ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 803/2025

Ședința publică din data de 14 februarie 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 481/18 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de apel Craiova, în dosarul nr. x/2023, Agenția Națională a Funcționarilor Publici a solicitat, în contradictoriu cu reclamantul A., să se dispună obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată, în cuantum de 400 RON, instanța nepronunțându-se cu privire la această solicitare.

Prin sentința civilă nr. 2/2024 din 14 februarie 2024, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității, a admis în parte cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 481/18.10.2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, a dispus completarea dispozitivului sentinței în sensul că a admis în parte cererea formulată de pârâta ANFP privind acordarea cheltuielilor de judecată și a obligat reclamantul la plata sumei de 112 RON reprezentând cheltuieli de judecată către pârâta ANFP.

Împotriva sentinței civile nr. 2/2024 din 14 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. prin care a solicitat casarea sentinței recurate, modificarea în parte a acesteia și obligarea la plata diferenței în cuantum de 288 RON reprezentând cheltuieli de judecată (pe lângă cheltuielile în cuantum de 112 RON acordate).

În motivare, recurenta - pârâtă Agenția Națională a Funcționarilor Publici a arătat în esență că instanța de fond a aplicat greșit art. 1 alin. (4) din H.G. nr. 714/2018 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate din care rezultă că "Indemnizația de delegare sau alocația zilnică de delegare, după caz, se acordă fără prezentarea de documente justificative, cu excepția situației prevăzute la alin. (3)". Totodată, a mai susținut că sentința recurată nu precizează în baza cărui temei legal ANFP era obligată să facă dovada cheltuielilor cu indemnizația de delegare a consilierului juridic sau de ce nu ar fi aplicabile în speță normele de drept material citate.

Intimatul - reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de cheltuieli, totodată, luând în considerare repunerea pe rol a cauzei, a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 și art. 71 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției referitoare la conflictul de interese, dispoziții care contravin celor prevăzute de art. 15, art. 16, art. 17 și art. 18 din Anexa 9 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ.

S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 14.02.2025, în ședință publică, cu citarea părților.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a unit cu fondul excepția inadmisibilității, pentru considerentele expuse în practicaua prezentei decizii.

Pentru soluționarea excepției de neconstituționalitate s-a format dosarul asociat nr. x/2023

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, instanța de control judiciar constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte are în vedere, prioritar, motivul de casare invocat de recurenta-pârâtă prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia:

"casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

Instanța de recurs reține că recursul este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, cu un scop precis, stabilit expres de lege, deci analiza instanței de recurs este limitată de situația de fapt stabilită de instanțele de fond, pe care nu o poate modifica, potrivit efectului cumulat al art. 483 alin. (3) și art. 488 C. proc. civ.

Motivul de casare sau de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. intervine în caz de încălcare sau aplicare greșită a nomelor de drept material. Va fi incident acest motiv atunci când instanța de fond, deși a recurs la textele de lege substanțială aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Totodată, art. 483 C. proc. civ. prevede că:

"(3) Recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Înalta Curte reține că în cauză recurenta-pârâtă a formulat recurs împotriva nr. 2/2024 din 14 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal prin care s-a dispus parțial cu privire la stabilirea cuantumului cheltuielilor de judecată în sarcina intimatului-reclamant, până la concurența sumei de 112 RON, deși ANFP a solicitat obligarea acestuia la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prima instanță, în ceea ce priveste dovada cheltuielilor, a constatat că pârâta ANFP a făcut dovada cheltuielilor de transport, prezentând, în copie, bilete de calătorie cu trenul, pe ruta Bucuresti-Craiova dus-întors, însă nu a făcut dovada că a suportat cheltuielile cu indemnizatia de delegare a consilierului juridic și pe cele cu alocația de cazare, motiv pentru care a constatat că cererea pârâtei ANFP de acordare a cheltuielilor de judecată a fost fondată doar în parte, respectiv în ceea ce privește cheltuielile de transport în cuantum de 112 RON.

Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 1 alin. (2) și (4) din H.G. nr. 714/2018 (Anexă), potrivit cu care:

"2) Persoana delegată într-o localitate situată la o distanță mai mare de 50 km de localitatea în care își are locul permanent de muncă și care nu se poate înapoia la sfârșitul zilei de lucru beneficiază de o alocație zilnică de delegare compusă din:

a) o indemnizație de delegare, în cuantum de 23 RON/zi, indiferent de funcția pe care o îndeplinește și de autoritatea sau instituția publică în care își desfășoară activitatea;

b) o alocație de cazare, în cuantum 265 RON/zi, în limita căreia trebuie să își acopere cheltuielile de cazare. (...)

(4) Indemnizația de delegare sau alocația zilnică de delegare, după caz, se acordă fără prezentarea de documente justificative, cu excepția situației prevăzute la alin. (3)."

Totodată, potrivit Ordinului nr. 1235/2023 pentru actualizarea cuantumului indemnizației de delegare/detașare și a cuantumului alocației de cazare prevăzute în anexa la Hotărârea Guvernului nr. 714/2018 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării în interesul serviciului:

"Art. 1. - Începând cu data de 1 aprilie 2023:

a) cuantumul indemnizației de delegare prevăzute la art. 1 alin. (1) și alin. (2) lit. a) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 714/2018 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării în interesul serviciului se majorează la 23 RON;

b) cuantumul alocației de cazare prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. b) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 714/2018 se majorează la 265 RON;

c) cuantumul indemnizației de detașare prevăzute la art. 4 alin. (1) din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 714/2018 se majorează la 23 RON."

Prin urmare, în speța de față, cuantumul total al cheltuielilor de judecată cuvenite recurentei-pârâte este de 400 RON, reprezentând cheltuieli de transport, indemnizație de delegare/detașare și alocație de cazare.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte reține ca fiind fondat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fapt ce atrage casarea sentinței atacate. În raport cu acest aspect, nu se mai impune analizarea criticilor subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de recurenta - pârâtă Agenția Națională a Funcționarilor Publici împotriva sentinței nr. 2/2024 din 14 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, va casa în tot sentința recurată și, rejudecând, va admite cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 481/18.10.2023 și va obliga reclamantul la plata sumei de 400 RON reprezentând cheltuieli de judecată către pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta - pârâtă Agenția Națională a Funcționarilor Publici împotriva sentinței nr. 2/2024 din 14 februarie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează, în tot, sentința recurată și, rejudecând:

Admite cererea de completare a dispozitivului sentinței nr. 481/18.10.2023 pronunțate de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2023.

Obligă reclamantul la plata sumei de 400 RON reprezentând cheltuieli de judecată către pârâta Agenția Națională a Funcționarilor Publici.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.