Decizia nr. 398/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 997/116/2024 — chestiunea de drept: a. Având în vedere dreptul asistentului personal de a beneficia, conform legislației naționale și jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, de o indemnizație de concediu de odihnă care să reflecte cuantumul…

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost constituit conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare (Regulamentul).

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Ileana Peligrad, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Brașov - Secția I civilă, în Dosarul nr. 2.947/62/2023, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarele chestiuni de drept: A. Având în vedere dreptul asistentului personal de a beneficia, conform legislației naționale și jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene, de o indemnizație de concediu de odihnă care să reflecte cuantumul total al veniturilor permanente și salariale obținute anterior și ținând cont de caracterul indispensabil al drepturilor salariale, precum sporurile pentru condiții de muncă periculoase sau deosebit de periculoase, stabilite prin Legea-cadru nr. 153/2017 și Codul muncii, se impune interpretarea unitară a includerii acestor componente în baza de calcul pentru indemnizația de concediu, astfel încât salariatul să nu fie lipsit de continuitatea drepturilor financiare și de protecția veniturilor sale? Astfel, se poate considera, în spiritul echității și al coerenței juridice, că includerea acestor sporuri și indemnizații - care caracterizează permanent veniturile lucrătorului - în baza de calcul pentru indemnizația de concediu este o aplicare necesară a principiului remunerării obișnuite pentru perioada de repaus, garantând asistenților personali drepturile salariate echivalente celor încasate în perioadele de activitate, conform interpretării și aplicării unitare a legii? B. Având în vedere dreptul angajatorului și al angajatului, conferit prin art. 16 alin. (1) și (2) din Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, de a solicita și de a beneficia de expertizarea locului de muncă al asistenților personali ce oferă îngrijire la domiciliu, în condițiile în care se îngrijește o persoană cu handicap psihic grav, și având în vedere obligația direcției de sănătate publică de a elibera buletinul de expertizare în termen de 90 de zile, poate fi interpretată această obligație în sensul în care instanțele trebuie să dispună efectuarea de urgență a acestor demersuri, inclusiv prin aplicarea de sancțiuni pentru neîndeplinirea obligației de eliberare a buletinului, astfel încât să fie asigurată protecția legală a reclamantei și respectarea principiilor de sănătate și securitate în muncă pentru locuri de muncă ce implică riscuri speciale, conform legislației în vigoare? C. Având în vedere prevederile subpct. 2 lit. A pct. IV din anexa nr. 9 la Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, conform cărora sporul de până la 15% din salariul de bază se acordă personalului care desfășoară activitate în servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoane cu dizabilități și persoane vârstnice, fără a necesita alte operațiuni de determinare sau expertizare a locului de muncă, poate fi interpretat acest text de lege în sensul că angajatorul are obligația de a acorda acest spor în mod automat asistenților personali care îngrijesc persoane cu dizabilități la domiciliu, având în vedere că însăși starea de sănătate a persoanelor îngrijite constituie justificarea acordării acestui drept salarial, astfel încât să se respecte scopul legii de protejare a condițiilor de muncă dificile și de eliminare a oricăror bariere nejustificate în recunoașterea acestui drept? D. Având în vedere prevederile subpct. 1 lit. A pct. I din anexa 9 la Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, modificată prin Hotărârea Guvernului nr. 589/2018, conform cărora sporul de 50%-75% din salariul de bază se acordă personalului din unități de asistență socială, inclusiv din servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoane cu dizabilități psihice sau mintale, poate fi interpretat acest text de lege în sensul că angajatorii asistenților personali ai persoanelor cu handicap grav, precum municipiul Codlea sau D.A.S. Codlea, se încadrează în definiția extinsă a unităților de asistență socială, având obligația de a include acest spor în drepturile salariale ale reclamantei, astfel încât să asigure aplicarea corespunzătoare a legii, în spiritul recunoașterii condițiilor dificile de muncă și al eliminării oricăror discrepanțe nejustificate în raport cu personalul din alte unități sociale? E. Având în vedere garanțiile constituționale privind dreptul la muncă și la un salariu echitabil prevăzute de art. 41 din Constituția României, precum și jurisprudența Curții Constituționale care protejează stabilitatea și integritatea drepturilor salariale, se impune o clarificare cu privire la aplicarea gradațiilor salariale prevăzute de Legea-cadru nr. 153/2017: (i) Se poate considera că reducerea la zero a gradațiilor salariale contravine art. 41 din Constituție și practicii Curții Constituționale, care a stabilit că desființarea sau diminuarea nejustificată a drepturilor salariale câștigate contravine principiilor constituționale și convenționale (C.E.D.O.) privind securitatea juridică, proporționalitatea și protecția drepturilor câștigate? (ii) Este obligatorie stabilirea salariului asistenților personali pornind de la salariul minim brut pe țară și aplicând succesiv coeficienții de gradație prevăzuți la art. 10 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, astfel încât să nu fie afectate drepturile salariale deja câștigate prin vechime? (iii) În interpretarea corectă a Legii-cadru nr. 153/2017, are angajatorul obligația de a aplica majorările succesive prevăzute la art. 10 alin. (4), astfel încât salariul să reflecte experiența și vechimea profesională, fără reducerea sau eliminarea gradațiilor, în conformitate cu principiul constituțional al dreptului la un salariu echitabil? F. Având în vedere principiul constituțional prevăzut de art. 15 alin. (2) din Constituția României, conform căruia legea dispune numai pentru viitor, și având în vedere că Decizia nr. 26/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu clarifică pe deplin aplicabilitatea în timp a art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020, aprobată prin Legea nr. 82/2020, astfel cum au fost modificate ulterior prin Legea nr. 166/2021, este necesară clarificarea următoarelor aspecte: (i) Poate fi considerată o încălcare a principiului neretroactivității legii civile orice interpretare a Legii nr. 166/2021 care ar afecta dreptul la stimulentul de risc în forma stabilită prin Legea nr. 82/2020, în vigoare la momentul prestării activității de către reclamanta asistent personal, pentru perioada stării de urgență 15.03.2020-15.05.2020? (ii) Întrucât Decizia nr. 26/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție statuează că modificările aduse prin Legea nr. 166/2021 nu sunt aplicabile cererilor aflate în curs de soluționare la data intrării în vigoare a acesteia, consideră instanța supremă că același principiu de neretroactivitate ar trebui aplicat și în cazul cauzelor noi, având în vedere că activitatea reclamantei este un "factum praeteritum" (fapt epuizat anterior legii noi), care a generat drepturi definitive anterior intervenției modificărilor aduse prin Legea nr. 166/2021? (iii) În cazul în care instanțele naționale au constatat că dreptul la stimulentul de risc s-a născut odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 82/2020 pentru activitatea prestată anterior, pe perioada stării de urgență, consideră Înalta Curte de Casație și Justiție că interpretarea restrictivă a dreptului la stimulent în baza Legii nr. 166/2021 contravine principiilor constituționale și convenționale (C.E.D.O.) privind securitatea juridică, proporționalitatea și protecția drepturilor câștigate? G. În contextul art. 15 alin. (2) din Constituția României, care statuează neretroactivitatea legii civile, și în condițiile în care reclamanta, asistent personal al unei persoane cu handicap grav, invocă dreptul de a primi vouchere de vacanță conform legislației incidente pentru anii 2022, 2023 și ulterior, se impune clarificarea următoarelor aspecte: Având în vedere că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 8/2009 și legislația ulterioară recunosc un drept patrimonial subiectiv salariaților din instituțiile publice la acordarea voucherelor de vacanță, poate fi acesta refuzat retroactiv sau condiționat de nealocarea fondurilor bugetare, în contradicție cu caracterul obligatoriu și necondiționat al prevederilor legale în vigoare la data nașterii dreptului? H. Având în vedere dispozițiile art. 3 alin. (2) lit. h) din Hotărârea Guvernului nr. 905/2017, care impune angajatorilor obligația de a completa Registrul general de evidență a salariaților (REVISAL) cu informații detaliate despre salariul de bază lunar brut, indemnizațiile, sporurile și alte adaosuri prevăzute în contractul individual de muncă, se impune clarificarea următoarele aspecte: (i) În măsura în care angajatorul refuză să includă în contractul individual de muncă drepturile salariale stabilite prin hotărârea instanței, precum voucherele de vacanță și sporurile pentru condiții periculoase, consideră că acest refuz ar contraveni principiului legalității și obligației de transparență a contractului individual de muncă, subliniat de Hotărârea Guvernului nr. 905/2017? (ii) În condițiile în care hotărârea instanței recunoaște aceste drepturi, poate angajatorul să omită includerea acestora în REVISAL, refuz care ar putea afecta dreptul reclamantei de a beneficia de înregistrarea corectă a tuturor drepturilor salariale, afectând astfel și eventualele actualizări ulterioare conform legii? (iii) Apreciindu-se că solicitarea de a adăuga aceste drepturi în REVISAL derivă dintr-o obligație legală clar stabilită prin Hotărârea Guvernului nr. 905/2017, iar refuzul încheierii unui act adițional pentru includerea drepturilor stabilite prin hotărâre ar putea fi considerat o încălcare a prevederilor legale privind evidența corectă și transparentă a contractului de muncă, în acest context, ce măsuri legale poate impune instanța pentru a asigura respectarea acestei obligații de înscriere în REVISAL? I. În contextul obligațiilor legale ale autorităților publice locale în privința asigurării continue a serviciilor de îngrijire la domiciliu pentru persoanele cu handicap grav și având în vedere nevoia reclamantului persoană cu handicap grav de a beneficia de asistență personală și în zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în alte zile nelucrătoare, se impune clarificarea următoarelor aspecte: (i) În măsura în care autoritatea publică nu poate asigura un al doilea asistent personal pentru acoperirea integrală a necesităților reclamantului, consideră instanța supremă că angajatorul este obligat, prin solicitare implicită, să compenseze munca suplimentară efectuată de asistentul personal existent, conform art. 21 alin. (1) din Legea-cadru 153/2017, chiar și în absența unei solicitări exprese? (ii) În condițiile în care serviciile necesare persoanei cu handicap grav rămân neacoperite în perioadele nelucrătoare, neputând fi compensate prin timp liber din cauza lipsei unui înlocuitor, cum ar putea fi interpretată în drept această situație, având în vedere jurisprudența Curții Constituționale și a instanței supreme privind dreptul la îngrijire permanentă? (iii) Având în vedere că legislația prevede asigurarea serviciilor de îngrijire la domiciliu în mod continuu, ce obligații concrete ar trebui impuse angajatorului pentru a adapta contractul asistentului personal la nevoile reclamantului, inclusiv sub aspectul modificării programului de lucru pentru a acoperi orele necesare, dacă autoritatea locală nu angajează personal suplimentar? J. În contextul obligațiilor legale ale autorităților publice de a asigura servicii sociale de îngrijire permanentă la domiciliu pentru persoanele cu handicap grav, așa cum sunt stabilite de art. 52 alin. (3) din Legea nr. 292/2011, se solicită clarificarea următoarelor aspecte: (i) În ce măsură autoritățile locale sunt obligate, în situația în care nu angajează un al doilea asistent personal pentru a acoperi perioadele de repaus săptămânal și zilele de sărbători legale, să despăgubească persoana cu handicap pentru prejudiciile morale rezultate din neasigurarea acestui ajutor, conform jurisprudenței naționale și C.E.D.O., care recunoaște dreptul acestor persoane la asistență continuă pentru un trai în condiții de demnitate? (ii) Având în vedere situația asistenților personali care, de cele mai multe ori, sunt membrii familiei persoanei cu handicap grav și prestează îngrijire pe întreg parcursul săptămânii, inclusiv în zilele de repaus și sărbători legale, în ce măsură consideră instanța supremă că neasigurarea unui program de muncă alternativ sau a unui suport suplimentar afectează dreptul asistentului personal la odihnă, garantat de art. 112 din Codul muncii și dreptul la viață privată prevăzut de art. 26 din Constituția României? (iii) Este legitim să se considere că autoritățile publice locale, în absența unor măsuri pentru a asigura aceste servicii sociale esențiale, sunt răspunzătoare pentru prejudiciile morale și fizice suportate de asistenții personali, obligați să presteze muncă suplimentară continuă în afara programului stabilit de lege, și care depășește limitele prevăzute de dreptul muncii și de legea specială? K. În contextul obligațiilor angajatorului public de a asigura continuitatea serviciilor de asistență personală pentru persoanele cu handicap grav în perioadele de lipsă temporară a asistentului personal, se solicită clarificarea următoarelor aspecte: (i) Având în vedere prevederile art. 37 alin. (3) din Legea nr. 448/2006, care impun acordarea indemnizației în lipsa unui înlocuitor al asistentului personal, în ce măsură este interpretată această indemnizație ca fiind proporțională cu durata reală a lipsei temporare și ajustată în funcție de toate componentele salariale ale asistentului personal gradația 0 (inclusiv sporuri cu caracter permanent, cum ar fi indemnizația de hrană și sporurile pentru condiții de muncă), pentru a asigura resursele necesare plății unui înlocuitor pe perioada concediului de odihnă, concediului medical sau în zilele de sâmbătă, duminică și sărbători legale? (ii) În interpretarea Legii nr. 448/2006 și a Hotărârii Guvernului nr. 268/2007, în ce măsură poate angajatorul public să limiteze plata acestei indemnizații la o valoare fixă anuală (indiferent de durata cumulată a lipsei temporare a asistentului personal), fără a prejudicia persoana cu handicap grav de dreptul efectiv la continuitate în îngrijire și contravenind obligației de a asigura plata în funcție de zilele efective de absență a asistentului personal? (iii) Este aplicabil principiul prevăzut de Decizia nr. 23/2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție în sensul includerii tuturor elementelor de natură salarială permanentă (inclusiv sporuri obligatorii) în calculul indemnizației de însoțitor pentru perioadele de lipsă temporară a asistentului personal, similar cu calculul indemnizației de concediu, astfel încât să se mențină integral nivelul sprijinului acordat persoanei cu handicap grav?, respectiv de Tribunalul Călărași - Secția civilă în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă prevederile art. 14 alin. (1) lit. d) și e) din capitolul II din anexa nr. 2 la Legea-cadru nr. 153/2017, corespondente în anexa nr. 9, pct. IV, lit. A subpct. 2 și pct. V lit. D din regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018 referitoare la sporurile până la 15% pentru condiții periculoase sau vătămătoare și pentru activități care se desfășoară în condiții deosebite, cum ar fi stres sau risc, se interpretează în sensul că se cuvin și categoriei profesionale a asistenților personali.

După prezentarea referatului de către magistratul-asistent, președintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunțare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizărilor

Tribunalul Brașov - Secția I civilă a dispus, în Dosarul nr. 2.947/62/2023, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunile de drept anterior menționate.

Sesizarea a fost înregistrată la 20 iunie 2025, cu nr. 1.346/1/2025.

Ulterior, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată cu nr. 1.526/1/2025 sesizarea formulată de Tribunalul Călărași - Secția civilă, în Dosarul nr. 997/116/2024, în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile cu privire la problema de drept sus-arătată.

Având în vedere existența unei strânse legături între obiectul primei sesizări (capătul nr. 3 al cererii) și cel al sesizării înregistrate ulterior, în temeiul art. 2 alin. (4) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, s-a dispus conexarea Dosarului nr. 1.526/1/2025 la Dosarul nr. 1.346/1/2025. II. Normele legale incidente

Legea nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 448/2006 " Art. 37. - (1) Pe perioada îngrijirii și protecției persoanei cu handicap grav, pe baza contractului individual de muncă, asistentul personal are următoarele drepturi: a) salariu stabilit potrivit prevederilor Legii-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice; b) program de lucru care să nu depășească în medie 8 ore pe zi și 40 de ore pe săptămână; c) concediu anual de odihnă, potrivit dispozițiilor legale aplicabile personalului încadrat în instituții publice. (3) în situația în care angajatorul nu poate asigura un înlocuitor al asistentului personal, persoanei cu handicap grav i se acordă indemnizația prevăzută la art. 43 alin. (1) sau găzduirea într-un centru de tip respiro. (...) Art. 42. - (...) (4) Părinții sau, după caz, reprezentanții legali ai copilului cu handicap grav, persoana sau familia care a primit în plasament un copil cu handicap grav, adulții cu handicap grav ori reprezentanții legali ai acestora, cu excepția celor cu handicap vizual grav, pot opta între asistent personal și primirea unei indemnizații lunare. (...) Art. 43. - (1) Indemnizația lunară prevăzută la art. 42 alin. (4) este în cuantum egal cu salariul net al asistentului personal gradația 0, stabilit potrivit prevederilor legale care reglementează nivelul de salarizare a personalului plătit din fonduri publice."

Hotărârea Guvernului nr. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Hotărârea Guvernului nr. 250/1992 " Art. 7. - (1) Pe durata concediului de odihnă, salariații au dreptul la o indemnizație calculată în raport cu numărul de zile de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, sporului de vechime și, după caz, indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu de odihnă. (2) Media zilnică a veniturilor prevăzute la alin. (1) se stabilește în raport cu numărul zilelor lucrătoare din fiecare lună în care se efectuează zilele de concediu."

Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Codul muncii Art. 150. - (1) Pentru perioada concediului de odihnă salariatul beneficiază de o indemnizație de concediu, care nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile si sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă, prevăzute în contractul individual de muncă. (2) Indemnizația de concediu de odihnă reprezintă media zilnică a drepturilor salariale prevăzute la alin. (1) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. (...) Art. 160. - (1) Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri."

Regulamentul-cadru privind stabilirea locurilor de muncă, a categoriilor de personal, a mărimii concrete a sporului pentru condiții de muncă prevăzut în anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a condițiilor de acordare a acestuia, pentru familia ocupațională de funcții bugetare "Sănătate și asistentă socială", aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, denumit în continuare Regulamentul-cadru " Art. 5. - (1) Sporul pentru condiții deosebit de periculoase, condiții periculoase și condiții periculoase sau vătămătoare de muncă se acordă în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens, pe baza următoarelor criterii: a) înregistrarea de îmbolnăviri profesionale și boli legate de profesie ca urmare a activității desfășurate la locul de muncă; b) existența indicilor de morbiditate în raport cu riscurile de la locul de muncă; c) înregistrarea unor cazuri de accidente de muncă produse la locul de muncă; d) riscul de îmbolnăvire și accidentare determinat de depășiri ale noxelor profesionale, fizice, chimice, fizico-chimice, biologice, suprasolicitarea unor funcții și sisteme ale organismului. (...) Art. 14. - Sporurile pentru condiții de muncă se acordă pentru activitatea desfășurată în cadrul programului de lucru, conform contractului individual de muncă. (...) Art. 16. - (1) Începând cu data intrării în vigoare a prezentului regulament-cadru, ordonatorii de credite au obligația să solicite autorităților abilitate eliberarea buletinelor de determinare sau, după caz, de expertizare a locurilor de muncă. (2) Autoritățile abilitate au obligația de a elibera buletinele de determinare sau, după caz, de expertizare a locurilor de muncă în termen de maximum 90 de zile de la data solicitării. (3) Până la eliberarea buletinelor de determinare sau, după caz, de expertizare a locurilor de muncă potrivit alin. (1) rămân în vigoare buletinele existente." Anexa nr. 9 la regulamentul-cadru " Articol unic. - Personalul care își desfășoară activitatea în unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică, cu sau fără cazare, beneficiază de sporul prevăzut la art. 14 din cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare, după cum urmează: I. Locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor pentru personalul care își desfășoară activitatea în condiții deosebit de periculoase, conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. a) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare A. Spor de la 50% până la 75% din salariul de bază acordat personalului din: 1. unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică, servicii sociale, cu cazare/fără cazare, care acordă servicii persoanelor (adulți și copii) cu handicap psihic sau mintal; (...) IV. Locurile de muncă, categoriile de personal și mărimea concretă a sporurilor pentru personalul din unitățile de asistență socială/centre cu sau fără personalitate juridică, servicii sociale, cu sau fără cazare, care își desfășoară activitatea în condiții periculoase sau vătămătoare, conform prevederilor art. 14 alin. (1) lit. d) de la cap. II din anexa nr. II la Legea-cadru nr. 153/2017, cu modificările și completările ulterioare A. Spor de până la 15% din salariul de bază, acordat personalului care își desfășoară activitatea în: (...) 2. servicii de îngrijire la domiciliu pentru persoane cu dizabilități și pentru persoane vârstnice."

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea-cadru nr. 153/2017 " Art. 10. - (1) Salariile de bază sunt diferențiate pe funcții, grade/trepte și gradații. (2) Fiecărei funcții, fiecărui grad/treaptă profesională îi corespund 5 gradații, corespunzătoare tranșelor de vechime în muncă, cu excepția funcțiilor de demnitate publică și funcțiilor de conducere pentru care gradația este inclusă în indemnizația lunară/salariul de bază prevăzut pentru aceste funcții în anexele nr. I-IX, precum și a personalului militar, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare. (3) Salariile de bază prevăzute în anexele nr. I-VIII pentru funcțiile de execuție sunt la gradația 0. (4) Tranșele de vechime în muncă în funcție de care se acordă cele 5 gradații, precum și cotele procentuale corespunzătoare acestora, calculate la salariul de bază avut la data îndeplinirii condițiilor de trecere în gradație și incluse în acesta, sunt următoarele: a) gradația 1 - de la 3 ani la 5 ani - și se determină prin majorarea salariului de bază prevăzut în anexele la prezenta lege cu cota procentuală de 7,5%, rezultând noul salariu de bază; b) gradația 2 - de la 5 ani la 10 ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 5%, rezultând noul salariu de bază; c) gradația 3 - de la 10 ani la 15 ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 5%, rezultând noul salariu de bază; d) gradația 4 - de la 15 ani la 20 de ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 2,5%, rezultând noul salariu de bază; e) gradația 5 - peste 20 de ani - și se determină prin majorarea salariului de bază avut cu cota procentuală de 2,5%, rezultând noul salariu de bază. (5) Gradația obținută se acordă cu începere de la data de întâi a lunii următoare celei în care s-au împlinit condițiile de acordare. (6) Pentru personalul nou-încadrat, salariul de bază se determină prin aplicarea succesivă a majorărilor prevăzute la alin. (4), corespunzător gradației deținute. (7) Pentru acordarea gradației corespunzătoare tranșei de vechime în muncă, angajatorul va lua în considerare integral și perioadele lucrate anterior în alte domenii de activitate decât cele bugetare." Anexa nr. II capitolul II " Art. 14. - (1) În unitățile de asistență socială/centre cu sau fără cazare, în raport cu condițiile în care se desfășoară activitatea, pot fi acordate, cu respectarea prevederilor legale, următoarele categorii de sporuri: (...) d) pentru condiții periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective; e) pentru activități care se desfășoară în condiții deosebite, cum ar fi stres sau risc, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective."

Legea nr. 166/2021 privind modificarea și completarea art. 7 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020 pentru aprobarea unor măsuri de sprijin decontate din fonduri europene, ca urmare a răspândirii coronavirusului COVID-19, pe perioada stării de urgență, denumită în continuare Legea nr. 166/2021 " (5) Se aprobă acordarea, o singură dată, a unui stimulent de risc în cuantum de 2.500 lei brut, pentru angajații centrelor rezidențiale de îngrijire și asistență a persoanei vârstnice, centrelor rezidențiale pentru copii și adulți, cu și fără dizabilități, precum și pentru angajații centrelor rezidențiale destinate altor categorii vulnerabile, (...) care au fost izolați preventiv la locul de muncă pe perioada stării de urgență (...)."

Hotărârea Guvernului nr. 940/2017 pentru modificarea și completarea Normelor metodologice privind acordarea voucherelor de vacanță, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 215/2009, denumită în continuare Hotărârea Guvernului nr. 940/2017 " Art. I. - Normele metodologice privind acordarea voucherelor de vacanță, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 215/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 9 martie 2009, cu modificările și completările ulterioare, se modifică și se completează după cum urmează: 1. La articolul 3, alineatul (2) se modifică și va avea următorul cuprins: " (2) În cazul salariaților din instituțiile și autoritățile publice, prevăzute de art. 1 alin. (2) din ordonanța de urgență, se acordă o singură indemnizație de vacanță, sub formă de vouchere, în cuantum de 1.450 lei pentru un salariat, în limita sumelor prevăzute în buget alocate cu această destinație.»"

Hotărârea Guvernului nr. 905/2017 privind registrul general de evidență a salariaților, denumită în continuare Hotărârea Guvernului nr. 905/2017 (în prezent abrogată) Art. 3. - (1) Registrul se întocmește în formă electronică. (2) Angajatorii prevăzuți la art. 1 completează registrul în ordinea angajării persoanelor, cu următoarele date, fără a avea caracter limitativ: lit. a)-p).

Normele metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 268/2007, cu modificările și completările ulterioare, denumite în continuare normele metodologice aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 268/2007 " Art. 20. - Serviciile sociale destinate persoanelor cu handicap pot fi acordate: a) la domiciliu: îngrijiri specializate la domiciliu, echipa mobilă, asistentul personal; (...)"

Legea asistenței sociale nr. 292/2011, cu modificările și completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 292/2011 Art. 31 (în prezent abrogat) " (1) Serviciile de îngrijire personală se adresează persoanelor dependente care, ca urmare a pierderii autonomiei funcționale din cauze fizice, psihice sau mintale, necesită ajutor semnificativ pentru a realiza activitățile uzuale ale vieții de zi cu zi. (2) Situația de dependență este o consecință a bolii, traumei și dizabilității și poate fi exacerbată de absența relațiilor sociale și a resurselor economice adecvate." Art. 52 (în prezent abrogat) " (1) În cazul serviciilor de îngrijire personală la domiciliu, acordarea acestora se planifică și se programează în vizite zilnice, săptămânale sau lunare, repartizate la intervale regulate. (2) Îngrijirea personală la domiciliu poate fi formală și informală: a) îngrijirea formală se asigură de persoana calificată, certificată profesional, în condițiile legii; b) îngrijirea informală se asigură de membrii de familie, prieteni, vecini sau o altă persoană necalificată care își asumă responsabilitatea îngrijirii persoanei. (3) Persoana dependentă care necesită asistență și/sau supraveghere permanentă poate beneficia de îngrijire zilnică acordată la domiciliu, de îngrijitorul formal, pentru maximum 8 ore/zi, consecutive sau repartizate la intervale regulate pe parcursul zilei. (4) Prin excepție de la prevederile alin. (3), îngrijirea personală acordată la domiciliu poate fi asigurată, pe o perioadă mai mare de 8 ore/zi, de îngrijitori informali calificați sau de îngrijitori formali, numai în condițiile prevăzute expres de lege. (5) Persoanele aflate în situația prevăzută la alin. (3), care solicită asistare în centre rezidențiale, au prioritate în cazul în care nu au familie sau familia acestora nu le poate asigura îngrijirea necesară. (6) Serviciile de îngrijire care presupun ajutor pentru îndeplinirea activităților instrumentale ale vieții zilnice sunt acordate de îngrijitori informali și voluntari și, numai în lipsa acestora, de îngrijitori formali." III. Expunerea succintă a proceselor

Prin acțiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov, în esență, reclamanții BEA și BBA au solicitat în contradictoriu cu pârâții M.C., D.A.S. C și D.S.P. B următoarele: a) obligarea pârâtului municipiul C la recalcularea indemnizației de concediu de odihnă pentru reclamanta asistent personal BEA (includerea în baza de calcul a indemnizației de hrană și a sporului de 15% pentru condiții periculoase și vătămătoare sau a sporului între 50 și 75% pentru condiții deosebit de periculoase, dacă vor fi acordate prin hotărârea dată în prezenta cauză) și plata diferențelor salariale rezultate, actualizate; b) obligarea pârâtului municipiul C la efectuarea demersurilor necesare pentru expertizarea locului de muncă al reclamantei asistent personal BEA și a pârâtei Direcția de Sănătate Publică B la eliberarea buletinului de expertizare a locului de muncă al reclamantei asistent personal în termen de maximum 90 de zile de la data emiterii hotărârii în prezenta cauză, ținând cont și de natura psihică a handicapului persoanei aflate în îngrijire, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (11) și art. 16 alin. (1) și (2) din regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, așa cum a fost modificat prin Hotărârea Guvernului nr. 589/2018; c) obligarea pârâtului municipiul C să acorde reclamantei asistent personal BEA sporul de 15% din salariul de bază brut, pentru condiții periculoase și vătămătoare de muncă, prevăzut de anexa nr. 9 punctul IV litera A subpunctul 2 din regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018, așa cum a fost modificat prin Hotărârea Guvernului nr. 589/2018; d) calculul și acordarea sporului cuprins între 50% și 75% din salariul de bază acordat personalului din unitățile de asistență socială/centre cu sau personalitate juridică/servicii sociale, cu/fără cazare, care acordă servicii persoanelor (adulți sau copii) cu handicap psihic sau mintal, conform anexei nr. 9, punctul I, litera A, subpct. 1 la regulamentul-cadru - pentru condiții deosebit de periculoase, așa cum a fost modificat prin Hotărârea Guvernului nr. 589/2018, pentru reclamanta BEA, având în vedere certificatul de încadrare în grad de handicap al persoanei aflate în îngrijirea reclamantei asistent personal; e) obligarea pârâtului municipiul C la recalcularea salariului de bază brut al reclamantei asistent personal, pentru 3 ani anteriori la zi și în continuare, având în vedere și faptul că la 1.01.2022 salariul de referință al asistentului personal gradația 0 a ajuns la nivelul prevăzut în Legea-cadru nr. 153/2017 pentru anul 2022, plata diferențelor salariate astfel rezultate și actualizate; f) obligarea pârâtului municipiul C la acordarea și plata stimulentului de risc pentru reclamanta BEA asistent personal, în cuantum total de 5.000 lei, aferent perioadei 15.03.2020-15.05.2020, în baza prevederilor art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 82/2020; g) obligarea pârâtului municipiul C la acordarea către reclamanta BEA a voucherelor de vacanță pentru anii 2022, 2023 și în continuare; h) obligarea pârâtei la încheierea unui act adițional la contractul individual de muncă care să cuprindă drepturile salariale neînscrise în contractul individual de muncă al reclamantei BEA (vouchere de vacanță, sporul pentru condiții periculoase și vătămătoare sau sporul pentru condiții deosebit de periculoase, dacă vor fi acordate prin hotărârea pronunțată în prezenta cauză) și înscrierea în REVISAL a contractului de muncă cu toate drepturile mai sus menționate; i) obligarea pârâtului municipiul C la asigurarea serviciilor de îngrijire personală prin asistent personal pentru reclamantul BBA pentru zilele de repaus săptămânal, de sărbători legale și în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementările în vigoare, nu se lucrează; j) obligarea pârâtului municipiul C la plata de daune morale în cuantum de 20.000 euro pentru reclamantul BBA, pentru neasigurarea serviciilor unui asistent personal în zilele de repaus săptămânal și în zilele de sărbătoare legală, conform prevederilor art. 52 alin. (3) din Legea nr. 292/2011; k) obligarea pârâtului municipiul C la recalcularea indemnizației de însoțitor pentru perioada de lipsă temporară a asistentului personal, în perioada concediului de odihnă al asistentului personal pentru reclamantul BBA și plata diferențelor astfel rezultate, actualizate.

Pârâtele au depus întâmpinare, prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Prin acțiunea introductivă înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași, reclamanta, asistent personal al fiicei sale, persoană cu handicap, a solicitat în contradictoriu cu pârâta comuna J: - recalcularea salariului de bază brut al reclamantei asistent personal, începând cu data angajării la zi și în continuare, și plata diferențelor salariale astfel rezultate, actualizate; - plata salariului de bază maxim existent pentru categoria profesională din care face parte, în cadrul aceleiași familii ocupaționale (Sănătate și asistență socială), cu respectarea principiilor nediscriminării și egalizării, anume categoria profesională de asistent personal al persoanei cu handicap grav făcând parte din familia ocupațională "Sănătate și asistentă socială", situații în care salariile de bază ale personalului ocupând aceeași funcție și gradație ca și reclamanta (gradația 1), din aceeași familie ocupațională, au nivelul maxim prevăzut de lege; - plata sporului de până la 15% din salariul de bază pentru activități care se desfășoară în condiții deosebite, cum ar fi stres sau risc, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective, prevăzut în anexa nr. II, capitolul II - art. 14 alin. (1) lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017 - conform prevederilor anexei nr. 9 punctul V lit. D din regulamentul-cadru aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 153/2018; - plata sporului de până la 15% din salariul de bază pentru îngrijirea la domiciliu a persoanelor cu dizabilități, spor prevăzut în anexa nr. 9, punctul IV, litera A, subpunctul 2 din regulamentul-cadru, precum și în anexa nr. 2, capitolul II - art. 14 alin. (1) lit. d) din Legea-cadru nr. 153/2017.

Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În cadrul soluționării acțiunilor, s-au dispus suspendarea judecării cauzelor și sesizarea instanței supreme. IV. Motivele reținute de titularii sesizărilor, care susțin admisibilitatea acestora

Tribunalul Brașov a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, întrucât se înscrie în câmpul de aplicare a acestui act normativ, așa cum este definit la art. 1 alin. (2).

În raport cu art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, sesizarea intervine în legătură cu orice problemă de drept dedusă judecății în cauzele care se încadrează la art. 1, indiferent de gradul de dificultate.

Problema de drept de soluționat rezultă din sinteza tuturor susținerilor și apărărilor formulate în cauză, iar în legătură cu această chestiune de drept, instanța supremă nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Tribunalul Călărași a arătat că reclamanta face parte din categoria personalului plătit din fonduri publice, iar solicitarea acesteia vizează drepturi salariale, fiind incident art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

Acest act normativ permite sesizarea instanței supreme cu dezlegarea unei chestiuni de drept chiar și de către prima instanță învestită cu soluționarea cauzei.

Așadar, chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită are un caracter esențial în soluționarea acesteia, fiind îndeplinită astfel și cerința potrivit căreia soluționarea pe fond a cauzei depinde de chestiunea de drept ce face obiectul sesizării.

Din verificările efectuate se constată că până la acest moment nu au fost formulate sesizări cu privire la această chestiune de drept către Înalta Curte de Casație și Justiție și nici nu s-au pronunțat decizii de către instanța supremă. V. Punctele de vedere ale completurilor de judecată

Tribunalul Brașov, referitor la primul capăt de cerere, a apreciat că, potrivit art. 34 alin. (3) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018), coroborat cu art. 3 alin. (4) din Legea-cadru nr. 153/2017, ordonatorul de credite are obligația să stabilească salariile de bază, indemnizațiile de încadrare/indemnizațiile lunare, sporurile, alte drepturi salariale în bani și în natură prevăzute de lege, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu, și răspunde în condițiile art. 42 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 și art. 42 din Legea-cadru nr. 153/2017 atât de stabilirea nivelului sporurilor, cu încadrarea în cheltuielile de personal aprobate prin bugetul propriu, cât și de respectarea limitelor impuse de ordonatorul principal de credite în baza prevederilor art. 25 din legea-cadru.

În ceea ce privește capătul doi, s-a arătat că direcția de sănătate publică, pentru a efectua expertizarea unor locuri de muncă, trebuie să primească o solicitare în acest sens, depusă de ordonatorul de credite, în care trebuie precizate categoriile de personal pentru care se solicită expertizarea și încadrarea lor în prevederile regulamentului-cadru aferent familiei ocupaționale din care fac parte.

Referitor la capătul trei, s-a susținut că este obligația unităților administrativ-teritoriale (U.A.T.), în calitate de ordonatori de credite în subordinea cărora funcționează direcțiile de asistență socială sau compartimentele de asistență socială care angajează asistenții personali ai persoanelor cu handicap grav, să adopte bugetele anuale în așa fel încât să includă sporurile aferente la care aceștia sunt îndreptățiți, legiuitorul nelăsând la latitudinea fiecărei U.A.T. acordarea sporului, după bunul plac.

Cu privire la capătul patru de cerere, instanța de trimitere a opinat că, de la data intrării în vigoare a modificărilor aduse regulamentului-cadru prin Hotărârea Guvernului nr. 589/2018, nu doar personalul de specialitate poate beneficia de sporul pentru condiții deosebit de periculoase, ci și alte categorii de personal, respectiv în baza buletinelor de determinare sau, după caz, expertizare, emise de către autoritățile abilitate în acest sens, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă prevăzute în regulamentul-cadru.

În ceea ce privește capătul cinci, s-a menționat că nu a avut loc nicio compensare cu timp liber, aceasta nici nu era posibilă în condițiile lipsei unui al doilea asistent personal angajat pentru reclamantul persoană cu handicap grav.

Cu privire la capătul șase de cerere s-a arătat că Decizia nr. 26/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție nu clarifică pe deplin aplicabilitatea în timp a art. 7 alin. (5) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2020, astfel cum a fost modificată, relevantă fiind și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Referitor la capetele șapte, nouă și zece de cerere nu s-au formulat puncte de vedere.

În ceea ce privește capătul opt de cerere privind recalcularea salariului de bază s-a arătat că salariul lunar ulterior perfectării contractului individual de muncă prevăzut de art. 159 din Codul muncii este sinonimul "salariului lunar", definit de art. 7 lit. a) din Legea-cadru nr. 153/2017, tocmai prin folosirea sintagmei "lunar".

În ce privește capătul nr. 11 de cerere s-a considerat că sporurile pentru condiții de muncă se pot acorda categoriilor de personal nominalizate numai atunci când sunt îndeplinite condițiile legal stabilite, în cuantumul stabilit conform art. 34 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 114/2018 și cu condiția încadrării cumulative atât în cheltuielile de personal aprobate prin bugetul propriu, cât și în limitele impuse de ordonatorul principal de credite, în baza art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017.

Tribunalul Călărași a arătat că nu poate face aprecieri punctuale, deoarece există riscul de antepronunțare, însă sesizează că există diferențe între cele două categorii de salariați, respectiv de specializare, mediu de lucru, pregătire profesională și locație a desfășurării activității. VI. Punctul de vedere al părților

Reclamanții din cauza înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov au apreciat că Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 nu este incidentă în cauză și nu sunt întrunite cerințele de sesizare a instanței supreme. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Față de conținutul întrebării adresate instanței supreme nu a fost necesară consultarea instanțelor naționale cu privire la practica judiciară relevantă. VIII. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

La nivelul instanței supreme prezintă relevanță: Decizia nr. 13 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1052 din 21 octombrie 2024, Decizia nr. 23 din 27 noiembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 90 din 31 ianuarie 2024, Decizia nr. 76 din 18 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 13 ianuarie 2025, Decizia nr. 104 din 9 decembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 109 din 6 februarie 2025, Decizia nr. 49 din 18 iunie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 838 din 2 octombrie 2018, Decizia nr. 26 din 14 noiembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1230 din 21 decembrie 2022, Decizia nr. 39 din 29 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 615 din 31 iulie 2017, și Decizia nr. 2 din 27 ianuarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 186 din 4 martie 2025. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit s-a apreciat că sesizarea este inadmisibilă. X. Înalta Curte de Casație și Justiție

Temeiul sesizărilor îl constituie Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum și în materia asigurărilor sociale, parțial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispozițiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, "Prezenta ordonanță de urgență se aplică în procesele privind stabilirea și/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal", iar conform alin. (3) al aceluiași articol, "Prezenta ordonanță de urgență se aplică indiferent de natura și obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) și (2), de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze".

Conform art. 2 alin. (1) din același act normativ, "Dacă în cursul judecății proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluționarea cauzei în primă instanță sau în calea de atac, verificând și constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată".

În lumina acestor dispoziții legale, condițiile de admisibilitate a unei sesizări formulate în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor eleme