercat de reclamant, exclusiv prin măsurile de eliminare a articolelor și de publicare a hotărârii judecătorești. Totodată, din modalitatea în care sunt formulate motivele de recurs, nu rezultă că s-ar invoca neconformitatea hotărârii cu regulile de drept aplicabile, ci o greșită apreciere a răspunsurilor date de reclamant la interogatoriul administrat, ceea ce înseamnă că nu se invocă erori de drept, ci erori de apreciere în fapt. Or, recursul nu constituie o cale devolutivă de reexaminare a cauzei sub toate aspectele, ci o cale extraordinară de atac, de strictă interpretare și aplicare, menită să asigure numai controlul de legalitate al hotărârii atacate. Prin urmare, aspectele ce țin de stabilirea situației de fapt, de evaluarea probatoriului administrat sau de aprecierea prejudiciului pretins nu pot fi readuse în discuție în cadrul recursului, acestea intrând exclusiv în sfera de analiză a instanțelor de fond și de apel. Sub acest aspect, susținerile recurentului privind faptul că instanța de apel nu ar fi ținut seama de disconfortul psihologic dovedit prin răspunsurile date la interogatoriu nu pot constitui veritabile motive de recurs. Ele reprezintă simple critici de temeinicie, întemeiate pe o percepție subiectivă a modului de evaluare a probelor, și nu pe încălcarea unei norme de drept material. Drept urmare, asemenea argumente nu se circumscriu motivelor prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nu pot fundamenta declanșarea controlului de legalitate asupra deciziei atacate. Pentru toate aceste argumente, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în dispozițiile art. 488 C. proc. civ. și că nu au fost identificate motive de ordine publică, care să poată fi invocate de instanță în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) din același cod, respectiv aceea a nulității recursului. PENTRU ACESTE MOTIVE,