ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4986/2022

Ședința publică din data de 27 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 15.01.2020l, reclamanta A. România S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B., anularea în parte a hotărârii nr. 726/23.10.2019 emisă de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, pronunțată în dosarul nr. x/2018, și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 932 din 5 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta A. România S.A., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și B., și a anulat în parte Hotărârea nr. 726/23.10.2019 emisă de pârâtul CNCD, respectiv punctele 2, 3 și 4 din dispozitiv.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanta A. România S.A. și pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

3.1. Recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a formulat recurs în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8) C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate, respingerea acțiunii ca neîntemeiată și menținerea Hotărârii nr. 726/23.1021019.

În motivarea recursului, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a arătat că instanța de fond, deși reține, pe de o parte, că primele două condiții sunt îndeplinite în cauză (restricția de participare a cuplurilor formate din persoane de același sex, criteriul de discriminare fiind orientarea sexuală), pe de altă parte constată că în cuprinsul hotărârii contestate nu există niciun considerent al pârâtului CNCD cu privire la îndeplinirea celei de-a treia condiții, și anume ca tratamentul diferențiat să fi avut drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a unui drept recunoscut de lege.

Recurentul-pârât a criticat soluția instanței de fond, apreciind că prevederile O.G. nr. 137/2000 protejează dreptul pârâtului petent de a participa, în contextul în care a respectat cerințele care vizau aspectul financiar, la un concurs ori la o campanie publicitară, în condiții de egalitate cu celelalte persoane, subliniind că singurul criteriu pentru care acesta nu a fost eligibil la respectiva campanie publicitară a fost acela că făcea parte dintr-un cuplu format din persoane de același sex.

Astfel, a arătat recurentul, este evident că, prin art. 4.2. din Regulamentul de participare la campania publicitară, a fost stabilit un tratament diferențiat aplicat cuplurilor formate din persoane de același sex, spre deosebire de cele formate din persoane de sex diferit, în acest fel fiind încălcat dreptul de a avea acces la servicii în condiții de egalitate pe criteriul orientării sexuale.

În plus, nu a existat nicio justificare determinată de un scop legitim, căci considerentele de ordin economic care au determinat organizarea campaniei nu sunt afectate în niciun fel de orientarea sexuală a participanților, considerând susținerea instanței, potrivit căreia "aceasta este adresată cuplurilor formate din 2 persoane, bărbat+femeie", contrară spiritului art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Jurisprudența CEDO arată în mod constant că tratamentul diferențiat este discriminatoriu dacă nu are un obiectiv și o justificare rezonabilă sau "motive în mod particular solide și convingătoare" (E.B.c. Franței, par. 91; Karner c. Austriei, par. 37, L. și vechiul C. Austriei, par 45, Smith și Grady c. Regalului Unit, par. 90), subliniind că diferențele motivate doar prin considerații ținând de orientarea sexuală sunt inacceptabile din perspectiva Convenției (E.B. c. Franței, par. 93 și 96, Salgueiro da Silva Mouta c. Portugaliei, par. 36).

În fine, recurentul a susținut că, în ceea ce privește analiza speței sub aspectul unei eventuale justificări rezonabile și obiective, trebuie reținut că rezonabilitatea unei măsuri bănuite a naște efecte discriminatorii se circumscrie unui scop legitim, atins prin metode adecvate și necesare, proporționale cu scopul urmărit. Or, este neechivoc faptul că, din susținerile intimatei-reclamante A. România, nu rezultă nicio justificare obiectivă și rezonabilă pentru încălcarea dreptului la demnitate personală în relație cu exercitarea unor drepturi economice.

3.2. Recurenta-reclamantă A. România S.A. a formulat recurs incident, solicitând admiterea acestuia și înlăturarea considerentelor instanței referitoare la pretinsa îndeplinire a două condiții privind discriminarea.

Considerentul criticat se referă la reținerea de către prima instanță a îndeplinirii condițiilor referitoare la existența unui tratament diferențiat, manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință, aplicat unor persoane aflate în situații comparabile, existența unui criteriu de discriminare, potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000;

În opinia recurentei-reclamante, considerentele criticate reprezintă rezultatul unei confuzii, campania publicitară nu avea o conotație romantică, în sensul că nu se adresa unor cupluri, ci ambelor categorii de cumpărători, bărbați și femei.

În acest sens, recurenta-reclamantă a susținut că, în realitate, existau numeroase situații care intrau sub incidența regulamentului (tată/fiică frate/soră, mamă/fiu, mătușă/nepot, prieteni, etc), acestea neavând nicio legătură cu orientarea sexuală a participanților. Ca atare, nu exista nicio restricție de participare raportat la orientarea sexuală, dl. B. putea participa la campanie cu orice persoană de ex feminin, prietenă/mamă/soră etc.

În continuare, recurenta a arătat că, pornind de la această confuzie (în sensul că respectiva campanie ar fi avut o conotație romantică), instanța realizează o comparație între cuplurile homosexuale cu cuplurile heterosexuale, conchizând, în mod nelegal, că ar fi existat un regim distinct în privința acestora.

În consecință, prima instanță a aplicat în mod greșit prevederile art. 2 din O.G. nr. 137/2000, reținând că ar fi existat o restricție de participare ce ținea de orientarea sexuală, element ce nu avea nicio legătură cu campania publicitară desfășurată de A. România.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 14 iulie 2021, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 29 septembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat de recurenți prin recursurile declarate, Înalta Curte constată că recursul incident este nefondat, în timp ce recursul declarat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării este fondat, impunându-se casarea sentinței și respingerea acțiunii ca neîntemeiată, pentru următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului, rezultă că, prin petiția adresată CNCD, pârâtul B. a invocat un pretins tratament discriminatoriu prin raportare la faptul că i s-a refuzat participarea la campania publicitară "LA NOI, SHOPPING-UL E FUN ÎN 2", organizată în incinta Centrului Comercial A. Brașov. În esență, pârâtul B. s-a raportat la faptul că Regulamentul de participare al campaniei publicitare, mai exact art. 4.2., exclude posibilitatea participării la respectiva campanie publicitară a cuplurilor formate din două femei sau doi bărbați.

Prin Hotărârea nr. 726/23.10.2019, pârâtul CNCD a reținut că faptele reprezintă discriminare, potrivit art. 2 alin. (1) și art. 10 lit. h) din O.G. nr. 137/2000, și a dispus sancționarea părții reclamate cu avertisment, stabilind și recomandarea ca pe viitor să evite astfel de formulări care pot duce la discriminare.

Reclamanta A. România S.A. a chemat în judecată pârâții Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării și B., a solicitat anularea în parte a hotărârii CNCD nr. 726/23.10.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința recurată a fost admisă acțiunea și anulată în parte Hotărârea nr. 726/23.10.2019 emisă de pârâtul CNCD, respectiv punctele 2, 3 și 4 din dispozitiv, instanța de fond reținând că restricția participării pârâtului la campanie nu întrunește condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000.

Prima instanță a constatat că în cauză a existat o restricție de participare a cuplurilor formate din persoane de același sex la campania publicitară "LA NOI, SHOPPING-UL E FUN ÎN 2", criteriul de discriminare fiind orientarea sexuală, totuși consideră că participarea pârâtului B. la acest concurs nu este un drept recunoscut de lege, motiv pentru care apreciază că nu sunt întrunite condițiile pentru existența unei fapte de discriminare.

Recurenta-reclamantă a criticat, prin recursul incident, considerentele sentinței, apreciind că reținerea de către prima instanță a îndeplinirii condițiilor referitoare la existența unui tratament diferențiat, manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință, aplicat unor persoane aflate în situații comparabile, și la existența unui criteriu de discriminare, potrivit art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000 este neîntemeiată. Recurenta-reclamantă susține că această campanie publicitară nu avea o conotație "romantică", în sensul că nu se adresa unor cupluri, ci ambelor categorii de cumpărători: bărbați și femei.

Înalta Curte va respinge această critică, apreciind că sunt nefondate susținerile recurentei-reclamante.

Astfel, din analiza regulamentului de participare la campania publicitară "LA NOI, SHOPPING-UL E FUN ÎN 2", Înalta Curte constată că la art. 4 este prevăzut dreptul de participare la această campanie în modul următor: 4.2 "Participanții trebuie să fie clienți ai Centrului Comercial A. Brașov și să îndeplinească simultan următoarele condiții: să vină la cumpărături în cadrul Centrului Comercial A. Brașov împreună cu perechea(2 persoane, femeie plus barbat) și să achiziționeze produse sau servicii în valoare de minim 100 de RON din cadrul hypermarketului sau al magazinelor din galeria comercială în perioada de desfășurare a prezentei campanii publicitare, achiziționare individualizată ca atare pe un singur bon fiscal."

În ceea ce privește beneficiile, se acordă trei vouchere de cumpărături în valoare de 300, 400 și, respectiv, 500 RON și marele premiu constând în "o mini vacanță la MILANO pentru cuplul câștigător". În regulamentul de participare se menționează că "de acest premiu pot beneficia NUMAI cele două persoane care alcătuiesc CUPLUL CÂSTIGĂTOR".

Înalta Curte constată că, atât din modalitatea de formulare a condițiilor de participare, cât și din specificul premiului acordat, rezultă că organizatorul s-a adresat unor persoane aflate în raporturi intime, specifice raporturilor de cuplu, limitând, însă, participarea la cuplurile heterosexuale. Persoanele aflate în raporturi similare, dar cu o orientare sexuală diferită, au fost excluse de la beneficiile campaniei.

Nu sunt întemeiate susținerile recurentei -reclamante potrivit cărora dl. B. putea participa la campanie cu perechea sa, reprezentată de orice persoană de sex feminin, prietenă/mamă/soră. O astfel de opțiune presupunea ca intimatul să se prezinte la supermarket însoțit de o persoană de sex feminin despre care să pretindă că este "perechea" sa, adică formează împreună un cuplu. Mai mult, în eventualitatea câștigării marelui premiu, ar fi trebuit fie să renunțe la beneficiu, fie să meargă în excursie la Milano, alături de respectiva persoană. Este evident că, în aceste condiții, participarea la campania publicitară nu mai prezenta niciun interes pentru intimat, fiind, de altfel, de natură să lezeze demnitatea persoanei.

Faptul că au existat și alte campanii publicitare la care participarea a fost restricționată pe anumite criterii legate, între altele, de vârsta participanților, este lipsit de relevanță în cadrul prezentului litigiu, Înalta Curte verificând doar conformitatea campaniei publicitare ce face obiectul deciziei contestate cu legislația antidiscriminare.

În concluzie, în timp ce cuplurile heterosexuale puteau să participe la campania organizată de recurenta-reclamantă și să beneficieze de reduceri și chiar de un premiu adecvat raporturilor de cuplu, cuplurile homosexuale nu s-au bucurat de o șansă similară, fără să existe o justificare adecvată pentru o astfel de diferențiere.

În raport de aceste considerente, se constată că reținerea instanței de fond în sensul că a existat un tratament diferențiat întemeiat pe un criteriu legat de orientarea sexuală a persoanelor este corectă, motiv pentru care recursul incident formulat de recurenta-reclamantă urmează să fie respins ca nefondat.

În ceea ce privește condiția ca tratamentul diferențiat să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege, Înalta Curte constată următoarele:

O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare (în continuare O.G. nr. 137/2000), republicată, stabilește, la art. 2 alin. (1), faptul că "Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului si a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice."

Sunt discriminatorii, potrivit ordonanței, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 14 din CEDO, "Exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de prezenta convenție trebuie să fie asigurată fără nicio deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație".

Totodată, potrivit art. 10 din O.G. nr. 137/2000, este "contravenție, conform prezentei ordonanțe, dacă fapta nu intră sub incidența legii penale, discriminarea unei persoane fizice, a unui grup de persoane din cauza apartenenței acestora ori a persoanelor care administrează persoana juridică la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză prin: a) refuzarea acordării serviciilor publice administrative și juridice; b) refuzarea accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile de sănătate publică - alegerea medicului de familie, asistență medicală, asigurările de sănătate, serviciile de urgență sau alte servicii de sănătate; c) refuzul de a vinde sau de a închiria un teren sau imobil cu destinație de locuință; d) refuzul de a acorda un credit bancar sau de a încheia orice alt tip de contract; e) refuzul accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de teatre, cinematografe, biblioteci, muzee și expoziții; f) refuzul accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de magazine, hoteluri, restaurante, baruri, discoteci sau de orice alți prestatori de servicii, indiferent dacă sunt în proprietate privată ori publică; g) refuzul accesului unei persoane sau unui grup de persoane la serviciile oferite de companiile de transport în comun - prin avion, vapor, tren, metrou, autobuz, troleibuz, tramvai, taxi sau prin alte mijloace; h) refuzarea acordării pentru o persoană sau un grup de persoane a unor drepturi sau facilități."

Din coroborarea acestor prevederi legale, Înalta Curte constată că nu este necesar ca dreptul de a participa la campania publicitară "LA NOI, SHOPPING-UL E FUN ÎN 2", organizat în incinta Centrului Comercial A. Brașov, să fie un drept recunoscut în mod explicit de lege, pentru ca interdicția participării pe criteriul orientării sexuale să reprezinte discriminare. Interesul patrimonial legat de participarea la o campanie publicitară beneficiază de protecția legii, art. 10 lit. f) din O.G. nr. 137/2000 menționând, de altfel, în mod expres, între modalitățile concrete de realizare a unei discriminări, refuzul accesului unei persoane sau grup de persoane la serviciile oferite de magazine.

Desigur, recurenta-reclamantă avea posibilitatea să decidă dacă organizează sau nu o campanie publicitară, însă, în momentul în care a decis organizarea campaniei, avea obligația ca regulile de participare să fie astfel elaborate încât accesul la beneficiile campaniei să nu se facă în mod discriminatoriu, în baza unui criteriu legat de orientarea sexuală a persoanei solicitante.

Impunerea condiției ca persoanele beneficiare ale campaniei să fie de sex opus reprezintă o discriminare în sensul legii, se bazează pe o interpretare restrictivă a noțiunii de cuplu, fără a exista un scop legitim, grupul persoanelor cu altă orientare sexuală fiind, prin campania publicitară în cauză, defavorizat în mod nejustificat.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că se impune casarea sentinței atacate, iar în rejudecare, respingerea ca neîntemeiată a acțiunii formulate de reclamanta A. România S.A. și menținerea Hotărârii nr. 726/23.10.2019,.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul incident formulat de reclamanta A. România S.A. împotriva sentinței civile nr. 932 din 5 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Admite recursul formulat de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării împotriva sentinței civile nr. 932 din 5 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și în rejudecare, respinge acțiunea formulată de reclamanta A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 octombrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.