ÎCCJ, Decizia nr. 118/2025
ÎCCJ, Decizia nr. 118/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 13 octombrie 2025
Asupra cauzei de față, reține următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Constanța, a solicitat anularea actelor administrative reprezentate de Decizia de plată nr. x/08.11.2021 și a actului subsecvent, respectiv Procesul-verbal nr. x/02.02.2022, întocmite de APIA-Centrul Județean Constanța, prin care s-a stabilit și imputat o creanță bugetară rezultată din nereguli, în cuantum de 51.593,38 RON, respectiv suspendarea actelor administrative atacate, până la soluționarea acțiunii în anulare și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentința civilă nr. 749 din 07 iunie 2023, Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Constanța.
Prin Decizia nr. 138 din 08 februarie 2024, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul promovat în contencios administrativ și fiscal de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 749/07.06.2023, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2022, în contradictoriu cu intimata-pârâtă Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Constanța, ca nefondat.
Cererea de revizuire
Împotriva sentinței civile nr. 749 din 07 iunie 2023 a Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 138 din 08 februarie 2024 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, A. a formulat cerere de revizuire, înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. de dosar x/2024
Revizuentul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că hotărârile atacate sunt potrivnice Hotărârii penale nr. 249/27.06.2019 pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul penal nr. x/2019
Prin Decizia nr. 432 din 22 aprilie 2024, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat soluționarea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ.
Decizia recurată
Prin Decizia nr. 643 din 6 februarie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Contencios Admninistrativ și Fiscal a admis excepția tardivității cererii de revizuire, invocată din oficiu și a anulat ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței nr. 749 din 07 iunie 2023 a Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin Decizia nr. 138 din 08 februarie 2024 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.
Recursul
Împotriva acestei decizii, în termenul legal, revizuentul A. a formulat recurs.
Apărările părților
Intimata Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Județean Constanța a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu judecarea cauzei în lipsă.
Revizuentul a depus răspuns la întâmpinare, prin care a reiterat susținerile din cuprinsul recursului.
II. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători
Asupra nulității recursului, din perspectiva neîncadrării criticilor în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., chestiune invocată de intimată prin întâmpinare, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile art. 488 din același cod, casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru motivele de nelegalitate limitativ prevăzute în cuprinsul acestui articol.
Prevederile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. statuează că recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același cod.
Deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., susținerile formulate pe calea recursului trebuie să vizeze soluția și argumentele instanței care a pronunțat hotărârea recurată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.
În cauză, prin Decizia nr. 643 din 6 februarie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de Contencios Admninistrativ și Fiscal a admis excepția tardivității cererii de revizuire, invocată din oficiu și a anulat ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței nr. 749 din 07 iunie 2023 a Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, rămasă definitivă prin Decizia nr. 138 din 08 februarie 2024 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.
În cuprinsul cererii de recurs, motivată foarte sumar, recurentul a susținut că instanța s-ar fi aflat într-o eroare când a pronunțat soluția, pentru că a formulat calea extraordinară de atac în raport cu data la care a luat cunoștință de existența cazului de revizuire. A solicitat să fie admis recursul și soluționată pe fond cererea de revizuire.
Astfel, cererea de revizuire a fost respinsă pentru că s-a apreciat că a fost tardiv declarată în raport cu data rămânerii definitive.
Or, recurentul s-a limitat în a afirma că ar fi formulat calea extraordinară de atac atunci când a luat cunoștință de existența cazului de revizuire; așadar, nu a criticat considerentele deciziei recurate și nu a combătut reținerile acesteia.
Înalta Curte reamintește că motivarea recursului implică obligația părții de a arăta, în concret, în ce constă greșeala instanței care a pronunțat hotărârea atacată din perspectiva motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., raportat la argumentele pe care instanța și-a întemeiat soluția, exigență care nu este îndeplinită în speța de față, în ceea ce privește afirmațiile din recurs.
Prin urmare, cum aspectele invocate de recurent nu se grefează pe conținutul deciziei atacate, și cum, în cauză, nu pot fi reținute din oficiu motive de ordine publică în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nulitatea recursului declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 643 din 6 februarie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2024.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2025.