ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 782/2025

Ședința publică din data de 13 februarie 2025

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor/Administrația Fondului pentru Mediu, a solicitat anularea Deciziei nr. 29/22/03.2023 prin care s-a respins plângerea prealabilă formulată împotriva Deciziei Comitetului Director al AFM nr. 827/DCD/20.12.2022, prin care s-a aprobat sistarea finanțării producătorului validat A. S.R.L. cu sistem de propulsie electric-hibrid, în cadrul Programului privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în transporturi, prin promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante și eficiente din punct de vedere energetic (denumit generic Rabla PLUS) și restituirea sumelor acordate cu titlu de ecotichet în cadrul programului Rabla Plus, pentru comercializarea autovehiculelor B. electric hibrid și a dobânzii legale de referința a BNR calculate la data plății, precum și împotriva Notificării de audiere înregistrată sub nr. x din 18.01.2023 prin care s-a solicitat restituirea sumelor în cuantum de 293.888,61 Ron.

Totodată, reclamanta a solicitat repunerea părților contractului de finanțare nr. x/03.04.2020, în situația anterioară emiterii acestor acte contestate și obligarea pârâtei la continuarea efectuării plății cererilor de decontare depuse de producătorul validat A. în cadrul programului Rabla Plus pentru comercializarea autovehiculelor B. electric hibrid, până la data semnării actului adițional din 16.01.2023, cu cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 245/CA/2023 din 20 decembrie 2023, a respins, ca nefondată, acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor - Administrația Fondului pentru Mediu precum și cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata de cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

După o amplă prezentare a situației de fapt, în motivarea recursului se arată că hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevedrilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 554/2004.

Motivația este vădit nelegală având în vedere faptul că în speță sunt incidente și deplin aplicabile prev. art. 2 alin. (1) lit. n) Legea 554/2004, iar pe de altă parte excluderea aplicabilității lor prin referire la norme de ordin procedural care reglementează strict formal atribuțiile și procedura de adoptare a unor acte administrative în general nu are relevanță în dosar.

Motivația nu este relevantă și este străină de natura pricinii dat fiind faptul că instanța nu a fost investită cu privire la legalitatea finanțărilor acordate, ci dimpotrivă, cu retragerea unor finanțări legale care corespund tuturor condițiilor stabilite de însăși pârâta intimată, deoarece acest fapt este incontestabil, finanțările fiind legale și în concordanță cu scopul urmărit prin însuși programul rabla plus inițiat de intimată.

În opinia recurentei, problema care trebuia analizată de judecător era cea de îndreptare a unei erori umane/materiale care s-a strecurat în cererea de finanțare și care s-a perpetuat de pârâta-intimată prin nerezolvarea ei, situație care a reprezentat ulterior izvorul adoptării deciziei nr. 827/2022. Însă, în mod cu totul nelegal, aproape întreaga motivare a instanței de fond are ca bază doar eroarea materială strecurată în Cererea de validare, ca fundament al adoptării deciziei nr 827/2022, cu ignorarea totală a celorlalte argumente care evidențiază conduita onestă în cadrul contractului și conduita pro-activă în identificarea unei soluții la situația apărută.

Astfel, în condițiile în care însăși AFM și-a încălcat propria obligație legală de a clarifica eroarea care nu ținea de fondul programului Rabla Plus, sesizată imediat, nu a încadrat în mod corect cererea, nu a solicitat nici un fel de lămuriri și mai mult, nu a răspuns cererilor de clarificare și a derulat în deplină cunoștință de cauză, timp de 2 ani fără obiecțiuni programul, aprobând toate dosarele recurentei, constatarea de către aceeași autoritate a existenței unor nereguli/erori, la aproximativ 2 ani de la încheierea contractului și derularea programului fără obiecțiuni, echivalează cu invocarea propriei turpitudini (culpe juridice), mai ales în condițiile în care recurenta nu a ascuns, în vreun fel, nici o informație ori document față de pârâtă.

Recurenta mai consideră că hotărârea a fost dată și cu aplicarea greșită a prevederilor contractuale prevăzute la art. 4 lit. k), art. 10

4

prin prisma încălcării prevederilor art. 1517 C. civ. și art. 178 alin. (2) C. proc. civ., art. 1170, art. 1266 C. civ.

Motivația este greșită și nelegală având în vedere că eroarea așa cum ea este definită de lege, poate aparține societății dar doar în ceea ce privește redactarea cererii inițiale, însă perpetuarea situației care a condus la adoptarea deciziei contestate nu o reprezintă această eroare, ci lipsa răspunsului la notificarea transmisă la data de 11.05.2020 la care nu s-a primit nici un răspuns, care conduce la o culpă din partea intimatei și o nerespectare a contractului din partea AFM.

Recurenta mai arată că neîncheierea actului adițional la contractul nr. x/N/03.04.2020 nu i se datorează ci se datorează pârâtei care nu a răspuns la notificarea prin care s-a solicitat rezolvarea acestui neajuns formal (referitor la modul de formulare inexactă a noțiunii de autovehicul electric hibrid în cadrul programului Rabla Plus).

Contrar susținerilor greșite din hotărârea recurată prin care instanța de fond susține că nu s-a fi solicitat încheierea unui act adițional scris, văzând rezultatul validării incomplete a dosarului, la data de 13.04.2020 recurenta arată că a solicitat, printr-o solicitare transmisă la adresa x@x.ro, sprijin pentru rezolvarea acestei situații, respectiv găsirea unei modalități de a îndrepta situația creată de eroare, astfel încât să poată comercializa toate autovehiculele incluse în cererea de validare depusă de societate, inclusiv cele hibrid, care în sintagma completă ar fi fost electric-hibrid, dar care din punct de vedere al sistemului lor de propulsie sunt perfect eligibile conform ghidului de finanțare a programului.

De asemenea, recurenta susține că la data de 08.05.2020, a revenit cu aceeași solicitare, pe care a transmis-o coordonatorului Programului.

La data de 11.05.2020, AFM, prin Coordonatorul programelor Rabla și Rabla Plus, pârâta confirmă practic cele prezentate.

Prin același răspuns, AFM a comunicat că, pentru soluționarea situației și în vederea validării facturilor în aplicație, este necesar să transmită AFM și o notificare/adresă oficială, asumată de reprezentatul legal, prin intermediul căreia să se clarifice asocierea mărcii cu sistemul de propulsie și denumirea mărcii din COC, respectiv să se identifice autovehiculele B. care în COC nu apar doar cu mențiunea B. la categoria marcă și să fie identificat sistemul de propulsie ale acestor autovehicule și, totodată, i s-a recomandat să transmită notificarea către responsabilul de proiect.

Astfel fiind, recurenta, la data de 09.06.2020, a trimis responsabilului desemnat de AFM - C., notificarea/adresa elaborată conform îndrumărilor din răspunsul primit de la coordonatorul Programului, în care a fost indicat clar că autovehiculele invalidate sunt electric-hibrid.

Recurenta mai invocă încălcarea de către instanța de fond și aplicarea greșită a principiului de drept administrativ care reglementează "răspunderea autorității publice pentru greșelile funcționarului public".

Având în vedere că toate informațiile și documentele au fost prezentate deschis și transparent, încă din momentul depunerii cererii în anul 2020, având în vedere că pentru verificarea curentă a fiecarei informații și a fiecărui dosar, AFM a avut acces la aceleași informații ca și acelea pe care le deținea încă din anul 2020, toate falsele și pretinsele motive de nelegalitate sunt nefondate și nu reprezintă nimic altceva decât o "neasumare a răspunderii" care este contrară principiului mai sus enunțat.

În altă ordine de idei, recurenta susține că hotărârea recurată încalcă și nu este în concordanță cu principiul proporționalității definit de Codul administrativ.

De asemenea, recurenta susține că a invocat nelegalitatea actului administrativ pentru lipsa motivării, cu privire la care instanța de fond s-a pronunțat în mod nelegal, deoarece actul precizează doar faptul că motivul care a stat la baza emiterii deciziei îl reprezintă nerespectarea clauzelor contractului nr. x N/03.04.2020, respectiv comercializarea autovehiculelor B. cu sistem de propulsie electric-hibrid ". În realitate, din simpla lecturare a Deciziei nr. 827/20.12.2022 rezultă că nu există nici o motivare în fapt și în drept a deciziei adoptate, nu există nici un raționament logico-juridic urmat pentru adoptarea acestei decizii, mențiunile pe care le face instanța de fond nu pot constitui decât o încercare nelegală de suplinire a unei motivări inexistente, care să provină de la intimata AFM și, pe cale de consecință, nu pot echivala cu validarea Deciziei nr. 827/2022 ca fiind motivată.

Astfel, precizează că decizia conține o singură pagină în cuprinsul căreia se regăsesc 3 puncte, niciunul dintre acestea nefăcând referire la vreo motivare de fapt, și nici la vreo reglementare legală sau contractuală, iar notificarea de audiere înregistrată sub nr. x din 18.01.2023 nu are aptitudinea de a se constitui în motivarea Deciziei Comitetului Director al AFM nr. 827/DCD/20.12.2022.

În opinia recurentei, instanța de fond folosește un raționament greșit și cu privire la motivul de nelegalitate privitor la faptul că Decizia Comitetului Director al AFM nr. 827/DCD/20.12.2022 este nelegală și pentru că prin conținutul sau încalcă prevederile Ghidului și Contractului.

Hotărârea instanței de fond este nelegală pentru considerentul că se reține în mod nelegal ca argument al respectării procedurii prealabile sancționării, notificarea din data de 16.01.2023, act emis ulterior adoptării deciziei contestate 827/2022.

Recurenta arată că nu a existat, anterior emiterii Deciziei nr. 827/2022 nici o corespondență/notificarea prealabilă cu privire la executarea defectuoasă sau neexecutarea culpabilă a clauzelor contractuale și nici o punere în întârziere cu privire la o pretinsă nerespectare a contractului.

Decizia Comitetului Director al AFM nr. 827/DCD/20.12.2022 și Notificarea de audiere înregistrată sub nr. x din 18.01.2023 nu evidențiază motivele emiterii actelor administrative, ci doar menționează anumite obligații din cuprinsul Contractului de participare fără însă a se arăta în concret cum a fost încălcat contractul.

Anterior emiterii celor două acte atacate, AFM nu a uzat de prevederile legale aplicabile pentru clarificarea aspectelor constatate ca fiind neconforme sau pentru solicitarea de informații suplimentare în acest sens și nu a respectat prevederile contractuale, prevăzute la art. 5, pct. 5.7, care o obligau să notifice apariția unui caz de culpă și să permită înlăturarea acestuia, anterior luării unei decizii.

Un aspect esențial este acela că pârâta a considerat validate și a recunoscut dreptul de a comercializa autovehiculele electric-hibrid în cadrul Programului, dovadă fiind însuși faptul că, începând din anul 2020, toate cererile de decontare, cuprinzând această categorie de autovehicule, au fost plătite timp de 2 ani.

În susținerea recursului sunt redate texte de lege incidente pricinii și practică judiciară.

Intimata Administrația Fondului pentru Mediu a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că recurenta-reclamantă a depus în anul 2020 cerere de validare în Programul privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră în transporturi, prin promovarea vehiculelor de transport rutier nepoluante și eficiente din punct de vedere energetic (denumit generic Rabla PLUS), cu intenția de a comercializa autovehicule electrice și hibrid, înțelegând aici orice tip de autovehicul hibrid (inclusiv cele denumite electric -hibrid), în cadrul acestui Program.

Înalta Curte reține că în cererea de validare în Programul Rabla PLUS a fost completat doar cuvântul "hibrid", în loc de sintagma "electric hibrid", la mai multe dintre autovehiculele cu sistem de propulsie electric hibrid pentru care a fost solicitată aprobarea de comercializare, societatea având însă intenția clară de comercializare atât a autovehiculelor electrice cât și electric hibrid, mai ales că din indicarea tipului de autovehicul rezultă clar că acestea sunt electric hibrid, ambele făcând obiectul aceluiași Program.

În ședința din 31.03.2020 Comitetul Director al AFM a aprobat dosarul fără autovehiculele care figurau în cererea de validare ca fiind hibrid, deși ele erau și sunt perfect eligibile în cadrul programului, conform tipului de propulsie al acestora, doar pe considerentul că nu s-a formulat sintagma completă "electric hibrid".

Autoritatea pârâtă nu a respins dosarul, ci doar a precizat că autovehiculele hibrid formează obiectul unui alt program de finanțare, sens în care a și încheiat un contract distinct înregistrat sub nr. x/2020 în baza unui dosar de validare depus în cadrul acestui al doilea Program (Rabla CLASIC).

Nici de această dată pârâta nu a solicitat clarificări în sensul de a preciza dacă prin termenul de hibrid din cererea de validare în acest program, se înțelege de fapt " electric-hibrid" și nici nu a încadrat autovehiculele în aceasta categorie.

Astfel fiind, recurenta-reclamantă a arătat că a avut deplina convingere că a solicitat și a acoperit prin cererea sa întreaga gama de autovehicule nepoluante și eficiente din punct de vedere energetic, acesta fiind scopul programului de finanțare.

Văzând rezultatul validării incomplete a dosarului său, la data de 13.04.2020 reclamanta a solicitat, printr-o solicitare transmisă la adresa x@x.ro, sprijin pentru rezolvarea acestei situații, respectiv găsirea unei modalități de a îndrepta situația creată de eroare, astfel încât să poată comercializa toate autovehiculele incluse în cererea de validare depusă de societate, inclusiv cele hibrid, care în sintagma completă ar fi fost electric hibrid, dar care din punct de vedere al sistemului lor de propulsie sunt perfect eligibile conform ghidului de finanțare a programului, însă pârâta nu a dat niciun răspuns la cererea reclamantei din 13.04.2020.

De asemenea, la data de 08.05.2020 recurenta-reclamantă a revenit cu aceeași solicitare, pe care a transmis-o coordonatorului Programului,.

La data de 11.05.2020, Administrația Fondului pentru Mediu, prin Coordonatorul programelor Rabla și Rabla Plus, i-a comunicat următoarele:

- în aplicația informatică destinată gestionării Programului au apărut invalidări la anumite facturi introduse de reclamantă, motivul fiind "marcă incorectă";

- din certificatele de conformitate ale autovehiculelor respective rezultă că marca introdusă în aplicație a fost corectă, alături de alte inițiale aferente autovehiculelor;

- sistemul de propulsie al autovehiculelor ale căror facturi au fost introduse în aplicație este cel aprobat prin contractul semnat între AFM și societatea reclamantă.

Prin același răspuns, Administrația Fondului pentru Mediu a comunicat că, pentru soluționarea situației și în vederea validării facturilor în aplicație, este necesar să transmită AFM și o notificare/adresa oficială, asumată de reprezentatul legal, prin intermediul căreia să se clarifice asocierea mărcii cu sistemul de propulsie și denumirea mărcii din COC, respectiv să se identifice autovehiculele B. care în COC nu apar doar cu mențiunea B. la categoria marcă și să fie identificat sistemul de propulsie al acestor autovehicule.

Recurenta-reclamantă a trimis responsabilului desemnat de Administrația Fondului pentru Mediu notificarea/adresa elaborată conform îndrumărilor din răspunsul primit de la coordonatorul Programului, în care a fost indicat clar că autovehiculele invalidate sunt electric-hibrid.

Ulterior, AFM i-a solicitat să transmită notificarea și în original pentru a i se da număr de înregistrare la dosar, lucru pe care recurenta-reclamantă l-a făcut.

Astfel fiind, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă a participat și a derulat în mod curent și continuu Programul, comercializând atât autovehicule electrice, cât și electric hibrid, iar cel mai important aspect este acela că pârâta a validat și acceptat la plată, începând cu luna septembrie 2020, absolut toate cererile de decontare cuprinzând respectivele autovehicule electrice și electric-hibrid.

În noiembrie 2022, noul responsabil din partea AFM în timpul derulării raporturilor juridice curente dintre părți, fără să existe absolut nicio modificare în procedura de decontare și plată folosită timp de doi ani, a contactat telefonic reprezentanții reclamantei în legătură cu o Cerere de decontare din aprilie 2022 și a solicitat informații cu privire la un pretins act adițional pentru autovehiculele electric-hibrid.

Cu această ocazie, i s-a adus la cunoștință recurentei-reclamante că ultimele facturi aferente autovehiculelor electric-hibrid nu pot fi validate și plătite, dacă nu se întocmește un act adițional scris pentru introducerea acestora în contractul de participare nr. x/2020.

Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă în luna decembrie a anului 2022 a transmis reprezentantului Administrației fondului pentru Mediu o adresă pentru solicitarea întocmirii actului adițional, care trebuia doar să îndrepte pur și simplu o eroare materială, nefiind afectat sub nici o formă fondul raportului contractual deja executat de toate părțile și nici programul și condițiile de eligibilitate ale autovehiculelor, iar în luna ianuarie 2023 a transmis AFM actul adițional semnat de către împuternicitul reprezentantului legal al recurentei-reclamante.

La data de 30.01.2023 recurenta-reclamantă a primit Decizia Comitetului Director al AFM nr. 827/DCD/20.12.2022 și Notificarea de audiere înregistrată sub nr. x din 18.01.2023.

Instanța de fond a respins acțiunea reclamantei, soluție pe care Înalta Curte nu o împărtășește.

Înalta Curte constată că prin Decizia nr. 29/22.03.2023 se precizează că motivul care a stat la baza emiterii Deciziei nr. 827/20.12.2022 îl reprezintă nerespectarea clauzelor contractului nr. x/N/03.04.2020, respectiv comercializarea autovehiculelor B. cu sistem de propulsie electric-hibrid.

Înalta Curte constată întemeiată critica recurentei-reclamante prin care arată că din analiza Deciziei nr. 827/20.12.2022 rezultă că nu există nici o motivare în fapt și în drept a deciziei adoptate, nu există nici un raționament logico-juridic urmat pentru adoptarea acestei decizii, mențiunile pe care le face pârâta în încercarea suplinirii unei motivări inexistente, neputând echivala cu o motivare a Deciziei nr. 827/2022.

Instanța de control judiciar reține că un act administrativ este motivat atunci când el enunță motivele de fapt și de drept pentru care autorul său îl consideră justificat.

Instanța reamintește că motivarea unui act administrativ are două laturi esențiale, respectiv indicarea textelor legale aplicabile situației date, precum și, în al doilea rând, indicarea împrejurărilor de fapt pe baza cărora s-a reținut aplicabilitatea acelor texte legale.

În privința obligației autorităților administrative de a-și motiva deciziile, instanța observă că, potrivit art. 31 alin. (2) din Constituția României, "autoritățile publice, potrivit competențelor ce le revin, sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.".

De asemenea, conform art. 1 alin. (3) din Constituția României, "România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și idealurilor Revoluției din decembrie 1989, și sunt garantate.".

Or, în condițiile în care autoritățile publice sunt obligate să asigure informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora, în condițiile în care deciziile acestor autorități sunt supuse controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, nu se poate susține că este permisă absența motivării explicite a actului administrativ atacat.

Motivarea reprezintă o obligație generală, aplicabilă oricărui act administrativ. Ea reprezintă o condiție de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului.

În lipsa motivării explicite a actului administrativ, posibilitatea atacării în justiție a actului respectiv este iluzorie, de vreme ce judecătorul nu poate specula asupra motivelor care au determinat autoritatea administrativă să ia o anumită măsură. Absența acestei motivări favorizează emiterea unor acte administrative abuzive, de vreme ce lipsa motivării lipsește de orice eficiență controlul judecătoresc al actelor administrative și pune destinatarul actului în imposibilitate de a se apăra.

Pe de altă parte, art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene consacră "dreptul la bună administrare". Conform alin. (1) și (2) din acest articol, (1) "orice persoană are dreptul de a beneficia, în ce privește problemele sale, de un tratament imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil din partea instituțiilor, organelor, oficiilor și agențiilor Uniunii. (2) Acest drept include în principal: (a) dreptul oricărei persoane de a fi ascultată înainte de luarea oricărei măsuri individuale care ar putea să îi aducă atingere; (b) dreptul oricărei persoane de acces la dosarul propriu, cu respectarea intereselor legitime legate de confidențialitate și de secretul profesional și comercial; (c) obligația administrației de a-și motiva deciziile.".

Date fiind aceste obligații, instanța apreciază că absența motivării actului administrativ atacat constituie o încălcare a principiului statului de drept, a dreptului la o bună administrare și a încălcare a obligației constituționale a autorităților administrative de a asigura informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora.

Altfel spus, motivarea este o condiție de legalitate externă a actului, care face obiectul unei aprecieri în concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului instituției emitente a actului.

Așadar, motivarea este o formalitate substanțială a cărei absență sau insuficiență antrenează invaliditatea actului.

Motivarea urmărește o dublă finalitate, și anume: îndeplinește o funcție de transparență a procedurilor administrative în profitul cetățenilor care vor putea astfel să verifice dacă actul este sau nu întemeiat și permite autorității judiciare să exercite controlul de legalitate asupra acestuia.

Înalta Curte precizează că obligația motivării actului administrativ reprezintă o cerință de legalitate a acestuia unanim acceptată atât pe plan intern, cât și la nivelul dreptului unional.

Motivarea actului administrativ constituie o garanție împotriva arbitrariului și se impune cu deosebire în cazul actelor prin care se modifică ori se suprimă drepturi sau situații juridice individuale și subiective.

Motivarea unei decizii administrative nu poate fi limitată la considerente legate de competența emitentului ori la temeiul de drept al acesteia, ci trebuie să conțină și elementele de fapt care să permită, pe de o parte, destinatarilor să cunoască și să evalueze temeiurile deciziei, iar pe de altă parte, să facă posibilă exercitarea controlului de legalitate.

Din examinarea Deciziei nr. 827/2022 emisă de pârâtă rezultă că autoritatea nu a prezentat raționamentul pentru care a luat această decizie, iar instanța de fond a examinat superficial susținerile recurentei-reclamante, cu privire la nemotivarea deciziei.

Pe de altă parte, Înalta Curte reține că autovehiculele electric-hibrid comercializate de către A. în cadrul Programului, de la momentul aprobării acestora de către AFM și până în prezent, se încadrează în prevederile Ghidului de finanțare și au primit garanția eligibilității prin parcurgerea întregului circuit de avizare și aprobare a cererilor de decontare depuse de recurenta-reclamantă.

Plata, de către AFM, a cererilor de decontare depuse de către A. nu a prejudiciat în vreun fel Fondul pentru mediu, ținând cont că toate autovehiculele au fost și sunt eligibile, iar documentele justificative au fost în conformitate cu prevederile legale aplicabile.

Înalta Curte, contrar argumentelor instanței de fond, consideră că se impune admiterea acțiunii având în vedere și faptul că nu s-a produs niciun prejudiciu, sumele decontate au fost folosite în spiritul și litera contractului, niciun terț nu a fost prejudiciat.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt întemeiate, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre neîntemeiată și nelegală, motiv pentru care o va casa.

Față de soluția pronunțată, Înalta Curte va admite cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de recurenta-reclamantă.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și, rejudecând, va admite acțiunea formulată de reclamantă, va anula Decizia nr. 29/22/03.2023, Decizia Comitetului Director al AFM nr. 827/DCD/20.12.2022 și Notificarea de audiere înregistrată sub nr. x din 18.01.2023, va obligă pârâta la continuarea efectuării plății cererilor de decontare depuse de producătorul validat A. în cadrul programului Rabla Plus pentru comercializarea autovehiculelor B. electric hibrid, până la data semnării actului adițional din 16.01.2023.

Totodată, va obligă intimata-pârâtă la plata sumei de 1.463 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 245/CA/2023 din 20 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, admite acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor/Administrația Fondului Pentru Mediu.

Anulează Decizia nr. 29/22/03.2023, Decizia Comitetului Director al AFM nr. 827/DCD/20.12.2022 și Notificarea de audiere înregistrată sub nr. x din 18.01.2023.

Obligă pârâta la continuarea efectuării plății cererilor de decontare depuse de producătorul validat A. în cadrul programului Rabla Plus pentru comercializarea autovehiculelor B. electric hibrid, până la data semnării actului adițional din 16.01.2023.

Obligă intimata-pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu la plata sumei de 1463 RON, reprezentând cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 februarie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin intermediul grefei instanței.