ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1543/2023

Ședința publică din data de 17 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 17.02.2021 pe rolul Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativv și fiscal, sub nr. x/2021, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Administrația Fondului pentru Mediu a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei de respingere a contestației din data de 12.08.2020 și anularea Deciziei cuprinzând listele proiectelor respinse din 16.04.2020, poziția 168 din lista 1 și, pe cale de consecință, constatând îndeplinirea tuturor condițiilor de eligibilitate pentru aprobarea proiectul propus și înregistrat sub nr. x la instalatorul validat - 2000 B. S.R.L., să se dispună obligarea pârâtei la finanțarea nerambursabilă cu suma propusă spre aprobare prin proiect în cuantum de 20.000 RON, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 330/2021 pronunțată la data de 16 decembrie 2021, Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea, a anulat în parte Decizia publicată în data de 16.04.2020, în ceea ce privește nr. crt. 168 privind respingerea cererii de finanțare formulată de reclamant, cerere înregistrată sub nr. x și Decizia nr. 207/DCD/12.08.2020, în ceea ce privește nr. crt. 77 privind respingerea contestației depuse de reclamant, ambele emise de pârâta Administrația Fondului pentru Mediu.

A dispus, totodată, reanalizarea cererii de finanțare depusă de reclamant, înregistrată sub nr. x în conformitate cu considerentele prezentei hotărâri, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii.

A respins, în rest, acțiunea ca neîntemeiată și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 50 de RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâta Administrația Fondului pentru Mediu întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului formulat, casarea hotărârii recurate și în rejudecare a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. se susține interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor Ghidului de finanțare aprobat prin Ordinul ministrului mediului nr. 1287/2018 referitoare la modul înscrierii în aplicația informatică a cererilor de finanțare și a documentelor anexate, confuzia fiind evidentă atât cu privire la aplicabilitatea unor prevederi legale în cauză, dar și cu privire la semnificația unor termeni.

Afirmă recurenta că, raportat la prevederile art. 7 alin. (1) lit. y) precum și art. 221 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1287/2018, al cărui conținut este redat în cuprinsul cererii de recurs, cererea de finanțare trebuia completată integral prin mijloace tehnice, astfel că respectarea acestor dispoziții legale de către comisiile de analiză/contestații au respectat aceste dispoziții legale nu poate fi imputat recurentei.

Susține faptul că dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1287/2018 stabilesc completarea unei cereri prin tehnoredactare, situație față de care completarea unei cereri olograf nu respectă cerința legii.

În raport de aceste dispoziții reținerea instanței de fond că recurenta pârâtă analizează documentele în vederea aprobării solicitanților din perspectiva îndeplinirii ori nu criteriilor de eligibilitate, iar modul în care este scrisă cererea de finanțare depusă nu se impune a fi analizat, nefiind condiție de eligibilitate este neîntemeiată.

Din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. susține recurenta că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază.

Afirmă că instanța de fond a arătat care sunt susținerile reclamantului și apărările recurentei, motivând soluția în trei paragrafe, fără a aprofundare a situației de fapt și de drept. Sub acest aspect susține că instanța de judecată nu a arătat care sunt motivele pentru care a înlăturat probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile aflate la dosar și prevederile Ghidului de finanțare, și nu arătat de ce a înlăturat apărările formulate de recurentă, astfel că motivarea sentinței este excesiv de succintă sau necorespunzătoare în raport de complexitatea cauzei fapt ce echivalează cu inexistența motivării.

Ultima critică vizează obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată susținând că pentru a se acorda cheltuielile de judecată este necesar ca partea care le solicită să fi câștigat în mod irevocabil procesul, ori în cauză procesul nu a fost soluționat în mod definitiv. Mai arată că nu pot fi reținute în sarcina recurentei nici aspecte privind reaua-credință, comportarea neglijentă sau exercitarea abuzivă a drepturilor procesuale.

Intimatul-reclamant nu a formulat întâmpinare în cauză.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Sub aspectul contextului factual se reține că intimatul-reclamant a solicitat o finanțare nerambursabilă în cuantum de 20.000 RON în cadrul Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice pentru producerea de energie electrică în vederea acoperirii necesarului de consum și livrării surplusului în rețeaua națională – Casa Verde Fotovoltaice.

Cererea formulată de intimatul-reclamant A. a fost propusă spre respingere cu motivarea că această cerere de finanțare nu era completată integral prin tehnoredactare, conform formularului prevăzut în Anexa nr. 3 din Ghid, astfel încât nu pot fi analizate și verificate celelalte criterii de eligibilitate aflate în legătură cu cererea de finanțare.

Cererea intimatului reclamant a fost respinsă prin Decizia din data de 16.04.2020, emisă de comitetul director al pârâtei Administrația Fondului pentru Mediu, iar împotriva acestei decizii a fost formulată contestație de către intimatul reclamant.

Prin Decizia nr. 207/DCD/12.08.2020, emisă de comitetul director al pârâtei Administrația Fondului pentru Mediu contestația formulată de intimatul reclamant a fost respinsă.

Acțiunea în anulare a făcut obiectul dosarului nr. x/2021 aflat pe rolul Curții de Apel Cluj, iar prin sentința recurată nr. 330/2021 din 16 decembrie 2021, instanța a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A..

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual motivelor invocate.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6) C. proc. civ., "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", este nefondat.

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu are incidență în cauză, motivarea judecătorului de fond răspunzând adecvat la toate aspectele invocate de reclamant în cererea introductivă de instanță; motivul de recurs invocat nu are în vedere analizarea expresă de către judecător a fiecăruia dintre argumentele de fapt și de drept expuse de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune, iar nemulțumirea părții față de soluția judecătorului cu privire la pretențiile deduse judecății, nu atrage automat concluzia viciului nemotivării.

Raportat la acest motiv de casare s-a susținut prin cererea de recurs că instanța de fond nu a arătat care sunt motivele pentru care a înlăturat probele administrate în cauză, respectiv înscrisurile aflate la dosar și prevederile Ghidului de finanțare și nu a arătat de ce a înlăturat apărările formulate de recurenta pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu.

Referitor la aceste critici, Înalta Curte apreciază că în recurs nu poate proceda la reanalizarea probatoriului administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greșite de către instanța de fond a unor dispoziții legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forța probantă a unor asemenea mijloace administrate, aspecte care nu au fost invocate de recurenta-pârâtă.

Or, ceea ce critică recurenta-pârâtă, prin motivele de recurs, este chiar modul în care instanța de fond a apreciat materialul probator administrat în cauză, ceea ce excede obiectului analizei instanței de recurs.

Înalta Curte reține că, fiind o cale extraordinară de atac, recursul poate fi exercitat numai pentru motivele anume prevăzute de lege, iar potrivit art. 483 alin. (3)-(4) și art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., prin intermediul acestei căi de atac poate fi dedusă analizei instanței de control judiciar doar conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

În consecință, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, or, aprecierea de către instanța care a pronunțat hotărârea recurată a probelor de la dosar nu reprezintă un aspect de legalitate a hotărârii recurate, care să poată fi cenzurat de către instanța de recurs.

Această critică nu vizează, deci, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile și nu poate fi încadrată în motivul de casare invocat, fiind legată de exercitarea de către judecătorul fondului a dreptului de apreciere asupra relevanței probelor administrate.

Nici critica referitoare la faptul că motivarea hotărârii este una excesiv de succintă sau necorespunzătoare astfel că nu corespunde exigențelor dispozițiilor art. 425 C. proc. civ., nu poate fi primită.

În repetate rânduri, instanța supremă a subliniat faptul că motivarea hotărârii judecătorești nu reprezintă o chestiune de cantitate și nici nu obligă judecătorul să răspundă tuturor argumentelor de fapt și de drept ale părților, instanța putând să grupeze unele dintre acestea pe baza unui numitor comun și să le răspundă în cadrul unui singur considerent; totodată, este necesară analiza acelor motive și apărări care sunt esențiale pentru dezlegarea pricinii, care au aptitudinea de a demonstra analiza efectivă a cauzei, potrivit exigențelor Curții Europene a Drepturilor Omului.

Așadar, verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar reține că aceasta îndeplinește exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, ceea ce face ca afirmațiile reclamantei ce susțin motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ. să apară ca fiind nefondate.

În ce privește motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., amintește Înalta Curte că în înțelesul acestei dispoziții legale, încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum și prin încălcarea unor principii generale de drept.

Altfel spus, textul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă, fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanța de judecată a dat o greșită interpretare a acesteia sau faptele au fost reținute greșit în raport de exigențele textului de lege.

De asemenea, prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale.

În cadrul criticilor subsumate motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a prevederilor Ghidului de finanțare aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului nr. 1278/2018, referitoare la situația în care cererea de finanțare nu a fost completată integral prin mijloace tehnice.

Contrar susținerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte constată că, raportat la situația de fapt stabilită în cauză prin probatoriul administrat, instanța de fond a interpretat și a aplicat în mod corect dispozițiile legale incidente situației deduse judecății, soluția primei instanțe fiind pronunțată în conformitate cu legea aplicabilă în cauză, motiv pentru care va fi adoptată în consecință și de către instanța de control judiciar.

În esență, chestiunea supusă analizei și asupra căreia părțile au opinii contrare, vizează cauza respingerii cererii de finanțare, respectiv cererea de finanțare nu a fost completată integral prin tehnoredactare.

În opinia recurentei-pârâte, cererea de finanțare trebuia completată integral prin tehnoredactare în raport de dispozițiile art. 21 alin. (1) lit. a) din Ordinul nr. 1287/2018.

În schimb, intimatul-reclamant a susținut, pe de o parte, că a depus cererea în formatul tip, tehnoredactat, prevăzută de Anexa 3 din Ghid, iar nu în altă modalitate, iar pe de altă parte că autoritatea analizează documentele în vederea aprobării solicitanților, însă exclusiv din perspectiva îndeplinirii sau nu a criteriilor de eligibilitate și că nu exista nicio dispoziție expresă și nu rezultă nici din interpretarea dispozițiilor art. 19, 20 și 22 din Ghid, că ar constitui o condiție de eligibilitate modul în care este completată rubricatura din cererea de finanțare tip, depusă de solicitant (de mână sau la mașină).

În acord cu prima instanță, Înalta Curte validează raționamentul intimatului-reclamant, având în vedere că susținerile părții sunt întemeiate, fiind demonstrate de probatoriul administrat în cauză.

Este real faptul că cererea de finanțare nu a fost completată integral prin tehnoredactare, însă acest aspect nu poate avea efect asupra eligibilității finanțării.

Înalta Curte va avea în vedere dispozițiile art. 19 și art. 20 din Ordinul nr. 1287/2018, dispoziții legale ce reglementează criteriile de eligibilitate a solicitantului în vedere obținerii finanțării cât și criteriile de eligibilitate a proiectului, nu condiționează eligibilitatea solicitantului sau a proiectului de modul de completare doar prin tehnoredactare a cererii de finanțare.

Într-adevăr, completarea cererii de finanțare prin tehnoredactare este cerută de dispozițiile art. 21 din același ordin, în enumerarea documentelor necesare depunerii cererii de finanțare, însă în deplin acord cu judecătorul fondului, scopul depunerii cererii de finanțare în această modalitate este de a asigura depunerea unor cereri lizibile, care să poată fi înțelese cu ușurință de către membrii comisiei de evaluare.

Prin urmare, a respinge cererea de finanțare doar în baza acestui motiv, al necompletării cererii de finanțare prin tehnoredactare, reprezintă un formalism excesiv, ce nu poate fi sancționat decât de către instanța de judecată.

Mai mult, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosarul cauzei, în situația altor cereri, recurenta pârâtă a acceptat și cereri de finanțare care nu îndeplineau condiția tehnoredactării. În această situație, respingerea cererii intimatului reclamant pentru neîndeplinirea condiției tehnoredactării reprezintă o măsură excesivă care vatămă interesul legitim al acestuia de a primi finanțarea solicitată.

În aceste condiții, Înalta Curte apreciind că autoritatea pârâtă a interpretat rigid dispozițiile art. 21 lit. a) din Ghidul de finanțare a Programului privind instalarea sistemelor de panouri fotovoltaice, aprobat prin Ordinul Ministrului Mediului nr. 1287/2018, potrivit cărora "Documentele pe care le depune solicitantul la instalatorul cu care Autoritatea a încheiat contract de participare sunt: a) cererea de finanțare, în original, completată integral prin tehnoredactare, conform formularului prevăzut în anexa nr. 3 la prezentul ghid", va respinge susținerile recurentei-pârâte și va constata că sentința de fond este la adăpost de orice critică ce vizează interpretarea și aplicarea greșită a normelor legale incidente în cauză, demersul părții fiind, prin urmare, nefondat.

Cu referire la critica privind obligarea recurentei pârâte la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte o va respinge ca nefondată.

Potrivit legii, cheltuielile de judecată vor fi suportate în final de partea din vina căreia s-a promovat acțiunea. Principiul enunțat este consacrat, în mod expres, în art. 453 C. proc. civ. care dispune: "(1) Partea care cade în pretenții va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată."

Natura juridică a cheltuielilor de judecată este aceea de despăgubire acordată părții care a câștigat procesul pentru prejudiciul cauzat de culpa procesuală a părții care a căzut în pretenții.

Fundamentul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală, înregistrarea litigiului pe rolul instanței fiind cauza premisă generatoare de cheltuieli pentru partea împotriva căreia se îndreaptă, cazurile de exonerare de la plata cheltuielilor de judecată fiind expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 454 C. proc. civ., ca drept comun în materie.

Cum în cauză, prezentul litigiu a fost pornit din cauza recurentei pârâte, aceasta are obligația de a plăti intimatului reclamant cheltuielile de judecată efectuate.

Nici susținerile recurentei-pârâte referitoare la inexistența relei credințe, comportării neglijente sau exercitare a abuzivă a drepturilor procesuale nu pot conduce la o altă concluzie, întrucât în analiza culpei procesuale nu se recurge la elemente care definesc răspunderea civilă delictuală, ci la elementele care se înscriu în sfera noțiunii de "parte căzută în pretenții" reglementate de norma procesual civilă din art. 453 C. proc. civ.

Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală.

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Fondului pentru Mediu împotriva sentinței civile nr. 330/2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 martie 2023.