ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5989/2024

Ședința publică din data de 11 decembrie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 19 aprilie 2023 pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta Asociația "A.", în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

La data de 28 iunie 2023, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul în care a arătat că înțelege să modifice cererea de chemare în judecată după cum urmează:

Completează cele șase argumente din acțiunea introductivă, pe care și-a fondat justificarea interesului promovării acțiunii (punctul A din cererea introductivă), prin adăugarea argumentului cu nr. VII), cu următorul conținut: în temeiul art. 431 alin. (2) din C. proc. civ., înțelege ca în prezentul litigiu să opună lucrul anterior judecat, în litigiul care a făcut obiectul dosarului nr. x/2021 soluționat prin sentința nr. 29/23.02.2023, menținută prin Hotărârea ÎCCJ nr. 2482/11.05.2023, sub aspectul dezlegărilor pe care le-a dat instanța de judecată prin motivarea respingerii excepției lipsei de interes a reclamantei în promovarea acțiunii.

La data de 11 octombrie 2023, reclamanta Asociația "A." a depus concluzii scrise prin care a formulat precizări cu privire la interesul promovării acțiunii și la excepția lipsei de interes ridicată de pârât prin întâmpinare.

În esență, a arătat că a justificat temeinic interesul promovării acțiunii de anulare și a demonstrat că este nefondată excepția lipsei de interes a reclamantei, ridicată de pârât.

Prin sentința civilă nr. 169 din 08 noiembrie 2023, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a respins excepția lipsei de interes a reclamantei;

- a admis în parte acțiunea, astfel cum a fost precizată, formulată de reclamanta Asociația "A." în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor;

- a anulat în parte prevederile art. 1 din Ordinul Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1571/2022, privind aprobarea cotelor de recoltă la unele specii de faună de interes cinegetic la care vânătoarea este permisă, pentru perioada iunie 2022-14 mai 2023, în ceea ce privește anexa nr. 1, anexa nr. 2, anexa nr. 3-coloanele verticale nr. 6, 7 și 8 aferente speciilor iepure, fazan și potârniche, de la poziția 1 și până la poziția 2175, anexa nr. 4 și anexa nr. 5;

- a anulat prevederile art. 4, art. 6 alin. (1), art. 14 și art. 15 din același Ordin;

- a anulat prevederile anexei nr. 1, anexei nr. 2, anexei nr. 3-coloanele verticale nr. 6, 7 și 8 aferente speciilor iepure, fazan și potârniche, de la poziția 1 și până la poziția 2175, anexei nr. 4 și anexei nr. 5 din Ordinul Ministrului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 1571/2022, privind aprobarea cotelor de recoltă la unele specii de faună de interes cinegetic la care vânătoarea este permisă, pentru perioada iunie 2022-14 mai 2023;

- a respins ca neîntemeiată cererea reclamantei de anulare a prevederilor art. 7 din același Ordin.

Împotriva sentinței civile nr. 169 din 08 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor, prin Ministru și recurenta-reclamantă A..

3.1. Recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârii recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, în principal ca lipsită de interes, iar în subsidiar, ca nefondată.

Hotărârea instanței de fond privind justificarea pretinsului interes al reclamantei nu este motivată prin hotărârea instanței de fond.

Ministerul a arătat faptul că perioada de valabilitate a ordinului a fost 09.06.2022-14.05.2023. Prin urmare, ordinul contestat a expirat la data de 14.05.2023, astfel că de la această data ordinul privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de fauna de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă și-a încetat aplicabilitatea, aspect care nu a fost analizat de instanța de fond.

Cerința interesului de a fi actual trebuie să existe nu numai la momentul introducerii acțiunii ci pe tot parcursul procesului. În speță, întrucât pe parcursul procesului acțiunea promovată de reclamantă a rămas fără interes, demersul procesual, inițial justificat, a rămas fără o finalitate practică din punct de vedere juridic, iar soluția adoptată de jurisprudență în astfel de situații este aceea a respingerii acțiunii ca rămasă fără interes.

Prin urmare, interesul de a promova acțiunea de anulare a Ordinului ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1571/2022 nu mai subzista în momentul pronunțării hotărârii.

Cu privire la excepția lipsei de interes a A., în mod eronat instanța de fond a apreciat că reclamanta a justificat un interes legitim privat, așa cum a fost acesta explicitat prin Decizia nr. 8/02.03.2020 pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție -Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii.

Cu privire la Decizia Ministerului Apelor, Pădurilor si Protecției Mediului nr. 10152/1995, instanța de fond în mod eronat a reținut că nu a fost publicată în Monitorul Oficial, fiind căzută în desuetudine, la baza emiterii stând Legea nr. 26/1976. Tot în mod eronat, instanța de fond a reținut faptul că "instrucțiunile tehnice de evaluare a efectivelor de vânat și de calcul al cotelor de recoltă, aprobate prin Decizia nr. 10152/1995 a Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului nu pot fi considerate a fi în vigoare, astfel încât să fundamenteze emiterea Ordinului în discuție".

Decizia Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului nr. 10152/1995 a subzistat din anul 1995 până în anul 2022, când a fost abrogată expres prin art. 4 din Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2847/2022 (adoptat în data de 02.11.2022 și intrat în vigoare la data de 14.11.2022) privind aprobarea Instrucțiunilor pentru evaluarea efectivelor unor specii de faună cinegetică admise la vânătoare și pentru reglementarea modului de stabilire a cotelor de recoltă pentru acestea.

Practic, Decizia Ministerului Apelor, PăduriIor și Protecției Mediului nr. 10152/1995 a fost aplicată o perioadă îndelungată de timp (27 ani), motiv pentru care, prin Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2847/2022, legiuitorul a înțeles să mențină prevederile acestei decizii într-o proporție covârșitoare. Astfel, lipsa publicității Deciziei nr. 10152/1995 rămâne, prin raportare la vechimea acesteia, un motiv care nu poate crea absolut niciun fel de îndoială asupra legalității Odinului ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 912/2022.

Prin urmare, această practica administrativă a pârâtului, de a continua aplicarea unei proceduri de evaluare cu caracter tehnic anterioară noii legi a vânătorii, nu poate fi pur și simplu invalidată, pe aspectul formal al neadoptării unui nou act administrativ, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 407/2006 și fără a se dovedi caracterul lor nelegal derivat din alte aspecte de fond.

Această concluzie este susținută și de faptul că Ordinul nr. 2847/2022 care a aprobat ulterior Instrucțiunile pentru evaluarea efectivelor unor specii de faună cinegetică admise la vânătoare și pentru reglementarea modului de stabilire a cotelor de recoltă pentru acestea, aplicabil după data de 14.11.2022, a preluat aproape în totalitate aspectele tehnice aplicate anterior, în fapt, în baza Instrucțiunilor din Decizia nr. 10152/1995, așa cum rezultă din art. 22-29 din anexa la Ordinul nr. 2847/2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1094 bis/4.11.2022" (pagina 25).

Drept urmare, instanța de fond, în mod eronat, a reținut faptul că "aceste cote au fost stabilite în temeiul unor instrucțiuni care nu mai erau în vigoare și nu puteau emiterea Ordinului în discuție, cu privire la cotele stabilite".

Cu privire la posibilitatea gărzilor forestiere de a aproba/reaproba cotele de recoltă prevăzută în art. 4 din ordinul contestat, conform prevederilor art. 1 lit. a) din Legea nr. 407/2006, administratorul este definit ca fiind "autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare și asigura administrarea faunei cinegetice".

În cazul de față, administratorul fondului cinegetic este Ministerul Mediului, Apelor si Pădurilor în integralitatea sa, incluzând structurile aflate în subordinea acestuia și a structurilor teritoriale ale acestora, respectiv gărzile forestiere.

Ministerul, în temeiul art. 13 alin. (4) din H.G. nr. 43/2020 privind organizarea și funcționarea Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor, cu modificările și completările ulterioare, are posibilitatea emiterii de ordine și instrucțiuni.

Art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, nu interzice aprobarea modificării cotelor de recoltă în mod direct de către structurile teritoriale de specialitate ale administratorului faunei cinegetice, această reașezare a cotelor de recoltă fiind reglementată și de alte acte cu caracter normativ, în vigoare, necontestate și care permit structurilor teritoriale ale ministerului, respectiv gărzilor forestiere, astfel de modificări.

Astfel, potrivit art. 5 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 77/2021 privind înființarea Gărzilor forestiere:

"Principalele atribuții ale Gărzilor forestiere sunt următoarele:

b) monitorizarea, implementarea și controlul aplicării regimului cinegetic în fondul cinegetic național".

Conform art. 1. din Hotărârea nr. 46/2023 privind organizarea, funcționarea și repartizarea numărului de posturi pentru Garda Forestieră Națională și gărzile forestiere: "(1) Garda Forestieră Națională este instituție publică ce funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrale care răspunde de silvicultura, cu personalitate juridică, finanțată integral de la bugetul de stat, în subordinea autorității publice centrale pentru silvicultură, cu atribuții în controlul aplicării regimului silvic în fondul forestier național și în vegetația forestieră din afara fondului forestier național și în aplicarea controlului cinegetic pentru întreg teritoriul național.

(2) Garda Forestieră Națională are în subordine gărzile forestiere, denumite în continuare Gărzi, prevăzute în anexa la Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2021 privind înființarea Gărzii Forestiere Naționale, cu completările ulterioare, instituții publice cu personalitate juridică, finanțate integral de la bugetul de stat, cu atribuții în implementarea, monitorizarea și controlul aplicării regimului silvic în fondul forestier național și în vegetația forestieră din afara fondului forestier național și cu atribuții în implementarea, monitorizarea și controlul activității cinegetice la nivel teritorial/'

Prin Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 456/2016 a fost aprobat Regulamentul de organizare și funcționare a Gărzilor forestiere ("ROF"), acesta stabilind atribuțiile structurilor teritoriale, inclusiv în domeniul managementului șî implementării activității cinegetice.

Potrivit art. 5 din ROF:

"Conducerea fiecărei Gărzi este asigurată de un inspector-șef, funcționar public, având studii superioare de specialitate în domeniul silviculturii".

Potrivit art. 9 alin. (2) pct. III lit. e) din ROF:

lnspectorul-șef are următoarele atribuții principale: (...)

III. De management al activității cinegetice:

e) avizează, în vederea aprobării, solicitările gestionarilor fondurilor cinegetice referitoare la suplimentări de cota de recoltă, recoltarea în afara perioadei legale si în situații excepționale. $i aprobă reașezarea cotelor de recoltă în condițiile legii".

Așadar, din analiza coroborată a tuturor actelor cu caracter normativ menționate anterior, aflate în vigoare, rezultă faptul ca printre atribuțiile structurilor teritoriale de specialitate ale administratorului faunei cinegetice se numără și cele referitoare la avizarea, în vederea aprobării solicitărilor gestionarilor fondurilor cinegetice referitoare la suplimentarea cotelor de recoltă, recoltarea în afara perioadei legale si în situații excepționale, fiind împuternicit în mod expres de către Minister în acest sens.

Conform art. 9 alin. (1) din Legea nr. 407/2006 "La încredințarea gestiunii, administratorul încheie cu gestionarul un contract de gestionare pentru o perioadă de 16 ani". Prin Regulamentul privind atribuirea în gestiune a faunei cinegetice aprobat prin Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 2020/2016, la art. 14 alin. (1) se prevede faptul că "Rezultatele finale ale atribuirii directe sau prin licitație realizată conform art. 13 se afișează pe site-ul administratorului și se comunică structurilor teritoriale ale autorității publice centrale care răspunde de silvicultură și vânătoare, pentru încheierea contractelor de gestionare în cazul fondurilor cinegetice atribuite.

Prin urmare, prevederile art. 4 din Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1571/2022 nu încalcă prevederile art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006 a vânătorii și protecției fondului cinegetic, având în vedere că astfel de prevederi se regăsesc și în alte acte cu caracter normativ care nu au fost invalidate prin pronunțarea unor hotărâri de către instanțele judecătorești sau prin declararea lor ca neconstituționale printr-o decizie a instanței de contencios constituțional.

Această prevedere este necesară pentru crearea posibilități aprobării în regim de urgență a unei cote de recoltă care să aibă ca efect reducerea/limitarea pagubelor la culturilor agricole, în special livezi și culturi de viță de vie, fermelor piscicole în anumite perioade din an, pagube pentru care răspunderea revine Ministerului, plata despăgubirilor realizându-se din bugetul consolidat al României.

Cu privire la prevederile art. 6 alin. (1) din ordinul contestat, acesta transpune în practică prevederile art. 36 din Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 36 din Legea nr. 407/2006 stabilește că: "Exemplarele din speciile admise la vânătoare, care produc pagube culturilor agricole, silvice sau animalelor domestice, pot fi vânate și în afara perioadei legale de vânătoare, în condițiile aprobării administratorului."

Astfel, pentru aplicarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 407/2006, în anumite situații se pot recolta exemplarele care produc pagube.

Art. 6 din Ordinul ministrului mediului, apelor și pădurilor nr. 1571/2022 stabilește procedura în care se aprobă numărul de exemplare ce se pot recolta pentru situațiile prezentate anterior.

Aprobarea recoltării de exemplare de păsări în temeiul art. 6 din ordin, în situații bine justificate, nu reprezintă o nouă aprobare de cote de recoltă, în sensul art. 1 lit. h) din Legea nr. 407/2006, ci reprezintă o situație specială care poate să apară la un moment dat pe suprafața unui fond cinegetic și pentru care autoritățile statului trebuie să ia masuri rapide pentru diminuarea efectelor acesteia.

Mai mult decât atât, instanța de fond nu arată motivele pentru care anexa nr. 5 trebuie anulată, ceea ce echivalează cu nemotivarea hotărârii, fiind aplicabil și motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Speciile de păsări sedentare cuprinse în Anexa nr. 5 la ordinul criticat sunt specii admise la vânătoare conform Directivei 2009/147/CE și se regăsesc în Anexa nr. 1 la Legea nr. 407/2006, cu modificările și completările ulterioare, care cuprinde speciile de păsări admise la vânătoare. Contrar celor susținute de reclamantă, prin Referatul de aprobare DMRC/147684/30.03.2022 au fost prezentate informații cu privire la nivelul cotelor de recoltă și realizările acestora pe ultimele 5 perioade de vânătoare.

Conform informațiilor oferite de portalul uniunii europene cu privire la raportarea în temeiul art. 12 din Directiva păsări, invocat de reclamantă, niciuna dintre speciile de păsări sedentare nu figurează, pe teritoriul României, ca fiind într-o stare de conservare nefavorabilă.

Ținând cont de nivelul populațiilor speciilor de păsări sedentare prevăzute în Anexa nr. 5 la ordin, prezentate pe portalul uniunii europene x, nu se impune aplicarea prevederilor art. 37 din Ordonanța de urgență nr. 57/2007 privind regimul ariilor naturale protejate, conservarea habitatelor naturale, a florei și faunei sălbatice.

Ministerul nu a încălcat nicio prevedere a Directivei Păsări cu privire la speciile menționate de reclamantă motivat de faptul că în România statutul acestor specii este altui decât cel la nivel european iar aceste specii sunt sedentare și nu sunt influențate de populațiile din alte țări. Faptul că în România sunt încă populații viabile, așa cum reiese din datele furnizate de același portal, se datorează managementului adecvat adoptat de către autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare.

Cu privire la prevederile art. 15 din ordinul contestat, instanța de fond, în mod eronat, a disupus anularea lui, motivând faptul că necesitatea acestui articol nu este fundamentată și nu rezultă din cuprinsul art. 34 din Legea nr. 407/2006.

Art. 34 din Legea nr. 407/2006 stipulează faptul că "în interesul protejării faunei și florei sălbatice, al conservării habitatelor naturale, pentru prevenirea producerii unor daune importante, în interesul sănătății și securității publice sau pentru alte rațiuni de interes public major, pe suprafețele din perimetrul intravilan construit sau împrejmuit, aeroporturi, gări, unități militare, recoltarea exemplarelor din speciile de faună sălbatică, a pisicilor și o câinilor hoinari se realizează în condițiile prezentei legi și ale cotelor de recoltă sau ale derogărilor aprobate de gestionarul fondului cinegetic limitrof, pe baza unui contract de prestări servicii, cu respectarea prevederilor legale în domeniul achizițiilor publice, ia solicitarea consiliului local sau a administrației suprafeței împrejmuite, după caz, și cu acordul prealabil al proprietarului de teren".

Prin urmare, conform prevederilor art. 34 din Legea nr. 407/2006, pentru situațiile prevăzute de acesta, "recoltarea exemplarelor din speciile de faună sălbatică, a pisicilor și a câinilor hoinari se realizează în condițiile prezentei legi și ale cotelor de recoltă sau ale derogărilor aprobate".

Astfel, pentru speciile admise la vânătoare recoltarea se realizează în condițiile Legii nr. 407/2006, iar pentru speciile protejate, în baza derogărilor aprobate conform O.U.G. nr. 57/2007. Recoltarea exemplarelor în temeiul art. 34 din Legea nr. 407/2006 se realizează în condiții speciale respectiv "pe baza unui contract de prestări servicii, cu respectarea prevederilor legale în domeniul achizițiilor publice, la solicitarea consiliului local sau a administrației suprafeței împrejmuite, după caz, și cu acordul prealabil al proprietarului de teren.,,

3.2. Recurenta-reclamantă A. a declarat recurs în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea, în parte, a hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea în tot a cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată.

Respingerea de către instanța de fond a cererii de anulare a art. 7 din Ordinul MMAP s-a făcut cu greșita aplicare a normelor de drept material incidente, fiind și parțial nemotivată după cum urmează:

Art. 7 din Ordinul MMAP nr. 1571/2023, are următorul conținut: "Pentru diminuarea efectelor negative pe care speciile de pradă le au asupra efectivelor de căprior, iepure, fazan și potârniche, se recomandă ca gestionarii fondurilor cinegetice să organizeze și să desfășoare lunar, în perioada legală devânare, acțiuni având ca scop realizarea integrală a cotelor de recoltă aprobate pentru speciile vulpe și șacal, precum și combaterea câinilor hoinari și a pisicilor sălbăticite."

Pentru motivele arătate în acțiune, prevederile art. 7 din OMMAP nr. 1571/2022 încalcă prevederile art. 6, art. 7, art. 20, art. 30, art. 31 si art. 36 din Legea 24/2000, în sensul ca nu conțin norme necesare cu caracter dispozitiv ci norme de recomandare, total non-necesare.

Instanța de fond a reținut în esență că nu constituie un motiv de nelegalitate argumentul potrivit căruia art. 7 din OMMAP nu ar fi o normă necesară.

Contrar reținerii instanței de fond, lipsa necesității unei norme constituie un motiv de nelegalitate, în condițiile în care. art. 6 alin. (1) din Legea nr. 24/2000, privind tehnica legislativă.

Or, reclamanta a demonstrat că art. 7 din OMMAP Nr. 1571 nu este o normă necesară în contextul în care, este, în principiu, o normă administrativă care recomandă ceea ce legea dispune prin norme imperative.

Recurenta reclamantă a invocat și nefundamentarea art. 7, încălcându-se astfel art. 6, 7, art. 20, art. 30 si art. 31 din Legea 24/2000 raportate la prevederilor art. 19, alin. (1) din Legea 407/2006, raportat la prevederile art. 37 si Anexa nr. 5 din O.U.G. nr. 57/2007, în contextul in care, speciile de vulpe si șacal sunt tratate anormal ca niște dăunători care creaza prin simpla lor existența un pericol de dezechilibru ecologic. Or, în cele două referate de aprobare ale Ordinului 1571/2022, nu există nici măcar o frază care să justifice aprobarea art. 7, sau invocarea unor studii sau cercetări care să demonstreze "efectele negative ale speciilor de vulpe sau șacal asupra speciilor căprior, fazan, potârniche sau iepure", mai ales că acest art. 7 nu este într-o legătură de dependență nici cu art. 1 și nici cu Anexele 1-5 ale aceluiași Ordin.

Insă, instanța de fond nu a motivat și respingerea acestui argument de nelegalitate al nefundamentării art. 7 din OMMAP nr. 1571/2022, astfel încât este incident și motivul de recurs prevăzut de art. 488, alin. (1), pct. 6 din C. proc. civ.

4.1. Recurentul-pârât Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului declarat de partea adversă, ca fiind nefondat.

4.2. Recurenta-reclamantă Asociația "A., a formulat, la rândul ei, întâmpinare, solicitând respingerea recursului declarat de pârât, ca nefondat.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererile de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinări și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recurenții susțin teza încălcării art. 488 pct. 6 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când aceasta este nemotivată ori cuprinde motive contradictorii.

Viciile motivării unei hotărâri pot fi încadrate în trei categorii: lipsa motivării, motivarea inexactă și motivarea insuficientă, casarea intervenind, de regulă, în cazul în care cuprinde considerente contradictorii precum și în cazul în care lipsește motivarea soluției din dispozitiv sau în cazul în care motivarea este superficială sau cuprinde numai considerente străine de natura cauzei.

Astfel, conform art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., considerentele vor cuprinde obiectul cererii, susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Motivarea trebuie să fie clară, precisă și necontradictorie, aceste cerințe înlăturând arbitrariul și făcând posibil controlul judiciar în căile de atac.

Raportat la aceste considerente teoretice, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că argumentele recurentului-pârât face vorbire despre neanalizarea, de către instanța de fond, a susținerilor sale referitoare la faptul că, la data pronunțării hotarârii, actul administrativ contestat nu mai era în vigoare (perioada de valabilitate a ordinului fiind între 09.06.2022 și 14.05.2023) respectiv la lipsa argumentelor juridice care au condus la anularea anexei nr. 5.

Pe de altă parte, recurenta-reclamantă susține că respingerea, de către instanța de fond, a cererii de anulare a art. 7 din Ordinul MMAP este parțial nemotivată.

Prin raportare la dispozițiile art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor și Libertăților Fundamentale care instituie dreptul la un proces echitabil din perspectiva obligativității instanțelor de a proceda la un examen efectiv al tuturor observațiilor și argumentelor prezentate de părți și de a motiva hotărârea pronunțată prin prisma acestor elemente, precum și la jurisprudența constantă a Curții Europene de contencios a drepturilor omului, rezultată în special din cauzele împotriva României (Albina, Buzescu, Dima, Bock și Palade), instanța de recurs constată că abordarea instanței de fond a fost una sistematică, de natură a surprinde aspectele importante ale cauzei, grupând susținerile părților funcție de finalitatea urmărită, fără însă ca prin aceasta să se înțeleagă necesitatea unui răspuns detaliat la fiecare argument prezentat de acestea, reușind însă să examineze în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse.

Înalta Curte arată că motivarea este suficient de concisă pentru a oferi părților certitudinea unei analize reale a cererii, iar eventuala insuficiență a motivării, astfel cum este clamată de către recurenți precum și omisiunea analizării unei realități faptice esențiale, în opinia acestora nu pot fi asimilate unei nemotivări astfel cum se susține.

Pe de altă parte, trebuie avut în vedere și faptul că motivarea unei hotărâri judecătorești ridică o problemă de conținut, relevantă fiind consistența analizei juridice și pertinența argumentelor aduse de instanță în susținerea soluției pronunțate și nu o chestiune de cantitate. Pe cale de consecință, calitatea unei motivări și implicit respectarea exigențelor impuse de prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. nu este determinată de volumul considerentelor, ci de valoarea juridică a argumentelor și de corectitudinea raționamentului care a stat la baza pronunțării soluției.

Referitor la lipsa de motivare a soluției privind anularea Anexei nr. 5 din OMMAP nr. 1571/2022, contrar acestor alegații, instanța de fond a motivat anularea Anexei prin prisma faptului că aprobarea cotelor de recoltă s-a făcut conform unor evaluări efectuate în baza Deciziei 10.152/1995, act ieșit din

Există de asemenea o motivare implicită raportat la susținerile recurentului-pârât privitoare la încetarea efectelor actului administrativ contestat precum și argumente suficiente expuse de instanță cu privire la susținerile reclamantei referitoare la respingerea cererii de anulare a art. 7 din Ordinul MMAP, faptul că părțile nu au fost în acord deplin cu raționamentul judecătorului fondului neputând echivala cu o nemotivare.

Înalta Curte constată că recursurile declarate de părți se impun a fi analizate și din perspectiva motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Cu referire la incidența art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că, în doctrină s-a arătat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie nu le-a aplicat în litera sau spiritul lor, fie le-a aplicat greșit.

Pentru a fi incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., nu este suficient ca recurenții să facă trimitere, în mod formal, la sediul materiei unde este reglementată problema de drept ce trebuie soluționată de instanța de recurs, ci trebuie, totodată, ca motivul invocat să se refere la un viciu de legalitate a hotărârii recurate, nu la un aspect de temeinicie a acesteia.

Din perspectiva situației de fapt se reține că limitele învestirii instanței, așa cum au fost stabilite la fond, vizează următoarele:

La data de 7 iunie 2022 pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor a emis Ordinul nr. 1571 privind aprobarea cotelor de recoltă pentru unele specii de faună de interes cinegetic, la care vânătoarea este permisă, pentru perioada iunie 2022 - 14 mai 2023.

Conform preambulului, acest ordin a fost emis în temeiul Referatului de aprobare nr. DMRC/147.684 din 25.03.2022 și Referatului de aprobare nr. DMRC/147.812 din 31.05.2022 ale Direcției managementul resurselor cinegetice, ambele făcând trimitere la Instrucțiunile tehnice de evaluare a efectivelor de vânat și de calcul al cotelor de recoltă" aprobate prin Decizia nr. 10152/1995 a Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului, precum și la dispozițiile transmise de către Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor prin Scrisoarea nr. 55005/17.01.2022.

Decizia Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului nr. 10152/1995 nu a fost publicată în Monitorul Oficial, astfel cum rezultă din adresa nr. x/06.09.2022 a RA Monitorul Oficial.

În același timp, art. 50 alin. (2) din Legea nr. 103/1996, publicată în Monitorul Oficial nr. 235 din 27 septembrie 1996, dispune în sensul că "Actualele regulamente, instrucțiuni și norme tehnice privind vânatul și vânătoarea, emise în baza Legii nr. 26/1976, rămân valabile până la înlocuirea acestora, dar nu mai târziu de 2 ani de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României".

Raportat la aceste împrejurări, în privința recursului declarat de către pârât, este corectă constatarea instanței de fond în sensul că instrucțiunile tehnice de evaluare a efectivelor de vânat și de calcul al cotelor de recoltă, aprobate prin Decizia nr. 10152/1995 a Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului nu mai erau în în vigoare la emiterea ordinului în discuție, neputând astfel să fundamenteze emiterea lui (urmare a scoaterii exprese din circuitul civil, începând cu sept. 1998).

Judecătorul fondului a subliniat judicios faptul că, în la data de 5 februarie 2021, MMAP a postat pe site-ul propriu, în vederea consultării publice, Proiectul de Ordin privind aprobarea Instrucțiunilor pentru evaluarea efectivelor unor specii de faună cinegetică admise la vânătoare, împreună cu Referatul de aprobare nr. 149.148/27.07.2020.

În referatul respectiv, pârâtul MMAP justifică necesitatea adoptării proiectului mai sus menționat arătând că:

"în prezent, evaluarea efectivelor din fauna cinegetică admisă la vânătoare se realizează anual de către gestionarii fondurilor cinegetice sub coordonarea gărzilor forestiere (structuri teritoriale de specialitate ale Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor), pentru fiecare fond cinegetic, în conformitate cu prevederile Deciziei Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului nr. 10152/1995 pentru aprobarea Instrucțiunilor tehnice privind evaluarea efectivelor de vânat și de calcul al propunerilor de cote de extras. Însă, acestea, pe lângă faptul că nu au un caracter normativ, nu mai pot fi aplicate în contextul actual al administrării și gestionării faunei cinegetice". Pârâtul a mai menționat că se dorește implementarea unor reglementări suficiente, fără echivoc, adaptate legislației în vigoare.

Concluzia la care instanța de fond ajunge nu poate fi decât validată, în sensul în care chiar pârâtul apreciază că Decizia Ministerului Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului nr. 10152/1995 pentru aprobarea Instrucțiunilor tehnice privind evaluarea efectivelor de vânat și de calcul al propunerilor de cote de extras nu mai poate fi aplicată.

În cazul de față, art. 50 din Legea nr. 103/1996 prevedea un termen clar si neechivoc de ieșire din vigoare a actelor administrative secundare emise în baza Legii nr. 26/1976, respectiv a regulamentelor, instrucțiunilor și normelor tehnice privind vânatul și vânătoarea, el nepreluând nicio reglementare a temeiului primar al Instrucțiunilor aprobate prin Decizia MAPPM nr. 10.152/1995.

În condițiile în care,la adoptarea actului administrativ contestat au fost avute în vedere instrucțiuni care nu mai erau în vigoare, ele nu puteau fundamenta emiterea Ordinului în discuție.

Pe de altă parte, faptul că, la rândul lui, Ordinul contestat își încetase aplicabilitatea la momentul pronunțării instanței de fond nu echivalează cu o lipsă de interes în susținerea acțiunii întrucât, în cazul acțiunii în contencios administrativ, legalitatea actului se analizează prin raportare la circumstanțele de fapt și de drept relevante la data emiterii acestuia iar abrogarea/încetarea efectelor acestuia nu înlătură eventualele prejudicii ce ar fi putut fi cauzate în perioada în care el a fost în vigoare.

Așadar, acțiunea în justiție poate fi îndreptată și împotriva unui act care a fost deja pus în aplicare, epuizându-și efectele, acestea nefiind înlăturate prin simpla lui ieșire din vigoare sau aducere la îndeplinire, scopul acțiunii putând fi inclusiv obținerea unei hotărâri de anulare ce constituie premisa în baza căreia emitentul să fie obligat să readucă într-o stare adecvată situația reclamantului, să înlăture consecințele vătămătoare produse asupra acestuia, sau să evite adoptarea unui act identic (par. 41 al Hotărârii din 25 martie 1999 a Tribunalului de Primă Instanță al Comunităților Europene, cauza T-l 02/96 Gencor/Comisia).

Corect subliniază intimata-reclamantă că este irelevantă invocarea de către recurentul-pârât a considerentelor dintr-o pronunțată într-un dosar având ca obiect suspendarea unui act administrativ, interesul aplicării măsurii provizorii a suspendării actului subzistând în acel caz, într-adevăr, atâta timp actul este în vigoare și produce efecte, ceea ce nu este cazul în speță.

Recurentul-pârât mai susține că, în mod eronat, instanța de fond a justificat un interes legitim privat, asa cum acesta este explicitat în Decizia RIL nr. 8/2020, pentru că în statutul reclamantei"vânătoarea sportivă sau creșterea animalelor în vederea recoltării prin împușcare în exploatații împrejmuite" sunt considerate abuzuri, în timp ce practicarea acestei "vânători sportive" a fost reglementată din prin art. 4 din legea nr. 26/1976.

Contrar acestor susțineri, art. 4 din Legea nr. 26/1976 nu conține o reglementare propriu-zisă a "vânătorii sportive/sportiv-recreative, ci o reglementare a "Gospodăririi vânatului", cu referiri la "ocrotirea vânatului".

Nu există așadar o lipsă de corelare între scopul statutar al reclamantei și Legea nr. 26/1976 (abrogată prin Legea nr. 103/1996) care să justifice o lipsă de interes în promovarea acțiunii de anulare a Odinului MMAP nr. 1571/2022.

Cu referire la decizia civilă nr. 3984/20.09.2023 pronunțată în Dosarul cu nr. x/2023, considerentele pe care se întemeiază instanța pentru a respinge acțiunea ca rămasă fără obiect vizează ieșirea din vigoare a unui act administrativ (Ordinul nr. 912/2022) la momentul judecării recursului iar nu lipsa de interes a promotorilor acțiunii.

În speța de față, cererea de chemare în judecată a fost promovată de asociația reclamantă, organizație neguvernamentală constituită în condițiile O.G. nr. 26/2000, având ca scop, conform statutului atașat la dosar, prevenirea și combaterea abuzurilor împotriva mediului înconjurător (protecția mediului) și a animalelor (protecția animalelor), aceasta desfășurând activități și acțiuni de combatere a abuzurilor în realizarea acestor scopuri declarate. Conform statutului, sunt considerate abuzuri împotriva animalelor:

"(...) adoptarea și/sau neabrogarea unor acte normative care încalcă Declarația Universală a Drepturilor Animalelor, articolul 13 din Tratatul de la Lisabona precum și recomandările comunitare, în sensul că promovează, favorizează sau tolerează relele tratamente și cruzimile față de animale; Supunerea animalelor la rele tratamente și cruzimi așa cum sunt acestea definite în Declarația Universală a Drepturilor Animalelor, în legislația comunitară și în legislația națională privind protecția animalelor; vânătoarea sportivă (...)", "orice act de încălcare a legislației de mediu naționale, a legislație și recomandărilor comunitare precum și a prevederilor Protocolului de la Kyoto ", precum și " distrugerea și/sau exploatarea excesivă a fondului forestier, a fondului cinegetic, fondului piscicol a florei și faunei; periclitarea prin orice metodă a existenței unor ecosisteme; neluarea măsurilor pentru refacerea ecosistemelor respective ".

Art. 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ stabilește că orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.

Efectuând, în concret, o verificare referitoare la legătura dintre scopul asociației reclamante, astfel cum este el dezvoltat în statut și Ordinul Ministrului Apelor, Pădurilor și Mediului contestat, se constată că aceasta există, de vreme ce scopul declarat al asociației nu are un caracter generic, ci, dimpotrivă, se referă combaterea abuzurilor împotriva animalelor și protecția mediului, la protecția fondului cinegetic și combaterea vânătorii sportive iar obiectul de reglementare al actului administrativ contestat se referă la acțiunile de vânătoare sportivă și limitele desfășurării acesteia.

Nu se poate spune că instanța de fond ar fi justificat existența interesului în promovarea acțiunii exclusiv pe baza scopului statutar care o autoriza să combată vânătoarea sportivă, fiind citate și alte scopuri din statut (exploatarea excesivă a fondului cinegetic și a faunei, încălcarea normelor naționale si comunitare de mediu).

Sunt nefondate și apărările prin care recurentul-pârât argumentează posibilitatea gărzilor forestiere de aproba/reaproba cotele de recoltă, prevăzută de art. 4 din Ordinul contestat.

Instanța de fond a reținut în mod corect faptul că art. 4 din OMMAP nr. 1571/2022 instituie în sarcina structurilor teritoriale de specialitate ale autorității publice centrale care răspunde de vânătoare (Gărzile forestiere), posibilitatea, contrară legii, de a modifica/reaproba cotele de recoltă aprobate de pârâtul Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor prin Anexele Ordinului nr. 1571/2022.

În acord cu soluția recurată, prin art. 6 alin. (1) lit f) din Legea nr. 407/2006 a fost instituită în sarcina administratorului faunei cinegetice (definit la art. 1 lit. a) din Legea 407/2006 ca fiind autoritate publică centrală care răspunde de vânătoare și administrează fauna) atribuția de a aproba cotele de recoltă la speciile de interes cinegetic, administratorul neputând delega această atribuție structurilor teritoriale de specialitate reprezentate de gărzile forestiere.

Legiuitorul nu a prevăzut posibilitatea ca, după aprobarea cotelor, administratorul să delege structurilor teritoriale de specialitate ale autorității publice centrale care răspunde de vânătoare posibilitatea de modificare a acestora.

Or, de vreme ce legiuitorul a stabilit titularul obligației de determinare a cotelor de recoltă, pentru a putea fi admise derogări de la această regulă cu privire la eventualele modificări ulterioare, acest drept trebuia conferit explicit, modificarea trebuind să fie efectuată de cel care are competența de stabilire/întocmire.

Nu poate fi primită apărarea pârâtului în sensul că, de vreme ce legiuitorul nu interzice delegarea de competență, aceasta este permisă conform art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 32/2015 privind înființarea Gărzilor forestiere.

O.U.G. nr. 32/2015stabilește, între principalele atribuții ale Gărzilor, monitorizarea, implementarea și controlul aplicării regimului cinegetic în fondul cinegetic național, or aceste acțiuni nu implică modificarea deciziei adoptate la nivelul pârâtului, ca organ ierarhic superior Gărzilor forestiere.

În plus, dispozițiile din H.G. nr. 743/2015 și OMMAP nr. 456/2016, acte normative de rang inferior legii, nu pot duce la o interpretare contrară a art. 6 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 407/2006, unde legiuitorul a fost explicit în desemnarea autorității competente să stabilească aceste cote de recoltă.

Pe de altă parte, gărzile forestiere nu pot fi asimilate autorității publice centrale care răspunde de vânătoare, administratorul faunei cinegetice fiind exclusiv autoritatea publică centrală care răspunde de vânătoare și asigură administrarea faunei cinegetice si nicidecum gărzile forestiere.

De altfel, legiuitorul primar face o distincție clară între autoritatea publică centrală care răspunde de silvicultură și Gărzile forestiere prin chiar textul art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 32/2015 privind înființarea Gărzilor forestiere (instituții publice cu personalitate juridică, în subordinea autorității publice centrale care răspunde de silvicultură, prin preluarea atribuțiilor activităților, a posturilor și a personalului de la comisariatele de regim silvic și cinegetic, care se desființează). Prin urmare, Gărzile Forestiere nu pot fi confundate cu autoritatea centrală care se ocupă de silvicultură și vânătoare și, evident, nu se pote subroga acestei autorități centrale.

În același sens dispune și art. 1 din O.U.G. nr. 77/2021 privind înființarea Gărzii Forestiere Naționale (actul normativ primar aflat în vigoare a data emiterii MMAP nr. 1571/2022):

"(1) Se înființează Garda Forestieră Națională, instituție publică care funcționează ca organ de specialitate al administrației publice centrate care răspunde de silvicultură, cu personalitate juridică, finanțată integral de la bugetul de stat, în subordinea autorității publice centrale pentru silvicultură.

(2) Garda Forestieră Națională are în subordine Gărzile forestiere, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta ordonanță de urgență, care sunt instituții publice cu personalitate juridică..,,

În continuare, H.G. nr. 46/18 ianuarie 2023 privind organizarea, funcționarea și repartizarea numărului de posturi pentru Garda Forestieră Națională și gărzile forestiere reglementează, în sacina gărzilor forestiere aflate în subordinea Gărzii Naționale de Mediu, atribuții de implementare, monitorizare și control al regimului cinegetic iar nu de stabilire a cotelor de recoltă.

O interdicție explicită a stabilirii/modificării cotelor de recoltă nu este necesar a fi cuprinsă în lege câtă vreme această dispoziție reiese în mod implicit chiar din caracterul prescriptiv al normei de la art. 6 alin. (1), lit. f) din Legea nr. 407/2006. Astfel, din moment ce legiuitorul a instituit atribuția aprobării normelor in sarcina administratorului, cu avizul autorității care răspunde de protecția mediului, rezultă, per a contrario, că nimeni altcineva nu are această atribuție.

Contrar susținerilor recurentului-pârât, prevederile ROF al Gărzilor Forestiere (care fac referire la atribuțiile gărzilor forestiere in ceea ce privește aprobarea suplimentarii cotelor de recoltă) sunt adoptate printr-un act normativ de nivel inferior în raport cu Legea nr. 407/2006.

Sunt de asemenea nefondate apărările prin care recurentul-pârât susține legalitatea art. 6 alin. (1) din Ordinul MMAP nr. 1571/2023, cu următorul cuprins:

"Exemplarele din speciile admise la vânătoare care produc pagube culturilor agricole, silvice sau animalelor domestice se recoltează în orice perioadă a anului, la solicitarea scrisă a gestionarului, de către vânători, sub coordonarea personalului de specialitate angajat al gestionarului, precum și de către acesta din urmă, după cum urmează:

a) în baza aprobării conducerii structurilor teritoriale de specialitate ale autorității publice centrale care răspunde de vânătoare în raza căreia se află fondul cinegetic, în situația în care cota de recoltă aprobată prin prezentul ordin nu a fost realizată;

b) în baza aprobării conducerii autorității publice centrale care răspunde de vânătoare, prin referat de aprobare, la propunerea structurilor sale teritoriale de specialitate pe fondurile cinegetice pe care nu au fost aprobate cote de recoltă, precum și în situația în care cota de recoltă aprobată prin prezentul ordin a fost realizată."

Instanța de fond a reținut că acest articol nu este fundamentat și nu există nicio justificare a adoptării sale, fapt ce contravine prevederilor art. 6 și art. 30 din Legea nr. 24/2000.

Pe de altă parte, prin art. 6 se permite aprobarea unui număr suplimentar din speciile admise la vânătoare față de cel stabilit prin cota de recoltă pentru motivul "provocării de pagube" fără ca această noțiune să fie definită, astfel că textul articolului nu este clar, precis și suficient pentru aplicarea sa. Totodată, lipsa de claritate a textului legal face imposibilă verificarea respectării prevederilor art. 14 din Legea nr. 24/2000 care prescriu regula unicității regle