ÎCCJ, Decizia nr. 116/2025

Ședința publică din data de 29 septembrie 2025

Asupra cererii de completare, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Decizia a cărei completare se solicită

Prin Decizia nr. 98 din 2 iunie 2025, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a respins, ca nefondat, recursul declarat de recurenta Din A. împotriva Deciziei nr. 1210 din 25 aprilie 2024 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă în dosarul nr. x/2022.

Cererea de completare

La 20 august 2025, recurenta a formulat cerere de completare a hotărârii, apreciind că instanța a omis să se pronunțe asupra criticilor ce au fost întemeiate în drept pe art. 509 alin. (2) din C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Completului de 5 judecători

Potrivit art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.

"Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare".

Din cuprinsul acestui text de lege, rezultă că încuviințarea unei cereri de completare a hotărârii judecătorești este admisibilă numai atunci când instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind stabilită pentru a se asigura respectarea principiului disponibilității în procesul civil, în sensul soluționării tuturor capetelor de cerere formulate în cauză.

În cauza de față, petenta susține că instanța ar fi omis să se pronunțe asupra criticilor ce au fost întemeiate în drept pe art. 509 alin. (2) din C. proc. civ., dispoziții legale conform cărora "pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul".

Aceste susțineri sunt nefondate și urmează a fi respinse.

Se constată că petenta Din A. a formulat o cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 359 din 5 octombrie 2022 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, prin care a invocat incidența motivului de revizuire prevăzut de dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. - "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

Această cerere de revizuire a fost respinsă, ca tardiv formulată, prin Decizia nr. 1210 din 25 aprilie 2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, prin valorificarea prevederilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform cărora termenul de revizuire este de o lună și se va socoti "în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri", instanța concluzionând că cererea de revizuire a fost formulată cu depășirea termenului instituit de lege, prin raportare la prevederi legale invocate și la data la care hotărârea supusă revizuirii a rămas definitivă.

Împotriva Deciziei nr. 1210/2024 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, petenta a formulat recurs, prin care a criticat soluția de respingere ca tardivă a căii extraordinare de atac și a detaliat motivele pentru care cererea de revizuire ar fi admisibilă.

Prin decizia a cărei completare se solicită, Înalta Curte a analizat doar criticile referitoare la soluția de respingere ca tardivă a cererii de revizuire și le-a respins, constatând că soluția pronunțată în cauză este legală.

Potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei.".

Înalta Curte constată, prin raportare la textul de lege anterior citat, că analiza cererii de revizuire, și a temeiurilor invocate în susținerea ei, s-ar fi putut face doar în ipoteza în care instanța ar fi admis recursul și ar fi constatat că cererea de revizuire a fost formulată în termenul legal, ceea ce nu este cazul în speța de față.

Ca urmare, susținerile petentei, în sensul că instanța ar fi trebuit să se pronunțe și cu privire la incidența art. 509 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. civ., sunt nefondate și urmează a fi repudiate deoarece nu a existat o omisiune involuntară a instanței de recurs de a se pronunța asupra unei cereri formulate. Dimpotrivă, de vreme ce analiza din cadrul recursului a vizat exclusiv tardivitatea formulării cererii de revizuire, soluție care a fost confirmată de instanța de recurs, cercetarea tuturor celorlalte aspecte ori cereri formulate în legătură cu cererea de revizuire a devenit inutilă astfel că ele nu trebuiau analizate și nici nu trebuiau să primească o dezlegare.

Având în vedere aceste argumente și constatând că nu sunt incidente prevederile art. 444 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea formulată de recurenta Din A. privind completarea Deciziei nr. 98 din 2 iunie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de recurenta Din A. privind completarea Deciziei nr. 98 din 2 iunie 2025 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători în dosarul nr. x/2024.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 septembrie 2025.