ÎCCJ, Decizia nr. 135/2024

Asupra recursului de față, reține următoarele:

I. Acțiunea disciplinară

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul Secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii sub nr. x/J/2023, Inspecția Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 273 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 303/2022), domnului judecător A din cadrul Tribunalului Specializat X, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. q) teza I din aceeași lege.

În motivarea acțiunii disciplinare s-a arătat că judecătorul cercetat disciplinar înregistrează, în mod constant, întârzieri în motivarea hotărârilor judecătorești ce i-au revenit spre redactare.

II. Hotărârile instanței disciplinare

Prin încheierea din 8 noiembrie 2023, Secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de încuviințare a probei cu expertiza, respectiv opinia unui specialist în domeniul medical cu privire la efectele de lungă durată ale infectării cu virusul SARS-COV-2, ca nefiind utilă cauzei în raport de teza probatorie invocată și de obiectul acțiunii disciplinare.

Prin hotărârea nr. 26J din 22 noiembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/J/2023, Secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a admis acțiunea disciplinară exercitată de Inspecția Judiciară împotriva domnului judecător A și, în baza art. 273 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 303/2022, a aplicat acestuia sancțiunea disciplinară constând în „retrogradarea din gradul profesional de curte de apel în gradul profesional de tribunal și continuarea activității la Tribunalul Specializat X” pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. q) teza I din aceeași lege.

Pentru a hotărî astfel, instanța disciplinară a reținut, sub aspectul laturii obiective, că la 22 decembrie 2022 (data începerii cercetării disciplinare), domnul judecător A înregistra un număr de 298 hotărâri judecătorești neredactate în termenul legal; la 6 martie 2023 (data finalizării cercetării disciplinare), acesta figura cu un număr de 293 hotărâri judecătorești pentru care era depășit termenul legal de redactare, cea mai veche hotărâre restantă fiind pronunțată la 21 decembrie 2020.

La data soluționării acțiunii disciplinare, domnul judecător A figura cu un număr total de 251 hotărâri judecătorești pentru care era depășit termenul legal de redactare, cea mai veche hotărâre fiind pronunțată la 21 decembrie 2020.

În acest context, instanța disciplinară a reținut că judecătorul cercetat disciplinar a înregistrat, în mod constant și progresiv, întârzieri în redactarea hotărârilor judecătorești, intervalele de timp cu care a fost depășit termenul de redactare fiind semnificative, aspect care relevă o gestionare necorespunzătoare a activității sale profesionale.

Problemele personale și de sănătate invocate de domnul judecător A nu sunt de natură să înlăture răspunderea disciplinară și nu justifică în mod real situația de fapt reținută și care nu a fost contestată de către domnul judecător, în condițiile în care termenele prevăzute de lege pentru redactarea hotărârilor au fost depășite în cazul unui număr considerabil de hotărâri și cu perioade foarte mari de timp.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că, din modul în care pârâtul a înțeles să gestioneze întreaga sa activitate și să facă aplicarea dispozițiilor legale ce se impuneau pentru redactarea în termen a hotărârilor judecătorești, rezultă că atitudinea psihică a acestuia a fost aceea de prevedere a rezultatului faptei sale pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, a acceptat producerea sa.

Din perspectiva atitudinii subiective a pârâtului a fost considerată relevantă inclusiv împrejurarea că, pe parcursul derulării procedurii disciplinare, de la inițierea verificărilor prealabile și până la data pronunțării hotărârii, acesta nu a depus eforturi pentru a diminua considerabil numărul de hotărâri judecătorești neredactate în termenul legal, numărul acestora scăzând de la 293 la 251.

Ca atare, instanța disciplinară a apreciat că sunt îndeplinite cumulativ elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. q) teza I din Legea nr. 303/2022.

La individualizarea sancțiunii aplicate s-a avut în vedere faptul că pârâtul a mai fost sancționat pentru același tip de abatere disciplinară.

Astfel, prin hotărârea nr. 18J din 24 mai 2017, definitivă prin nerecurare, Secția pentru judecători în materie disciplinară a dispus sancționarea domnului judecător A cu „diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 10% pe o perioadă de 2 luni”, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004.

Ulterior, prin hotărârea nr. 2J din 16 ianuarie 2019, definitivă prin nerecurare, Secția pentru judecători în materie disciplinară a dispus sancționarea domnului judecător A cu „diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 15% pe o perioadă de 3 luni” pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004.

În acest context, instanța disciplinară a reținut că, deși sancțiunile aplicate anterior ar fi trebuit să reprezinte pentru domnul judecător A un factor de conștientizare a responsabilităților profesionale care îi revin din perspectiva statutului deținut, acesta nu a luat toate măsurile necesare pentru a remedia deficiențele constatate în activitatea desfășurată.

III. Calea de atac exercitată

Împotriva încheierii din 8 noiembrie 2023 și a hotărârii nr. 26J din 22 noiembrie 2023 ale Secției pentru judecători în materie disciplinară, pârâtul a declarat recurs prin care a solicitat desființarea hotărârilor atacate și, în urma rejudecării, aplicarea unei sancțiuni disciplinare mai ușoare.

În motivare, a arătat că deși indicatorii statistici evocați de instanța disciplinară reprezintă repere obiective prin care se poate evalua, prezumtiv, activitatea judecătorului cercetat disciplinar comparativ cu activitatea colegilor judecători din cadrul aceleiași instanțe, acest criteriu nu a fost invocat ca fiind definitoriu în apărare.

A mai arătat că criteriul volumului de activitate nu poate fi definitoriu și nici suficient pentru a conduce la concluzia imputabilității faptei, fără acceptarea dovezilor referitoare la celelalte date obiective ce reflectă circumstanțele personale ale magistratului, inclusiv cele privitoare la starea de sănătate.

În acest context, a subliniat că instanța disciplinară a respins în mod nelegal cererea de încuviințare a probei cu expertiza medicală propusă pentru dovedirea problemelor de sănătate ale recurentului, care erau relevante pentru evaluarea gravității și imputabilității faptei, fiind astfel incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În continuare, recurentul a precizat că nu a negat situația obiectivă referitoare la numărul hotărârilor judecătorești restante și vechimea acestora, însă din cauza unor probleme de sănătate care i-au redus semnificativ capacitatea de muncă, s-a aflat în imposibilitate de a finaliza redactarea acestora.

A mai arătat că singurul argument care a fundamentat soluția de aplicare a sancțiunii disciplinare de retrogradare din gradul profesional de curte de apel în gradul profesional de tribunal constă în existența unor hotărâri anterioare prin care recurentul a mai fost sancționat disciplinar pentru același tip de abatere.

În acest sens a subliniat că pentru sancțiunile disciplinare anterioare s-a împlinit termenul de 3 ani instituit de art. 273 alin. (3) din Legea nr. 303/2022,  intervenind radierea de drept, astfel încât acestea nu puteau fi avute în vedere la individualizarea sancțiunii disciplinare aplicate pentru noua abatere disciplinară.

În final, recurentul a conchis că probele administrate în completare în recurs dovedesc problemele reale de sănătate cu care s-a confruntat, astfel încât se impune aplicarea unei sancțiuni disciplinare mai ușoare decât cea aplicată de instanța disciplinară, retrogradarea din gradul profesional de curte de apel în cel de tribunal reprezentând o sancțiune prea drastică.

În drept, recurentul a invocat incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 7 și 8 C. proc. civ.

IV. Apărările Inspecției Judiciare

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În apărare a precizat că criticile formulate prin cererea de recurs vizează exclusiv individualizarea sancțiunii aplicate, relevant în acest sens fiind art. 273 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, care enumeră sancțiunile disciplinare aplicabile magistraților, stabilind că acestea trebuie să fie proporționale cu gravitatea abaterilor săvârșite.

A mai arătat că norma de la art. 49 alin. (13) din Legea nr. 305/2022 stabilește că sancțiunile disciplinare se individualizează în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de judecător sau procuror și cu circumstanțele personale ale acestuia.

Or, gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de recurent rezultă din datele statistice privind hotărârile judecătorești neredactate în termenul legal și vechimea semnificativă a acestora.

Referitor la circumstanțele personale, intimata a arătat că problemele de sănătate invocate de recurent nu sunt de natură a-l exonera de răspunderea disciplinară, în condițiile în care actele medicale depuse la dosar au fost emise la 12 septembrie 2023, iar acesta figurează cu hotărâri neredactate din anul 2020.

Prin urmare, intimata a conchis că problemele medicale ale magistratului sancționat disciplinar nu justificau încălcarea obligațiilor profesionale pe o perioadă de aproximativ 3 ani.

V. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la recursul declarat împotriva încheierii din 8 noiembrie 2023, recurentul susține, în esență, că instanța disciplinară a respins în mod nelegal cererea de încuviințare a probei cu expertiza medicală propusă pentru dovedirea problemelor sale de sănătate, care erau relevante pentru evaluarea gravității și imputabilității faptei.

Aceste critici se subsumează motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Potrivit art. 255 alin. (1) C. proc. civ., „probele trebuie să fie admisibile potrivit legii și să ducă la soluționarea procesului”, iar conform art. 258 alin. (1) din același cod, „probele se pot încuviința numai dacă sunt întrunite cerințele prevăzute la art. 255, în afară de cazul când ar exista pericolul ca ele să se piardă prin întârziere.”

Astfel, probele propuse de părți pot fi încuviințate numai dacă sunt admisibile potrivit legii, pertinente și concludente. Analiza cerințelor de admisibilitate referitoare la pertinența și concludența probelor trebuie realizată prin raportare la teza probatorie și obiectul acțiunii.

În aplicarea acestor texte de lege, Înalta Curte reține că recurentul a solicitat în fața instanței disciplinare încuviințarea probei cu expertiza medicală, respectiv opinia unui specialist în domeniul medical pentru dovedirea faptului că s-a aflat într-o stare de capacitate de muncă redusă ca urmare a efectelor îndelungate ale infectării cu virusul SARS-COV-2, în luna februarie 2022.

Această probă nu era pertinentă în cauză, în sensul că nu avea legătură deplină cu obiectul procesului disciplinar, dat fiind că teza probatorie propusă de recurent viza dovedirea stării sale de capacitate de muncă redusă ca urmare a efectelor îndelungate ale infectării cu virusul SARS-COV-2, în luna februarie 2022, în condițiile în care cercetarea disciplinară a vizat inclusiv hotărâri judecătorești neredactate în termenul legal care datau din anii 2020 și 2021.

De altfel, nici cerința concludenței probei cu expertiza nu era îndeplinită din moment ce instanța disciplinară a reținut în hotărârea finală că „problemele personale și de sănătate invocate de domnul judecător A nu sunt de natură să înlăture răspunderea disciplinară și nu justifică în mod real situația de fapt reținută și care nu a fost contestată de către domnul judecător, în condițiile în care termenele prevăzute de lege pentru redactarea hotărârilor au fost depășite în cazul unui număr considerabil de hotărâri și cu perioade foarte mari de timp.”

În plus, art. 330 alin. (1) teza I C. proc. civ. prevede că atunci „când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la cererea părților ori din oficiu, unul sau 3 experți”. Or, recurentul nu a prezentat în calea de atac elemente noi prin care să demonstreze necesitatea încuviințării acestei probe.

Prin urmare, criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu pot fi primite, astfel încât Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva încheierii din 8 noiembrie 2023.

Cu privire la recursul declarat împotriva hotărârii nr. 26J din 22 noiembrie 2023, recurentul a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 și 8 C. proc. civ., însă nu a formulat critici care să se subsumeze motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. referitor la încălcarea autorității de lucru judecat, acest motiv fiind invocat strict formal.

Înalta Curte mai reține că recurentul a criticat hotărârea nr. 26J din 22 noiembrie 2023 numai cu privire la individualizarea sancțiunii disciplinare aplicate, acesta precizând în cuprinsul cererii de recurs, în raport de care se determină limitele controlului judiciar realizat în calea de atac, că solicită aplicarea unei sancțiuni disciplinare mai ușoare, deoarece retrogradarea din gradul profesional de curte de apel în cel de tribunal reprezintă o sancțiune prea drastică.

În acest sens susține, în esență, că pentru sancțiunile disciplinare anterioare s-a împlinit termenul de 3 ani instituit de art. 273 alin. (3) din Legea nr. 303/2022, intervenind radierea de drept, astfel încât acestea nu puteau fi avute în vedere la individualizarea sancțiunii disciplinare aplicate în cauză.

Aceste critici se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia se poate cere casarea hotărârii date cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Norma de drept material invocată de recurent în susținerea acestui motiv de casare este cea de la art. 273 alin. (3) din Legea nr. 303/2022, care prevede că „sancțiunile disciplinare se radiază de drept în termen de 3 ani de la data executării, dacă judecătorului sau procurorului nu i se aplică o nouă sancțiune disciplinară în acest termen.”

Spre deosebire de Legea nr. 303/2004, care nu prevedea instituția radierii sancțiunilor disciplinare, în noul act normativ în vigoare reprezentat de Legea nr. 303/2022 este reglementată expres această instituție, care îndeplinește funcția de reabilitare a magistraților sancționați disciplinar anterior.

Astfel, dacă magistratului nu i se aplică o nouă sancțiune disciplinară în termen de 3 ani de la data executării sancțiunilor disciplinare anterioare, acestea din urmă se radiază de drept.

Efectul radierii de drept a sancțiunilor disciplinare aplicate anterior constă în ștergerea tuturor consecințelor juridice care decurg din aplicarea acestora.

Ca atare, sancțiunile disciplinare pentru care a operat de drept radierea nu mai pot fi avute în vedere nici la individualizarea unei noi sancțiuni disciplinare aplicate după împlinirea termenului de 3 ani instituit de art. 273 alin. (3) din Legea nr. 303/2022.

Pornind de la aceste considerații, Înalta Curte reține că la individualizarea sancțiunii disciplinare constând în „retrogradarea din gradul profesional de curte de apel în gradul profesional de tribunal și continuarea activității la Tribunalul Specializat X” au fost avute în vedere inclusiv sancțiunile disciplinare anterioare aplicate recurentului pentru același tip de abatere disciplinară prin hotărârile nr. 18J din 24 mai 2017 și nr. 2J din 16 ianuarie 2019 ale Secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, rămase definitive prin nerecurare.

Sancțiunile disciplinare aplicate prin aceste hotărâri au constat în diminuarea indemnizației de încadrate lunare brute cu 10% pe o perioadă de 2 luni, respectiv cu 15% pe o perioadă 3 luni. Or, pentru aceste sancțiuni disciplinare a operat radierea de drept în temeiul art. 273 alin. (3) din Legea nr. 303/2022, întrucât de la data executării lor și până la împlinirea termenului de 3 ani nu a fost aplicată o nouă sancțiune disciplinară recurentului.

În aceste condiții, instanța disciplinară nu putea avea în vedere la individualizarea sancțiunii disciplinare aplicate recurentului hotărârile nr. 18J din 24 mai 2017 și nr. 2J din 16 ianuarie 2019 ale Secției pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii.

La reindividualizarea sancțiunii disciplinare ce urmează a fi aplicată recurentului trebuie însă avute în vedere gravitatea abaterii disciplinare săvârșite, care reprezintă principalul criteriu consacrat expres de art. 273 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, atitudinea magistratului pe parcursul procedurii disciplinare și circumstanțele personale ale acestuia.

În concret, gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de recurent rezultă din ponderea semnificativă de 298 hotărâri judecătorești neredactate în termenul legal la data începerii cercetării disciplinare (22 decembrie 2022), precum și durata excesivă a întârzierilor înregistrate de acesta.

Pe parcursul procedurii disciplinare nu a fost înregistrată o scădere semnificativă a hotărârilor judecătorești restante nici la data finalizării cercetării disciplinare (6 martie 2023), când recurentul a figurat cu un număr de 293 hotărâri judecătorești restante și nici la data soluționării acțiunii disciplinare (22 noiembrie 2023), când acesta a înregistrat un număr de 251 hotărâri judecătorești restante.

Totuși, în fața instanței de recurs, recurentul a depus o adresă semnată de prim-grefierul Tribunalului Specializat X în care se menționează că domnul judecător nu mai figurează cu hotărâri judecătorești neredactate în termenul legal.

Referitor la circumstanțele personale, recurentul susține că starea sa de sănătate a fost afectată pe termen lung de infectarea cu virusul Sars-Cov-2 în luna februarie 2022, dar acest aspect nu poate avea un efect semnificativ la individualizarea sancțiunii disciplinare, pentru că înregistra deja un număr semnificativ de restanțe în redactarea hotărârilor judecătorești înainte de această dată.

În aceste condiții, se impune aplicarea unei sancțiuni mai ușoare decât cea aplicată de către instanța disciplinară, însă suficient de severă pentru a atrage atenția judecătorului asupra consecințelor săvârșirii abaterii disciplinare reținute în sarcina sa și pentru a-l responsabiliza pe viitor cu privire la îndeplinirea în termenele prescrise de lege a îndatoririlor sale profesionale specifice unei funcții de prestigiu în sistemul judiciar.

Pentru aceste considerente, constatând că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de recurentul A împotriva hotărârii nr. 26J din 22 noiembrie 2023, pronunțată de Secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/J/2023, pe care o va casa în parte în ceea ce privește sancțiunea aplicată și, rejudecând, în temeiul art. 273 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2022, va aplica domnului judecător A sancțiunea disciplinară constând în diminuarea indemnizației de încadrare brute lunare cu 25% pe o perioadă de un an pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. q) teza I din aceeași lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul A împotriva încheierii din 8 noiembrie 2023, pronunțată de Secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/J/2023.

Admite recursul declarat de recurentul A împotriva hotărârii nr. 26J din 22 noiembrie 2023, pronunțată de Secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în dosarul nr. x/J/2023.

Casează în parte hotărârea atacată în ceea ce privește sancțiunea aplicată și, rejudecând, în temeiul art. 273 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările și completările ulterioare, aplică domnului judecător A sancțiunea disciplinară constând în diminuarea indemnizației de încadrare brute lunare cu 25% pe o perioadă de un an pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 271 lit. q) teza I din aceeași lege.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 10 iunie 2024.