ÎCCJ, Decizia nr. 39/2025

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Acțiunea disciplinară

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul Secției pentru judecători în materie disciplinară sub nr.x/J/2024, Inspecția Judiciară a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr.  303/2022, pârâtului A – judecător în cadrul Judecătoriei X pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g teza I, lit. j, lit. q teza I și lit. s teza a II-a din Legea nr.  303/2022.

În motivarea acțiunii s-a reținut că faptele domnului judecător A concretizate în refuzul de a dispune măsuri în cadrul procedurii prealabile, nestabilirea primului termen de judecată, precum și amânările de pronunțare în mod repetat (pe perioade cuprinse între 15 și 369 zile), inclusiv în cauze urgente, întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g teza I din Legea nr.  303/2022.

De asemenea, s-a reținut că faptele domnului judecător concretizate în absențele nemotivate de la serviciu, în mod repetat, și care au afectat în mod direct activitatea de permanență și activitatea instanței, întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzută de art. 271 lit. j din Legea nr.  303/2022.

Totodată, Inspecția Judiciară a reținut că faptele domnului judecător constând în depășirea termenului legal de redactare într-un număr de 322 hotărâri (pe perioade cuprinse între 30 și 988 zile), cu consecințe grave asupra înfăptuirii actului de justiție într-un termen rezonabil, întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. q teza I din Legea nr.  303/2022.

Nu în ultimul rând, s-a mai reținut că faptele domnului judecător privind încălcarea cu gravă neglijență a unor îndatoriri profesionale, a unor obligații cuprinse în legi și regulamente, vizând deliberarea în cauzele aflate spre soluționare, întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. s teza a II-a din Legea nr.  303/2022.

Hotărârea Secției pentru judecători

Prin Hotărârea nr. 12J din 9 octombrie 2024, Secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de pârâtul A – judecător în cadrul Judecătoriei X, ca neîntemeiată.

A admis acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtului A – judecător în cadrul Judecătoriei X, și, în baza art. 273 alin. (1) lit. f din Legea nr. 303/2022, a aplicat domnului A – judecător în cadrul Judecătoriei X, sancțiunea disciplinară constând în „excluderea din magistratură” pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g teza I, lit. j, lit. q teza I și lit. s teza a II-a din același act normativ.

În motivare, s-au reținut următoarele:

Cu privire la abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. g teza I din Legea nr.  303/2022, „nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor”:

Instanța disciplinară a reținut incidența în cauză a art. 224 alin. (1) și art. 271 lit. g teza I din Legea nr. 303/2022, a obligațiilor sau îndatoririlor prevăzute în art. 12 și 13 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, constatând totodată că aprecierea caracterului rezonabil al duratei unei proceduri se va face prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Cu privire la situația de fapt, Secția a avut în vedere că, după rămânerea definitivă a Hotărârii nr.3J din 15.02.2023 a Secției pentru judecători în materie disciplinară, domnul judecător A a fost suspendat din funcție în perioada 31.03.2023-30.09.2023, astfel că cercetarea disciplinară prealabilă efectuată în prezenta cauză a vizat perioada decembrie 2022 - mai 2024.

În această perioadă, prin hotărâri succesive ale Colegiului de Conducere al Judecătoriei X, completul civil C41 a fost blocat inițial de la repartizarea aleatorie a cauzelor urgente începând cu data de 31.05.2022 și, ulterior, începând cu data de 10.11.2022.

Conducerea instanței a avut în vedere situațiile repetate intervenite pe parcursul anului 2022 în care domnul judecător A nu a pronunțat hotărâri judecătorești la datele stabilite pentru pronunțare, inclusiv în cauzele având ca obiect ordin de protecție sau ordonanță președințială, astfel cum rezultă din procesele-verbale atașate în Registrul de control al Secției civile din anul 2022.

După reluarea activității la data de 1 octombrie 2023, domnul judecător A nu a fost repartizat pe nici un complet de judecată pe o perioadă de o lună de zile, fiind planificat să asigure doar permanența în cazul lipsei din instanță a unor judecători.

Începând cu data de 1 noiembrie 2023, domnul judecător a fost desemnat ca titular al completurilor civile C30, C30 Urgențe și C30 încuviințări, al căror titular a promovat la Tribunalul Y.

Prin decizia nr.234 din 27.10.2023 a președintelui Judecătoriei X s-a dispus blocarea acestor completuri de la repartizarea aleatorie a cauzelor, întrucât domnul judecător A nu pronunța soluțiile la datele stabilite pentru pronunțare.

În ceea ce privește dosarele aflate în procedura prealabilă, din relațiile transmise de Judecătoria X a reieșit că, la începutul lunii aprilie 2023, pe rolul completului C41, al cărui titular a fost domnul judecător A, erau înregistrate un număr de 199 dosare fără prim termen.

La data finalizării verificărilor prealabile, pe rolul completului civil C30, în condițiile în care acest complet era blocat la repartizare începând cu data de 30.10.2023, erau un număr de 31 dosare fără prim termen stabilit, o parte din acestea fiind predate domnului judecător pentru dispunerea de măsuri încă din luna noiembrie 2023.

La data finalizării cercetării disciplinare exista un număr de 19 dosare fără prim termen stabilit.

În ceea ce privește cauzele aflate în amânare de pronunțare, în anul 2023, domnul judecător figura cu un număr de 400 de cauze în care s-a dispus amânarea pronunțării în mod repetat.

Prin procesul-verbal întocmit de președintele Secției civile privind activitatea completului C41 s-a constatat că domnul judecător A nu introdusese în Ecris soluțiile într-un număr de 122 dosare la termenul din 11.01.2023.

La termenul din 8 februarie 2023, pe rolul completului C41 amânări/incidente, se aflau un număr de 122 dosare, domnul judecător pronunțând soluțiile în 13 cauze, iar în restul a dispus, la data de 9 februarie 2023, amânarea pronunțării pentru data de 21 februarie 2023, făcând mențiuni pe condica de ședință.

La data de 22 februarie 2023, domnul judecător a amânat, în bloc, toate pronunțările din data de 21 februarie 2023 pentru data de 7 martie 2023.

La sfârșitul lunii martie 2023, pe rolul completului C41 erau înregistrate un număr de 181 cauze reținute în pronunțare, acestea fiind repuse pe rol la data de 31 martie 2023, de către judecătorul de permanență, ca urmare a suspendării din funcție a magistratului.

Ulterior revenirii în activitate, începând cu data de 1 octombrie 2023, domnul judecător a rămas în pronunțare într-un număr de 202 dosare, dintre care a soluționat 26 de dosare, un dosar a fost repus pe rol, restul de 175 de dosare aflându-se în amânare de pronunțare la data formulării prezentei sesizări.

La data finalizării cercetării disciplinare, existau 171 de cauze aflate în pronunțare.

S-a constatat că, inclusiv în cauzele urgente sau care aveau ca obiect completare dispozitiv sau încheiere de îndreptare eroare materială, domnul judecător a dispus amânarea pronunțării, fiind depășit termenul legal în care trebuia pronunțată cauza.

Sub aspectul laturii obiective, Secția a reținut incidența art. 6 art. 200 alin. (1), art. 201 și 396 alin. (1) și 999 alin. (4) C. proc. civ., dispozițiile art. 107 și art. 108 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

Din situația de fapt expusă pe larg anterior, rezultă, pe de o parte, că domnul judecător A nu și-a îndeplinit obligația de a dispune măsurile necesare în procedura verificării și regularizării cererii de chemare în judecată și de a fixa termen de judecată în cauzele civile ce i-au revenit spre soluționare, iar pe de altă parte, a dispus amânarea succesivă a pronunțării, în mod repetat, depășind considerabil durata maximă prevăzută de lege, în unele situații amânările repetate de pronunțare fiind urmate de repunerea pe rol a respectivelor cauze.

În ceea ce privește dosarele fără prim termen de judecată stabilit repartizate completului C41, din datele transmise de conducerea instanței a reieșit că, la data sesizării Inspecției Judiciare erau 53 de dosare, iar la data finalizării cercetării disciplinare erau 19 dosare în care domnul judecător nu a dispus măsurile necesare.

Acest mod de lucru a avut ca efect prelungirea procedurii judiciare cu durate considerabil.

Conform relațiilor actualizate privind activitatea domnului judecător A, la data de 14 iunie 2024, erau 11 dosare aflate în procedura regularizării, iar la data de 16 septembrie 2024, mai erau 5 dosare în care nu se fixase primul termen de judecată.

Totodată, din probele administrate în cauză a mai reieșit că domnul judecător și-a constituit o practică în sensul amânării succesive a pronunțării în cauzele civile ce i-au revenit spre soluționare, pentru durate excesive.

Astfel, domnul judecător a dispus amânarea pronunțării, în mod repetat și cu depășirea termenului prevăzut de dispozițiile legale, în 181 de dosare pe completul C41, 171 dosare pe completul C30 și 99 dosare pe completurile C3, C22, C26 pentru care a asigurat permanența în luna octombrie 2023.

Relevant este faptul că, inclusiv în cauze cu caracter urgent, pârâtul a dispus amânarea pronunțării, termenul legal fiind depășit în mod semnificativ

Potrivit relațiilor actualizate privind activitatea domnului judecător A, la data de 14 iunie 2024, acesta avea un număr de 591 de dosare aflate în pronunțare.

La data de 16 septembrie 2024, domnul judecător A avea un număr de 581 de dosare aflate în pronunțare.

Față de aceste circumstanțe, s-a constatat că apelarea la instituția juridică menționată a devenit o practică în activitatea domnului judecător, nefiind utilizată cu titlu de excepție, ci în mod constant, în foarte multe dintre dosarele ce i-au revenit spre soluționare.

În contextul analizat, s-a reținut că este evident că domnul judecător A nu conștientizează responsabilitățile care îi revin din perspectiva statutului deținut, acest mod de lucru defectuos având drept consecință directă prelungirea nejustificată a procedurilor judiciare.

Față de cele reținute, Secția a constatat că faptele pârâtului judecător, astfel cum au fost descrise anterior, se circumscriu laturii obiective a abaterii disciplinare reglementate de art. 271 lit. g teza I din Legea nr.  303/2022.

În ceea ce privește apărările formulate de pârât în cadrul cercetării disciplinare, se reține că acesta nu a contestat situația de fapt astfel cum a fost evidențiată, ci a justificat modalitatea de lucru identificată prin invocarea unui volum mare de muncă și a unor probleme de sănătate care l-au împiedicat să-și desfășoare activitatea în condiții optime; Secția a reținut că aspectele invocate de pârât nu constituie cauze exoneratoare de răspundere disciplinară în condițiile în care modul de lucru adoptat de domnul judecător este contrar dispozițiilor legale și regulamentare.

De asemenea, nici volumul de activitate nu poate fi o cauză de înlăturare a răspunderii disciplinare, în condițiile în care pârâtul a avut un volum de muncă comparabil sau mic prin raportare la alți judecători din cadrul instanței.

În raport de datele statistice expuse anterior, s-a constatat că operativitatea înregistrată în soluționarea cauzelor și complexitatea dosarelor repartizate spre soluționare domnului judecător A nu relevă discrepanțe majore în raport cu ceilalți judecători din cadrul Judecătoriei X, de natură a constitui un element justificativ în temporizarea procedurilor judiciare, în condițiile în care numărul de dosare rulate este influențat de numărul mare și repetat de amânări de pronunțare.

În consecință, apărările domnului judecător în sensul existenței unor motive obiective care au determinat consecințele negative reținute prin acțiunea disciplinară nu au justificat nerespectarea dispozițiilor referitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor.

Față de toate aceste considerente, Secția a reținut că faptele constând în neîndeplinirea obligației de a fixa termen de judecată și de a dispune măsurile necesare în vederea judecății, precum și în amânarea succesivă a pronunțării, cu depășirea termenului legal, în modalitățile descrise anterior, au un caracter imputabil pârâtului, nefiind justificate de cauze obiective care să le circumscrie unei culpe scuzabile.

Sub aspectul laturii subiective, vinovăția domnului judecător, sub forma intenției indirecte, a rezultat din conduita adoptată pe parcursul soluționării cauzelor evidențiate anterior, precum și din modul în care acesta a înțeles să gestioneze activitatea, fapt ce a avut drept consecință prelungirea nejustificată a procedurii judiciare, aceasta constituind totodată, și o încălcare a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la durata rezonabilă a procesului.

Numărul foarte mare de dosare în care domnul judecător A nu a luat măsurile necesare pentru stabilirea termenului de judecată, respectiv perioada și motivele pentru care a dispus amânarea pronunțării în cauzele exemplificate pe larg anterior, frecvența cazurilor în care a apelat la această instituție, au condus fără echivoc la concluzia că atitudinea psihică a acestuia față de acțiunile sale a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor.

În consecință, Secția a constatat că faptele domnului judecător A concretizate în neîndeplinirea obligației de a lua măsurile necesare și de a fixa termenul de judecată în cauzele civile ce i-au revenit spre soluționare, respectiv în amânarea repetată a pronunțării într-un număr foarte mare de dosare, pentru perioade excesive ce depășesc durata maximă prevăzută de lege, au un caracter imputabil acestuia, nefiind justificate de cauze obiective care să le circumscrie unei culpe scuzabile și întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g teza I din Legea nr.  nr. 303/2022.

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. j din Legea nr.  303/2022 „absențele nemotivate de la serviciu, în mod repetat sau care afectează în mod direct activitatea instanței sau parchetului”:

Instanța disciplinară a avut în vedere prevederile art. 5 alin. (1) lit. a, b) și f) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, art. 5 alin. (2) și art. 4 și 223 alin. (2) din Legea nr. 303/2022, art. 12 teza a II-a din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor.

Sub aspectul laturii obiective, Secția a reținut că domnul judecător A nu a fost prezent în fiecare zi la serviciu pentru a-și îndeplini activitățile. Astfel, în perioada 01.10.2023-31.10.2023, domnul judecător a participat la ședințele de judecată în care a fost programat, însă au existat situații când, deși era planificat de permanență, acesta nu a fost prezent la instanță sau a plecat în timpul programului de lucru, iar activitatea acestuia privind dispunerea de măsuri a fost preluată de către celălalt judecător din planificarea de permanență, astfel cum rezultă din procesele-verbale încheiate de președintele Secției civile la data de 18.10.2023 (judecător B), și la datele de 23.10.2023, 24.10.2023 și 26.10.2023 (judecător C).

De asemenea, întrucât domnul judecător nu a fost prezent în fiecare zi la serviciu, soluțiile în dosarele în care acesta a rămas în pronunțare au fost dispuse și introduse în sistemul informatizat ECRIS a doua zi sau în zilele următoare. Astfel, soluțiile din datele de 23.10.2023, 26.10.2023 și 30.10.2023 pe completul C26, au fost introduse a doua zi; soluțiile din data de 02.11.2023 - C26 Urgențe și din data de 03.11.2023 - C30 au fost introduse abia la data de 09.11.2023; soluția din data de 10.11.2023 - C26 au fost introduse în data de 13.11.2023; soluția din data de 04.12.2023 - C26 Urgențe a fost introdusă în data de 07.12.2023; soluția din data de 08.12.2023 - C26 au fost introduse în data de 12.12.2023.

S-a mai reținut că domnul judecător a beneficiat de șapte zile de concediu medical, în perioada 12.12.2023-18.12.2023

Apărarea domnului judecător, în sensul că ar fi fost prezent la serviciu în fiecare zi nu a fost primită, instanța disciplinară reținând că aceste susțineri nu sunt de natură să înlăture răspunderea disciplinară ori să confere, în circumstanțele cauzei, un caracter justificat încălcării dispozițiilor legale anterior menționate, din interpretarea cărora este decelată obligația magistratului de a fi prezent la instanță pentru a participa la activitățile planificate.

Sub aspectul laturii subiective, vinovăția judecătorului sub forma intenției, a rezultat din comportamentul pe care pârâtul a înțeles să îl adopte contrar dispozițiilor legale și regulamentare care stabilesc obligațiile judecătorilor. Deși cunoștea că are obligația de a se prezenta la instanță nu a justificat în mod credibil lipsa de la serviciu, asumându-și în mod voit consecințele ce se puteau produce.

Prin urmare, Secția a reținut că fapta domnului judecător A de a nerespecta programul de lucru, absentând de la serviciu zile la rând, plecând în timpul programului de lucru, fără a fi încunoștințată conducerea instanței, întrunește elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. j din Legea nr.  303/2022.

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. q teza I din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, „neredactarea hotărârilor judecătorești, din motive imputabile, în termenele prevăzute de lege”:

Instanța s-a raportat la art. 224 alin. (1) din Legea nr.  303/2022 și la dispozițiile art. 426 alin. (5) C. proc. civ.

Din datele statistice depuse la dosar a rezultat că la data de 18.03.2024 domnul judecător figura cu un număr de 316 hotărâri restante, cea mai veche hotărâre neredactată fiind pronunțată în data de 27 august 2021.

La data finalizării cercetării disciplinare, domnul judecător figura cu un număr de 322 hotărâri restante, cea mai veche fiind pronunțată la data de 27.08.2021.

De la data de 01.10.2023, când și-a reluat activitatea și până la data finalizării cercetării disciplinare, a reieșit că domnul judecător a redactat un număr de 85 hotărâri, din care: în anul 2023 – 65 hotărâri (9 încuviințări, 4 perimări, 5 renunțări la judecată); în anul 2024 – 20 hotărâri (92 renunțări la judecată, 4 anulate).

Totodată, conform relațiilor actualizate cu privire la activitatea domnului judecător A, la data de 14 iunie 2024, acesta figura cu 334 de hotărâri neredactate în termen, din care cea mai veche era pronunțată la data de 27.08.2021 și înregistra 990 zile de întârziere.

La data de 16 septembrie 2024, domnul judecător mai înregistra întârzieri în redactarea unui număr de 333 de hotărâri judecătorești, din care cea mai veche era pronunțată la data de 27 august 2021.

În consecință, având în vedere situația de fapt reținută și necontestată, Secția a reținut că, în cauză, s-a făcut dovada încălcării, în mod repetat, de către domnul judecător a termenelor de redactare a hotărârilor judecătorești ce i-au revenit spre motivare, numărul acestora crescând exponențial astfel cum reiese din situația de fapt expusă anterior. Sub acest aspect, prezintă relevanță atât hotărârile pronunțate de domnul judecător și neredactate în termenul prevăzut de lege, cât și atitudinea pârâtului judecător raportat la îndeplinirea atribuțiilor profesionale.

Din perspectiva volumului de muncă, Secția a reținut că, la un volum de activitate relativ similar cu al celorlalți judecători din Judecătoriei X, pârâtul înregistrează foarte multe restanțe în redactarea în termenul legal de hotărâri judecătorești.

S-a avut în vedere că domnul judecător A și-a reluat activitatea la Judecătoria X la data de 1 octombrie 2023, dată la care a expirat măsura suspendării din funcție dispusă de Înalta Curte de Casație și Justiție ca sancțiune disciplinară și a fost desemnat ca titular al completului civil C41.

În ceea ce privește numărul de dosare rulate, s-a reținut că acesta este influențat de numărul mare și repetat de amânări de pronunțare.

Cu privire la îndeplinirea și a altor atribuții, în cursul anului 2022, acesta a fost desemnat cu atribuții privind activitatea compartimentului corespondență, conform Ordinului de serviciu nr. 5/14.01.2022, în sensul că verifica înregistrarea și expedierea corectă a corespondenței și a borderourilor de expediție, o dată pe lună, iar în anii 2023 și 2024 nu i s-au desemnat atribuții.

În ceea ce privește schema de personal a Judecătoriei X, s-a constatat că a suferit fluctuații, numărul judecătorilor fiind în scădere.

Prin hotărârea Colegiului de Conducere nr. 16 din 30 mai 2022, s-a hotărât blocarea completului civil C41 al cărui titular era domnul judecător A de la soluționarea cauzelor urgente, respectiv „ordin de protecție, ordonanță președințială și internare medicală nevoluntară”.

Prin hotărârea Colegiului de Conducere nr. 32 din 9 noiembrie 2022, s-a dispus blocarea completului C41 prezidat de domnul judecător de la repartizarea aleatorie a cauzelor pe o perioadă de 6 luni, respectiv, până la data de 10 mai 2023.

Prin decizia președintelui Judecătoriei X nr.234 din 27 octombrie 2023, s-a dispus blocarea completurilor C30 de la repartizarea aleatorie a cauzelor.

Așa fiind, de aproximativ 2 ani, domnului judecător nu i s-a repartizat nicio cauză urgentă și, de 1 an și 6 luni, nu i s-a repartizat aleatoriu niciun dosar.

Cu toate că aceste măsuri au urmărit sprijinirea domnului judecător în activitatea de redactare a hotărârilor judecătorești, Secția a reținut că domnul judecător A a continuat să înregistreze, în mod constant și progresiv, întârzieri în redactare, intervalele de timp cu care a fost depășit termenul de redactare fiind deosebit de mari, cu referire la cele mai multe hotărâri, aspect ce relevă o gestionare necorespunzătoare a activității.

Din această perspectivă, se reține un mod defectuos de gestionare a timpului de lucru și a prioritizării lucrărilor, aspect cu caracter determinant și care, în condițiile în care nu i se acordă importanță cuvenită, poate conduce în timp la imposibilitatea îndeplinirii în termenul legal a activității de redactare a hotărârilor pronunțate sau chiar la un blocaj în desfășurarea acesteia.

Mai mult, în cadrul întâlnirii cu domnul judecător la sediul Curții de Apel Z, din data de 11 martie 2024, acesta a făcut cunoscut că intenționează să aducă lucrările la zi prin pronunțarea unui număr de 25 de hotărâri/zilnic dintre cele aflate în amânare de pronunțare, precum și redactarea a încă 25 de hotărâri restante, situație ce nu s-a concretizat în săptămâna 11-15 martie 2024.

Sub aspectul laturii subiective, s-a constatat, din modul în care pârâtul a înțeles să gestioneze întreaga sa activitate și să facă aplicarea dispozițiilor legale ce se impuneau pentru redactarea în termen a hotărârilor pronunțate, că atitudinea psihică a acestuia a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor.

Pentru toate aceste considerente, Secția a constatat că prin probele administrate în cauză s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. q teza I din Legea nr. 303/2022.

Referitor la abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. s teza a II-a din Legea nr.  303/2022, „exercitarea funcției cu rea-credință sau gravă neglijență”:

Din situația de fapt expusă pe larg anterior, Secția a reținut că domnul judecător A nu deliberează și nu pronunță soluțiile la datele stabilite în dosarele aflate în amânare de pronunțare, nu întocmește o minută de amânare a pronunțării și face mențiuni olografe pe lista de ședință cu privire la termenul la care a amânat pronunțarea a doua zi sau după câteva zile.

Au fost avute în vedere prevederile art. 395 alin. (1) C. proc. civ., art. 123 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin HCSM nr. 3243/2022, art. 401 alin. (1) C. proc. civ. și dispozițiilor art. 123 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești.

În speță, domnul judecător nu a deliberat în ziua stabilită pentru pronunțarea hotărârii în majoritatea cauzelor ce i-au revenit spre soluționare, acesta făcând mențiuni olografe în partea de jos a condicii ședințelor de judecată după o zi sau mai multe zile de la termenul stabilit pentru pronunțare, fără a întocmi o minută.

Această situație este confirmată de probatoriul administrat în cauză, respectiv referatele întocmite de către grefierii de ședință, precum și verificările efectuate în aplicație informatică a instanței.

Procedând în această manieră, pârâtul judecător a încălcat normele procedurale și regulamentare privind întocmirea minutei la data stabilită, dispozitivul hotărârii fiind rezultatul deliberării, iar neîntocmirea acestuia în forma cerută de lege la momentul pronunțării soluției nu poate fi suplinită la un moment ulterior.

Prin urmare, Secția a reținut că, prin neîntocmirea minutelor la momentul pronunțării, domnul judecător A a încălcat dispozițiile prevăzute de art. 401 C. proc. civ., modul în care acesta a procedat aducând atingere bunului mers al activității în cadrul instanței și a produs consecințe grave asupra înfăptuirii actului de justiție.

Sub aspectul laturii subiective, Secția constată că pentru existența abaterii disciplinare analizate este necesar a se avea în vedere definirea noțiunii de gravă neglijență.

Aplicând acest criteriu obiectiv la segmentul de activitate pe care îl presupune înfăptuirea actului de justiție, etalonul ar trebui să fie cel al „magistratului diligent” care acționează cu grijă față de interesul public de înfăptuire a justiției și de apărare a intereselor generale ale societății, care își subordonează comportarea sa exigențelor ce decurg din îndatoririle profesionale și normele deontologice pe care trebuie să le respecte.

Din această perspectivă și în raport de materialul probator administrat în cauză, se reține, sub aspectul laturii subiective, că modalitatea de lucru adoptată de pârâtul judecător A este expresia gravei neglijențe în exercitarea funcției prin nesocotirea normelor de drept procesual civil ce reglementează pronunțarea hotărârii și consemnarea rezultatului deliberării.

Apărările pârâtului judecător nu au putut fi avut în vedere ca temei de exonerare a răspunderii disciplinare în condițiile în care acesta avea obligația de a cunoaște legea, iar din perspectiva statutului lor profesional trebuia și putea să prevadă că încălcarea normelor de procedură produce efecte prejudiciabile activității grefierilor și drepturilor procesuale ale părților.

Din punctul de vedere al laturii obiective, în conținutul constitutiv al acestei abateri disciplinare poate intra adoptarea unei decizii în afara oricăror prevederi procesuale sau pe baza unei erori evidente, pentru care un observator rezonabil (persoană informată și de bună-credință) nu poate găsi o justificare. Astfel, pot atrage răspunderea disciplinară numai acele greșeli care au un caracter neîndoielnic, fiind în vădită contradicție cu dispozițiile legale.

Pentru considerentele expuse anterior, Secția a admis acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva domnului judecător A pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. lit. g) teza I, lit. j, lit. q teza I și lit. s teza a II-a din Legea nr.  303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

La individualizarea sancțiunii aplicate în condițiile art. 273 din Legea nr.  303/2022, Secția a avut în vedere împrejurările, gravitatea concretă, precum și consecințele faptelor săvârșite de pârâtul judecător.

În acest context, Secția a reținut că numărul mare de fapte care se circumscriu laturii obiective a abaterilor disciplinare analizate și persistența în adoptarea unui atitudini neconforme statutului de magistrat depășesc semnificativ limitele rezonabile ale comportamentului echilibrat, pretins unui magistrat, atât din perspectiva normelor deontologice, cât și din perspectiva îndeplinirii atribuțiilor specifice funcției deținute.

În egală măsură, prezintă relevanță și împrejurarea că, anterior, pârâtul a mai fost sancționat disciplinar pentru fapte similare.

Astfel, prin hotărârea nr. 23J/30 septembrie 2015 a Secției pentru judecători în materie disciplinară, definitivă prin nerecurare, a fost admisă acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară și i s-a aplicat magistratului sancțiunea disciplinară constând în „diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 20% pe o perioadă de 3 luni”, pentru săvârșirea abaterii  disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h teza I din Legea nr.  303/2004.

Ulterior, prin hotărârea nr. 10J/25 mai 2016 a Secției pentru judecători în materie disciplinară a fost admisă acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară și i s-a aplicat magistratului sancțiunea disciplinară constând în „excluderea din magistratură” pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 99 lit. f, h), k) și m) din Legea nr.  303/2004. Prin Decizia nr. 32/13.02.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a fost casată Hotărârea nr. 10J/25.05.2016 și a fost înlocuită sancțiunea excluderii din magistratură cu sancțiunea disciplinară constând în „suspendarea din funcție pe o perioadă de 6 luni”.

De asemenea, prin hotărârea 26J din 13.11.2019 pronunțată de Secția pentru judecători în materie disciplinară a fost admisă acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară și i s-a aplicat domnului judecător sancțiunea disciplinară constând în „excluderea din magistratură”, pentru săvârșirea abaterii  disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r teza I din Legea nr.  303/2004. Prin Decizia nr. 172/05.10.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători a fost casată Hotărârea nr. 26J din 13.11.2019 și a fost înlocuită sancțiunea excluderii din magistratură cu sancțiunea disciplinară constând în „suspendarea din funcție pe o perioadă de 6 luni”.

Nu în ultimul rând, prin hotărârea nr.3J/15.02.2023 pronunțată de Secția pentru judecători în materie disciplinară, definitivă prin nerecurare, a fost admisă acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară și i s-a aplicat domnului judecător sancțiunea disciplinară constând în „suspendarea din funcție pe o perioadă de 6 luni” pentru săvârșirea abaterii  disciplinare prevăzute de art. 99 lit. r teza I și art. 99 lit. h teza I din Legea nr.  303/2004.

S-a avut în vedere că, în pofida solicitării formulate la data de 1.02.2023, de a i se aplica sancțiunea disciplinară constând în suspendarea din funcție pentru 6 luni pentru a-și putea reveni din punct de vedere profesional și medical, aspect consemnat în încheierea de ședință de la acea dată, pârâtul nu și-a adaptat conduita în scopul remedierii deficiențelor din activitatea sa.

Ca urmare, Secția a apreciat că se impune sancțiunea disciplinară a excluderii din magistratură, pentru săvârșirea abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g teza I, lit. j, lit. q teza I și lit. s teza a II-a din același act normativ.

Recursul

Împotriva hotărârii de sancționare, domnul judecător a formulat recurs, prin care a solicitat înlocuirea sancțiunii excluderii din magistratură cu cea a suspendării pe o durata de trei luni.

A învederat că anterior a fost suspendat din funcție pe o perioadă de 6 luni, iar când a revenit în instanță i-a fost repartizat un complet de judecată ce avea pe rol 850 de dosare.

A arătat că s-a străduit să le soluționeze, dar nu a reușit să pronunțe decât un număr de 400 de hotărâri și să motiveze doar o parte dintre acestea.

A subliniat că a învățat mult ca să ajungă judecător, că a depus toate eforturile să soluționeze cauzele și motiveze hotărârile, că a îndeplinit și funcția de președinte al secției civile, membru în colegiul de conducere, membru în comisia de evaluare și purtător de cuvânt.

Cu privire la faptul că nu a stabilit prim termen de judecată în mai multe dosare, a arătat că începând cu data de 30 octombrie 2023 a fost blocat de la repartizare aleatorie, pentru că îi fusese repartizat un complet ce avea deja 850 de dosare.

Cu privire la neintroducerea unor soluții în sistemul Ecris, a susținut că amânările de pronunțare au fost introduse ulterior, după pronunțare.

Cu privire la susținerea că ar fi prezentat semnele consumului de alcool, a arătat că suferă de o afecțiune medicală.

A criticat hotărârea secției, arătând că nu i-ar fi fost respectat dreptul la apărare, pentru că nu s-a putut prezenta la ședințele Consiliului Superior al Magistraturii, din motive obiective: în 19 iunie 2023 ar fi avut ședința sa de judecată, în 18 septembrie 2023 la fel; după ce instanța disciplinară a rămas în pronunțare la 9 octombrie 2024, a solicitat repunerea pe rol, dar cererea sa a fost respinsă.

A solicitat încuviințarea probei cu martori, respectiv a domnului judecător D, precum și cu înscrisuri.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completului de 5 judecători

Cu titlu preliminar, față de faptul că recurentul nu a indicat niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., se impune precizarea că recursul reglementat de art. 51 alin. (3) din Legea nr.  305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii constituie o veritabilă cale devolutivă de atac împotriva hotărârilor secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, pronunțate în materie disciplinară, potrivit alin. (4) al aceluiași art.

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Prin hotărârea atacată s-a reținut, din ansamblul probator administrat, că s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterilor disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g teza I, lit. j, lit. q teza I și lit. s teza a II-a din Legea nr.  303/2022, în ceea ce îl privește pe domnul judecător.

Așa cum rezultă din considerentele hotărârii recurate, redate anterior, sub aspectul laturii obiective, s-a apreciat că starea de fapt rezultată din probe face dovada încălcării de către recurent a dispozițiilor ce prevăd soluționarea cu celeritate a cauzelor, a absențelor nemotivate de la serviciu, nerespectarea termenelor de redactare a hotărârilor judecătorești ce i-au revenit spre motivare, precum și exercitarea funcției cu gravă neglijență.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut din modul în care domnul judecător a înțeles să gestioneze întreaga sa activitate și să facă aplicarea dispozițiilor legale care prevăd obligațiile enumerate anterior, atitudinea psihică a acestuia a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale, a căror producere a acceptat-o, chiar dacă nu a urmărit-o.

La individualizarea sancțiunii, cea mai gravă din cele prevăzute de art. 273 din Legea nr.  305/2022, instanța disciplinară a avut în vedere împrejurările, gravitatea concretă a faptelor sărvârșite precum și valorile sociale lezate; s-a ținut cont de principiul aplicării graduale a sancțiunilor, cu referire la împrejurarea că domnul judecător a mai fost sancționat anterior, pentru fapte similare, prin trei hotărâri ale Consiliului Superior al Magistraturii, dintre care două au fost modificate în sensul înlocuirii sancțiunii aplicate cu una mai ușoară, prin Deciziile nr. 32/2017 și nr. 172/2020 ale Completului de 5 judecători.

Prin motivele de recurs, domnul judecător a criticat hotărârea pronunțată susținând că i-ar fi fost încălcat dreptul la apărare, prin aceea că i-a fost respinsă cererea de amânare formulată în ședința din 18 septembrie 2024, când instanța disciplinară a rămas în pronunțare asupra acțiunii disciplinare. În plus, domnul judecător a formulat ulterior rămânerii în pronunțare și o cerere de repunere a cauzei pe rol, pentru a-și putea susține apărările, care de asemenea i-a fost respinsă.

Din cronologia dosarului, instanța de recurs reține următoarele:

La data de 28 mai 2024 s-a înregistrat pe rolul Consiliului Superior al Magistraturii acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva domnului judecător A, fiind stabilit primul termen de judecată la data de 19 iunie 2024.

Domnul judecător a fost citat la data de 12 iunie 2024.

În data de 18 iunie 2024, domnul judecător a formulat cerere de amânare a cauzei, arătând că este în imposibilitatea de a se prezenta la termen întrucât este programat în ședința de judecată; totodată, a arătat că are nevoie de două luni pentru a finaliza toate dosarele.

Prin încheierea din 19 iunie 2024, cererea de amânare a fost admisă, fiind acordat termen la 18 septembrie 2024.

Cu o zi înainte de termen, la 17 septembrie 2024, domnul judecător a depus o cerere de amânare a cauzei pentru imposibilitate de prezentare, în cuprinsul căreia a învederat aceleași aspecte ca în cererea precedentă, în sensul că în 18 septembrie 2024 este programată ședință de judecată a completului al cărui titular este, în final arătând că mai are nevoie de timp să finalizeze dosarele și solicitând un nou termen în luna ianuarie 2025.

Prin încheierea din 18 septembrie 2024, Secția pentru judecători în materie disciplinară a respins cererea de amânare, cu motivarea că pârâtul a avut la dispoziție trei luni să își pregătească apărarea.

Înalta Curte constată că măsura respingerii cererii de amânare a cauzei este una legală și temeinică, cu respectarea art. 222 C. proc. civ., câtă vreme cererea formulată la 17 septembrie 2024 era a doua de acest fel, situația invocată de parte pentru a obține amânarea judecății nu a constituit un motiv temeinic, în sensul legii, de natură să justifice admiterea cererii, ținând cont că planificarea judecătorilor în ședințele de judecată se face cu suficient timp înainte; în plus, instanța a dat eficiență art. 222 alin. (2) C. proc. civ., pentru că a amânat pronunțarea, dând astfel posibilitatea părții de a depune note scrise.

În ceea ce privește cererea de repunere pe rol a cauzei, Înalta Curte reține că aceasta a fost formulată de domnul judecător după ce instanța disciplinară a rămas în pronunțare asupra acțiunii disciplinare, respectiv la data de 4 octombrie 2024.

Înalta Curte constată că măsura respingerii cererii de repunere pe rol este legală și temeinică, întrucât această cerere a fost formulată după închiderea dezbaterilor, în termenul de amânare a pronunțării pentru depunerea de concluzii scrise, iar în cuprinsul ei au fost invocate aspecte noi, care nu au format obiectul dezbaterilor.

Or, Înalta Curte constată că instanța disciplinară a făcut o legală interpretare a art. 400 C. proc. civ., întrucât de aceste dispoziții se poate prevala instanța de judecată când dispune repunerea pe rol apreciind că sunt necesare lămuriri noi, ceea ce nu se verifica în speță.

Cu privire la fondul cauzei, Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători reține că instanța disciplinară a apreciat în mod corect că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile răspunderii disciplinare a domnului judecător sub aspectul săvârșirii abaterilor disciplinare, după cum urmează:

Abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. g teza I din Legea nr.  303/2022, „nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor”

Instanța disciplinară a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale acestei abateri, întrucât, pe de-o parte, domnul judecător avea pe rolul completului civil un număr de 19 dosare fără prim termen stabilit și 171 de cauze aflate în pronunțare (la data finalizării cercetării disciplinare).

Prin motivele de recurs, domnul judecător nu a contestat aceste date, ci a susținut că s-a străduit să soluționeze dosarele pe care le preluase odată cu completul, pronunțând un număr de 400 de hotărâri din numărul total de 850 de dosare.

A mai afirmat că a soluționat și dosarele dintr-o ședință pe care a condus-o ca permanență, fără a le amâna pentru continuitatea completului.

Astfel, domnul judecător a susținut că a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a soluționa cu celeritate dosarele, dar a avut și probleme personale.

Aceste susțineri sunt nefondate și vor fi respinse de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul de 5 judecători.

Din conținutul art. 224 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 și al art. 5 alin. (1) lit. h din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, Înalta Curte reține obligația judecătorilor de a soluționa lucrările în termenele stabilite și de a soluționa cauzele în termen rezonabil, obligații ce sunt prevăzute și în Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor ca standarde de conduită.

Cu privire la durata rezonabilă de soluționare a cauzei, Înalta Curte are în vedere că în dreptul intern nu sunt reglementate aspectele privind durata rezonabilă de soluționare a cauzei, motiv pentru care aprecierea caracterului rezonabil al duratei unei proceduri se face prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Astfel, Curtea a statuat că această apreciere se face în funcție de circumstanțele cauzei și ținând seama de criteriile consacrate de jurisprudența sa, în special de complexitatea cauzei, de comportamentul părților și de cel al autorităților competente, precum și de miza litigiului pentru părțile în cauză (Cauza Frydlender împotriva Franței, Cauza Cârstea și Grecu împotriva României).

Așadar, în deplin acord cu instanța disciplinară, Înalta Curte reține că în lipsa unor criterii prevăzute de lege în funcție de care să se stabilească caracterul imputabil al nerespectării dispozițiilor legale referitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor, se vor avea în vedere toate aspectele care țin de activitatea profesională desfășurată de judecător în perioada de referință și în raport de care să se constate, în concret, dacă această conduita este sau nu imputabilă, respectiv durata efectivă a procedurii judiciare, complexitatea cauzelor ce constituie obiectul dosarelor menționate în acțiune, numărul total de dosare mai vechi de un an aflate în curs de soluționare pe completul aceluiași judecător, volumul de activitate al judecătorului.

Sub aspectul situației de fapt, care nu a fost contestată de recurent, s-a reținut că la data finalizării cercetării disciplinare, pe completul domnului judecător existau atât dosare fără prim termen (un număr de 19 dosare), cât și cauze în care nu se pronunțase o soluție, fiind amânată pronunțarea pe durate ce depășeau termenul legal (un număr de 171 de cauze).

Sub aspectul laturii obiective, Înalta Curte are în vedere prevederile art. 6 C. proc. civ., care instituie în sarcina instanței obligația de a dispune toate măsurile permise de lege pentru a asigura desfășurarea cu celeritate a judecății și art. 396 alin. (1) C. proc. civ. care stipulează că pronunțarea hotărârii poate fi amânată pentru un termen care nu poate depăși 15 zile.

Cu privire la procedura verificării și regularizării cererii de chemare în judecată, instanța se raportează la art. 200 alin. (1) C. proc. civ. ce prevede verificarea și regularizarea cererii de chemare în judecată, la dispozițiile art. 107 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, la art. 396 alin. (1) C. proc. civ. ce privește amânarea de pronunțare, precum și la art. 999 alin. (4) C. proc. civ., care instituie termene clare pentru pronunțarea și respectiv motivarea ordonanțelor președințiale.

Așa fiind, Înalta Curte constată că este legală reținerea instanței disciplinare, în sensul că domnul judecător Anu conștientizează responsabilitățile care îi revin din perspectiva statutului deținut, acest mod de lucru defectuos având drept consecință directă prelungirea nejustificată a procedurilor judiciare, iar consecința directă este vătămarea atât a drepturilor procesuale, cât și a drepturilor subiective recunoscute părților.

În consecință, s-a reținut că domnul judecător nu a depus diligențe în vederea realizării unui management riguros al fiecărei cauze cu care a fost învestit pentru ca derularea procedurii judiciare să se realizeze în așa fel încât să asigure soluționarea cauzelor cu celeritate și într-un termen rezonabil.

Susținerile din memoriul de recurs nu reprezintă critici veritabile ale hotărârii atacate, ci sunt o reiterare a apărărilor și argumentelor invocate în faza administrativă a cercetării disciplinare, cărora instanța disciplinară le-a răspuns în mod exhaustiv, prin considerentele hotărârii pronunțate, sintetizate anterior.

De altfel, domnul judecător nu a contestat situația de fapt astfel cum a fost evidențiată, ci doar a încercat să justifice modalitatea de lucru identificată prin invocarea unui volum mare de muncă și a unor probleme de sănătate care l-au împiedicat să-și desfășoare activitatea în condiții optime.

În deplin acord cu instanța disciplinară, Înalta Curte constată că aspectele invocate de domnul judecător ca eventuale cauze exoneratoare de răspundere disciplinară nu pot fi primite, în condițiile în care modul de lucru adoptat de domnul judecător este contrar dispozițiilor legale și regulamentare, pe care acesta are obligația să le cunoască și să le respecte în exercitarea funcției sale.

De asemenea, nici volumul de activitate nu poate fi o cauză de înlăturare a răspunderii disciplinare, în condițiile în care pârâtul a avut un volum de muncă comparabil sau mic prin raportare la alți judecători din cadrul instanței, cum s-a detaliat pe larg în hotărârea recurată.

Sub aspectul laturii subiective, se constată că vinovăția domnului judecător, sub forma intenției indirecte, a rezultat din conduita adoptată pe parcursul soluționării cauzelor evidențiate anterior, precum și din modul în care acesta a înțeles să gestioneze activitatea, fapt ce a avut drept consecință prelungirea nejustificată a procedurii judiciare, aceasta constituind totodată, și o încălcare a dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului referitoare la durata rezonabilă a procesului, așa cum s-a detaliat în hotărârea de sancționare disciplinară.

Numărul foarte mare de dosare în care domnul judecător A nu a luat măsurile necesare pentru stabilirea termenului de judecată, respectiv perioada și  motivele pentru care a dispus amânarea pronunțării în cauzele exemplificate pe larg anterior, frecvența cazurilor în care a apelat la această instituție, conduc fără echivoc la concluzia că atitudinea psihică a acestuia față de acțiunile sale a fost aceea de prevedere a rezultatelor faptelor sale pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor.

În consecință, cum apărările recurentului privind caracterul imputabil al acestei sancțiuni disciplinare au fost înlăturate, constatându-se că nu pot fi rețiune ca fiind cauze exoneratoare de răspundere disciplinară, se constată că este legală reținerea Secției, în sensul că faptele domnului judecător Aconcretizate în neîndeplinirea obligației de a lua măsurile necesare și de a fixa termenul de judecată în cauzele civile ce i-au revenit spre soluționare, respectiv în amânarea repetată a pronunțării într-un număr foarte mare de dosare, pentru perioade excesive ce depășesc durata maximă prevăzută de lege, au un caracter imputabil acestuia, nefiind justificate de cauze obiective care să le circumscrie unei culpe scuzabile și întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. g teza I din Legea nr.  nr. 303/2022.

Abaterea disciplinară prevăzută de art. 271 lit. j din Legea nr.  303/2022, „absențele nemotivate de la serviciu, în mod repetat sau care afectează în mod direct activitatea instanței sau parchetului.”

Prin hotărârea recurată, s-a reținut că domnul judecător a absentat nemotivat, în mod repetat, de la serviciu, fiind afectată în mod direct activitatea instanței, atât prin creșterea volumului de activitate al celorlalți judecători, cât și prin tergiversarea soluționării cauzelor.

Prin memoriul de recurs, recurentul nu a făcut nicio critică cu privire la această chestiune, respectiv a imputării absențelor de la serviciu.

Înalta Curte reține că art. 5 alin. (1) lit. a, b) și f) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin HCSM nr. 3243/2022, stabilesc în sarcina judecătorilor obligația să respecte normele Codului deontologic, regulamentele, hotărârile Consiliului Superior al Magistraturii date în conformitate cu legea, hotărârile adunărilor generale și ale colegiilor de conducere, să participe la ședințele de judecată, în completele de judecată stabilite conform legii, iar potrivit alin. (2) din norma de reglementare citată, programul de lucru al judecătorilor începe, de regulă, la ora 8,00 și se încheie, de regulă, la ora 16,00.

alin. (2) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești aprobat prin HCSM nr. 3243/2022 prevede expres că judecătorii „sunt, însă, obligați să fie prezenți la ora stabilită pentru îndeplinirea activităților în care sunt planificați ori pe care și le-au stabilit sau care impun prezența lor, ca efect al unor dispoziții legale sau regulamentare, ori pentru ședințele de judecată în care au fost desemnați, precum și la activitățile stabilite de președintele instanței în conformitate cu legea.”

Potrivit dispozițiilor art. 4 și art. 223 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 și ale art. 12 teza a II-a din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, judecătorii și procurorii sunt obligați ca în întreaga lor activitate, să respecte Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor, care prevede, printre altele, obligația acestora de a