ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5358/2022

Ședința publică din data de 11 noiembrie 2022

Examinând cauza în raport cu actele și lucrările dosarului, cu argumentele prezentate, precum și cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că cererea de completare a dispozitivului Deciziei nr. 853 din data de 12 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul x/2019 nu poate fi primită pentru considerentele ce urmează:

Prin cererea înregistrată la data de 18 martie 2022, în esență, petentul A. a solicitat completarea dispozitivului Deciziei nr. 853 din data de 12 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2019, în sensul că nu a fost formulată nicio cerere de judecare a cauzei în lipsă, inclusiv din partea intimatei Inspecția Judiciară, în opinia petentului "o astfel de solicitare nefiind exprimată de către părți, motiv pentru care, prin aplicarea condițiilor impuse de dispozițiile art. 21 din C. civ., rezultă că respectivul înscris nici nu există legal și nici nu i se poate da eficiență juridică".

În drept, petentul a indicat ca temei legal dispozițiile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit art. 444 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare. În cazul hotărârilor definitive pronunțate în apel sau în recurs, completarea acestora se poate cere în termen de 15 zile de la comunicare".

Din cuprinsul acestui text de lege, rezultă că încuviințarea unui cereri de completare a hotărârii judecătorești este admisibilă numai atunci când instanța a omis a se pronunța asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, această procedură fiind stabilită pentru a se asigura respectarea principiului disponibilității în procesul civil, în sensul soluționării tuturor capetelor de cerere formulate în cauză.

În cauză, Decizia nr. 853 din 12 februrie 2021 a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind analizată exclusiv nulitatea recursului.

Prin urmare, nefiind vorba despre o hotărâre pronunțată pe fondul raportului juridic litigios, recursul fiind constatat nul, completarea hotărârii solicitate de petent nu este posibilă, în această situație nefiind aplicabile prevederile art. 444 alin. (1) C. proc. civ.

O hotărâre a instanței de recurs ar putea fi susceptibilă de completare numai în măsura în care ar fi o hotărâre de casare cu reținere (or, în raport de prevederile art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte nu poate pronunța o astfel de hotărâre) sau dacă s-ar pretinde completarea unei hotărâri de respingere a recursului pentru nesoluționarea unei cereri accesorii sau incidentale în recurs, ceea ce nu este cazul în speță.

Ca un ultim aspect, este de menționat că, prin practicaua Deciziei nr. 853 din data de 12 februarie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2019, s-a reținut că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, așa cum impun dispozițiile art. 223 alin. (3) teza finală C. proc. civ., precum și cele ale art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală C. proc. civ.

Or, conform art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.:

"Judecătorul va suspenda judecata:..2. când niciuna dintre părți, legal citate, nu se înfățișează la strigarea cauzei. Cu toate acestea, cauza se judecă dacă reclamantul sau pârâtul a cerut în scris judecarea în lipsă".

Acest text de lege privitor la suspendarea voluntară, determinată de lipsa părților, are caracter imperativ, iar nu facultativ și, drept urmare, obligă instanța de judecată să dispună suspendarea judecății dacă niciuna dintre părți nu se înfățișează la strigarea pricinii și nu s-a cerut judecarea în lipsă.

Mai mult, conform art. 223 C. proc. civ.:

"Art. 223. - (1) Lipsa părții legal citate nu poate împiedica judecarea cauzei, dacă legea nu dispune altfel.

(2) Dacă la orice termen fixat pentru judecată se înfățișează numai una dintre părți, instanța, după ce va cerceta toate lucrările din dosar și va asculta susținerile părții prezente, se va pronunța pe temeiul dovezilor administrate, examinând și excepțiile și apărările părții care lipsește.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care lipsesc ambele părți, deși au fost legal citate, dacă cel puțin una dintre ele a cerut în scris judecarea cauzei în lipsă".

Din verificările efectuate, se constată că, prin întâmpinarea formulată, intimata- pârâtă Inspecția Judiciară a solicitat judecarea cauzei în lipsă astfel că, potrivit prevederilor art. 223 alin. (3) C. proc. civ., judecata cauzei nu este împiedicată chiar dacă părțile litigante, legal citate, lipsesc, însă cel puțin una dintre ele a cerut, în scris, judecata cauzei în absența lor.

În condițiile date, instanța a reținut cu just temei faptul că s-a solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă, așa cum impun dispozițiile citate ale art. 223 alin. (3) teza finală C. proc. civ., precum și cele ale art. 411 alin. (1) pct. 2 teza finală C. proc. civ., nu pot fi reținute.

Pentru rațiunile înfățișate, Înalta Curte va respinge cererea privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 853 din data de 12 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul x/2019 formulată de petentul A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată de petentul- reclamant A. privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 853 din data de 12 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul x/2019

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 noiembrie 2022.