ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5999/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5999/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 12 decembrie 2024
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 21.02.2022, sub nr. x/2022, reclamantul Sindicatul INFLPR Radiația în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării și Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună următoarele:
anularea în parte a Hotărâriii CNECSDTI nr. 12 din 26.08.2021 și Raportul Final CNECSDTI nr. x din 26.08.2021 privind sesizarea Sindicatului înregistrată cu nr. x/10.12.2020, privind sancționarea numiților A., B., C., D. și E., mai puțin partea din Hotărârea CNECSDTI nr. 12 din 26.08.2021 și Raportul Final CNECSDTI nr. 12 privind autosesizarea CNECSDTI și sancționarea a șapte din cei nouă membri ai comisiei de Etică a INFLPR.
obligarea pârâtului CNLCSDTI la emiterea unei noi hotărâri prin care să aplice sancțiuni privind retragerea gradelor de cercetător științific CSI pentru numiții A., B., C. și D., pentru că aceștia nu îndeplineau condițiile minime legale pentru a putea participa la concurs și ocupa funcțiile de cercetător științific CSI, lucru constatat de către CNECSDTI.
obligarea pârâților CNECSDTI și Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu soluționarea prezentului litigiu.
Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 1744 din data de 11.10.2022, Curtea de Apel București, secția a -IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Cererea de recurs
Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs Sindicatul Inflpr Radiația, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului casarea în tot a sentinței atacate și trimiterea spre rejudecare la instanței de fond iar, în subsidiar, admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și în rejudecare admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
Recurenta a formulat și o cerere de recpunere în termenul de recurs motivând că, avocatul acesteia s-a aflat în concediu cu familia în Grecia, în perioada 12.08.2023 - 30.08.2023, perioadă în care a fost comunicată și hotărârea supusă recursului.
Apărările intimatei
Intimatul-pârât a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.
II. Soluția instanței de recurs
Examinând cu prioritate cererea de repunere în termenul de recurs și excepția de tardivitate a recursului dedus judecății în prezenta cauză, conform dispozițiilor art. 248 C. proc. civ.., Înalta Curte constată că cererea de repunere în termenul de recurs este neintemeiată iar recursul este tardiv, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 186 alin. (1) C. proc. civ. - Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.
În cauză, motivul invocat de partea care a pierdut termenul de declarare a recursului nu este unul temeinic justificat, reprezentantul convențional al recurentei având obligația să-și asigure toate condițiile necesare îndeplinirii obligațiilor rezultate din contractul de asistență juridică, inclusiv prin asigurarea substituirii sale cu un alt avocat.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.
În cauză, în ceea ce privește recursul formulat de Sindicatul Inflpr Radiația, se constată că decizia recurată a fost comunicată la data de 14.08.2023, iar cererea de recurs a fost depusă prin email, la data de 31.08.2023, în condițiile în care ultima zi de declarare în termen a recursului era data de 30.08.2023.
Potrivit art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește, iar conform alin. (2) al aceluiași articol, când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează.
Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu depășirea termenului prevăzut de lege pentru declararea căii de atac, respectiv cu nerespectarea termenului de 15 zile de la comunicarea hotărârii, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, pentru considerentele anterior relevate și în temeiul dispozițiilor art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de repunere în termenul de recurs, ca nefondată și va respinge recursul de față ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de repunere în termenul de declarare a recursului, ca nefondată.
Admite excepția tardivității recursului și respinge recursul declarat de Sindicatul Inflpr Radiația împotriva sentinței civile nr. 1744 din data de 11 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 12 decembrie 2024.