ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5846/2024

Ședința publică din data de 06 decembrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată reclamantul Ministerul Afacerilor Interne, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună: 1. anularea încheierii nr. 28 din data de 22 noiembrie 2022 emise de Comisia de Soluționare a Contestațiilor ca urmare a examinării contestației formulată de Ministerul Afacerilor Interne împotriva Deciziei nr. 12/04.10.2022; 2. anularea în parte a Deciziei nr. 12/04.10.2022, respectiv a măsurilor I.3. - I.7., emisă de Curtea de Conturi a României și a actelor care au stat la baza emiterii acestei decizii, respectiv Raportul de audit nr. x/29.07.2022 și Procesul-verbal de constatare nr. x/29.07.2022.

Prin sentința civilă nr. 1491 din 04 octombrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Ministerul Afacerilor Interne în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a anulat încheierea nr. 28/22.11.2022 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor, a anulat în parte Decizia nr. 12/04.10.2022 emisă de pârâta Curtea de Conturi a României în ceea ce privește măsurile I.3-I.7, precum și actele care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 12/04.10.2022, respectiv Raportul de audit nr. x/29.07.2022 și Procesul-verbal de constatare nr. x/29.07.2022 (Anexa la Raportul de audit).

Împotriva sentinței civile nr. 1491 din 4 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României prin care a solicitat casarea sentinței recurate, și rejudecând, respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată.

În motivare, a arătat că echipa de auditori publici externi, în cadrul auditului financiar, a verificat respectarea prevederilor O.U.G. nr. 11/2020 privind stocurile de urgență medicală, precum și unele măsuri aferente instituirii carantinei, pentru perioada 16.05.2020 - 31.12.2021. Aceasta a emis decizia nr. 12/04.10.2022 prin care au fost integrate abaterile/deficiențele reținute, actele normative încălcate, valoarea abaterilor constatate în situația în care acestea au putut fi cuantificate, consecințele economico-financiare ale abaterilor constatate, precum și măsurile dispuse pentru remedierea abaterilor reținute și termenele stabilite pentru implementarea acestora.

Ministerul Afacerilor Interne a formulat contestația nr. x/21.10.2022 prin care a fost solicitată anularea constatărilor nr. 3, 4, 5, 6, 7 precum și a măsurilor aferente, iar prin încheierea nr. 28/22.10.2022, comisia de soluționare a contestațiilor a respins contestația mai sus menționată.

Instanța de fond, prin sentința recurată, a anulat încheierea nr. 28/22.11.2022 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor, a anulat în parte Decizia nr. 12/04.10.2022 emisă de pârâta Curtea de Conturi a României în ceea ce privește măsurile I.3-I.7, precum și actele care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 12/04.10.2022, respectiv Raportul de audit nr. x/29.07.2022 și Procesul-verbal de constatare nr. x/29.07.2022 (Anexa la Raportul de audit).

Recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a arătat că, în ceea ce privește măsura pct. I.3, instanța în mod greșit a reținut că prin delegarea atribuțiilor unui expert se respectă obligațiile stabilite de art. 5 din O.U.G. nr. 11/2020, iar entitatea nu a încălcat nicio prevedere legală. A susținut că prin delegarea atribuțiilor intimatul-reclamant nu a exercitat niciun fel de control asupra modului în care experții au stabilit informațiile comunicate către ONAC (valoarea estimată pentru fiecare produs în parte, specificații tehnice în vederea însușirii valorilor).

Cu privire la măsura pct. I.4 luată pentru abaterea ce constă în stabilirea unei valori supraestimate a testelor nazofaringiene, fără nicio fundamentare, fapt confirmat de nivelul de 5-6 ori mai mic al prețurilor ofertelor prezentate, recurenta-pârâtă a susținut că, în mod greșit, instanța de fond a reținut că a existat o fundamentare făcută de intimatul-reclamant, în sensul că acesta a avut în vedere criterii obiective de stabilire a prețurilor (produse similare pe site-uri online și rezultate ale procedurilor de achiziție publicate în SEAP pentru astfel de produse.) Există o diferență foarte mare între valoarea estimată de 30 RON/bucată și prețurile efectiv ofertate de 5,15 RON/bucată și 6,53 RON/bucată.

De asemenea, a arătat, că în mod greșit consideră instanța de fond că O.U.G. nr. 11/2020 nu menționează obligația MAI-DSU de a justifica modul de estimare a prețurilor efectuate prin experți, ci obligația de a o comunica pe baza informațiilor deținute. Arată că prevederile O.U.G. nr. 11/2020 trebuie coroborate cu cele ale Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice și H.G. nr. 395/2016 privind Normele de aplicare care la art. 9 alin. (3) lit. e) dispun obligația de justificare a modului de determinare a valorii estimate. În mod greșit a considerat că intimatul a îndeplinit obligațiile prevăzute la art. 4 alin. (2) lit. b) din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern și controlul financiar preventiv.

Cu privire la măsura pct. I.5, recurenta-pârâtă a menționat că instanța, în mod eronat a apreciat că intimatul-reclamant a fundamentat valoarea estimată a testelor rapide pentru depistarea Sars-Cov-2 din salivă prin consultarea prețurilor de pe site-urile online, la dosar nefiind depuse asemenea înscrisuri și nici nu au fost prezentate în timpul misiunii de audit. Documentul depus - constatarea 5 - teste rapide de salivă - este un document ilizibil și nu face dovada consultării prețurilor la momentul când se presupune că ar fi trebuit făcută fundamentarea valorii, respectiv anul 2021, constatându-se o reclamă privind A., ceea ce demonstrează încălcarea prevederilor de la art. 5 din O.U.G. nr. 11/2021. Nefundamentarea la nivelul DSU a valorii estimate a dus la neîncheierea contractelor subsecvente și reluarea procedurii de atribuire a noi acorduri pentru cantitatea de 4.200.000 buc, fiind depășită cantitatea prev. de HCNSU nr. 83/09.10.2021. A învederat că în mod greșit instanța a considerat că nu sunt corecte aspectele imputate intimatului privind depășirea cantității ca urmare a reluării procedurilor, întrucât la momentul actual există acorduri cadru în vigoare pentru cantitatea totală de 74.200.000 buc teste rapide salivă, superioară celei stabilite prin HCNSU nr. 83/2021 de 70.000.000 buc.

Referitor la măsura pct. I.6 în ceea ce privește nefundamentarea valorii estimate pentru produsul Cutie de transport produse medicale cu data logger de temperatură și traking GPS de 7000 RON/buc fără TVA, care este mai mare decât ofertele negociate și contractate prin procedura anterioară, recurenta-pârâta a susținut că nu au fost depuse înscrisuri doveditoare cu privire la consultarea prețurilor online.

A mai arătat că este greșită motivarea instanței de fond referitoare la faptul că pârâta Curtea de Conturi nu a ținut de cont de toate variabilele care au caracterizat cele două proceduri și că a existat o fundamentare a creșterii prețului estimat, în sensul că doar prin creșterea prețului se putea ajunge la o reducere a termenului de livrare asumat pentru cutiile de transport de la unul dintre ofertanți cu mai bine de o săptămână mai devreme decât cel de-al doilea. A susținut că DSU a transmis prețul unitar estimat de 7000 RON/buc în condițiile în care cu 5 zile calendaristice înainte, ONAC încheiase un contract cadru cu B. S.R.L. pentru astfel de produse la prețul unitar de 6200 RON/buc, iar la a doua negociere, B. ofertase întreaga cantitate de 2000 buc cutii la prețul unitar de 6300 RON fără TVA/buc.

În ceea ce privește măsura I.7 referitoare la nefundamentarea necesarului de achiziționat pentru unele produse de natura stocurilor de urgență medicală, fapt ce a generat crearea de stocuri neutilizate sau cu mișcare lentă, cu consecința utilizării ineficiente a fondurilor de la bugetul de stat, recurenta explică diferența între două concepte: primul privește achiziții de produse de urgentă necesitate pentru nevoi curente pentru care achiziția trebuie realizată cu maximă urgență acordându-se o mai mică importanță prețului de achiziție, iar în cazul celui de-al doilea, achiziția trebuia realizată pentru necesități viitoare, dar necunoscute în timp, pentru un moment când va fi nevoie de acestea, caz în care procedura de achiziție publică acordă o mai mare importanță prețului în pofida termenului de livrare. În cazul celui de-al doilea concept, în lipsa aprobării Nomenclatorului produselor stocuri de urgență medicală, nu a fost reglementată lista produselor care pot fi constituite (destinație viitoare și necunoscută) și nu s-a stabilit nivelul maxim de constituire și păstrare. A arătat că toate achizițiile stocurilor de urgență s-au derulat prin procedura de negociere fără publicare prealabilă și deci pentru nevoi urgente. Fără o fundamentare a urgenței necesarului de achiziționat nu se justifică achiziționarea în regim de urgență, prin procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunt de participare.

Instanța de fond invocă o înțelegere eronată de către Curtea de Conturi a motivelor pentru care s-au constituit stocurile, dar în motivarea instanței nu se face distincție între produsele achiziționate în regim de urgență prin negociere fără publicare prealabilă și produsele stocuri de urgență medicală care ar trebui să fie cuprinse în nomenclatorul care nu este aprobat nici în acest moment.

A mai arătat că scopul implementării măsurii de la pct. I.7 va avea drept rezultat diminuarea sumelor imobilizate prin crearea stocurilor de produse de urgență medicală prevăzute în anexa la O.U.G. nr. 11/2020 fără ca acestea să fie date spre utilizare, deși au fost achiziționate ca fiind urgent necesare.

Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

S-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 486 și art. 490 C. proc. civ.

În temeiul dispozițiilor art. 490 alin. (2) C. proc. civ. a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06.12.2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Motivul de casare invocat de recurenta-pârâtă este cel prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia:

"casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

Înalta Curte are în vedere că recursul este o cale de atac extraordinară, nedevolutivă, cu un scop precis, stabilit expres de lege, deci analiza instanței de recurs este limitată de situația de fapt stabilită de instanțele de fond, pe care nu o poate modifica, potrivit efectului cumulat al art. 483 alin. (3) și art. 488 C. proc. civ.

Motivul de casare sau de nelegalitate de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. intervine în caz de încălcare sau aplicare greșită a nomelor de drept material. Va fi incident acest motiv atunci când instanța de fond, deși a recurs la textele de lege substanțială aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

Totodată, art. 483 C. proc. civ. prevede că:

"(3) Recursul urmărește să supună instanței competente examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analizând cererea de recurs, întâmpinarea formulată în cauză și sentința recurată, Înalta Curte apreciază că instanța de fond în mod corect a respins cererea de chemare în judecată ca nefondată.

Înalta Curte reține că, în perioada 12 aprilie 2022 - 29 iulie 2022, echipa de auditori publici externi a Departamentului XI din cadrul Curții de Conturi a desfășurat, la nivelul Ministerului Afacerilor Interne, acțiunea cu tema Audit financiar asupra contului anual de execuție al bugetului de stat pentru perioada 01.01.2021 - 31.12.2021, respectiv verificarea respectării prevederilor O.U.G. nr. 11/2020 privind stocurile de urgență medicală, precum și unele măsuri aferente instituirii carantinei, pentru perioada 16.05.2020 - 31.12.2021.

În urma efectuării acțiunii, echipa de auditori a emis Decizia nr. 12/04.10.2022 prin care au fost integrate abaterile/deficiențele reținute, actele normative încălcate, valoarea abaterilor constatate în situația în care acestea au putut fi cuantificate, consecințele economico-financiare ale abaterilor constatate, precum și măsurile dispuse pentru remedierea abaterilor reținute și termenele stabilite pentru implementarea acestora.

Ministerul Afacerilor Interne, prin Departamentul pentru Situații de Urgență (D.S.U.), a formulat contestația nr. x/21.10.2022 împotriva măsurilor ce au vizat activitățile/competențele D.S.U, dispuse în Decizia Curții de Conturi nr. 12/2022, emisă ca urmare a deficiențelor constatate și înscrise în Raportul de audit financiar nr. 64574 din data de 29.07.2022 și în Procesul-verbal de constatare nr. x din data de 29.07.2022 - acte de control încheiate cu ocazia acțiunii de audit financiar desfășurate de Curtea de Conturi.

Prin contestația nr. x/21.10.2022 a fost solicitată anularea constatărilor nr. 3, 4, 5, 6, 7 precum și a măsurilor aferente, iar prin încheierea nr. 28/22.10.2022, Comisia de Soluționare a Contestațiilor a respins contestația mai sus menționată.

Prin sentința civilă nr. 1491 din 04 octombrie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Ministerul Afacerilor Interne în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, a anulat încheierea nr. 28/22.11.2022 emisă de Comisia de Soluționare a Contestațiilor, a anulat în parte Decizia nr. 12/04.10.2022 emisă de pârâta Curtea de Conturi a României în ceea ce privește măsurile I.3-I.7, precum și actele care au stat la baza emiterii Deciziei nr. 12/04.10.2022, respectiv Raportul de audit nr. x/29.07.2022 și Procesul-verbal de constatare nr. x/29.07.2022 (Anexa la Raportul de audit).

În ceea ce privește măsura nr. I.3, respectiv neîndeplinirea în totalitate de către Departamentul pentru Situații de Urgență a obligațiilor prevăzute la art. 5 din O.U.G. nr. 11/2020, în sensul în care, pentru procedura de achiziție "Halate impermeabile", DSU nu a stabilit și nu a transmis ONAC nicio informație privind valoarea estimată, anulată de instanța de fond, recurenta susține că au fost încălcate prevederile art. 3 și ale art. 4 alin. (1) și (2) lit. b) din O.G. nr. 119/1999.

Înalta Curte reține că art. 3 din O.G. nr. 119/1999 privind controlul intern/managerial și controlul financiar preventiv prevede următoarele:

"Controlul intern/managerial are următoarele obiective generale:

- realizarea, la un nivel corespunzător de calitate, a atribuțiilor instituțiilor publice, stabilite în concordanță cu propria lor misiune, în condiții de regularitate, eficacitate, economicitate și eficiență;-

- protejarea fondurilor publice împotriva pierderilor datorate erorii, risipei, abuzului sau fraudei;-

- respectarea legii, a reglementărilor și deciziilor conducerii;-

- dezvoltarea și întreținerea unor sisteme de colectare, stocare, prelucrare, actualizare și difuzare a datelor și informațiilor financiare și de conducere, precum și a unor sisteme și proceduri de informare publică adecvată prin rapoarte periodice."

Articolul 4 alin. (1) și (2) lit. b) din O.G. nr. 119/1999 prevede că:

"(2)Cerințele generale și specifice de control intern/managerial sunt, în principal, următoarele: (...) b)cerințe specifice:

- reflectarea în documente scrise a organizării controlului intern/managerial, a tuturor operațiunilor instituției și a tuturor evenimentelor semnificative, precum și înregistrarea și păstrarea în mod adecvat a documentelor, astfel încât acestea să fie disponibile cu promptitudine pentru a fi examinate de către cei în drept;

- înregistrarea de îndată și în mod corect a tuturor operațiunilor și evenimentelor semnificative;

- asigurarea aprobării și efectuării operațiunilor exclusiv de către persoane special împuternicite în acest sens;

- separarea atribuțiilor privind efectuarea de operațiuni între persoane, astfel încât atribuțiile de aprobare, control și înregistrare să fie, într-o măsură adecvată, încredințate unor persoane diferite;

- asigurarea unei conduceri competente la toate nivelurile;

- accesarea resurselor și documentelor numai de către persoane îndreptățite și responsabile în legătură cu utilizarea și păstrarea lor."

Înalta Curte reține că la dosarul cauzei există adresa nr. x/24.05.2021, prin care DSU comunică ONAC faptul că specificațiile tehnice și prețul unitar vor fi propuse de către experții tehnici cooptați, fiind desemnat ca expert doamna farmacist C. din cadrul Spitalului de Urgență Profesor Dr. Dimitrie Gerota, care a comunicat prețul de 12,5 RON/bucată.

Astfel, instanța de control judiciar, în acord cu judecătorul fondului, apreciază că au fost respectate obligațiile prevăzute de art. 5 din O.U.G. nr. 11/2020 prin delegarea atribuțiilor DSU către expertul cooptat, acesta având dreptul de reprezentare a DSU în raporturile cu ONAC în ceea ce privește îndeplinirea obligației DSU de a comunica valoarea estimată a produselor necesar a fi achiziționate, conform H.C.N.S.U. nr. 30/17.05.2021.

Înalta Curte constată că DSU a exercitat funcția de control specifică managementului, potrivit dispozițiilor art. 3 și ale art. 4 alin. (1) și alin. (2) lit. b) din O.G. nr. 119/1999 prin delegarea atribuțiilor către un expert cooptat pentru desfășurarea acestei activități, respectiv de a pune la dispoziția ONAC a datelor și informațiilor necesare derulării achiziției, delegarea atribuțiilor nefiind interzisă, scopul instituit fiind atins.

Astfel, instanța de control judiciar apreciază că fapta constatată, pentru care s-a dispus măsura nr. I.3 în raportul de audit, nu există.

Cu privire la măsura I.4. ce constă în stabilirea unei valori supraestimate a testelor nazofaringiene fără nicio fundamentare, Înalta Curte reține că instanța de fond a constatat în mod corect că nu există temei de fapt și de drept pentru reținerea abaterii și luarea măsurii.

O.U.G. nr. 11/2020 reglementează obligația DSU de a o comunica specificațiile tehnice și valoarea estimată pe baza informațiilor deținute, într-o procedură de extremă urgență. În cauză, fundamentarea modului de stabilire a valorii estimate s-a realizat de către personalul DSU, după consultarea cu specialiștii din cadrul Oficiului Național pentru Achiziții Centralizate (ONAC), prin estimarea prețurilor de vânzare ale produselor similare existente pe site-urile de vânzări on-line, precum și a rezultatelor procedurilor de achiziție publicate în SEAP, pentru astfel de produse.

Înalta Curte evidențiează că în perioada pandemiei au existat variații semnificative ale prețurilor de ofertare și de achiziție ale produselor în cauză generate de situația de urgență și de incertitudine, și reține, totodată, că O.U.G. nr. 11/2020 nu stipulează în sarcina DSU obligația de a justifica modul de estimare a prețurilor efectuate prin experți, ci prevede obligația de a o comunica, pe baza informațiilor deținute, obligație pe care Curtea de apel a constatat în mod corect că DSU a îndeplinit-o, fundamentat la situația medicală, evoluția prețurilor, extrasele din SEAP. Astfel, în cauză a existat o fundamentare în sensul că DSU a avut în vedere criterii obiective de stabilire a prețurilor, raportându-se la prețurile de vânzare ale produselor similare existente pe site-urile de vânzări on-line, precum și rezultate ale procedurilor de achiziție publicate în SEAP, pentru astfel de produse avute la dispoziție pe o piață fluctuantă.

În ceea ce privește măsura I.5, prin care s-a reținut ca abatere nefundamentarea la nivelul Departamentului pentru Situații de Urgență a valorii estimate în cazul achiziției de teste rapide pentru depistarea virusului Sars-CoV-2 efectuate din probe de salivă, care ar fi avut drept consecință neîncheierea contractelor subsecvente și reluarea procedurii de atribuire de noi acorduri pentru cantitatea de 4.200.000 buc, Înalta Curte constată că valoarea estimată este fundamentată.

Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect în considerentele sentinței faptul că "aspectele imputate DSU privind depășirea cantității din Hotărârea CNSU nr. 83/2021 ca urmare a reluării procedurilor este infirmată de acordurile-cadru încheiate de ONAC, urmate de contractele subsecvente încheiate de IGSU fiind sub valoarea de 70.000.000 bucăți, aprobată, respectiv de 57.400.000 bucăți.", deoarece încheierea acordurilor cadru nu presupune în mod automat achiziționarea întregii cantități prevăzute, ci doar a cantității necesare în limita cantităților minime și maxime.

Prin încheierea contractelor subsecvente nu a fost depășită cantitatea totală aprobată prin HCNSU nr. 83/2021, iar situația reală a fost avută în vedere în mod efectiv la aprecierea valorii estimate la inițierea procedurii de achiziție publică.

Totodată, Înalta Curte reține că pârâta a făcut referire la neprezentarea, în timp util, a documentelor solicitate pentru a se putea aprecia asupra constatărilor/măsurilor dispuse, dar nu a făcut referire la înscrisurile (extrase SEAP) depuse și la motivele invocate, care atestă o estimare corectă a prețurilor.

Referitor la abaterea constatată - măsura I:6 - prin care s-a reținut nefundamentarea la nivelul DSU a valorii estimate a produsului Cutie de transport produse medicale cu data logger de temperatură și traking GPS, de 7.000 RON/buc. fără TVA, mai mare decât ofertele negociate și contractate prin procedura anterioară, Înalta Curte constată că prin adresa CNCAV existentă la dosar a fost solicitată în primă fază achiziția a 150 de cutii (cantitatea estimată). Ulterior, suplimentarea stocurilor de urgență cu produse, materiale, echipamente sanitare necesare în procesul de vaccinare a populației a fost decisă prin H.C.N.S.U. nr. 63/31.12.2020 la 2000 bucăți cutii de transport produse medicale cu data logger - poziția 16 din Anexa la HCNSU 63/31.12.2020.

În vederea achiziționării produselor menționate mai sus, O.N.A.C. a organizat și a derulat 4 proceduri de achiziție publică, 2 dintre acestea au fost anulate - pentru că nu s-au depus oferte admisibile de către singurul operator economic care a fost invitat la această negociere, respectiv nedepunerea niciunei oferte admisibile -, celelalte 2 proceduri de negociere fără publicare prealabilă a unui anunț de participare fiind finalizate prin încheierea acordurilor-cadru nr. 6365/CN/31.12.2020, respectiv 1326/CN/22.01.2021.

Echipa de control a apreciat că valoarea estimată la 7.000 RON/buc. a fost majorată fără o fundamentare temeinică față de nivelul de 6.200 RON/buc. contractat prin Acordul-cadru nr. 6365/31.12.2020, fapt ce ar fi avut drept consecință încheierea de către O.N.A.C. a Acordului-cadru nr. 1326/CN/22.01.2021 și în final de către IGSU a contractelor subsecvente nr. x/25.01.2021 și nr. x/25.01.2021 care au condus la angajarea și plata unei sume de 386.750 RON cu TVA, reprezentând diferența contravalorii celor 500 buc. cutii achiziționate la prețul de 6.850 RON/buc. fără TVA, față de prețul de 6.200 RON/buc. fără TVA, negociat cu S.C. B. S.R.L..

Curtea de apel a stabilit prin sentința recurată că premisa de la care s-a plecat în constatarea abaterii este una eronată, pentru că din înscrisurile depuse la dosarul cauzei de către reclamantă rezultă că există o fundamentare corespunzătoare a valorii estimate de 7.000 RON/buc. fără TVA., aceasta regăsindu-se în înscrisurile depuse la dosarul achiziției, avându-se în vedere primordial contextul în care s-a desfășurat întreaga procedură, dat de urgența achiziționării produsului și de evoluțiile cererii și ofertei pentru astfel de produse în contextul pandemic.

Prima instanță a constatat că aspectele reținute de către Curtea de Conturi ca fiind abatere nu au ținut cont de toate variabilele care au caracterizat cele două proceduri, respectiv faptul că au fost contractate doar 200 bucăți de cutii de transport la preț de 6200 RON, prin încheierea acordului cadru nr. 1326/CN/22.01.2021, faptul că anterior au avut loc 2 proceduri care au fost anulate, obținerea unor oferte prin care să fie deblocat procesul de achiziție a cutiilor de transport cu data logger, prin stabilirea unui criteriu de atribuire raportat atât la preț, cât și la termenul de livrare care este unul distinct în fiecare dintre cele două ipoteze, prin competiția între operatori.

Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, apreciază că recurenta-pârâtă nu a avut în vedere, în mod potrivit, contextul socio-economic, pandemic, existent la data fiecărei proceduri, urgența situației și găsirea soluțiilor optime pentru depășirea blocajului generat de cele două proceduri de achiziție publică anulate.

În cauză, instanța de control judiciar apreciază că a existat o fundamentare a creșterii prețului estimat, în sensul că prin creșterea prețului se putea ajunge la o reducere a termenului de livrare asumat pentru cutiile de transport de la unul dintre ofertanți cu mai bine de o săptămână mai devreme decât la cel de-al doilea, având în vedere că în contextul pandemic întârzierile (indiferent de durata acestora) puteau conduce la consecințe negative în derularea vaccinării populației și protejarea acesteia față de infecția cu virusul Sars-Cov2. Înalta Curte reține că, prin procedura de negociere anterioară, realizată la sfârșitul lunii decembrie 2020, s-a reușit finalizarea unui acord cadru, pentru livrarea unui număr de doar 200 de cutii de transport, la prețul de 6.200 de RON, fără TVA, acestea fiind singurele astfel de produse pe care firma respectivă le avea pe stoc, termenul de livrare asumat fiind de o singură zi lucrătoare.

De asemenea, din înscrisurile existente la dosarul cauzei rezultă că estimarea valorii maxime pentru procedura reluată la începutul lunii ianuarie 2021 s-a realizat pe baza analizei informațiilor existente din surse publice, respectiv a prețurilor de vânzare ale produselor similare existente pe site-urile de vânzări on-line, a rezultatelor procedurilor de achiziție publicate în sistemele electronice de achiziții, pentru astfel de produse, precum și din consultări de piață realizate față de potențiali ofertanți, rezultând că, prin majorarea prețului estimat de la 6.200 la 7.000 de RON, fără TVA, pe bucată, s-a urmărit primirea de oferte suplimentare, cu un termen de livrare mult mai scurt decât ar fi putut să asigure compania cu care se încheiase acordul cadru anterior, așa cum a constatat în mod corect prima instanță.

Or, în contextul pandemic, elementul care a primat a fost termenul de livrare-criteriul livrării produselor în termenul cel mai scurt, atestat de altfel de încheierea unui acord cadru pentru 500 de bucăți cu un producător care a ofertat produsul la prețul de 6.850 de RON, fără TVA/bucată. Astfel cum a evidențiat în mod justificat instanța fondului, criteriul oportunității (cost versus timp) a înclinat balanța, în contextul pandemic de la momentul respectiv, în favoarea unui termen de livrare mai bun (3 zile lucrătoare față de 10 zile lucrătoare în mod normal), față de o creștere a valorii estimate a produsului.

Cu privire la măsura I.7. ce constă în faptul că nefundamentarea necesarului de achiziționat pentru unele produse de natura stocurilor de urgență medicală, în temeiul O.U.G. nr. 11/2020, a generat crearea de stocuri neutilizate sau cu mișcare lentă, cu consecința utilizării ineficiente a fondurilor de la bugetul de stat, Înalta Curte apreciază că prin sentința recurată judecătorul fondului a analizat în detaliu, în mod precis și justificat toate argumentele cu privire la constituirea și utilizarea produselor de natura stocurilor de urgență medicale, criticile recurentei-pârâte fiind neîntemeiate.

Stocurile de urgență medicală se constituie ca rezerve materiale, destinate acțiunilor pentru protecția populației în situații de urgență generate de tipul de risc epidemii și alte evenimente generatoare de victime multiple, așa cum se precizează în art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 11/2020.

Recurenta-pârâtă a apreciat că produsele achiziționate în procedura de negociere fără publicarea unui anunț de participare, trebuie utilizate imediat, aspect care conduce la concluzia că aceste produse nu intră în stocurile de urgență medicală. Aceasta a criticat faptul că instanța de fond nu a făcut diferența între cele două concepte învederate și prin cererea de recurs: primul privește achiziții de produse de urgentă necesitate pentru nevoi curente pentru care achiziția trebuie realizată cu maximă urgență acordându-se o mai mică importanță prețului de achiziție, iar în cazul celui de-al doilea, achiziția trebuia realizată pentru necesități viitoare, dar necunoscute în timp, pentru un moment când va fi nevoie de acestea, caz în care procedura de achiziție publică acordă o mai mare importanță prețului în pofida termenului de livrare.

Or, având în vedere tocmai imprevizibilitatea evoluției pandemiei, faptul că stocurile de diferite produse se epuizau rapid și exista incertitudinea reaprovizionării, având în vedere și definiția stocurilor de urgență medicală ca rezerve materiale, Înalta Curte apreciază că argumentele recurentei-pârâte sunt neîntemeiate.

În primul rând, O.U.G. nr. 11/2020 nu prevede faptul că produsele care constituie stocuri de urgență trebuie distribuite și utilizate imediat după achiziționare. Totodată, din dispozițiile art. 4 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 11/2020 rezultă că și produsele stocuri de urgență medicală din Nomenclatorul de stocuri pot face obiectul unei achiziții de urgență. Relevante sunt și dispozițiile art. 42 din Legea nr. 82/1992 privind rezervele de stat, care dau posibilitatea ca pentru situații care implică intervenții operative urgente, achiziția produselor pentru acumularea stocurilor de urgență și pentru atingerea nivelului de rezidență al stocurilor rezervă de stat se poate realiza prin procedura de achiziție publică în regim de urgență, potrivit prevederilor art. 68 alin. (1) lit. f), coroborate cu dispozițiile art. 69 alin. (4) și art. 104 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice, cu modificările și completările ulterioare.

Nu în ultimul rând, contrar susținerilor recurentei-pârâte, Înalta Curte reține că din totalul de 2400 injectomate (produse care reprezintă stocuri de urgență medicală) au fost distribuite, în funcție de necesități, 1467 de injectomate, cantitatea rămasă în depozitele IGSU fiind de 933 de injectomate, astfel că este neîntemeiată critica recurentei care a susținut că niciunul nu a fost distribuit și că fără o fundamentare a urgenței necesarului de achiziționat nu se justifică achiziționarea în regim de urgență, prin procedura de negociere fără publicarea prealabilă a unui anunt de participare.

În raport cu cele reținute, Înalta Curte constată că toate criticile sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României împotriva sentinței civile nr. 1491 din 04 octombrie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 06 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.