ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1432/2025

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Suceava la 6 decembrie 2018 sub nr. x/2018, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții B., C., D., E., F., G., H., I. și J., a solicitat să se dispună ieșirea din indiviziune asupra următoarelor bunuri: suprafața de 0,17 ha. teren compusă din 800 m.p. teren arabil și 900 m.p. teren curți - construcții, casă de locuit cu anexe gospodărești, imobile situate în intravilanul municipiului Suceava, cartier Burdujeni - sat, județul Suceava; atribuirea în natură a loturilor ce revin moștenitorilor, în funcție de cotele succesorale și rectificarea C.F. nr. xa UAT Suceava în conformitate cu dispozitivul prezentei hotărâri.

Sentința pronunțată în primă instanță de Judecătoria Suceava Prin sentința nr. 759 din 17 martie 2022, Judecătoria Suceava a admis excepția autorității de lucru judecat față de sentința nr. 2354 din 13 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2007, invocată din oficiu. A respins cererea având ca obiect partaj judiciar formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții E., H., J., I., B., C., D., F., G., pentru existența autorității de lucru judecat în raport cu sentința nr. 2354 din 13 mai 2008, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosarul nr. x/2007. A respins, ca neîntemeiate, capetele de cerere având ca obiect rectificare carte funciară și restituire impozit. Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta A., înregistrat pe rolul Tribunalului Suceava.

Cererea de recuzare formulată în fața Tribunalului Suceava Prin cererea înregistrată sub nr. x/2018/a4 din 28 martie 2024, la Tribunalul Suceava, petenta A. a formulat cerere de recuzare împotriva domnului judecător K., ce face parte din completul de judecată din dosarul nr. x/2018. Prin încheierea nr. 154 din 9 aprilie 2024, Tribunalul Suceava, secția I civilă a anulat cererea de recuzare a domnului judecător K. în dosar nr. x/2018, formulată de petenta A., ca netimbrată. Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs petenta A., înregistrat pe rolul Curții de Apel Suceava, secția I civilă.

Hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Suceava Prin încheierea din 19 septembrie 2024, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a suspendat judecarea recursului declarat de petenta A. împotriva încheierii de recuzare nr. 154 din 9 aprilie 2024, pronunțată de Tribunalul Suceava, secția I civilă în dosarul nr. x/2018, intimați fiind pârâții E., H., J., I., B., C., D., F., G., Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava și Comisia municipală de aplicare a fondului funciar Suceava.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii de suspendare pronunțate la 19 septembrie 2024 de Curtea de Apel Suceava, secția I civilă a declarat recurs petenta A.. Prin recursul declarat, recurenta a susținut că este nemulțumită de soluția dată, deoarece a solicitat de mai multe ori judecătoriei să judece corect, conform actelor emise de instituțiile statului. Instanța a omis cu rea-credință să ia în seamă actele corecte emise de instituțiile statului Nu au fost invocate motivele de recurs. Nu au fost identificate motive de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

Apărări formulate în cauză Intimata Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., solicitând judecarea cauzei în lipsă. Recurenta-petentă A. a formulat două răspunsuri la întâmpinarea depusă de Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava, menționând că încheierea din 19 septembrie 2024 a Curții de Apel Suceava este nelegală și netemeinică, deoarece nu au fost luate în considerare actele de stat prezentate.

Procedura de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților. La data de 29 iulie 2025, recurenta a formulat punct de vedere la raport și concluzii scrise prin care a solicitat respingerea excepției nulității și admiterea recursului astfel cum a fost formulat. Prin rezoluția din data de 20 iunie 2025 a fost stabilit termen de judecată în cameră de consiliu, fără citarea părților, la 16 septembrie 2025. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând cu prioritate, potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de lege, invocată de intimata Comisia județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Suceava prin întâmpinarea formulată, Înalta Curte constată că recursul este nul, având în vedere că niciuna dintre susținerile expuse în cadrul memoriului de recurs nu pune în discuție aspecte de nelegalitate a hotărârii atacate. Recurenta nu expune o argumentare juridică aptă de cenzura instanței de recurs atunci când pretinde caracterul nelegal al încheierii de suspendare recurate, ci precizează doar că "nu sunt mulțumită de soluția dată", motivând că a cerut de mai multe ori la judecătorie "să judece corect după actele corecte de stat, acte naționale de la Arhivele Naționale de Stat și Adeverințe de Primărie din anul 1993", făcând apoi trimitere la situația de fapt din speță. Or, condiția legală a dezvoltării motivelor de recurs implica tocmai determinarea greșelilor anume imputate instanței, însă recurenta nu tinde, prin critici punctuale, la infirmarea considerentelor regăsite în încheierea atacată, ci se rezumă la a expune situații de fapt și argumente ce au fost deja analizate și dezlegate de instanțele inferioare și care nu au legătură cu suspendarea dispusă prin încheierea recurată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs. Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Rezultă, așadar, din conținutul acestor prevederi, că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca motivele formulate să fie subsumabile cazurilor de casare expres și limitativ reglementate de lege. În consecință, în măsura în care aspectele învederate în cererea de recurs nu se circumscriu dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., calea de atac este sancționată cu nulitatea. Aceasta întrucât motivarea recursului presupune nu doar exprimarea nemulțumirii față de hotărârea pronunțată, ci și expunerea criticilor care, din punct de vedere legal, să poată fi încadrate în vreunul dintre cazurile expres reglementate potrivit dispozițiilor menționate anterior. Înalta Curte constată că în calea de atac formulată, recurenta nu a indicat nici măcar în mod formal dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu a formulat vreo critică concretă de nelegalitate subsumabilă motivelor de casare prevăzute în acest text de lege, aceasta urmărind, în realitate, doar o reevaluare a elementelor de temeinicie ale cauzei. Drept urmare, aceste susțineri, care nu indică, punctual, în ce constă pretinsa nelegalitate săvârșită de instanța de apel cu ocazia pronunțării deciziei atacate, ci realizează, mai degrabă, aprecieri cu privire la greșita interpretare a probelor și a reținerii stării de fapt, nu pot forma obiect de analiză în recurs. Se observă, așadar, că recurenta nu a realizat o argumentare juridică susceptibilă de încadrare în drept și aptă de cenzură de legalitate, ci s-a limitat doar la a reproșa modalitatea în care au fost interpretate probele de către instanța de apel, la a expune considerații generale și la a reitera contextul factual al cauzei, asupra căruia solicită o altă dezlegare. Or, această manieră de formulare a respectivelor susțineri nu este aptă să răspundă cerințelor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta nereușind să formuleze veritabile critici de nelegalitate a dezlegărilor instanței de apel de natură a forma obiectul analizei instanței de recurs. Procedând astfel, nu este posibilă conturarea limitelor de exercitare a controlului judiciar din prezenta fază procesuală, circumscris strict aspectelor de nelegalitate pe baza situației determinate de instanțele de fond, singurele care au competența de administrare și evaluare a probatoriului, în timp ce, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., instanța de recurs verifică doar conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Având în vedere considerentele expuse, reținând că în speță nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs în dispozițiile art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, în condițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea căii de atac. PENTRU ACESTE MOTIVE,