ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2614/2023

Ședința publică din data de 7 decembrie 2023

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

- anularea deciziei nr. 12 din 27.09.2022 emise de pârât, prin care s-a soluționat plângerea prealabilă înregistrată sub nr. x/30.08.2022,

- anularea hotărârii nr. 25 din 23.06.2022 și a raportului final nr. 25 din 23.06.2022, emise de pârât, prin care s-a respins ca nefondată contestația formulata de către reclamantă înregistrată sub nr. x/10.11.2021 împotriva raportului nr. x/25.10.2021 al Comisiei de analiza de la Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Științe Biologice - București,

- obligarea pârâtei la admiterea contestației înregistrată sub nr. x din 10.11.2021,

- obligarea pârâtei la repararea prejudiciului moral produs reclamantei, prin obligarea pârâtei la plata de daune morale în valoare de 10.000 euro.

De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 8, art. 10, art. 11 și art. 18 și urm. din Legea 554/2004 precum și art. 2

1

și art. 4 și urm din Legea nr. 206/2004.

Prin sentința civilă nr. 226 din 09.02.2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.

În motivare, s-a reținut că atât timp cât actele emise în baza raportului nr. x din 25.10.2021 privesc sancționarea disciplinară a reclamantei, este exclus ca unul și același act, respectiv raportul nr. x din 25.10.2021, în baza căruia a fost emisă decizia de sancționare disciplinară a reclamantei nr. 9/22.02.2022, să genereze două categorii de raporturi juridice diferite, respectiv raporturi juridice de dreptul muncii, dacă se contestă decizia de sancționare disciplinară a reclamantei nr. 9/22.02.2022 și raporturi juridice de drept administrativ, dacă se contestă actele prin care s-a respins contestația formulată de reclamantă împotriva aceluiași raport nr. x/25.10.2021.

S-a mai arătat că nu prezintă nicio relevanță, pentru determinarea competenței materiale a instanței, cine este emitentul actelor care privesc sancționarea disciplinară a reclamantei, câtă vreme reclamanta este angajată cu contract individual de muncă, iar raporturile juridice litigioase sunt generate de un conflict de muncă, fiind specifice jurisdicției muncii.

Prin urmare, s-a reținut că litigiul se circumscrie sferei de competență a jurisdicției muncii, iar nu contenciosului administrativ, motiv pentru care instanța competentă se determină prin raportare la dispozițiile art. 269 alin. (2) din Codul Muncii și art. 210 din Legea dialogului social nr. 62/2011, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale fiind competent să soluționeze cauza.

Prin sentința civilă nr. 5118 din 29 septembrie 2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2022, s-a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Totodată, constatându-se ivit conflictul negativ de competență a fost suspendată din oficiu judecata cauzei și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivare, s-a reținut că în cauză cadrul procesual în privința obiectului și a cauzei litigiului a fost determinat de reclamantă, care a arătat că acțiunea sa este întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

S-a arătat că prezenta acțiune vizează anularea unui act administrativ, respectiv a deciziei nr. 12 din 27.09.2022 și a actelor ce au precedat această decizie, emise de CNECSDTI, pentru motive de nelegalitate.

Împrejurarea că o eventuală cercetare disciplinară ar trebui să aibă un caracter unitar sau că un act juridic nu poate genera două raporturi juridice nu este de natură a înlătura cauza cererii de chemare în judecată, cauză exprimată neechivoc de reclamantă ca fiind angajarea răspunderii emitentului unui act administrativ și restabilirea dreptului vătămat prin actul administrativ, fiind invocate expres dispozițiile art. 9, art. 10 și art. 11 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Referitor la caracterul de act administrativ al deciziei nr. 12/2022, s-a constatat că adoptarea acesteia a dat naștere, în ordinea juridică, unui nou raport de drept administrativ, iar actul este emis în regim de putere publică, în executarea legii, respectiv a prevederilor art. 11 din Legea nr. 206/2004. Noul raport juridic de drept administrativ s-a născut la momentul emiterii actul administrativ reprezentat de decizia nr. 12/2022, adoptat ca urmare contestației formulată de reclamantă împotriva raportului comisiei de analiză din cadrul instituției la care este angajată reclamanta.

Din perspectiva emitentului actului juridic contestat, decizia nr. 12 din 27.09.2022 se circumscrie definiției actului administrativ cuprinsă în art. 1 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, conform căreia actul administrativ este "actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice".

În consecință, reținând că pârâta este o autoritate publică centrală, în aplicarea art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, s-a admis excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal și Tribunalul București, secția a VII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, care se declară reciproc necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

În cauză obiectul regulatorului de competență îl reprezintă stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei.

Prezenta acțiune vizează anularea deciziei nr. 12 din 27.09.2022 și a actelor ce au precedat această decizie, emise de către CNECSDTI, pentru motive de nelegalitate, fiind invocate dispozițiile art. 8, art. 10, art. 11 și art. 18 și urm. din Legea nr. 554/2004.

Verificând actele dosarului se constată că reclamanta, în calitate de angajată cu contract individual de muncă la Institutul Național de Cercetare Dezvoltare pentru Științe Biologice, a formulat contestație împotriva raportului nr. x din 25.10.2021 privind sancționarea sa disciplinară, dispusă în temeiul art. 19 și urm. din Regulamentul de organizare și funcționare a CNECSDTI din 18.09.2020, aprobat prin Ordinul Ministerului Educației și Cercetării nr. 4665/2020.

Prin Hotărârea nr. 25 din 23.06.2022 emisă CNECSDTI, în temeiul art. 25 alin. (9) din Regulamentul de organizare și funcționare a CNECSDTI, a fost aprobat raportul final nr. 25 din 23.06.2022 și s-a respins contestația formulată de reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri și a raportului final emis de grupul de lucru constituit pentru soluționarea contestației, reclamanta a formulat plângere prealabilă în temeiul art. 7 din Legea nr. 554/2004, care a fost respinsă prin decizia CNECSDTI nr. 12 din 27.09.2022.

Înalta Curtea constată că decizia nr. 12 din 17.09.2022, hotărârea nr. 25 din 23.06.2022 și raportul final nr. 25 din 23.06.2022 emise CNECSDTI, sunt acte administrative cu caracter individual, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, deoarece emitentul acestor acte este o autoritate publică, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din același act normativ, iar pe de altă parte actele contestate produc efecte juridice.

Potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 206/2004, CNECSDTI a fost înființat în vederea coordonării și monitorizării aplicării normelor de conduită morală și profesională în activitatea de cercetare-dezvoltare.

Chiar dacă, potrivit dispozițiilor art. 5 alin. (1) din Legea nr. 206/2004, CNECSDTI este organism consultativ, fără personalitate juridică, pe lângă autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare, nu se exclude calitatea acestuia de autoritate publică, având în vedere atribuțiile conferite prin Legea nr. 206/2004, care confirmă că acționează în regim de putere publică pentru satisfacerea unui interes legitim public, respectiv în vederea coordonării și monitorizării aplicării normelor de conduită morală și profesională în activitățile de cercetare-dezvoltare.

Totodată, instanța reține că sunt acte administrative în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, deoarece prin raportul final emis de CNECSDTI s-a propus respingerea contestației formulate de reclamantă și menținerea sancțiunii disciplinare aplicate, iar prin hotărârea nr. 25 din 23.06.2022 s-a aprobat acest raport, toate aceste acte producând, așadar, efecte juridice.

De asemenea, decizia nr. 12 din 17.09.2022 a fost emisă de CNECSDTI ca urmare a parcurgerii procedurii administrative prealabile, potrivit art. 7 alin. (1) din Legea 554/2004, fiind un act emis în regim de putere publică, în executarea legii, respectiv a prevederilor art. 11 din Legea nr. 206/2004.

Având în vedere faptul că CNECSDTI are aptitudinea de a emite acte administrative în exercitarea unor prerogative de putere publică, acționând în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public, natura litigiului dedus judecății este de contencios administrativ.

Mai mult, în acord cu cele reținute de tribunal, pârâta CNECSDTI nu are calitatea de angajator al reclamantei, pentru a putea fi reținută competența secției specializate de litigii de muncă din cadrul tribunalului conform art. 267 lit. b) din Codul muncii, neavând vocație de a fi parte într-un conflict de muncă în temeiul unei dispoziții a Legii nr. 206/2004, ca normă de trimitere în accepțiunea art. 267 lit. d) din Codul Muncii.

De asemenea, împrejurarea că o eventuală cercetare disciplinară ar trebui să aibă un caracter unitar sau că un act juridic nu poate genera două raporturi juridice nu este de natură a înlătura cauza cererii de chemare în judecată, cauza exprimată neechivoc de reclamant fiind angajarea răspunderii emitentului unui act administrativ și restabilirea dreptului vătămat prin actul administrativ. În acest sens reclamanta a invocat în mod expres dispozițiile din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, la stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzelor în materia contenciosului administrativ se vor avea în vedere dispozițiile generale prevăzute la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, prin care s-au stabilit două criterii, și anume: locul ocupat de organul care a emis ori încheiat actul și cuantumul litigiului ce are ca obiect taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora.

Având în vedere că CNECSDTI este instituție publică de interes național înființată pe lângă autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare, potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 206/2004 și art. 1 din Regulamentul de organizare și funcționare a CNECSDTI din 18.09.2020, aprobat prin Ordinul MEC nr. 4665/2020, competentă să soluționeze cererea este Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ, potrivit criteriul stabilit la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În considerarea celor evocate, Înalta Curte în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2023.