ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5509/2024

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin cererea înregistrată la data de 30.03.2020 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, reclamantul Clubul Sportiv al Armatei "Steaua" București (U.M. 02301 București) a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Federația Democrată a Romilor, solicitând anularea hotărârii nr. 129 din 12.02.2020 adoptată de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2028 din 23 decembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul Clubul Sportiv al Armatei "Steaua" București (UM 02301 București), împotriva pârâților Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și Federația Democrată a Romilor, reprezentată prin președinte A., ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile a formulat recurs reclamantul Clubul Sportiv al Armatei Steaua București (UM 02301 București), invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea recursului a susținut următoarele: Recurentul-reclamant a invocat, în esență, două motive de casare întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitoare la situația în care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Astfel, acesta a susținut că instanța de fond nu a ținut seama de excepțiile invocate, respectiv nulitatea plângerii formulate de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și prescripția aplicării sancțiunii contravenționale. Potrivit recurentului, plângerea a fost depusă la data de 21.05.2018, iar până la comunicarea acesteia către Clubul Sportiv al Armatei "Steaua" București a trecut o perioadă de aproape doi ani, fiind astfel depășit termenul legal de 90 de zile pentru soluționarea cauzei prevăzut de art. 20 din O.G. nr. 137/2000. De asemenea, în raport de dispozițiile O.G. nr. 2/2001, sancțiunea aplicată era prescrisă, întrucât de la data pretinsei fapte trecuse un termen mai mare de 6 luni. Recurentul a arătat că, prin ignorarea acestor aspecte, instanța a pronunțat o hotărâre lovită de nulitate absolută, încălcând totodată și principiul dreptului la un proces echitabil desfășurat într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 CEDO. Un alt motiv de recurs a vizat faptul că instanța de fond a înlăturat răspunderea altor entități cu atribuții în menținerea ordinii publice, respectiv societatea de pază contractată și efectivele de jandarmi. Recurentul-reclamant a arătat că obligațiile acestor structuri sunt expres prevăzute în Legea nr. 4/2008 privind prevenirea și combaterea violenței cu ocazia competițiilor sportive, în Legea nr. 53/1998 prin care a fost ratificată Convenția europeană de la Strasbourg privind violența spectatorilor, precum și în contractele de prestări servicii încheiate cu societățile specializate. În opinia sa, atât jandarmii, cât și firma de protecție și pază și-au neglijat atribuțiile, fiind primii care aveau obligația de a identifica și sancționa persoanele ce săvârșeau acte de huliganism. Cu toate acestea, Curtea de Apel a respins apărările formulate, fără a ține cont de dispozițiile legale incidente. Pentru aceste considerente, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurată și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de fond, cu admiterea plângerii contravenționale.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de recurs ca fiind nefondată. Intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu a depus întâmpinare, însă a depus note scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.

Procedura de soluționare În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului de judecată, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 26 noiembrie 2024, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin notele scrise și raportat la prevederile legale din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că recursul este nefondat, în considerarea celor în continuare arătate. În privința situației care a condus la starea litigioasă dintre părți, instanța de recurs reține că: Prin hotărârea nr. 129 din 12.02.2020 adoptată de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării s-au dispus următoarele: 1) s-a admis excepția de necompetență materială a Consiliului în ceea ce privește înlăturarea consecințelor faptelor invocate în sesizare; 2) s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Federației Române de Fotbal; 3) s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Clubului Sportiv al Armatei "Steaua" București; 4) s-a constatat existența unui tratament diferențiat, discriminatoriu, pe criteriu etnic, potrivit art. 2 alin. (1) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată; 5) s-a aplicat părții reclamate Clubul Sportiv al Armatei "Steaua" București o amendă contravențională în cuantum de 2.000 RON, conform art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, coroborat cu art. 8 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare. Emiterea aceste hotărâri a avut la bază petiția nr. 3041/21.05.2018 formulată de doamna A., în calitate de președintă a Federației Democrate a Romilor, împotriva Clubului Sportiv al Armatei "Steaua" București și a Federației Române de Fotbal, având ca obiect scandări xenofob-naționaliste de către suporterii Clubului Sportiv al Armatei "Steaua" București cu ocazia meciului de fotbal din data de 14.04.2018. Împotriva hotărârii nr. 129 din 12.02.2020 a formulat cerere de chemare în judecată recurentul reclamant Clubul Sportiv al Armatei "Steaua" București, prin care a invocat nerespectarea prevederilor art. 20 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000, republicată, potrivit cărora "hotărârea Colegiului director de soluționare a unei sesizări se adoptă în termen de 90 de zile de la data sesizării". Acesta a susținut că hotărârea contestată a fost adoptată cu depășirea termenului de 90 de zile care curge de la înregistrarea sesizării în data de 21.05.2018, iar judecarea a avut loc în data de 18.06.2018, însă adoptarea soluției a avut loc în data de 12.02.2020. În susținerea cererii sale recurentul-reclamant a mai invocat și că aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale s-a făcut cu nerespectarea termenului general de prescripție în materie. Instanța de fond a apreciat că cererea formulată de reclamantul Clubul Sportiv al Armatei "Steaua" București este neîntemeiată și a respins-o ca atare. În analiza cererii de recurs, Înalta Curte, în ceea ce privește primul motiv de recurs, referitor la nulitatea hotărârii adoptate de Colegiul Director al Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării prin depășirea termenului de 90 de zile prevăzut de art. 20 alin. (7) din O.G. nr. 137/2000, constată că, în mod corect, instanța de fond a apreciat că acest termen are natura juridică a unui termen de recomandare, iar nerespectarea lui nu atrage nulitatea hotărârii administrative. Legiuitorul nu a prevăzut o sancțiune expresă pentru depășirea acestui termen, astfel încât nu se poate reține că actul emis ulterior este lovit de nulitate absolută. De altfel, jurisprudența constantă a instanțelor naționale, precum și doctrina de specialitate, au statuat că termenele procedurale de acest tip nu afectează valabilitatea actului administrativ-jurisdicțional. De asemenea, în ceea ce privește critica privitoare la prescripția aplicării sancțiunii contravenționale, raportat la termenul general de 6 luni prevăzut de art. 13 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, Înalta Curte apreciază și această critică ca fiind lipsită de temei, întrucât, în materie de fapte de discriminare, dispozițiile speciale ale art. 26 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 derogă de la normele generale ale O.G. nr. 2/2001. Prin urmare, nu poate fi reținută prescripția aplicării sancțiunii, soluția legislativă diferită fiind justificată prin necesitatea ca sancțiunile aplicate în cazurile de discriminare să fie efective, proporționale și disuasive, conform jurisprudenței Curții de Justiție a Uniunii Europene. Referitor la invocarea lipsei calității procesuale pasive a Clubului Sportiv al Armatei "Steaua" București, instanța de recurs reține că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor Regulamentului Disciplinar al Federației Române de Fotbal, care consacră răspunderea cluburilor sportive pentru faptele și comportamentele suporterilor proprii, inclusiv pentru afișarea de bannere cu conținut discriminatoriu. Această răspundere este de rezultat și decurge din reglementările interne și internaționale în materie sportivă, precum și din dispozițiile Legii nr. 4/2008 privind prevenirea și combaterea violenței cu ocazia competițiilor sportive. Critica recurentului-reclamant potrivit căreia răspunderea ar reveni firmei de pază contractate sau jandarmilor nu poate fi primită. Societatea de pază asigură paza bunurilor și obiectivelor stabilite în temeiul Legii nr. 333/2003, iar jandarmeria are competențe specifice de restabilire a ordinii publice grav tulburate. Obligația de a preveni afișarea de sloganuri cu caracter xenofob și de a asigura un climat de siguranță și respect în cadrul competițiilor sportive revine, potrivit legii, organizatorului evenimentului sportiv, în speță Clubului Sportiv al Armatei "Steaua" București. În raport de aceste considerente, Curtea constată că motivele de recurs formulate de recurent nu pot conduce la casarea hotărârii atacate. Instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile legale incidente, reținând în mod întemeiat răspunderea contravențională a clubului sportiv pentru faptele discriminatorii manifestate de suporterii săi. Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamantul Clubul Sportiv al Armatei Steaua București (UM 02301 București) împotriva sentinței civile nr. 2028 din 23 decembrie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca fiind nefondat.