ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5308/2024

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 09.02.2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. S.A. Craiova a chemat în judecată pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile si a contestațiilor si Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice - Craiova, pentru ca în urma probelor ce se vor administra, instanța sa dispună:

• în principal, anularea Deciziei nr. 64/P/04.08.2017 emisa de Ministerul Finanțelor Publice, Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile si a contestațiilor, privind soluționarea plângerii prealabile formulata de societatea noastră împotriva Dispoziției -obligatorii nr. CRR-AIF 1405/04.05.2017 emisa de Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Craiova (transmisa cu adresa nr. x/07.08.2017, înregistrata la A. S.A. Craiova sub nr. x/14.08.2017 - data posta 11.08.2017), admiterea excepției prematurității emiterii dispoziției obligatorii respective, anularea dispoziției,

• în subsidiar, anularea in parte a Deciziei nr. 64/P/04.08.2017 in sensul anularii art. 1 din Decizie, si anularea in tot a Dispoziției obligatorii nr. CRR-AIF 1405/04.05.2017 emisa de Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice Craiova,

• obligarea paraților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 273/09.05.2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2018 s-a declinat competența de soluționare către Tribunalul Dolj, secția CAF.

Înalta Curte, prin decizia nr. 3320/12.10.2018, dosar x/2018, a stabilit competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2018*, primind termen de judecată la data de 05.12.2018, pentru când părțile au fost legal citate.

Prin sentința nr. 536/05.12.2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în dosarul nr. x/2018, a fost admisă excepția autorității relative de lucru judecat.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin decizia nr. 3633/15.06.2021 pronunțată de Înalta Curte în dosarul nr. x/2018 a fost admis recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței nr. 536/2018 din 5 decembrie 2018 a Curții de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal.

S-a casat sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

După casarea cu trimitere spre rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/2018**.

În rejudecare, prin sentința nr. 266 din 29 septembrie 2021, Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:

(i) a admis în parte acțiunea în teză subsidiară formulată de reclamanta A. S.A. Craiova, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Serviciul de soluționare a plângerilor prealabile și a contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice – Craiova;

(ii) a anulat în parte Decizia 64/P/04.08.2017 și în parte Dispoziția obligatorie 1405/04.05.2017 în ceea ce privește măsura nr. 1;

(iii) a obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 6190 RON, cheltuieli de judecată în toate ciclurile procesuale.

Împotriva sentinței nr. 266 din 29 septembrie 2021 a Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor Publice, invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 1756 din data de 29 martie 2023 pronunțată de ÎCCJ în dosarul nr. x/2018, s-a admis recursul formulat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, în nume propriu și în numele și pentru Ministerul Finanțelor împotriva sentinței nr. 266 din 29 septembrie 2021 a Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal.

A fost casată sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

După casarea cu trimitere spre rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/2018***.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința (Decizia) nr. 112 din 18 martie 2024, Curtea de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.A. Craiova în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor – Serviciul de Soluționare a Plângerilor Prealabile și a Contestațiilor și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova.

A anulat în parte Decizia nr. 64/P/04.08.2017 și în parte Dispoziția obligatorie 1405/04.05.2017 în ceea ce privește măsura 1.

A obligat pârâtele la plata către reclamantă a sumei de 6190 RON cheltuieli de judecată în toate ciclurile procesuale.

Cererea de recurs ce face obiectul judecății

Împotriva Sentinței (Decizia) nr. 112 din 18 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal a promovat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, în nume propriu, precum și în numele Ministerului Finanțelor, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, rejudecând, să se dispună respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului a formulat întâmpinare intimata-reclamantă S.C. A. S.A. Craiova, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Procedura de soluționare a recursului

În această etapă s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486, art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, din data de 05.09.2024, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 19.11.2024, în ședință publică, cu citarea părților, când Înalta Curte, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 394 C. proc. civ., a declarat dezbaterile închise, reținând cauza spre soluționare pe fondul recursului ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului și cu dispozițiile legale incidente în cauză, prin prisma criticilor formulate și a apărărilor din întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul formulat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor este nefondat, urmând a fi respins, în considerarea argumentelor în continuare arătate:

Aspectele de neleglitate au fost încadrate de recurentul-pârât pe dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se în esență interpretarea și aplicarea greșită a legii de către prima instanță în rejudecarea cauzei dispusă prin decizia de casare nr. 1765/29.03.2023 a ÎCCJ.

Primul aspect de nelegalitate invocat privește încălcarea dispozițiileart. 22 alin. 2 C. proc. civ., respectiv nerespectarea de către instanța de fond în rejudecare a dispozițiilor Deciziei de casare a ÎCCJ nr. 1765/29.03.2023.

Aceasta deoarece prin decizia de casare s-a impus obligația verificării respectării prevederilor din contractul de mandat nr. x/1.02.21013, prin care au fost încredințate pentru anii 2014-2015 atribuții de conducere și gestionare a societății intimate către numitul B. și legalitatea impunerii măsurii nr. 1 privind recuperarea sumei de 7200 RON cu titlu de remunerație.

Al doilea aspect de nelegalitate al sentinței recurate privește nerespectarea deciziei de casare nr. 1756/29.03.2023 a ÎCCJ prin care s-a menționat obligația ca în rejudecare să se verifice respectarea prevederilor din contractul de mandat nr. x/1.02.2013.

Prin sentința civila nr. 112/18.03.2024, Curtea de Apel Craiova nu a avut în vedere ca, prin dispoziția obligatorie nr. 1405/04.05.2017 organele de inspecție economico financiara nu au constatat nelegalitatea contractul de mandat al directorului general nr. 124/01.02.2013, precum si Hotărârea Consiliului de Administrație nr. 6/27.06.2013 prin care s-a aprobat Actul adițional din 27.06.2013 la contractul mandat al directorului general, ci faptul ca, ulterior emiterii acestor documente, Adunarea Generală a Acționarilor nu a aprobat modificările aduse prin actul adițional nr. x/27.06.2013 la contractul de mandat nr. x/01.02.2013, intimata nerespectând astfel, prevederile cap .VII, art. 24 din contractul de mandat nr. x/01.02.2013.

Conform prevederilor art. 24 din contractul de mandat nr. x/01.02.2013, orice modificare adusă acestuia, se face cu acordul ambelor părți numai prin act adițional încheiat în formă scrisă, și numai cu aprobarea A.G.A., ceea ce nu s-a întâmplat în cazul actului adițional nr. x/27.06.2013, care a fost încheiat între Consiliul de Administrație al A. S.A. și B.-administrator executiv, director general al A. S.A..

În aceste condiții, în mod corect și legal echipa de inspecție economico-financiară a constatat faptul că pentru perioada verificată, respectiv 01.01.2014-31.12.2015, au fost majorate cheltuielile înregistrate in evidența contabilă a A. S.A., cu suma de 7.200 RON, reprezentând contravaloarea remunerației lunare brute în sumă de 300 RON, acordată directorului general fără respectarea prevederilor cap. VII, art. 24 din contractul de mandat nr. x/01.02.2013.

Conform prevederilor art. 6, alin. (9), lit. d) din Contractul de Administrare-Mandat nr. x/01.02.2013:"Administratorii au următoarele atribuții: încheie acte juridice în numele și pe seama societății cu aprobarea AGA".

Răspunderea pentru modificarea contractului de mandat nr. x/01.02.2013 fără aprobarea A.G.A., revine Consiliului de Administrație, respectiv dl. C.-presedinte C.A., cel care a semnat Actul adițional nr. x/27.06.2013.

În recurs se invocă ca aspect de nelegalitate aplicarea greșită a dispozițiilor art. 276 C. proc. civ..(vechi).

Se solicită în consecință admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea în sensul respingerii acțiunii ca nefondate și menținerii ca legal emise a actelor contestate.

La dosar reclamanta-intimată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate, Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat în cauză nefiind îndeplinite condițiile cazului de casare prevăzute de art. 488 alin. 1n pct. 8 C. proc. civ. interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în analiza legalității actelor contestate.

Curtea apreciază ca nefondate toate aspectele de nelegalitate invocate în recurs, în cauză neputându-se reține interpretarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material incidente.

Primul aspect de nelegalitate privind nerespectarea deciziei de casare nr. 1756/29.03.2023 de către prima instanță, în faza rejudecării acțiunii nu este fondat.

Sentința atacată este dată cu respectarea dispozițiilor art. 22 C. proc. civ. și art. 501 alin. 3 C. proc. civ. în sensul că instanța de fond este obligată a stabili corect situația de fapt cu privire la verificarea respectării prevederilor din contractul de mandat nr. x/1.02.2013 prin care au fost încredințate pentru anii 2014-2015 atribuții de conducere și gestionare a societății intimate de către numitul B. și legalitatea impunerii măsurii nmr. 1 privind recuperarea sumei de 7.200 RON remunerație acordată astfel cum s-a arătat în motivarea deciziei de casare.

Iar în rejudecare prima instanță a verificat aceste aspecte privind legalitatea acordării remunerației în cuantum brut de 7.200 RON aferentă perioadei 2014-2015.

Aspectul de nelegalitate privind nerespectarea dispozițiilor art. 24 din contractul de mandat nr. x/1.02.2013 în sensul lipsei aprobării actului adițional nr. x/27.06.2013 de către AGA nu este fondat în cauză lipsa aprobării AGA nefiind de natură a determina direct nelegalitatea acordării indemnizației.

Aceasta deoarece în cauză lipsa aprobării formale nu infirmă legalitatea acordării indemnizației în raport de dispozițiile art. 35 și 38 (1) din O.U.G. nr. 109/2011 și de faptul că din adresa nr. x/21.09.2016 rezultă că în raport de perioada vizată aferentă situațiilor financiare din anii 2014-215 au existat aprobări AGA dispuse prin Hotărârile nr. 1/9.04.2014 și nr. 1 din 7.04.2015 fiind confirmată legalitatea acordării indemnizației brute de 74.880 RON anual.

Aspectul de nelegalitate privind nerespectarea prevederilor art. 6 alin. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991 nu este fondat.

În mod legal prima instanță a constatat legale înregistrările în contabilitatea reclamantei a acordării acestei sume ținând cont de faptul că aceste aspecte au făcut obiectul verificării Curții de Conturi care nu a constatat nelegalitatea cu privire la stabilirea legală a indemnizației administratorului executiv – director general având în vedere că situațiile financiare și bugetele au fost aprobate ulterior de AGA prin Hotărârea nr. 3/12.05.2015 și Hotărârea nr. 2 din 10.05.2016.

Aspectul de nelegalitate privind nerespectarea dispozițiilor art. 276 C. proc. civ. nu este fondat.

În cauză prima instanță a obligat "partea căzută în pretenții" față de soluția de admitere a acțiunii la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 6190 RON.

Iar acest cuantum are în vedere toate ciclurile procesuale acesta fiind unul rezonabil în raport de obiect și de jurisprudența CEDO.

Față de cele expuse Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală sentința de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova în nume propriu și în numele Ministerului Finanțelor împotriva Sentinței (Deciziei) nr. 112 din data de 18 martie 2024 pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 19 noiembrie 2024.